ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 67/2022

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe.

Prin Sentința penală nr. 63 din data de 28 februarie 2023 pronunțată de Judecătoria Caracal în Dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a încetat procesul penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale (data săvârșirii faptei 27.12.2017).

În baza art. 342 alin. (1), (3) din C. pen. a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu art. 60 din C. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen.

În baza disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a),b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 300 din C. pen. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu art. 60 C. pen.

În baza disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen.

În baza disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1), lit. b) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai mare - de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni, rezultând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu art. 60 din C. pen.

În baza disp. art. 45 alin. (2) din C. pen. coroborat cu disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1), lit. c) din C. pen.

În baza disp. art. 45 alin. (2) din C. pen. coroborat cu disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a), b) și h) din C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie pe toată perioada executării pedepsei închisorii, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza disp. art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar a inculpatului dispusă prin Încheierea nr. 11/07.03.2022 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2022.

În baza disp. art. 404 alin. (4), lit. a) din C. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei închisorii, perioada reținerii (respectiv de la 02.03.2022 la 03.03.2022) și a duratei arestării preventive (respectiv de la 03.03.2022 la 07.03.2022).

În baza art. 19 și 397 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.946,16 RON despăgubii civile, reprezentând valoarea de inventar a pistolului marca x și a celor două încărcătoare cu muniția aferentă, către partea civilă I.P.J. Olt.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 6.450 RON, din care, 5.414,85 RON în faza de urmărire penală, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost trimis în judecată, sub control judiciar, inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de: nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1), (3) din C. pen..; favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 300 din C. pen. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 121 din 31.05.2022, judecătorul de cameră preliminara din cadrul instanței de fond a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., iar în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpat, dispunând începerea judecății cauzei privind pe inculpat și pe partea civilă I.P.J. Olt.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Astfel, deși fapta reținută în sarcina inculpatului s-a reținut că întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiective a infracțiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., instanța de fond a constatat că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția generală a răspunderii penale.

În prezenta cauză, legea penală mai favorabilă evaluată în mod global este cea cuprinsă între data de 25.06.2018 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 297/2018) și data de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022).

În prezenta cauză, pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., de care este acuzat inculpatul, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar termenul general de prescripție a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și Deciziei nr. 1/2015 pronunțată de ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, de 5 ani.

Termenul de prescripție generală aplicabil în cauză, în raport, cu infracțiunea prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză, este de 5 ani (conform art. 154 alin. (1), lit. d) din C. pen.). Acest termen a început să curgă de la data faptei și nu a fost întrerupt (sub acest aspect instanța de fond având în vedere, în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, publicată în Monitorul Oficial la data de 09.06.2022, că efectuarea în continuare a urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale nu au întrerupt termenul de prescripție generală, deoarece acestea au fost dispuse în anul 2021, când, potrivit acestei decizii, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale).

Termenul de prescripție generală de 5 ani s-a împlinit astfel la data de 27.12.2022, ulterior întocmirii rechizitoriului prin care inculpatul a fost trimis în judecată, iar în termenul general de prescripție aplicabil în cauză nu au fost efectuate acte de procedură care, cu respectarea dispozițiilor legale și a Deciziilor nr. 297/2018 a Curții Constituționale și nr. 358/2022 a Curții Constituționale, să întrerupă termenul de prescripție generală.

La nivelul Poliției Drăgănești Olt, toți agenții de poliție - cu excepția celor de la compartimentul evidență operativă și cazier judiciar - desfășurau serviciul de permanență (ofițer de serviciu) prin rotație, conform planificării, fiind prevăzută această sarcină în fișa postului. Printre atribuțiile ofițerului de serviciu existau și acelea ca, la intrarea în serviciu, să ia în primire prin numărare și verificare, armamentul și muniția, documentele și bunurile de la camera personalului de serviciu, să respecte regulile de folosire, manipulare și întreținere a armamentului, muniției și materialelor din dotare și să înscrie în procesul-verbal de predare/primire a serviciului intrările/ieșirile de armament și muniție.

Din declarațiile lucrătorilor de poliție audiați în cauză a rezultat că fiecare dintre aceștia cunoștea această obligație existentă la preluarea serviciului de permanență dar că practica era ca ofițerul de serviciu să înmâneze, fiecărui polițist care se prezenta pentru a ridica sau depune arma, cheile de la camera de armament, fără ca ofițerul de serviciu să însoțească polițistul în cauză - procedându-se în acest mod datorită încrederii care exista în cadrul colectivului Poliției Drăgănești Olt că fiecare lucrător de poliție nu va manipula armele și munițiile decât în scopul legal.

În camera de armament a Poliției Drăgănești Olt se depozitau și armele și munițiile aparținând lucrătorilor de poliție din cadrul secției 7 Poliție Rurală Dăneasa.

