ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2023

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din 25.01.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022, Judecătoria Brașov a condamnat pe inculpatul A., în baza art. 342 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor.

În baza art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. lit). h) din C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani conform art. 92 C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) C. pen. pe perioada termenului de supraveghere.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa complementară aplicată inculpatului se execută de la data rămânerii definitive a senținței.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. cu aplic. art. 404 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Brașov, Primăriei mun. Brașov, Primăriei Bod, sau în cadrul oricărei instituții din subordinea Consiliului Local al mun. Brașov.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) și (4) C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpat arma de vânătoare marca B. - seria x și cartușele letale aferente, bunuri aflate în camera de corpuri delicte din cadrul IPJ Brașov în baza dovezii seria x, nr. x/22.02.2022.

Prin decizia penală nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunțată în dosarul cu nr. x/2022, Curtea de Apel Brașov, secția penală a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 106 din 25.01.2023, pronunțată de Judecătoria Brașov pe care a desființat-o și, rejudecând, a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii în baza de date;s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, respingând, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatului A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și al munițiilor.

Prin încheierea din 7 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis în principiu, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din 31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii extraordinare de atac, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situația factuală astfel cum a fost stabilită de instanța de apel prin hotărârea atacată întrucât, în această cale extraordinară de atac analiyându-se doar aspecte de drept, nu se poate proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că-temei pentru a casa hotărârea recurată îl constituie acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile prevăzute de lege.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Totodată, s-a apreciat că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectarea regimului armelor și munițiilor" prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

Inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

În opinia recurentului inculpat, instanța de apel a considerat greșit că fapta sa de a purta, la data de 07.10.2021, arma de vânătoare și muniția aferentă de la domiciliu până în localitatea Poiana Brașov, unde a depozitat-o în autovehicul, port ce s-a realizat în afara scopului pentru care inculpatul a fost autorizat să dețină arma respectivă și anume scopul desfășurării unei activități de vânătoare, realizează elementul material al infracțiunii de port fără drept a unei arme letale și a muniției aferente, în condițiile în care avea permis de port armă, iar arma și muniția nu s-a aflat niciun moment asupra sa, ci în autovehiculul tip microbuz pe care îl conducea; locurile în care au fost descoperite armele, atât cea neletală - în torpedou, cât și cea letală - în spatele autovehiculului (portbagaj), pe podea, demonstrează că nu a existat niciun element care să indice că se putea produce o eventuală intimidare ori îngrijorare din partea cuiva, armele fiind amplasate ferit de o posibilă observare a acestora din exteriorul autovehiculului, fiind exclusă posibilitatea de a fi purtat vreo armă, în condițiile în care el conducea mașina.

În concluzie, recurentul inculpat a susținut că argumentele instanței de apel cu privire la nerespectarea prevederilor din Legea nr. 295/2004 nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale în ceea ce privește acțiunea de "port" a armei și muniției, cât timp acestea nu au fost asupra sa.

Raportat la criticile apărării, Înalta Curte are în vedere situația de fapt stabilită de instanța de apel și examinează dacă se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, în caz contrar fiind incidente dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. referitor la condamnarea inculpatului A. pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală

În fapt, conform considerentelor deciziei recurate, la data de 07.10.2021, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN1E, pe direcția de deplasare dinspre Poiana Brașov către Municipiul Brașov, inculpatul A. a fost oprit în trafic, la o distanță de 200 m de Belvedere și, cu ocazia percheziției autovehiculului, au fost descoperite o armă tip pistol cu inscripția x, seria x la interior cu 7 cartușe cu bile de cauciuc nepercutate în compartimentul torpedou, 2 tuvuri cartuș inscripționate "C." pe podea în spatele scaunului șoferului, o cutie cu 15 cartușe nepercutate pentru armă de vânătoare cu inscripție "C." calibrul 12, în buzunarul aplicat pe spătarul scaunului șoferului, 1 cartuș pentru arma de vânătoare cu inscripția "C." percutat în buzunarul aplicat pe spatele pasagerului dreapta față, în partea din spate a autoturismului, o armă de vânătoare marca B. - seria x, cu pat din lemn și curea de susținere din piele, în interiorul căreia a fost găsit un tub cartuș percutat la nivelul podelei.

Având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor și al munițiilor, instanța de apel a apreciat că "portul armei și al muniției în afara scopului pentru care a fost emisă autorizația realizează elementul material al infracțiunii deduse judecății, întrucât persoanele sunt autorizate să poarte și să folosească aceste arme în realizarea unui scop foarte clar, concret, ce nu poate fi eludat de posesorul unei astfel de autorizații" și, pe cale de consecință, fapta inculpatului constând "în purtarea fără drept a armei (letale) de vânătoare, marca B., seria x, cal. 12 cu cartușele aferente în afara domiciliului și a fondului de vânătoare" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "nerespectarea regimului armelor și munițiilor" prevăzute de art. 342 alin. (1) C. pen. în varianta alternativă a "portului".

