ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 1427/02.09.2022 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2021, Judecătoria Brașov a hotărât următoarele:
În baza art. 372 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1) și (2), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase (faptă din data de 20.12.2020).
În baza art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani, ce se execută de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme.
În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei principale de 1 an închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație:
- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
S-a menționat că, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Predeal sau în cadrul DGASPC Brașov ori în cadrul altei instituții din subordinea Consiliului Local Predeal sau a Consiliului Județean Brașov pe o perioadă de 90 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, precum și în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., prin echivalent a macetei folosite la săvârșirea faptei, prin confiscarea sumei de 140 RON.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 363,5 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 63,5 RON este aferentă fazei de urmărire penală și suma de 300 RON este aferentă fazei de cameră preliminară și fazei de judecată).
II. Prin Decizia penală nr. 39/AP din data de 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1427/02.09.2022 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosar nr. x/2021, pe care a desființat-o în ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunii penale.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 372 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 61 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3.000 de RON, reprezentând 100 de zile amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 30 de RON, pentru săvârșirea infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 din C. pen. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a constatat că situația de fapt expusă în rechizitoriu și reținută de prima instanță a fost stabilită în mod corespunzător, pe baza unei analize complete a mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care instanța de control judiciar și-a însușit-o.
De altfel, s-a constatat că inclusiv inculpatul, prin declarația dată la termenul din data de 24.02.2022, a recunoscut în materialitatea sa acțiunea ce i se reproșează de către acuzare - respectiv că în noaptea de 20.12.2019 a purtat fără drept în interiorul sălii de jocuri x din orașul Predeal, bd. x, o macetă, în timp ce în localul de agrement erau mai multe persoane.
În plus, s-a menționat că această stare de fapt nu face obiectul dezbaterilor în calea de atac, obiectul dezbaterilor fiind îndeplinirea condițiilor de tipicitate a faptei de port fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen., respectiv, dacă locul comiterii infracțiunii deduse judecății îndeplinea cerința autorizării ca loc de agrement.
Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere că, într-adevăr, norma de incriminare prevede cerința comiterii faptei într-un loc special amenajat și autorizat pentru distracție sau agrement.
S-a constatat că, la dosarul cauzei, există mijloace de probă care atestă că locul în care inculpatul A. a purtat maceta în noaptea de 19/20.12.2020 era un loc special amenajat și autorizat pentru distracție, la dosarul cauzei regăsindu-se plângerea penală formulată de reprezentantul legal al S.C. B. S.R.L., declarațiile martorilor C., D. și E. și înregistrările video realizate de camerele de supraveghere montate în incinta locației unde inculpatul a pătruns având asupra sa maceta. Din toate aceste mijloace de probă reiese fără dubiu că în incinta respectivă funcționa o sală de jocuri, fiind amplasate aparate de jocuri de noroc, în interior aflându-se mai multe persoane, iar cu puțin timp înainte de comiterea faptei, la fața locului a sosit inclusiv un echipaj mix de poliție și jandarmerie a cărui vizită nu s-a soldat cu închiderea localului, acesta rămânând deschis până la ora 01:46, când a intrat inculpatul în local cu maceta.
În ceea ce privește cerința autorizării locației respective pentru desfășurarea de jocuri de noroc, Curtea a avut în vedere că, din chiar extrasul ONRC depus de inculpat la dosarul cauzei reiese că S.C. B. S.R.L. are ca obiect de activitate, între altele, și desfășurarea de jocuri de noroc, iar la data interogării bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, acest agent economic avea înregistrate mai multe puncte de lucru autorizate pentru activități de jocuri de noroc.
Curtea a apreciat că extrasul ONRC depus de inculpat nu este în măsură să confirme teza apărării, potrivit căreia punctul de lucru din orașul Predeal, bd. x, nu ar fi fost autorizat pentru desfășurarea acestui tip de activități. Astfel, s-a constatat că extrasul ONRC datează din 15.11.2021, iar fapta dedusă judecății a fost comisă în 19/20.12.2020. Prin urmare, extrasul depus la dosar nu dovedește care era situația punctelor de lucru ale S.C. B. S.R.L. la data comiterii faptei, ci numai la data interogării portalului ONRC, și nici nu poate înlătura concluzia care se desprinde din mijloacele de probă enumerate mai sus, care demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că în locația respectivă funcționa o sală de jocuri de noroc, că în seara comiterii faptei sala respectivă era deschisă publicului, fiind prezente mai multe persoane, inclusiv un echipaj de poliție și jandarmerie, cu puțin timp înainte de comiterea faptei de către inculpat.