În data de 18 octombrie 2021, în jurul orelor 16:20, la camera de armament s-a prezentat agentul de poliție C., din cadrul secției 7 Poliție Rurală Dăneasa, pentru a depune arma din dotare, semnând de primire ofițerul de serviciu D., care i-a înmânat cheile de la camera de armament, iar acesta nu a observat dacă agentul de politie avea pistolul asupra sa când a venit să-l predea.

Instanța de fond a constatat că agentul de poliție C. a depus arma și muniția în ziua de 18.10.2021, situație care conducea la concluzia că arma a dispărut în intervalul de timp 18.10.2021 orele 16:20 - 19.10.2021 orele 08:00 (s-a stabilit că la orele 08:00 ofițerul de serviciu E. a numărat efectiv pistoalele din rastel), iar în această situație exista posibilitatea ca o persoană străină de unitatea de poliție să fi sustras arma și muniția din camera de armament sau un polițist dintre cei aflați în sediu în acel interval de timp să fi sustras arma și muniția din camera de armament.

În raport cu poziționarea camerei de armament în incinta Poliției Drăgănești Olt, cu intervalul de timp în care a avut loc dispariția armei și muniției (respectiv după orele 16:00, în afara programului normal de lucru al poliției), cu locația armei și muniției din dotarea agentului de poliție C. (respectiv într-un compartiment separat, prevăzut cu ușă opacă, aflat în partea de jos a rastelului), s-a exclus posibilitatea ca o persoană străină de poliție să se prezinte la sediul Poliției Drăgănești Olt în intervalul de timp menționat anterior, iar dacă, prin excepție, s-ar fi întâmplat, ar fi fost ținută minte de ofițerul de serviciu, neavând posibilitatea de a se amesteca printre alte persoane, iar o persoană străină de poliție nu cunoștea modul cum se procedează la camera de armament și dacă, prin excepție, ajungea acolo, lua pistolul/pistoalele la vedere în fișet - respectiv cele de la urban.

Prin raportul de expertiză criminalistică a imaginilor video nr. 2/21.01.2022 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Craiova s-a stabilit că, în data de 18 octombrie 2021, în jurul orelor 09:45, în timp ce se afla în incinta Judecătoriei Caracal, numitul C. a avut asupra sa arma și muniția - aspect care se coroborează cu conținutul actelor întocmite de ofițerii de serviciu D. și F. și declarațiile comune ale acestora cu privire la numărul de pistoale x din camera de armament,

Astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 18.10.2021, C. a depus arma și muniția la camera de armament a Poliției Drăgănești Olt.

Prin urmare singura versiune reală este aceea ca arma sa fi fost sustrasă de unul dintre lucrătorii de politie.

S-a constatat că, deși inițial s-a avut în vedere și faptul că agentul de poliție C. nu a depus arma și muniția în ziua de 18.10.2021 - aspect care conducea la răspunderea acestuia pentru lipsa armei și muniției din gestiunea poliției, ulterior, din probele administrate a rezultat că această variantă este exclusă, toate probele indicând că vinovat de dispariția armei se face inculpatul A..

Materialul probator administrat în cauză a confirmat că inculpatul A. este singurul dintre cei patru polițiști care au intrat singuri în camera de armament, având motivul, mijloacele și ocazia de a lua arma și muniția aparținând lui C. din camera de armament.

La momentul dispariției pistolului, inculpatul A. era singurul care știa cuantumul datoriilor lui, nebeneficiind de un sprijin financiar din partea familiei (nu a adus la cunoștința soției nici pericolul de a pierde casa, decât când cercetările în acest dosar l-au pus în situația să o facă - respectiv în luna decembrie 2021).

Pentru susținerea financiară necesară jocurilor de noroc, inculpatul A. nu a ezitat să împrumute diverse sume de bani de la persoane de etnie rromă, cunoscute pentru implicarea lor în diverse activități infracționale, inculpatul afirmând, în calitate de polițist la Compartimentul Rutier din cadrul

Poliției Drăgănești Olt, că acest lucru nu îl obliga cu nimic față de aceste persoane. Mai mult de atât, inculpatul A. a cerut împrumut diverse sume de bani chiar de la persoane cercetate de el în cadrul dosarelor penale pe care le instrumenta sau de la rude ale acestora.

Tot materialul probator a evidențiat faptul că inculpatul A., în calitate de polițist al statului român, făcuse un mod de viață din a identifica surse de venit suplimentare folosindu-se de calitatea sa de polițist și din a ascunde adevărul tuturor, inclusiv colegilor, familiei și procurorului - pentru A. luarea unui pistol care îi era accesibil din incinta Poliției Drăgănești Olt nereprezentând nimic altceva decât o altă sursă de a face bani.

