ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2021

ÎCCJ, Decizia nr. 40/2021

HOTĂRÂRE
01.02.2021
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 40/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe durata executării pedepsei principale.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare, în cele șase pedepse componente, de câte 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018 și în pluralitate intermediară cu cele 5 infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 44 alin. (2) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare stabilită în prezenta cauză cu cele șase pedepse de câte 6 luni închisoare, inculpatului A. fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa 5 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen. în referire la art. 72 alin. (1) din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 și de la data de 17.03.2020 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 4/2020 a Tribunalului București, secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 109 alin. (1) și (3) din C. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul A. a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, în esență a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești, a fost trimis în judecată inculpatul A. , sub măsura preventivă a controlului judiciar pentru săvârșirea infracțiunii de:

- amenințare cu utilizarea unor dispozitive explozive, infracțiune prevăzută de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt, infracțiune prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 231 alin. (1) din C. pen.

La data de 5 februarie 2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost înregistrată sub nr. x/2020 cauza având ca obiect rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești, prin care a fost trimis în judecată inculpatul A..

Prin încheierea de ședință nr. 115 din data de 3 martie 2020, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr. x/2020 în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 30.01.2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Ploiești, privind pe inculpatul A..

S-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare cu utilizarea unor dispozitive explozive, prevăzută de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., care a rămas definitivă prin necontestare la data de 31 martie 2020.

Inculpatul A., având cuvântul, în prezenta apărătorului desemnat din oficiu a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se realizeze în procedura simplificată, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. în conformitate cu dispozițiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., condiții în care Înalta Curte a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei, ulterior citirii și semnării acesteia de către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte a reținut următoarele:

La data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul județul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, inculpatul a inițiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât și în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră și jumătate de la inițierea apelului telefonic, afirmând că vorbește în numele organizației teroriste ISIS (DAESH), acțiune de amenințare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituții specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare și neutralizarea dispozitivelor explozive, în același timp fiind demarate și cercetările pentru identificarea apelantului.

S-a constat faptul că apelul telefonic a fost dat din zona Rachieri - Valea Călugărească - Mihai Bravu, jud. Prahova și că, posibil, apelul să fi fost dat de către inculpatul A. care, în trecut, mai dăduse asemenea apeluri telefonice.

În timp ce se deplasau pe str. x, din municipiul Ploiești, organele de poliție au observat în fața imobilului, nr. x (societatea D.), o persoană de sex masculin ce prezenta semnalmentele inculpatului A., care se afla pe marginea drumului și care, în procedura legitimării, a declarat verbal că se numește A. dar nu deține nici un act de identitate asupra sa.

Asupra inculpatului A., organele de poliție au găsit un telefon mobil marca x, de culoare negru, cu butoane, în care se afla introdu-să cartela SIM cu numărul x, mai multe obiecte de vestimentație și de uz casnic, toate aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal încheiat de organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești la data de 14.01.2020, ora 20:45.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea întregului material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, ce nu a fost contestat de inculpat nici sub aspectul legalității, în procedura de cameră preliminară, nici în privința fiabilității, în etapa judecății în fond, relevante fiind: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare întocmit de ofițerul de caz la data de 14.01.2020; proces-verbal de cercetare întocmit de ofițerul de caz la data de 14.01.2020; adresă solicitare suport optic de la Serviciul de Telecomunicații Speciale - U.M.0572 București; proces-verbal de predare-primire marca x de culoare negru, cu tastatură QWERTY; proces-verbal întocmit în urma deplasării la locul indicat, respectiv, la stâna numitului E.; comunicare de la Serviciul de Telecomunicații Speciale - U.M.0572 București; proces-verbal întocmit de redare în scris a convorbirii telefonice ce a avut loc între apelant și operatorul SNAU 112; declarație de suspect A.; declarație de inculpat A.; declarație de martor F.; declarație de martor F., proces-verbal de predare a unui telefon mobil marca x, către F.; proces-verbal întocmit de ofițerul caz de ridicare a unor înscrisuri de la stâna numitului E. în data de 15.01.2020; proces-verbal întocmit în urma apelului telefonic cu G. de ofițerul de caz la data de 17.01.2020,;

Față de poziția procesuală a inculpatului A., care în ședința publică din 16 septembrie 2020, a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea prezentată în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor referitoare la recunoașterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., starea de fapt a fost stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire.

