ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 iunie 2024

Deliberând asupra recursurile în casație formulate de recurenții inculpați A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019(69/2023), constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1371, pronunțată la data de 09.12.2022 de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019 a hotărât următoarele:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare.

A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii de 24 de ore începând din data de 18.08.2018, ora 02:20 până în data de 19.08.2019 ora 02:20.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar dispus față de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinței apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare.

A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 18.08.2018, ora 04:00 până în data de 19.08.2019 ora 04:00.

În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar dispus față de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinței apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. .

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 5 luni închisoare.

A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii de 24 de ore începând cu data de 18.08.2018, ora 05:50 până în data de 19.08.2019 ora 05:50.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura controlului judiciar dispus față de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinței apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen.. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. .

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe faptă prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (o treime din restul pedepselor stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 9 luni închisoare.

A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinței apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii de 24 de ore începând din data de 18.08.2018, ora 02:20 până în data de 19.08.2019 ora 02:20.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar dispus față de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinței apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, printre alții, apelanții - intimați - inculpați D., C., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 1371/2022 pronunțată la data de 09.12.2022 de către Tribunalul București.

Prin decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și apelantul- inculpat E. împotriva sentinței penale nr. 1371/2022 pronunțată la data de 09.12.2022 de către Tribunalul București.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, și, în fond, rejudecând:

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a lua legătura cu victima E. sau cu membri de familie ai acestuia, direct sau indirect, pe nicio cale și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 de metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)lit. a), b), h) și n) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și a dreptului de a lua legătura cu victima E. sau cu membri de familie ai acestuia, direct sau indirect, pe nicio cale și de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 50 de metri, pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A.:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (2) lit. a), b), h) și n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, A., B., C. și D. prin apărători aleși cu împuternicirii avocațiale la dosar au formulat cererii de recurs în casație.

Inculpatul A., prin apărător ales cu delegație la dosar a criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

În concret, inculpatul A., prin apărător a susținut prin cererea de recurs în casație că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. .

De altfel, a arătat că, analizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză din perspectiva faptelor imputate inculpatului A., s-a arătat că nu există nicio probă directă sau indirectă care să- l indice pe acesta din urmă în postura agresorului, care, cu intenție, folosindu-se de un obiect vulnerant ar fi încercat să-i suprime viața persoanei vătămate E., solicitând achitarea inculpatului, A. pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. și infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen.

S-a susținut că, din datele de fapt ale cauzei nu reiese că inculaptul A. ar fi acționat asupra corpului persoanei vătămate E. cu vreun obiect vulnerant în încercarea de a-le suprima viața. Nici măcar persoana vătămată E. nu l-a indicat pe inculpatul A. ca fiind persoana care i-ar fi produs plaga tăiată la nivelul antebrațului. În contextul arătat, din perspectiva cantitativă și calitativă a mijloacelor de probă administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța va trebui să-și formeze convingerea că acestea nu sunt de natură să fundamenteze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele de tipicitate ale infracțiunii de omor, iar antrenarea răspunderii penale a acestora pe baza unor probe minimaliste și nefuncționale ar fi de natură să înfrângă grav drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Inculpatul B., prin apărător ales cu delegație la dosar a criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.

Inculpatul B., prin apărător a susținut prin cererea de recurs în casație că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.. A precizat că, solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor se impune, întrucât faptele expuse în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și care se constituie în acuzația adusă prin rechizitoriul în cauză nu au fost săvârșite de către inculpatul B., și nu sunt probate în niciun fel. Probatoriul administrat până în prezent dovedește și argumentează dincolo de orice îndoială legalitatea și temeinicia soluției de achitare a inculpatului.

De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casație, s-a mai arătat că, analizând modalitatea de descriere a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor pe care se întemeiază acuzația adusă inculpatului B. și condamnarea acestuia în fond și apel, se poate observa cu ușurință din lucrări, că lipsesc cu desăvârșire probele obiective, acuzația fiind întemeiată exclusiv pe prezumții.

Inculpații D. și C., prin apărător ales cu delegație la dosar au criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x (69/2023) invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.. S-a apreciat că, pentru a se pronunța o soluție legală într-o astfel de cauză, instanța de apel trebuia ca din analiza probatoriului să stabilească participația fiecărui inculpat la infracțiunile deduse judecății, aspect care nu a fost pe deplin realizat și care a condus la pronunțarea unei hotărâri vădit nelegale.

Referitor la infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., instanța de apel a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, faptele inculpaților au fost săvârșite în public, de față fiind mai multe persoane.