În acest context, în data de 18.10.2021, inculpatul A. a avut motivul, ocazia și oportunitatea de a lua arma lui C. din rastel, mai ales că acesta cunoștea că agentul de politie C. depusese arma și muniția în aceeași zi de 18.10.2021 (A. a intrat de 3 ori în camera de armament singur după ce C. și-ar fi depus pistolul și a putut observa în registrul de armament de la ofițerul de serviciu că fusese depus pistolul lui C.), că polițiștii de la secția 7 Rurală Dăneasa își depuneau arma și muniția la camera de armament a Poliției Drăgănești Olt doar atunci când lipseau - de regulă în perioada concediilor - o perioadă mai lungă de timp, întrucât în rest erau autorizați să își dețină arma/muniția la domiciliu (faptul că C. urma să se prezinte chiar a doua zi, pe 19.10.2021, să ridice arma neputând fi prevăzut de A. la acel moment) și că ofițerii de serviciu nu însoțesc la camera de armament fiecare polițist care ridică/depune arma și nu au vizibilitate la camera de armament.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A. care, în seara zilei de 18 octombrie 2021, în intervalul orar 21:00 - 23:00, a sustras din camera de armament a Poliției Oraș Drăgănești Olt un pistol marca x, seria x, și cele două încărcătoare cu muniția aferentă compusă din 34 cartușe calibrul 9x19 mm - armă și muniție din dotarea agentului de poliție C. din cadrul secției 7 Poliție Rurală Dăneasa - pe care le-a ascuns într-un loc rămas neidentificat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. de art. 342 alin. (1), (3) din C. pen.

În urma accidentului, numitul G. a suferit leziuni grave, fiind transportat cu ambulanța la Spitalul Slatina.

La 10 februarie 2022, în jurul orelor 12:00, inculpatul A. a căutat-o pe numita C., fiica numitului G., de la care a pretins, cu titlu de despăgubiri pentru conducătorul auto al mașinii implicate în accident, o sumă de cca 1.500 - 1.700 RON, susținând că tatăl acesteia este probabil vinovat de accident, iar el probabil va trebui să dea clasare în dosar.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. care, în ziua de 10 februarie 2022, în jurul orelor 12:00, a pretins de la numita C., fiica victimei unui accident rutier ce avusese loc cu o zi înainte, suma de 1.500 - 1.700 RON cu titlu de despăgubiri materiale pentru numitul H., conducătorul auto al mașinii implicate în accident - faptă săvârșită de A. în timpul serviciului dar fără a avea la acel moment atribuții de serviciu în legătură cu dosarul penal întocmit urmare a accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 300 din C. pen. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Situația de fapt mai sus menționată s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: declarații martori, declarații suspecți D. și F., declarații suspect/inculpat A., acte din evidența Poliției Drăgănești Olt, Raportul de expertiză criminalistică a imaginilor video nr. 2/21.01.2022 întocmit de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Craiova, expertize criminalistice în domeniul comportamentului simulat efectuate de către IPJ Argeș, Serviciul Criminalistic și Direcția Generală de Poliție a Mun. București - Serviciul Criminalistic, acte bancare și de executare silită, percheziție informatică, procese-verbale de redare a înregistrărilor telefonice și ambientale, înregistrări video camere supraveghere sau de tip body cam, acte aferente dosarelor penale nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nr. 3876/207/2018 al Judecătoriei Caracal, nr. 177/P/2021, nr. 1665/P/2021 și nr. 2130/P/2016 aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, alte înscrisuri.

În raport cu toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din C. pen., instanța de fond a apreciat că este justificată aplicarea unei pedepse cu închisoarea, impunându-se izolarea inculpatului de colectivitate cel puțin pentru o perioadă de timp.

S-a apreciat că circumstanțele personale ale inculpatului privind calitatea în care a comis fapta, reprezintă o circumstanță agravantă și nicidecum una atenuantă. Astfel, s-a conchis că, dacă inculpatul deținea o funcție publică pe care o exercita cu maximă competență, acest aspect ar fi trebuit să îl facă pe acesta mult mai responsabil în relațiile sociale raportat la valorile protejate de lege, un exemplu pentru ceilalți cetățeni, și nicidecum să îl determine să realizeze un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, având în vedere chiar gradul de cultură și funcția pe care o deține.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

Totodată, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplic. art. 60 din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

S-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni, în final urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executare în detenție.

Pe latură civilă, instanța de fond a constatat, în esență, că acțiunea formulată de IPJ Olt sub aspectul despăgubirilor materiale, este întemeiată, prin Adresa nr. x/14.04.2022 emisă de IPJ Olt făcându-se dovada prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii, respectiv a prejudiciului material produs prin dispariția armei, în contravaloare de 1.946,16 RON.

II. Hotărârea instanței de apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivele scrise depuse la dosar a arătat în esență următoarele:

S-a făcut o succintă motivare de către instanța de fond, solicitând în baza 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, deoarece nu se regăsește în considerentele hotărârii nici o mențiune cu privire la apărările concrete invocate de către el și nici nu s-au arătat probele care au condus la înlăturarea apărării acestora.