Potrivit dispozițiilor art. 342 alin. (1) C. pen., infracțiunea de "nerespectarea regimului armelor și munițiilor" constă în deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Dispozițiile din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor și al munițiilor nu definesc vreuna dintre acțiunile alternative prin care se realizează elementul material din cadrul laturii obiective a infracțiunii.

Articolele invocate de către instanța de apel privesc condițiile de acordare a dreptului de a purta, folosi, păstra arme;

- art. 23 referitor la acordarea dreptului de deținere sau, după caz, de port și folosire a armei;

(3) Dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare și pază, de vânătoare și de tir și conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma și de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum și în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condițiile prezentei legi.

- art. 31 în ceeea ce privește condițiile de păstrare și port ale armelor letale, de acordare a dreptului de port și folosire a armelor de vânătoare din Legea nr. 295/2004 republicată privind regimul armelor și al munițiilor, conform:

(1) Titularul dreptului de a purta și folosi arme letale are obligația de a păstra arma și muniția înscrisă în permisul de armă în condiții de securitate, astfel încât să nu permită accesul la acestea al persoanelor neautorizate.

(2) Păstrarea armei și muniției prevăzute la alin. (1) la domiciliul sau reședința deținătorului se face în locuri special destinate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi, exceptând armele de apărare și pază, care se pot regăsi asupra acestuia.

- art. 35

(1) Dreptul de a purta și folosi armele de vânătoare se acordă, în condițiile prezentei legi, persoanelor care dețin permis de vânătoare eliberat de autoritățile române.

(2) Titularul dreptului de a purta și folosi arme de vânătoare are obligația de a păstra armele înscrise în permisul de armă în condițiile prevăzute la art. 31 alin. (1) și (2), cu excepția situației în care titularul se află în afara domiciliului în vederea desfășurării activității de vânătoare, caz în care arma se păstrează în condiții de siguranță la gestionarul fondului cinegetic care a organizat activitatea de vânătoare, la un armurier autorizat sau în spațiul destinat cazării, în condițiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că singura condiție pentru a purta și folosi armele de vânătoare este ca persoana să dețină permis de vânătoare eliberat de autoritățile române.

Or, așa cum s-a reținut în primă instanță și în apel, inculpatul A. este posesor al permisului de armă Tip B, seria x, nr. x, eliberat de IPJ Brașov în data de 27.02.2012, pentru arma letală marca B., seria x, cal. 12 și armă neletală marca D., seria x, cal. 10x22T (conform adresei Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe periculoase din cadrul I.P.J. Brașov de la dosar urmărire penală).

Nu poate fi primită susținerea celor două instanțe (judecătorie, curte), că "portul armei și al muniției de la domiciliu, în afara fondului de vânătoare" echivalează cu nerespectarea scopului pentru care a fost emisă autorizația câtă vreme s-a constatat, în fapt, numai găsirea armelor și muniției în autovehiculul condus de inculpat.

Prin urmare, fapta inculpatului "de a purta arma de vânătoare, marca B., seria x, cal. 12 cu cartușele aferente", în afara domiciliului și a fondului de vânătoare în baza permisului de armă Tip B, seria x, nr. x, eliberat de IPJ Brașov, armă depozitată în portbagajul autovehiculului nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de "nerespectare a regimului armelor și munițiilor" prevăzută de art. 342 alin. (1) din C. pen.

Mai mult, elementul material al laturii obiective a infracțiunii constând în "portul armei (letale) de vânătoare" nu poate fi reținut în condițiile în care acțiunea în sine implică apropierea fizică a armei și al muniției aferente de către o persoană asupra sa; în cauză, arma (letală) de vânătoare, pentru care inculpatul A. deținea permis de port armă, cartușele aferente nu au fost găsite asupra sa, ci depozitate în autovehiculul pe care îl conducea la momentul când a fost oprit în trafic de către organele de poliție.

Astfel, în opinie majoritară, Înalta Curte constată că în modalitatea reținută nu poate fi incidentă infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în integralitate, decizia penală recurată, precum și sentința penală nr. 106 din 25.01.2023 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 și:

În baza art. 396 alin. (1, 5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2022.

Casează, în integralitate, decizia penală recurată, precum și sentința penală nr. 106 din 25.01.2023 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 și:

În baza art. 396 alin. (1, 5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 342 alin. (1) C. pen.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei în fond, apel și recurs în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2023.