De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casație, s-a mai arătat că, motivarea existenței faptei prevăzute de legea penală, reținută de către instanța de apel vine în contradicție cu considerentele hotărârii, prin care se reține o altfel de situație de fapt.

De alfel, nici unul dintre martori nu a afirmat niciodată că i-a fost indusă o stare de temere prin raportare la acțiunile vreunuia dintre cei 5 coinculpați, văzând relațiile de rudenie/familie respectiv prietenie existente între martori și cei 5 coinculpați, astfel că nu se poate reține în sarcina recurentului D. această infracțiune, solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate de recurenții-inculpați A., B., C. și D., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia și a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 3 aprilie 2024.

Analizând cererile de recurs în casație formulate de recurenții-inculpați A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

Prin urmare, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv de către instanța de apel și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

În cauza de față, recurenții inculpați A., B., C. și D. au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Jurisprudența constantă a instanței supreme a statuat că acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fie fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora din elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În consecință, acest caz de recurs în casație permite instanței de casație să analizeze doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, cererile de recurs în casație formulate, Înalta Curte constată că starea de fapt reținută prin decizia recurată, a constat în aceea că în data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, în timp ce se aflau pe terasa barului F. S.R.L. din București, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 inculpații A., D., C., G. și B. l-au agresat fizic pe numitul E. prin lovire cu pumnii, picioarele și obiecte tăietoare, provocându-i acestuia leziuni traumatice constând în leziuni la nivelul capului, toracelui, ambelor antebrațe și membrului inferior, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80 - 85 de zile de îngrijire medicală și care au pus în pericol viața persoanei vătămate.

În data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, în timp ce se aflau pe terasa barului F. S.R.L. din București, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 inculpații A. și G. l-au agresat fizic pe numitul H. (inculpatul A. l-a lovit cu o sticlă și cu pumnul în zona capului, iar inculpatul G. l-a tăiat cu un ciob de sticlă la nivelul brațului) provocându-i acestuia leziuni traumatice constând în leziuni la nivelul capului și, respectiv, o leziune prin tăiere la nivelul brațului drept, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6 - 7 zile de îngrijire medicală.

Prin actele de violență exercitate în data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, pe terasa barului F. S.R.L. din București, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 asupra numiților E. și H., inculpații A., D., C., G. și B. au tulburat grav ordinea și liniștea publică și au creat un climat de insecuritate în ceea ce privește integritatea persoanelor și a bunurilor.

În data de 18.08.2018, în timp ce se afla în barul F. S.R.L. din București din București, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 -15, inculpatul E. l-a agresat fizic pe numitul C., lovindu-l cu un ciob de sticlă în zona feței, a gâtului și a spatelui, provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 6 - 7 zile de îngrijire medicală, iar prin aceste agresiuni a tulburat ordinea și liniștea publică inducând sentimente de teamă persoanelor prezente în incinta barului (în interiorul restaurantului și pe terasa acestuia).

Raportându-se la această situație de fapt, inculpații A., D., C. și B., prin criticile formulate în cererile de recurs în casație vizând neîntrunirea elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați tind la reinterpretarea probelor și la stabilirea unei situații de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanța de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept. Astfel, prin motivele de recurs în casație, se fac referiri de către inculpatul A., că nu există nicio probă directă sau indirectă care să- l indice pe acesta din urmă în postura agresorului, care, cu intenție, folosindu-se de un obiect vulnerant ar fi încercat să-i suprime viața persoanei vătămate E., solicitând achitarea inculpatului, A. pentru infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. și infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen.

Critica inculpatului B., a constat în aceea că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.. A precizat că, solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor se impune, întrucât faptele expuse în cuprinsul Ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale și care se constituie în acuzația adusă prin rechizitoriul în cauză nu au fost săvârșite de către inculpatul B., și nu sunt probate în niciun fel.

Un alt argument al recurenților inculpații D. și C., a constat în aceea că, pentru a se pronunța o soluție legală într-o astfel de cauză, instanța de apel trebuia ca din analiza probatoriului să stabilească participația fiecărui inculpat la infracțiunile deduse judecății, aspect care nu a fost pe deplin realizat și care a condus la pronunțarea unei hotărâri vădit nelegale.

În consecință, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reținerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) și (5) C. pen. și infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpaților A., D., C. și B..

În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte constată că susținerile inculpaților, A., D., C. și B., sunt neîntemeiate.