Având în vedere aceste aspecte, într-o primă teză s-a solicitat menținerea în parte - ca legală și temeinică a sentinței penale, să fie încetat procesului penal față de el în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului faptă prevăzută de dispozițiile de art. 269 alin. (1) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale (data săvârșirii faptei 27-12-2017).

Într-o a doua teză, inculpatul a solicitat în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. să fie achitat, deoarece fapta de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de dispozițiile art. 300 din C. pen. raportat la art. 13 și art. 15 din Legea nr. 78/2000, nu există, atât în declarația dată în fața organelor de cercetare penală, cât și cea luată de instanța de fond numitei C., rezultând fără echivoc faptul că această faptă nu există în materialitatea ei.

În susținerea modalității în care a ajuns în situația de a relaționa cu martorii audiați în cauză pe marginea evenimentului rutier din data de 09-02-2022, inculpatul a menționat și conținutul Adresei nr. x/22.02.2022 emisă de Poliția Drăgănești Olt. Astfel, raportat la acest document, accidentul produs pe raza orașului Drăgănești Olt, în care au fost implicați numiții H. și G., a fost constatat de agentul șef adjunct de poliție A. și a fost înregistrat la Poliția Drăgănești Olt în data de 11.02.2022, sub nr. x, dosarul fiind repartizat spre soluționare chiar agentului de poliție A., la aceeași dată.

În sprijinul acestei teze, apelantul a solicitat să se aibă în vedere și să se dea relevanță și dispozițiilor art. 74 - 76 din C. pen.

Într-o ultimă teză, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând pe fond cauza, să se dispună achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu există probe suficiente din care să rezulte că ar fi săvârșit infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor fapta prevăzută de dispozițiile art. 342 alin. (1), (3) din C. pen., reținându-se faptul că, în seara de 18.10.2021 ar fi sustras din camera de armament a Poliției Orașului Drăgănești Olt un pistol marca x și două încărcătoare cu muniția aferentă, aflat în dotarea agentului de poliție C., din cadrul secției 7 Politie Rurală Dăneasa, pe care le-ar fi ascuns într-un loc rămas ne identificat

Modalitatea în care organul de urmărire penală a descris în actul de sesizare momentele predării armei și muniției de către agentul de poliție C., care în după amiaza zilei de 18.10.2021 ar fi depus în rastel arma și muniția, ofițer de serviciu în ziua respectivă (08.00 - 20.00) fiind D., a fost una subiectivă, acordându-i-se o valoare probantă absolută, deși practica la nivelul Poliției orașului Drăgănești - Olt era una cunoscută și acceptată tacit, în sensul că depunerea se făcea de către polițistul titular al armei, care intra de unul singur, neînsoțit, în acel perimetru cu regim special, de către ofițerul de serviciu.

Aspectul subiectiv al cercetării efectuate, continuă cu o serie de declarații contradictorii ale ofițerilor de serviciu, care la rândul lor nu au sesizat în timp real lipsa armei și a muniției aferente.

În ceea ce-l privește pe martorul E., deși a declarat cu ocazia efectuării testului poligraf că a numărat pistoalele în dimineața zilei de 19.10.2021, răspunsul acestuia "a produs modificări specifice comportamentului simulat" - nesincer, aspect care a trecut nesancționat de către organul de urmărire penală, spre deosebire de situația în care au fost interpretate rezultatele testelor în privința sa.

Constituia o cutumă obișnuința ca fiecare lucrător de poliție care preda armamentul să intre singur în camera de armament, fără a fi însoțit de către ofițerul de serviciu, aspect ce conduce la o prezumție potrivit căreia exista posibilitatea ca oricare dintre lucrătorii de poliție să intre fără să lase arma din dotare și muniția aferentă sau să poată lua și ieși cu una dintre armele depuse deja.

Apelantul a arătat că, în susținerea argumentației de mai sus este și împrejurarea potrivit căreia martorul I., în declarația sa din data de 23-12-2021, de la urmărirea penală, a menționat că 1-a observat pe C. că a venit în ziua de 18.10.2021 în intervalul orar 13:20 - 13:40 și i-a comunicat ofițerului de serviciu D. că a venit să predea pistolul, solicitându-i paradoxal acestuia să-1 însoțească, aspect de natură a confirma faptul că C. a depus pistolul în ziua de 18-10-2021, în jurul orelor 13:20-13:40.

Un aspect important în activitatea organului de urmărire penală, nevalorificat în speță, constă în faptul că nu s-a procedat la o analiză temeinică a declarației martorului I., prin raportare și la celelalte declarații.

De aceea, este surprinzător că, în timpul cercetării judecătorești, martorul I. (declarație 21.10.2022 - instanță fond) a declarat că C. a venit în ziua de 18.10.2021 - orele 13:40, însă nu a solicitat ofițerului de serviciu D. să-l însoțească să depună arma din dotare în rastel, ci a mers să ducă un dosar/înscrisuri la secretariatul Poliției Drăgănești Olt.