În raport de situația de fapt reținută, s-a constatat că fapta inculpatului A. care la data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul județul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, a inițiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât și în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră și jumătate de la inițierea apelului telefonic, afirmând că vorbește în numele organizației teroriste ISIS (DAESH), acțiune de amenințare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituții specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare și neutralizarea dispozitivelor explozive, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de amenințare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004.

Înalta Curte a constatat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 535/2004, privind prevenirea și combaterea terorismului, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 58/2019 din 8 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 271 din 10 aprilie 2019, în vigoare la data comiteri faptei - 14 ianuarie 2020.

Ca atare, Înalta Curte a constata că acțiunea inculpatului se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în sensul că s-a căutat intimidarea populației prin producerea unui puternic impact psihologic, fiind anunțat amplasarea "a trei dispozitive" la C..

Instanța a constatat că inculpatul a vrut să arate că amenințarea este serioasă, datorită impactului pe care îl poate avea explozia unei rafinării pentru populație, în cadrul unei rafinării procesând-se petrol, obținându-se produse petroliere, benzină, motorină, și alte subproduse petroliere, în explozie putând fii angrenate și aceste produse petroliere care sunt puternic inflamabile, ceea ce poate face ca efectul exploziei să fie de impact major, pe o suprafață mare, și cu consecințe dezastruoase.

Prin urmare, instanța de fond a reținut că acțiunea de amenințare a fost aptă de a produce o temere serioasă și a alarmat mai multe instituții specializate ale statului, în afara organelor de poliție fiind implicate și alte instituții specializate, după cum rezultă și din conținutul convorbirilor transmise de către Serviciul de Telecomunicații Speciale - UM 0572 București și care se află stocate pe CD-ul ce este depus la dosarul cauzei.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a vorbit în numele unei organizații teroriste internaționale respectiv, ISIS (DAESH), inițial în limba engleză după care în limba română, cu accent arab, pentru a da și mai multă crezare demersului său, instituțiile satului luând amenințarea în serios și punând în aplicare procedurile care se impun a fi luate pentru asemenea situații.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv cauzarea unei tulburări a ordinii publice prin crearea unei stări de panică și de frică în rândul unei părți a cetățenilor, și urmărind producerea acestuia prin comiterea faptei, aspect confirmat chiar de către acuzat cu ocazia audierii sale de către organele de anchetă penală, când a arătat că a avut a folosit numele organizații teroriste internaționale "ISIS" (DAESH) pentru că a considerat astfel că apelul său va fi mai credibil și că va avea un impact mai mare, dat fiind atacurile teroriste efectuate de către această organizație, rezultând astfel că inculpatul a acționat cu intenție directă în săvârșirea faptei.

În procesul de individualizare al pedepsei Înalta Curte a avut în vedere dispozițiile criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. gravitatea deosebit de ridicata a infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate în raport cu împrejurările și modul concret de comitere a acesteia, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori care s-ar fi putut produce, motivul săvârșirii și scopul urmărit, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și atitudinea adoptata de acesta pe parcursul procesului penal.

Cu referire la persoana inculpatului A., s-a constatat că este o persoană în vârstă de 60 ani, fără o locuință stabilă, cu studii medii și încadrat ca zile, nefiind la primul conflict cu legea penală, suferind, anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, multiple condamnări.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere și istoricul medical al inculpatului, acesta fiind internat în repetate rânduri în instituții medicale cu profil psihiatric cu diagnostic de tulburare de personalitate, instabil explozivă cu manifestări antisociale, inflație cu mecanisme obsesionale, tulburare de control al impulsurilor precum și consumul excesiv de alcool și sevrajul alcoolic care determină comportamentul antisocial al inculpatului.

În raport de toate aceste aspecte, s-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.

Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală considerând că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea acuzatului, fiind, totodată, aptă să asigure reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi fapte antisociale în viitor.