Motivarea opiniei separate

În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunțarea unei soluții de respingere, ca nefondat, a recursului în casație declarat de către recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 472/AP din data de 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2022, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate, în analiza recursului în casație exercitat de către recurentul A., trebuie avută în vedere starea de fapt reținută prin decizia atacată, respectiv:

"la data de 07.10.2021, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe DN1E, pe direcția de deplasare dinspre Poiana Brașov către Municipiul Brașov, inculpatul A. a fost oprit în trafic, la o distanță de 200 m de Belvedere și, cu ocazia percheziției autovehiculului, au fost descoperite o armă tip pistol cu inscripția x, seria x la interior cu 7 cartușe cu bile de cauciuc nepercutate în compartimentul torpedou, 2 tuvuri cartuș inscripționate "C." pe podea în spatele scaunului șoferului, o cutie cu 15 cartușe nepercutate pentru armă de vânătoare cu inscripție "C." calibrul 12, în buzunarul aplicat pe spătarul scaunului șoferului, 1 cartuș pentru arma de vânătoare cu inscripția "C." percutat în buzunarul aplicat pe spatele pasagerului dreapta față."

A mai reținut instanța de apel faptul că la data menționată inculpatul s-a deplasat în Poiana Brașov pentru a se întâlni cu niște persoane de afaceri în vederea încheierii unei tranzacții cu diamante, apărarea acestuia în sensul că urma să meargă la vânătoare fiind infirmată de martorul E..

Recurentul a criticat decizia sub două aspecte, ambele subsumate cazului de casare prevăzut de art. 348 pct. 7 C. proc. pen.., fapta nu este prevăzută de legea penală.

În primul rând, susținerea recurentului a vizat faptul că fiind membru al unor asociații de vânătoare, posesor al unui permis de vânătoare permanent și posesor al unui permis de port armă, nu era posibilă reținerea infracțiunii prevăzute de art. 342 alin. (1) din C. pen. în sarcina sa doar pentru că la data respectivă nu era în posesia unei autorizații de vânătoare sau că partida de vânătoare nu a fost programată ori confirmată de martori.

A doua critică a vizat împrejurarea că nu a purtat nici un moment arma de vânătoare și muniția aferentă, în condițiile în care aceasta a fost descoperită în spatele mașinii pe care o conducea, respectiv la aproximativ 2 metri de locul în care se afla, la volanul mașinii pe care o conducea, condiții în care nu se poate reține portul armei și a muniției.

Consider că ambele critici nu pot fi reținute pentru următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 342 alin. (1) din C. pen., constituie infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor:"Deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept".

Obiectul juridic al acestei infracțiuni este constituit din ansamblul relațiilor sociale a căror ocrotire este asigurată prin apărarea unui complex de valori sociale, cum sunt: ordinea și siguranța publică, viața și integritatea corporală a persoanei, patrimoniul public și privat, apărare care este asigurată prin reglementarea activităților referitoare la arme și muniții.

Elementul material este reprezentat de una dintre următoarele acțiuni: deținerea, portul, confecționarea sau orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparat a armelor letale.

Cerința esențială este ca, în oricare dintre variantele sale de incriminarea, acțiunea ce reprezintă elementul material al infracțiunii să se fi realizat "fără drept"

În cauza de față, în sarcina inculpatului recurent, s-a reținut că acțiunea sa a constat în portul armei de vânătoare și a muniției aferente, bunuri care se aflau în partea din spate a mașinii pe care o conducea, toate acestea în condițiile în care nu se deplasa la o vânătoare, ci se întorcea de la o întâlnire de afaceri.

În privința primei critici formulate, consider că aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care toate operațiunile realizate cu arme letale trebuie să respecte prevederile legii speciale, nr. 295/2004, art. 1 din acest act normativ dispunând:

"Prezenta lege stabilește categoriile de arme, componente esențiale și muniții, precum și condițiile în care deținerea, portul, folosirea și operațiunile cu aceste arme, componente esențiale și muniții sunt permise pe teritoriul României.".

În conformitate cu prevederile 23 din Legea nr. 294/2004:

"(1) În funcție de scopul pentru care a solicitat autorizarea procurării armei, autoritățile competente pot acorda solicitantului dreptul de deținere sau, după caz, de port sau folosire a armei procurate, făcând mențiune, în mod expres, despre aceasta în conținutul permisului de armă.

(2) Dreptul de deținere a armei se poate acorda numai pentru armele de vânătoare, de tir, de colecție sau de autoapărare și conferă titularului posibilitatea de a păstra arma la domiciliul sau reședința înscrisă în documentul de identitate, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Dreptul de a purta și folosi arme se poate acorda numai pentru armele de apărare și pază, de vânătoare și de tir și conferă titularului posibilitatea de a purta asupra sa arma și de a o folosi în scopul pentru care a fost autorizată procurarea acesteia, precum și în caz de legitimă apărare sau stare de necesitate, în condițiile prezentei legi."