Această atitudine procesuală vine să confirme că între toți lucrătorii de poliție prezenți la serviciu în zilele de 18/19.10.2021 au existat mai multe discuții, analize privitoare la dispariția pistolului care i-a aparținut lui C. și, totodată, să contureze o situație de fapt care nu este conformă cu realitatea.

De reținut este și faptul că niciunul dintre lucrătorii de poliție (ofițeri de serviciu sau lucrători aflați în incinta sediului Poliției) nu au putut descrie și nici preciza un moment care să ateste în mod indubitabil, dincolo de orice îndoială, că el ar fi persoana care a luat/furat pistolul și muniția care-i aparținea lui C., la data de 18.10.2021.

Având în vedere toate aceste aspecte, inculpatul a apreciat incident în cauză principiul de drept "in dubio pro reo", astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., a solicitat să se dispună achitarea sa, deoarece nu există probe care să demonstreze că este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 342 alin. (1) și (3) din C. pen.

A considerat că nu este justificată acuzația, chiar dacă rezultatul testului poligraf indică un comportament simulat, întrucât nu există alte probe directe sau indirecte care analizate și coroborate să demonstreze, ori să concluzioneze vinovăția sa, ci doar se pot desprinde prezumții simple referitoare la starea de fapt, însă nu și cu privire la vinovăția persoanei sale.

Mai mult, acest proces de formare a unor prezumții simple trebuie folosit cu prudență, pentru a respecta granița dubiului în favoarea sa.

Nu în ultimul rând, s-a apreciat de către apelant că o analiză a situației sale financiare nu dovedește decât existența unor datorii care există și la acest moment, situație des întâlnită și la alți polițiști, însă nu poate constitui un motiv care poate fi interpretat în defavoarea sa.

S-a solicitat a se avea în vedere că declarațiile martorilor audiați pe parcursul procesului penal și în cursul urmăririi penale nu confirmă ipoteza parchetului, iar modul în care este prezentată acuzarea, respectiv că el se face vinovat de fapta imputată, că altă explicație rezonabilă nu există, poate conduce la un precedent judiciar periculos, cu consecințe asupra principiului respectării dubiului în favoarea acuzatului, dar mai ales riscuri ale unei încălcării a prezumției de nevinovăție, ce sunt de neacceptat.

Concluzionând, inculpatul a apreciat că, în aplicarea principiului in dubio pro reo, după analiza probelor strânse de parchet și administrate de instanța de fond, se impune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de el, existând clar un dubiu în acest sens rezultat din probe, standardul impus de lege nedepășind acel nivel pentru a se considera răsturnată prezumția de nevinovăție, reținuta ab initio în beneficiul făptuitorului.

În cursul cercetării judecătorești în apel, la termenul de judecată din data de 04 mai 2023 a fost audiat inculpatul A. conform art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., declarația a fost consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.

Curtea de apel verificând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 417 alin. (2) și următoarele din C. proc. pen. a reținut următoarele:

Motivul de apel privind nemotivarea hotărârii este neîntemeiat, pentru următoarele argumente:

În acord și cu principiile care derivă din jurisprudența CEDO, mai înainte de a constitui o problemă de întindere, de cantitate a argumentelor, motivarea hotărârii judecătorești reprezintă o chestiune ce ține de determinarea convingerii că o cauză a fost efectiv examinată, atât sub aspectul probelor administrate, cât și al celui referitor la apărările invocate de către părți.

Prin jurisprudența instanței europene s-a statuat în mod constant că prevederile art. 6 parag. 1 din Convenție, impun, în esență, motivarea hotărârilor judecătorești, fără însă ca aceasta să însemne că instanțele ar trebui să dea un răspuns detaliat la fiecare argument al apărării (cauza Van de Hurk împotriva Olandei § 61), amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, complexitatea și circumstanțele cauzei. Definitoriu pentru noțiunea de proces echitabil este ca instanța, chiar preluând argumente expuse anterior, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se rezume la confirmarea concluziilor unei alte instanțe sau la cele reținute în actul de sesizare (a se vedea cauzele: cauza Boldea contra României § 29; cauza Albina contra României § 27, Ruiz Torija contra Spaniei § 514, García Ruiz contra Spaniei § 29; cauza Helle contra Finlandei § 60).

De asemenea, prin Decizia nr. 233 din data de 7 aprilie 2021 publicată în M. Of. nr. 508/17.05.2021, Curtea Constituțională a subliniat importanța motivării hotărârii judecătorești:

"Curtea reține că motivarea hotărârilor judecătorești îndeplinește câteva funcții importante: reprezintă un mecanism de control al instanței, care trebuie să demonstreze că hotărârea sa este legală, dreaptă și corectă, în fapt și în drept, reprezintă o înscriere oficială a argumentelor în favoarea soluției, inspiră un sentiment de încredere socială și constituie un control democratic al administrării justiției, întărește principiul autorității de lucru judecat și al prezumției de nevinovăție, reprezintă temeiul executării hotărârii judecătorești, precum și al contestării acesteia la o instanță superioară".