Referitor la cei 4 (patru) recurenții - inculpați care au formulat cererile de recurs în casație (A., D., C. și B.) s-a reținut că au aplicat lovituri inculpatului E., ca urmare a acțiunii concertate a autorilor producându-se punerea în primejdie a vieții victimei, neavând importanță cine a aplicat lovitura care a cauzat urmarea imediată, respectiv tăietura de la nivelul mâinii inculpatului E., contribuția subiecților activi urmând a fi analizată în ansamblu și indivizibil. Curtea a reținut că activitatea infracțională a inculpaților a avut un caracter continuu, neexistând perioade de oprire a acțiunii de lovire a victimei. Astfel, după ce inculpatul E. a fost pus la pământ de inculpații, aceștia au continuat să îl lovească cu pumnii și picioarele, deși cunoșteau că pe jos sunt cioburi de sticlă. Cei patru inculpații (A., B., C. și D.) au perceput faptul că victima nu mai poate riposta, fiind căzută și cu răni vizibile și solicitându-le să se oprească și totuși au continuat aplicarea loviturilor, acceptând astfel faptul că i-ar putea provoca moartea, acționând așadar cu intenție indirectă. Experții au concluzionat că pentru plăgile tăiate de la nivelul antebrațului stâng - cu secționarea arterei ulnare și a nervului ulnar stâng, E. a necesitat 80 - 85 de zile de îngrijire medicală; pentru plăgile tăiate la nivelul mâinii drepte a necesitat 8 - 9 zile de îngrijire medicală, iar pentru celelalte leziuni traumatice au fost necesare 8 - 9 zile de îngrijire medicală. Experții au concluzionat că leziunile reprezentând plăgi tăiate s-au produs prin lovire cu un corp tăietor/înțepător, probabil ciob de sticlă, iar celelalte leziuni traumatice s-au produs prin lovire cu un corp dur. În plus, experții au menționat că, având în vedere topografia leziunilor traumatice prezentate de numitul E., aceste leziuni au caracterul unor leziuni de autoapărare, iar, ținând cont de polimorfismul lezional și de regiunile vizate, leziunile au fost produse prin heteroagresiune, persoana agresată și agresorul fiind poziționați, cel mai probabil, față în față.

Așa cum s-a arătat, în realitate, prin criticile formulate prin motivele de recurs în casație, Înalta Curte constată că se contestă situația de fapt stabilită de către instanța de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casație vizând circumstanțele comiterii faptelor și probatoriul cauzei, lucru nepermis din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la neprevederea faptei în legea penală.

Astfel, se observă că prin criticile aduse hotărârii definitive nu au fost evidențiate elemente de nelegalitate, ci s-a solicitat o reinterpretare a probelor și o schimbare a situației de fapt reținute în cauză (critici care de altfel au fost formulate și în fața instanței de control judiciar), care însă nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres și limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.

În aceste condiții, se constată că prin motivele de recurs în casație se urmărește stabilirea unei alte situații de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casație, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive, iar din această perspectivă criticile recurenților-inculpați A., B., C. și D., nu pot fi primite de instanța de casație, recursul fiind nefondat.

În ceea ce privește critica apărării prin care recurenții-inculpați A. și B. au mai solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a), c) și d) din C. proc. pen., au invocat incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au format completul de judecată în apel, greșita încadrare a faptelor, au mai solicitat să se stabilească altă modalitatea de executare, ori s-a mai invocat greșita coroborare a probelor, recurentul-inculpat D. menționând că nu s-a creat o stare de temere martorilor prezenți. Înalta Curte constată că acestea nu pot fi supuse examinării în calea extraordinară de atac promovată, întrucât, așa cum s-a arătat în debutul expunerii, prin intermediul recursului în casație nu pot fi invocate și, implicit, analizate orice încălcări ale legii, ci doar acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante, subsumându-le unuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Or, acest aspect susținut de recurenții-inculpați A. și B. nu se circumscrie vreunuia dintre motivele expres și limitativ reglementate de textul de lege menționat, cu atât mai puțin cazului prevăzut de pct. 7, invocat de acesta, care vizează exclusiv verificarea concordanței faptelor, astfel cum au fost reținute prin hotărârea de condamnare, cu tiparul normei de incriminare, dar numai din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii imputate.

Reevaluarea situației de fapt și a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esențiale pentru legalitatea hotărârii definitive și le-a reglementat ca atare, expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se și cerințele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii.

Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile invocate de recurenții-inculpați A., B., C. și D., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile în casație formulate de recurenții-inculpați A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții-inculpați A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2024.