Totodată, cu referire la situația juridică a inculpatului s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală pronunțată în dosarul nr. x/2019, (definitivă prin neapelare) inculpatul a fost condamnat la cinci pedepse de câte 6 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 38 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (1), (10) C. proc. pen., și art. 5 C. pen., în final, în baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. fiind aplicată inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final pedeapsa principală de 1 an și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pedeapsă care a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 91 C. pen.

Prin decizia penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosar nr. x/2018 (definitivă prin neapelare la data de 11 martie 2020) în temeiul art. 38 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 97 alin. (1) din C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare, în cele cinci pedepse componente, de câte 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 40 alin. (1) din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 6 luni închisoare cu cele cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov, secția penală, de la data de 30 ianuarie 2019 până la data de 27 mai 2019, inclusiv.

În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei complementare aplicată pe lângă pedeapsa rezultantă partea din pedeapsa complementară executată în baza sentinței penale nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, de la data rămânerii definitive, respectiv 25 iunie 2019, la zi.

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze penale se află în concurs real cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018 și în pluralitate intermediară cu cele 5 infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Prin urmare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare, în cele șase pedepse componente, de câte 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., care au fost repuse în individualitatea lor.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 44 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare stabilită în prezenta cauză cu cele șase pedepse de câte 6 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul A. având de executat pedeapsa 5 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, s-a reținut că potrivit art. 109 alin. (1) din C. pen., dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/5344/2020 din 02.09.2020 întocmit Institutul Național de Medicină Legală București, deși la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut capacitatea psihică de a aprecia critic conținutul și consecințele social-juridice ale acțiunilor sale, având discernământul prezent, acesta prezintă diagnosticul:"Tulburare de control al impulsurilor (F63.8), Tulburare de personalitate antisocială (F60.2), iar comisia medico-legală a recomandat aplicarea față de inculpat a măsurii de siguranță cu caracter medical prevăzută de art. 109 din C. pen., respectiv obligarea la tratament medical.

Prin urmare, în baza art. 109 alin. (1) și (3) C. pen., instanța a dispus luarea față de inculpatul A. a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

Prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 22 ianuarie 2021 apelantul inculpat A. a criticat sentința penală sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor reținute în sarcina sa, arătând că nu a produs, deținut niciun fel de material explozibil sau armă chimică și precizând că apelul telefonic la nr. 112 a fost inițiat ca urmare a problemelor sale psihice. Prin urmare, apelantul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 38 din Legea nr. 535/2004, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.

Sub un al doilea aspect, sentința primei instanțe a fost criticată și din perspectiva greșitei individualizări a pedepsei aplicate în sarcina inculpatului.

La termenul din data de 1 februarie 2021, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea apelului .

Concluziile apărătorul desemnat din oficiu cu privire la criticile formulate împotriva sentinței penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 susținute succint oral cu prilejul dezbaterilor ce au vizat, în esență, doar greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, susținerile reprezentantul Ministerului Public în combaterea motivelor de apel formulate, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile formulate de apelant, dar și din oficiu, în baza efectului devolutiv al apelului și al limitelor sale, cu respectarea principiului non reformatio in pejus, în conformitate cu dispozițiile art. 417, art. 418 și art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Verificând actele și probele dosarului cu privire la infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A., instanța de control judiciar constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat și just apreciat, care a confirmat întrunirea conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii.

Examinând critica formulată de apelantul inculpat A. în cuprinsul memoriului scris depus la dosarul cauzei, ce vizează greșită încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, instanța de control judiciar o apreciază că fiind nefondată.

Astfel, instanța de control judiciar constată că acțiunea inculpatului se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004, probatoriul evidențiind că inculpatul a urmărit intimidarea populației prin producerea unui puternic impact psihologic, în sensul că, vorbind în numele unei organizații teroriste internaționale respectiv, ISIS (DAESH), inițial în limba engleză după care în limba română, cu accent arab, inculpatul a anunțat amplasarea "a trei dispozitive" la C., acțiunea de amenințare fiind aptă de a produce o temere serioasă și de alarma mai multe instituții specializate ale statului.