Calitatea hotărârilor judecătorești reprezintă o componentă majoră a calității justiției, iar motivarea și analiza sunt cerințele fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este, mai ales, o garanție împotriva arbitrarului.

Prin urmare, dispozițiile art. 403 din C. proc. pen. și dispozițiile art. 6 din CEDO prevăd obligativitatea instanței de a preciza cu claritate situația de fapt, mijloacele de probă pe care se sprijină soluția adoptată, precum și temeiul de drept care a justificat soluția pronunțată.

Or, în prezenta cauză, considerentele reținute de prima instanță în cuprinsul hotărârii criticate corespund exigențelor unei motivări asupra chestiunilor de fapt și de drept, atât din perspectiva dispozițiilor art. 401 - 403 din C. proc. pen., cât și a dispozițiilor art. 6§1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și jurisprudența în materie (cauzele Artico contra Italiei § 33; Perez contra Franței § 80; Boldea contra României § 28; Tatishvili contra Rusiei § 58; Suominen contra Finlandei § 36).

Astfel, se constată că prima instanță, realizând propria analiză a relevanței, utilității și pertinenței probelor, a procedat la examinarea ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, făcând referiri concrete la apărările inculpatului, precum și la probele și mijloacele de probă care au fundamentat soluția pronunțată. De asemenea, instanța de fond, chiar dacă a preluat o parte semnificativă a descrierii faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului - și aceasta pentru ca rechizitoriul a fost amplu motivat, în baza unei complexe activități probatorii, fiind analizate toate ipotezele urmărite de acuzare și răspunzându-se tuturor problemelor factuale ridicate - a analizat apărările formulate de acesta și a indicat mijloacele de probă pe care se sprijină soluția. În aceste condiții, nu se poate reține că prima instanță s-a limitat la a relua în mod exclusiv susținerile din rechizitoriu, ci a realizat o analiză proprie a faptelor deduse judecății.

Prin urmare, s-a constatat că motivarea sentinței permite înțelegerea faptelor care au format obiectul judecății, a materialului probator pe care s-au fundamentat concluziile și urmărirea raționamentului care a condus instanța la pronunțarea soluțiilor, fiind avute în vedere la analizarea apărărilor formulate de către inculpat.

Infracțiunea de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 300 din C. pen.. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000:

În data de 9 februarie 2022, a avut loc un accident în care a fost implicată o bicicletă condusă de numitul G. și un autoturism condus de numitul H. - constatările la fața locului efectuându-se de inculpatul A..

În urma accidentului, numitul G. a suferit leziuni grave, fiind transportat cu ambulanța la Spitalul Slatina.

La 10 februarie 2022 inculpatul A. a căutat-o pe martora C., de la care a pretins, cu titlu de despăgubiri pentru conducătorul auto al mașinii implicate în accident, o sumă de cca 1.500 - 1.700 RON, susținând că tatăl acesteia este probabil vinovat de accident, iar el probabil va trebui să dea clasare în dosar.

Inculpatul A. i-a relatat martorei că i s-a spart și oglinda dreaptă față a autoturismului persoanei din Radomirești și că el personal s-a interesat la dezmembrări și costă doar un milion ROL și nu poate circula fără oglindă, deci a înțeles că asta era o sumă urgentă.

Deoarece martorei i s-a părut în neregulă să se constate, atât de repede că doar tatăl acesteia a fost vinovat și că îi sunt ceruți de cealaltă parte din accident bani prin intermediul agentului de poliție A., s-a dus în data de 14 februarie 2022 la sediul Poliției Drăgănești Olt pentru a discuta situația cu dosarul cu comandantul poliției, căruia i-a explicat pe scurt ce se întâmplase, acesta spunându-i că poate să o ajute un avocat.

Declarația martorei C. din cursul urmăririi penale este elocventă în sensul ca inculpatul i-a spus personal ca tatăl sau este vinovat de producerea accidentului, că trebuie sa îl despăgubească pe conducătorul auto, costul reparațiilor fiind în jurul sumei de 1.500 - 1.700 RON, că inculpatul personal s-a interesat de prețul unei oglinzi de mașină și costă aproximativ 100 RON, de asemenea inculpatul a menționat că "persoana cu mașina lovită de bicicleta tatălui cere despăgubiri pentru avarii și a venit la el la poliție să spună acest lucru" de asemenea, inculpatul a precizat ca îl cunoaște pe conducătorul auto și că "se poate înțelege cu el sa plătesc cum pot ".

