ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 328 din 21.02.2022 pronunțată de Judecătoria Giurgiu – secția Penală, în temeiul art. 242 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A.) la o pedeapsă de 8 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani, calculată de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 242 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani, calculată de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la momentul rămânerii definitive a sentinței, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 2419/10.12.2010, pronunțată de Judecătoria Arad, și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 2058 de zile.

În baza art. 105 alin. (1) C. pen., a fost anulată liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 466/24.02.2021, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin necontestare la data de 02.03.2021.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1470/14.06.2019, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 1523/15.11.2019, și sentința penală nr. 234/10.02.2020, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 234/10.02.2020, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele cinci pedepse cu închisoarea și aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni de închisoare, la care adaugă 1 an și 4 luni, reprezentând sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1 an și 6 luni, 1 an și 6 luni, 8 luni, 4 luni), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni de închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) și (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 41 alin. (1) și (2) C. pen., s-a adăugat la restul rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani aplicată prin sentința penală nr. 56/31.02.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 173/09.05.2007 a Curții de Apel București, de 2058 de zile, pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani, 10 luni, și 2058 de zile.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), ce se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 2 ani, 10 luni, și 2058 de zile închisoare aplicată prin prezenta perioada executată de la data de 08.11.2019 la data de 02.03.2021.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 58/2007, emis în baza sentinței penale nr. 56/31.02.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 173/09.05.2007 a Curții de Apel București, și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 242/26.02.2020, emis în baza sentinței penale nr. 234/10.02.2020, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare la data de 25.02.2020, și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

- armă letală cu țeavă lungă lisă, fără marcă, seria x, cal. 9 mm;

- armă cu aer comprimat marca "B.", seria x, cal. 5,5 mm;

- pistol cu aer comprimat marca "C.", seria x, cal. 6 mm;

- pistol neletal cu aer comprimat fără marcă și serie, cal 6 mm;

- 55 diaboluri cal. 5,5 mm;

- 29 bile din plumb;

- 7 butelii aer comprimat ridicate de la inculpat conform procesului-verbal din data de 21.01.2016, și introduse în Camera de Corpuri Delicte a IPJ Giurgiu conform dovezii nr. x/26.09.2018.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 de RON cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și 300 de RON cheltuieli judiciare din faza camerei preliminare și de judecată.

În drept, s-a reținut că:

Împotriva acestei hotărâri a declarant apel inculpatul A..

Apelantul inculpat A. a solicitat să se constate prescrierea faptei, având în vedere dispozițiile art. 154 C. pen., cu referire la Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale.

Prin decizia penală nr. 1079/A din data de 21.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2019 în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 328/21.02.2022, pronunțată de Judecătoria Giurgiu – secția Penală în dosarul nr. x/2019.

S-a desființat în parte sentința penală apelată, și în totalitate încheierea de îndreptare a erorii materiale din 28.02.2022, și rejudecând:

S-a constatat că prin încheierea din data de 29.06.2022 a Curții de Apel București s-a dispus schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni, prev. de art. 342 alin. (1) C. pen. și art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune, prev. de art. 342 alin. (1), (2) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen. (faptă din data de 21.01.2016), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

Au fost menținute dispozițiile sentinței penale apelate numai în ceea ce privește dispoziția de confiscare a bunurilor a căror deținere este interzisă de legea penală, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în fond și în apel au rămas în sarcina statului.

Pronunțarea deciziei s-a făcut prin punerea acesteia la dispoziția inculpatului și a procurorului prin mijlocirea grefei instanței la data de 21 iulie 2022.

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat cereri de recurs în casație:

- la data de 05 august 2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

În temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate, privind pe inculpatul A. și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

A susținut că, în prezenta cauză actele de procedură efectuate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, aveau aptitudinea de a întrerupe cursul prescripției, fiind comunicate și dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalității sesizării și judecata în primă instanță cu celeritate. Inculpatul a fost încunoștințat despre acuzațiile ce i s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că fapta de natură penală pe care a săvârșit-o nu și-a pierdut rezonanța socială avută în momentul comiterii acesteia.

Având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripție, faptul că actele de procedură întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și a exigențelor impuse de Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale (reluate și în Decizia nr. 650/2018 publicată în 07.02.2019) și faptul că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, astfel cum prevede și art. 147 alin. (4) din Constituția României s-a apreciat că o constatare ulterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege (art. 155 alin. (1) C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză și comunicate inculpatului în perioada 25 iunie 2018 -30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022).

- la data de 15.09.2022 a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

La 21.09.2022 Curtea de Apel București a restituit pe cale administrativă cererea inculpatului în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen.

La 03.10.2022 inculpatul A. a completat cererea de recurs în casație, FĂRĂ a indica vreun caz de recurs în casație dintre cele prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În esență, a solicitat să se constate că faptele reținute în sarcina sa nu sunt de natură penală și, totodată sunt prescrise.

Prin încheierea nr. 569/RC din 09 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019, în esență, s-au dispus următoarele:

I. A fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

II. În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva aceleiași hotărâri.

A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Referitor la cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a apreciat că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. s-a constatat că cererea de recurs în casație a inculpatului A. nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, vreunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea și argumentele pentru care, cel puțin formal, criticile enunțate se circumscriu acestor cazuri.

Prin urmare, în lipsa indicării vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., în forma sa în vigoare la momentul formulării cererii de recurs în casație, judecătorul de filtru este pus în imposibilitatea de a evalua, la nivel formal, concordanța criticilor factuale formulate cu motivele de recurs în casație prevăzute de lege.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiție de admisibilitate intrinsecă cererii de recurs în casație, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare, aspect ce se desprinde din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 442 alin. (2) din C. proc. pen. coroborată cu dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. care nu permit examinarea unui recurs în casație altfel decât în limita cazurilor prevăzute expres de lege.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 09 noiembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen.. (printre care și cazul în care intervine amnistia sau prescripția), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a susținut, în esență, că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prealabil, Înalta Curte analizează, în condițiile pronunțării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

La momentul adoptării și intrării în vigoare a C. pen. al României, respectiv 01 februarie 2014, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele:

"72. Așa fiind, Curtea constată că ansamblul normativ în vigoare nu oferă toate elementele legislative necesare aplicării previzibile a normei sancționate prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018.

Astfel, deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale.

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Prin urmare, Înalta Curte arată că în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpat se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, admițând apelul declarat de către de inculpatul A. a dispus în temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, în mod corect Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru fapta reținută în sarcina inculpatului A. a început să curgă de la data săvârșirii, respectiv 21.01.2016, astfel că pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1), (2) din C. pen., termenul de 5 ani, socotit în condițiile art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 25.01.2021, anterior pronunțării deciziei instanței de apel.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1079/A din data de 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2019.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.

GGC - MM