În contextul concret al cauzei se constată că prima instanță a făcut un examen amplu asupra infracțiunii reținută în sarcina inculpatului A., de amenințare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004, în raport cu împrejurările faptice, evidențiind modalitatea concretă de executare, în baza mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a valorificat coroborat.

În cauză, din ansamblul probator a rezultat că fapta inculpatului A. care la data de 14.01.2020, ora 19:34, în timp ce se afla în extravilanul județul Prahova, prin intermediul telefonul mobil marca x, serie x, cu numărul de apel x, a inițiat un apel telefonic către S.N.U.A.U. 112, care a comunicat, atât în limba engleză cât și în limba română, cu accent arab, amplasarea "a trei dispozitive" la C. care urmează a exploda într-un interval de o oră și jumătate de la inițierea apelului telefonic, afirmând că vorbește în numele organizației teroriste ISIS (DAESH), acțiune de amenințare ce a fost aptă de a produce o temere serioasă, alarmând mai multe instituții specializate ale statului care s-au prezentat în zona C. pentru identificare și neutralizarea dispozitivelor explozive, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de amenințare cu utilizarea unor dispozitive explozive prevăzute art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. 1 lit. a) din Legea nr. 535/2004

Fără a relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care instanța de control judiciar și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții europene și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle Împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Examinând, criticile formulate de inculpatul A. vizând greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală apelată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători le apreciază ca fiind întemeiate, reținând că sancțiunea penală trebuie a fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 74 din C. pen. (ce reglementează criteriile generale de individualizare a sancțiunii penale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (ce prevăd regimul sancționator în situația recunoașterii vinovăției) impunându-se a fi judicios proporționalizată prin raportare atât la gravitatea concretă a faptelor comise de inculpat, cât și la datele ce particularizează persoana acestuia.

În speță, constatând incidența dispozițiilor legale sus-enunțate, instanța de fond a apreciat că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum de 4 ani și 8 luni închisoare reținând, totodată că pedeapsa astfel individualizată este orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. .

Potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004, "Amenințarea, în realizarea oricăruia din scopurile prevăzute la art. 1, cu săvârșirea unei fapte din cele prevăzute la alin. (1) lit. a) -q) și alin. (3) lit. a)-e) constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării.

Conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. "Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), (...) când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime."

Analizând regimul sancționator al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul A. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constatată că limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. sunt situate între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare.

Or, aplicând inculpatului o pedeapsă în cuantum de 4 ani și 8 luni închisoare, instanța de fond s-a orientat spre limita maximă a pedepsei prevăzute de textul de incriminare, contrar considerentelor sentinței penale apelate prin care s-a apreciat "că se impune condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă" (pag. 12, paragraful 2) .

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, în mod eronat, la stabilirea pedepsei aplicată au fost avute în vedere alte limite de pedeapsă, respectiv cele stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 ce sunt situate între 7 ani și 15 ani închisoare (iar urmare a reținerii prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se situează între 4 ani și 8 luni și 10 ani închisoare).

Prin urmare, observând că, în cauză, a formulat apel doar inculpatul, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va reconsidera cuantumul pedepsei aplicate acestuia, ce va fi orientată spre minimul special, cu respectarea principiului non reformatio in pejus, în raport de limitele speciale de pedeapsă reduse cu o treime ca efect al reținerii incidenței dispozițiilor referitoare la recunoașterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (situate între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare).

Astfel, la stabilirea duratei sancțiunilor va avea în vedere atât susținerile Ministerului Public, referitoare la necesitatea valorificării, în stabilirea pedepselor, a gravității infracțiunilor comise și a periculozității pe care o imprimă inculpatului fapta reținută în sarcina sa, precum și a împrejurării că acesta este cunoscut cu antecedente penale, cât și temeinicia solicitării acestuia din urmă de a se reține, în beneficiul său, circumstanțe care determină o reducere a pedepsei.