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești, martora a confirmat împrejurările de fapt expuse, constând în fapta inculpatului de a se prezenta la domiciliul său și de a-i comunica că "tatăl meu este vinovat și bun de plată, acesta spunându-mi că trebuie să plătesc despăgubiri conducătorului auto între 1.500 și 1.700 RON". Martora a solicitat explicații inculpatului despre cuantumul sumei, iar acesta și-a consolidat susținerile prin referirea la reparațiile autoturismului într-un service auto, inculpatul insistând ca martora să plătească la acel moment 100 de RON pentru a înlocui oglinda autoturismului. Inculpatul a refuzat să îi indice martorei numărul de telefon al conducătorului auto implicat în accident și în numele căruia solicita despăgubiri, spunând că nu îl deține, dar, simultan, l-a descris pe conducător ca "un om bun", în comparație cu tatăl martorei, care era vinovat de accident. Aceste evenimente au fost confirmate și de soțul martorei, el fiind cel care nu a permis plata pe moment a sumei de 100 RON și nu a fost de acord nici cu despăgubirea solicitată.

Declarația martorului H. confirmă ca acesta nu a solicitat nicio despăgubire de la conducătorul bicicletei, nu a solicitat inculpatului sa discute cu acesta din urmă sau cu membrii familiei sale, nu a precizat cuantumul despăgubirilor.

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești, martorul a precizat că în niciun moment nu a discutat cu polițistul despre contravaloarea pagubelor produse autoturismului său, nu a solicitat să contacteze persoana vătămată și nici nu a indicat valoarea reparațiilor la nivelul a 1.500 - 1.700 RON și, cu atât mai mult, nu a solicitat ca inculpatul să obțină vreo sumă de bani de la conducătorul bicicletei implicată în accident. De altfel, martorul nici nu a cunoscut că inculpatul, în calitate de polițist a solicitat o sumă de bani cu titlu de despăgubire, pentru a fi plătită conducătorului auto.

Prin această declarație se infimă apărarea inculpatului conform căreia suma necesară reparațiilor autoturismului i-a fost comunicată de conducătorul acestuia. Se constată că nu există niciun document care să ateste existența și întinderea acestei sume cu titlu de despăgubiri.

Conform Adresei nr. x/22.02.2022 emisă de Poliția Drăgănești Olt, accidentul produs pe raza orașului Drăgănești Olt în data de 09.02.2022, în care au fost implicați H. și G. a fost constatat de agentul șef adjunct de poliție - inculpatul A., însă a fost înregistrat la Politia Drăgănești Olt în data de 11.02.2022 sub nr. x, dosarul fiind repartizat spre soluționare inculpatului tot în data de 11.02.2022.

S-a constatat ca la data de 10.02.2022 inculpatului nu i se atribuise spre rezolvare dosarul penal, acesta nici nu era înregistrat la Politia orașului Drăgănești Olt, astfel ca inculpatul nu era titularul unor atribuții judiciare în acel dosar, fiind doar organ de constatare și prin urmare nu avea legitimitate judiciară la o acțiune în cadrul activităților sale, care să se circumscrie acelei cauze penale.

Interpretarea dată de inculpat prin declarațiile din cursul cercetării judecătorești, chiar și în apel, au natură subiectivă, întrucât în calitate de organ de constatare nu era deținătorul unor atribuții privind administrarea probelor într-o cauză penală.

În acest sens, conform art. 61 din C. pen. sunt prevăzute în mod expres și limitativ atribuțiile organelor de constatare: sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:

c) organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.

(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârșirii infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleași organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor și de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

(3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecții ori precizări sau au de dat explicații cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligația de a le consemna în procesul-verbal.

(4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

Inculpatul, în calitatea sa de agent de poliție care a efectuat primele constatări ale locului faptei la un accident de circulație, dar fără a avea repartizat în lucru dosarul penal întocmit, s-a deplasat chiar a doua zi după accident la fiica victimei și a cerut pentru conducătorul auto implicat în accident o sumă de bani cu titlu de despăgubiri pentru avariile suferite la mașină, deși nu intra în atribuțiile sale aceasta acțiune, iar conducătorul auto nu l-a împuternicit pe inculpat, nici nu și-a dat un acord în acest sens, iar daunele nu au fost identificate și evaluate de o persoană autorizată.

Vinovăția tatălui martorei C. nu a fost stabilită până la momentul solicitării sumei de bani, susținerea inculpatului în sens contrar neavând niciun suport probator.

În realitate, inculpatul A., aflându-se în timpul serviciului, dar fără a avea la acel moment atribuții judiciare în legătură cu accidentul respectiv, nefiindu-i încă repartizat dosarul penal întocmit, fiind doar organ de constatare iar nu de cercetare penala, a încercat să determine pe fiica persoanei vătămate

G. să achite o sumă de bani pentru altul - cu titlu de despăgubiri pentru avariile suferite de mașina implicată în accident - susținând că s-a stabilit vinovăția și cuantumul acestor despăgubiri și că dosarul va fi finalizat prin clasare, situație de fapt ce corespunde unui exces de putere al funcționarului public, cu posibilitatea cauzării unei pagube și a unei vătămări a drepturilor și intereselor legitime ale persoanei vătămate în accident.