Raportat la cele expuse, Curtea a concluzionat că, în mod corect, prima instanță a reținut că, în speță, sunt îndeplinite toate condițiile de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 372 alin. (1) din C. pen., fiind corect stabilite atât încadrarea juridică a faptei, cât și vinovăția inculpatului.
Analizând în continuare sentința apelată, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost corect individualizată.
Astfel, mai întâi, s-a constatat că, raportat la declarația oferită de inculpat la termenul din data de 24.02.2022, instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în favoarea inculpatului. Chiar dacă inculpatul nu a dorit să urmeze procedura simplificată (așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din 11.11.2021 - dosar fond), s-a constatat că starea de fapt recunoscută de acesta cu ocazia audierii este identică cu cea reținută de prima instanță, respectiv că în noaptea de 19/20.12.2019 a intrat în sala de jocuri x din orașul Predeal având asupra o macetă.
În atare condiții, ținând seama și de faptul că textul normei mai sus evocate nu lasă la aprecierea instanței reducerea limitelor de pedeapsă atunci când, deși judecata s-a desfășurat potrivit procedurii de drept comun, totuși instanța reține aceeași stare de fapt ca cea recunoscută de inculpat, Curtea a constatat că, în cauză, trebuiau reduse cu o treime limitele de pedeapsă, în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii.
În al doilea rând, Curtea a constatat că, față de modalitatea concretă de comitere a faptei deduse judecății (inculpatul a pătruns în incinta sălii de jocuri având o macetă asupra sa, pe care a purtat-o un timp foarte scurt, de câteva secunde, abandonând-o apoi pe barul din sala de jocuri, fără a crea o stare de panică persoanelor care se aflau în local în momentul respectiv), și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului (care nu are antecedente penale, are o stare de sănătate precară și a recunoscut comiterea faptei), pedeapsa închisorii este excesivă.
În opinia instanței de apel, pedeapsa amenzii este suficientă pentru a asigura atât prevenirea comiterii de noi infracțiuni, cât și descurajarea inculpatului de a mai reitera un astfel de comportament în viitor.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, recurentul inculpat A. a declarat recurs în casație.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.03.2023, când s-a stabilit termen la data de 27 aprilie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a menționat că fapta reținută în sarcina inculpatului este aceea că "în noaptea de 20.12.2019 a purtat fără drept în interiorul sălii de jocuri x din orașul Predeal, Bd. x, o macetă, în timp ce în localul de agrement erau mai multe persoane."
A arătat că fapta reținută în sarcina nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite condițiile imperative cumulative ca locul săvârșirii faptei (sala de jocuri) să fie amenajat și autorizat ca loc de distracție ori agrement.
Or, așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 21/2015 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), cerința privind săvârșirea faptei într-un loc special amenajat și autorizat pentru distracție ori agrement este imperativă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 372 alin. (1) teza a III-a (portul), numai în cazul infracțiunii prevăzute de alin: (2) (folosirea) fiind suficient ca fapta să fie săvârșită într-un loc de distracție sau agrement, indiferent dacă este autorizat sau nu.
Astfel, comiterea faptei într-un loc care nu se încadrează în enumerarea limitativă cuprinsă în dispozițiile art. 372 alin. (1) din C. pen. conduce la neîndeplinirea condiției privitoare la loc și, în consecință, la inexistența unei corespondențe între fapta concretă și norma de incriminare, fapta nefiind incriminată de legea penală.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de port fără drept de obiecte periculoase, este o infracțiune comisivă, iar tipul de conduită incriminată este definit în mod clar prin verbum regens.
Conform intenției legiuitorului, ceea ce s-a dorit a se incrimina prin art. 372 alin. (1) teza a III-a din C. pen., este portul de obiecte periculoase (enumerate în textul de lege) în anumite locuri care sunt amenajate și autorizate ca loc de distracție ori agrement, legiuitorul urmărind să asigure protecție numai activităților care se derulează cu respectarea normelor de autorizare (astfel cum rezultă acestea din legile speciale incidente fiecărei activități).