Rezultă din aceste texte legale, așa cum au reținut și instațele de fond, că prin autorizarea acordată de stat persoanei, i se conferă acesteia dreptul de a procura, deține sau, după caz, de port sau folosire a armei procurate, însă acestea doar în scopul pentru care a fost autorizată, în prezenta cauză, în vederea desfășurării vânătorii.

Autorizarea acordată de stat nu este una generală, posesorul autorizației neputând să folosească arma în alte scopuri decât cele pentru care i-a fost eliberată autorizația, legea stabilind excepția de la această regulă, respectiv cazul de legitimă apărare sau stare de necesitate.

Mai mult, în lege sunt detaliate condițiile în care titulularul unui permis de armă trebuie să păstreze armele înscrise în document, precum și condițiile în care acesta le poate folosi, art. 26 - 27, 31 din Legea nr. 295/2004.

În privința armelor de vânătoare, art. 35 alin. (2) din actul normativ menționat stabilește obligațiile pe care le are titularul permisului de armă cu privire la portul și folosirea armelor cu această destinație, instituind și excepții de la prevederile art. 31 alin. (1) și (2), respectiv:

"cu excepția situației în care titularul se află în afara domiciliului în vederea desfășurării activității de vânătoare, caz în care arma se păstrează în condiții de siguranță la gestionarul fondului cinegetic care a organizat activitatea de vânătoare, la un armurier autorizat sau în spațiul destinat cazării, în condițiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei".

Rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale menționate că portul și folosirea armelor de vânătoare în alte condiții decât cele care sunt prevăzute în lege și în normele metodologice ale acesteia exced autorizației pe care statul, prin organele sale autorizate, a dat-o persoanei fizice și, pe cale de consecință, sunt unele fără drept.

Ca atare, nu se poate reține critica formulată de către recurentul A. sub acest aspect.

În privința criticii secunde a recurentului, susținerea acestuia, în sensul că portul armei trebuie privit ca fiind o acțiune ce presupune contactul direct, fizic cu arma, nu poate fi primită.

În Legea nr. 295/2004 se realizează o distincție între transportul și portul armelor de vânătoare.

Potrivit alin. (1):

"Transportul armelor de vânătoare, pentru care s-a acordat deținătorului dreptul de a le purta și folosi, de la domiciliul sau reședința acestuia la locul unde urmează să se desfășoare vânătoarea potrivit legii se face în următoarele condiții:

a) armele trebuie ținute în toc sau husă, asigurate și neîncărcate cu muniție;

b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b), d) și e)."

Rezultă că în accepțiunea legii, transportul armei reprezintă situația în care vânătorul se deplasează de la domiciliul său către locul de vânătoare, iar arma de vânătoare se păstrează în tocul ei sau în husă, în condiții care să asigure siguranța acesteia.

Alin. (2) din același articol prevede:

"Portul armelor de vânătoare în locul destinat vânătorii se face în următoarele condiții:

a) arma poate fi încărcată, cu condiția ca, după încărcare, să fie asigurată și purtată astfel încât să nu prezinte pericolul producerii unor accidente;

b) să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 31 alin. (3) lit. b) și e);

c) arma să se afle în permanență numai asupra persoanei care o deține în mod legal și să nu fie înmânată sub nicio formă altor persoane, cu excepția vânătorilor."

Rezultă că distincția esențială dintre transportul și portul armei de vânătoare o reprezintă condiția în care se află aceasta, respectiv, în situația portului, arma este scoasă din tocul sau husa de transport, putând fi și încărcată, și se află numai asupra persoanei care o deține.

A avea arma asupra sa, presupune că aceasta este în imediata apropiere a persoanei titulară a permisului de armă, gata să fie folosită, fără a fi necesar ca arma să fie în contact fizic permanent cu respectiva persoană.

În prezenta cauză, s-a reținut că arma de vânătoare nu se afla în tocul acesteia sau în husa de transport, ci se afla în partea din spate a autoturismului condus de către inculpat, pe podea, fiind deci la dispoziția inculpatului, ceea ce semnifică faptul că acesta o purta în sensul legii penale, acțiune care întrunește elementul material al infracțiunii prev. de art. 342 alin. (1) din C. pen.

Împrejurarea că exista o anumită distanță între scaunul șoferului, ocupat de inculpat, și locul unde se afla arma, în condițiile în care aceasta nu era într-un loc complet inaccesibil, cum ar fi fost portbagajul mașinii, nu este de natură a conduce la concluzia că arma era doar transportată în condiții improprii, ceea ce ar fi condus la reținerea unei contravenții, ci aceasta era purtată de către inculpat, în sensul anterior menționat.

Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluția ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursului ca nefondat, soluția adoptată prin hotărârea criticată fiind una legală și temeinică.