În drept, fapta inculpatului A. care, în ziua de 10 februarie 2022 a pretins de la numita C., fiica victimei unui accident rutier ce avusese loc cu o zi înainte, suma de 1.500 - 1.700 RON cu titlu de despăgubiri materiale pentru numitul H., conducătorul auto al mașinii implicate în accident-faptă săvârșită de A. în timpul serviciului dar fără a avea la acel moment atribuții de serviciu în legătură cu dosarul penal întocmit urmare a accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 300 din C. pen. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 300 din C. pen., infracțiunea de uzurpare a funcției constă în fapta funcționarului public care, în timpul serviciului, îndeplinește un act ce nu intră în atribuțiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, respectiv o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Conform art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Noțiunea de folos necuvenit utilizată de legiuitor are explicațiile doctrinare conturate de-a lungul anilor și reflectă faptul că folosul astfel obținut este "legal nedatorat", are caracter de retribuție, constituind o plată ori răsplată în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate al subiectului activ al infracțiunilor de abuz în serviciu ori de uzurpare a funcției. De altfel, câtă vreme ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, atunci folosul presupune orice avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestații de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar și avantaje nepatrimoniale, cu condiția ca acestea să fie legal nedatorate (Decizia nr. 400 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 639/19.08.2016)

Fiind menită să asigure respectarea diviziunii competențelor funcționarilor publici și, prin aceasta, buna funcționare a unităților în care aceștia își desfășoară activitatea, infracțiunea analizată sancționează orice conduită a funcționarului public prin care, în mod intenționat, își depășește atribuțiile de serviciu și care are ca rezultat una dintre urmările specifice infracțiunii de abuz în serviciu.

Presupunând, prin urmare, îndeplinirea, de către un funcționar public, în timpul serviciului, a unui act ce excedează atribuțiilor ce îi revin în virtutea funcției deținute, dispozițiile art. 300 din C. pen. incriminează uzurparea, de către subiectul activ, a atribuțiilor funcției exercitate de o altă persoană.

Concluzia exprimată este susținută și de argumente de interpretare gramaticală, Dicționarul explicativ al limbii române definind verbul "a uzurpa" - prin acțiunea de "a-și însuși în mod abuziv drepturi, demnități, bunuri care aparțin altuia."

În contextul acestor considerații teoretice, ceea ce se reține în concret, în sarcina inculpatului, sub aspectul tentativei la infracțiunea prevăzuta de art. 300 din C. pen. rap. la art. 132 și art. 15 din Legea nr. 78/2000 este faptul că la data de 10 februarie 2022 a pretins de la martora C., fiica victimei unui accident rutier ce avusese loc cu o zi înainte, suma de 1.500 - 1.700 RON cu titlu de despăgubiri materiale pentru conducătorul auto al mașinii implicate în accident - faptă săvârșită de A. în timpul serviciului, dar fără a avea la acel moment atribuții de serviciu în legătură cu dosarul penal întocmit urmare a accidentului.

Calitatea subiectului activ de funcționar public este îndeplinită în ceea ce îl privește pe agentul de politie, întrucât se încadrează în categoria funcționarilor publici în sensul legii penale, conform art. 175 alin. (1), lit. b) teza a doua din C. pen. - persoana care exercită o funcție publică de orice natură.

Infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 342 alin. (1) și alin. (3) din C. pen.:

Preliminar, se menționează următoarele coordonate:

Aprecierea probelor, ca operațiune finală a activității de probațiune judiciară, permite judecătorului să determine măsura în care ele care reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, judecătorul își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzației, dar și la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție.

Față de criteriul legăturii lor cu obiectul probațiunii, probele pot fi directe și indirecte. Prin probe directe se înțeleg acele elemente factuale care, prin ele însele, au aptitudinea de a demonstra vinovăția sau nevinovăția inculpatului, pe când probele indirecte sunt cele care nu furnizează informații ce pot dovedi existența faptei ori vinovăția inculpatului, dar care, prin coroborarea lor cu alte probe directe sau indirecte, pot conduce la anumite concluzii în cauza penală.

Legea procesual penală nu ierarhizează normativ valoarea probelor administrate în procesul penal, soluția dată cauzei impunându-se a fi rezultatul aprecierii concrete, de către organele judiciare, a ansamblului probator administrat în desfășurarea procesului penal. Este necontestat că, pentru stabilirea existenței faptei prevăzute de legea penală și a vinovăției unei persoane, o singură probă directă poate fi suficientă, după cum este necontestat și faptul că o singură probă indirectă nu are o forță echivalentă, fiind necesar ca ea să se coroboreze întotdeauna cu alte elemente probatorii, din care să rezulte cu certitudine împrejurările esențiale pentru completa lămurire a cauzei.

Astfel, spre deosebire de probele directe care sunt apte prin ele însele, dată fiind legătura lor directă cu existența infracțiunii, să conducă la o soluție certă în cauză, probațiunea indirectă este mult mai complexă, fiind necesară coroborarea unui ansamblu de elemente indirecte legate între ele, astfel încât versiunea pe care o confirmă să excludă orice altă versiune cu