Logica reglementării rezultă din faptul că dacă în cazul simplului "port" al unui obiect periculos (alin. (1) se justifică cerința săvârșirii faptei într-un loc special amenajat și autorizat tocmai pentru a fi atins nivelul de gravitate care impune includerea faptei în sfera ilicitului penal, în ipoteza "folosirii" unui obiect periculos (alin. (2) nivelul de gravitate care impune includerea faptei în sfera ilicitului penal este atins, per se, indiferent de existența sau inexistenți unei speciale amenajări și autorizări a locului săvârșirii faptei.
Instanța de apel, deși a apreciat în mod corect că "norma de incriminare prevede cerința comiterii faptei într-un loc special amenajat și autorizat pentru distracție sau agrement", a dat o interpretare greșită normelor legale care reglementează "autorizarea" activității la un anumit punct de lucru al unei persoane juridice, în speță a activității de jocuri de noroc și pariuri, cod CAEN 9200.
Dovada autorizării desfășurării activității de jocuri de noroc și pariuri se face conform legilor speciale, respectiv Legea nr. 31/1990, art. 43 și Legea nr. 359/2004 (prin înregistrarea în Registrul comerțului a punctului de lucru și a activităților (identificate prin cod CAEN) care se vor desfășura la acel punct de lucru, înregistrare care reprezintă parte din autorizarea cerută de legea penală).
Având în vedere că activitatea de jocuri de noroc și pariuri intră și sub incidența unei altei legi speciale, respectiv a O.U.G. nr. 77/2009, sala de jocuri reprezentând punctul de lucru al societății B. trebuia să facă și dovada deținerii licenței pentru desfășurarea unor astfel de activități.
Din cuprinsul extrasului ORC aflata la dosar fond, rezultă că activitatea de jocuri de noroc și pariuri - CAEN 9200 este prevăzută în obiectul de activitate al societății B. S.R.L., iar la fila x figurează activitățile autorizate, la fiecare punct de lucru. Punctul de lucru din Predeal, Bd. x nr. 36 - sala de jocuri unde s-a săvârșit fapta - nu apare în extrasul ORC, or condiția prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen. este ca acesta să fie nu numai înregistrat legal dar și ca activitatea de jocuri de noroc să fie autorizată în sensul legii speciale, la acea locație, astfel că autorizarea activității, cerută de lege, trebuie să existe la locația -punctul de lucru unde s-a săvârșit fapta.
A solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., fapta nu este prevăzuta de legea penală.
Prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..
IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"
Potrivit art. 372 alin. (1) din C. pen., portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase constă în: Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun: a) cuțitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire.
În susținerea cererii, în esență, s-a argumentat că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 372 alin. (1) din C. pen., nefiind îndeplinită condiția referitoare la locul săvârșirii infracțiunii sub ambele aspecte, respectiv locul să fie autorizat.
Înalta Curte constată că, de esența, reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel.
În acest sens, se observă, în raport cu critica invocată, că instanța de apel, din analiza probelor aflate la dosar, a constatat că, din chiar extrasul ONRC depus de inculpat reiese că S.C. B. S.R.L. avea ca obiect de activitate, între altele, și desfășurarea de jocuri de noroc, iar la data interogării bazei de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, acest agent economic avea înregistrate mai multe puncte de lucru autorizate pentru activități de jocuri de noroc. Totodată, s-a constatat că extrasul ONRC depus de inculpat datează din 15.11.2021, iar fapta dedusă judecății a fost comisă în 19/20.12.2020, astfel că extrasul depus la dosar nu a dovedit care era situația punctelor de lucru ale S.C. B. S.R.L. la data comiterii faptei, ci numai la data interogării portalului ONRC. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că nu s-a probat că punctul de lucru din orașul Predeal, bd. x nr. 36 nu ar fi fost autorizat pentru desfășurarea acestui tip de activități.
Având în vedere că, în calea extraordinară a recursului în casație, nu se pot reexamina probele administrate de instanța de apel, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 39/AP din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2023.