Astfel, sub aspectul gravității faptei săvârșite, instanța va ține seama de natura infracțiunii (infracțiune prevăzută de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului), de împrejurările și modul în care a fost comisă (prin anunțarea, fără un motiv justificat, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol cu privire la amplasarea unor dispozitive conținând materiale explozive, respectiv a unor bombe, la C.) în explozie putând fi angrenate produse petroliere care sunt puternic inflamabile, ceea ce poate face ca efectul exploziei să fie de impact major, pe o suprafață mare, și cu consecințe dezastruoase fiind de natură a pune în pericol viața, integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, precum și la posibila lor detonare dacă nu erau identificate și anihilate într-un interval scurt de timp, motiv pentru care, în vederea descoperirii și neutralizării respectivelor dispozitive, au fost alertate forțele de ordine, de motivul avut în vedere și scopul urmărit prin activitatea infracțională, dar și de rezultatul produs (cauzarea unei tulburări a ordinii publice prin crearea unei stări de panică și de frică în rândul unei părți a cetățenilor), aspecte care imprimă acesteia un grad relativ ridicat de pericol social concret, care trebuie să se reflecte atât în demersul de proporționalizare a sancțiunii penale aplicate, cât și în cel de stabilire a modalității sale de executare.

Având în vedere circumstanțele obiective concrete în care a fost comisă infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A., urmările socialmente periculoase produse, mijloacele folosite la comiterea faptei, motivul săvârșirii faptei și scopul urmărit, stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător în limitele speciale reduse, a cărei executare să fie realizată în regim de detenție, este necesară pentru realizarea funcțiilor pedepsei și atingerea scopului său preventiv-educativ.

În ceea ce privește datele ce caracterizează persoana acuzatului, se constată, că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, suferind, anterior comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, condamnări la pedepse cu închisoarea în regim de detenție (pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală și 5 pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală), ce se află în concurs real cu infracțiunea din prezenta cauză, împrejurări de natură a releva, o dată în plus, perseverența și predispoziția inculpatului de a intra în conflict cu legea penală.

Cu referire la persoana inculpatului A., se constată că este o persoană în vârstă de 60 ani, fără o locuință stabilă, cu studii medii și încadrat ca ziler.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători are în vedere și istoricul medical al inculpatului, acesta fiind internat în repetate rânduri în instituții medicale cu profil psihiatric cu diagnostic de tulburare de personalitate, instabil explozivă cu manifestări antisociale, inflație cu mecanisme obsesionale, tulburare de control al impulsurilor, aspecte ce au fost constatate și prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/5344/2020 întocmit în prezenta cauză de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici care a constatat că inculpatul a avut integră capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor social-negative ale faptelor pentru care este cercetat în raport cu care discernământul a fost păstrat, stabilind totodată, că eficiența intelectuală a subiectului se situează la nivelul inteligenței medii-inferioare, la granița cu inteligența inferioară, testarea psihologică relevând un QI de 90 și recomandând luarea unor măsuri de siguranță cu caracter medical.

Starea psihică de sănătate a inculpatului, raportată la intelectul limitat, nu poate rămâne fără consecințe în planul individualizării pedepsei și alături de circumstanțe personale ca, vârsta ori situația familială și socială nefavorabile, determină și capacitatea și rigoarea reprezentărilor la nivel individual și constituie elemente ce susțin în cadrul individualizării judiciare, stabilirea și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

De asemenea, în demersul de cuantificare a sancțiunii penale și de stabilire a modalității sale de executare trebuie avut în vedere că, în etapa anchetei penale inculpatul a adoptat un comportament procesual adecvat în faza judecății în fond a cauzei recunoscând comiterea infracțiunii în modalitatea reținută de organele judiciare, împrejurare ce demonstrează interes pentru rezolvarea situației sale juridice și faptul că acesta conștientizează gravitatea acțiunilor întreprinse.

Prin urmare, având în vedere aspectele sus menționate ce justifică o recalculare a pedepsei aplicate inculpatului, prin respectarea principiului non reformatio in pejus, în limitele stabilite de instanța de fond care a apreciat că se impune aplicare unei pedepse situate spre minimul special, prin raportare și la limitele speciale reduse, ca urmare a incidenței dispozițiilor referitoare la recunoașterea învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., raportat la art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. se va dispune condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerând că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea acuzatului, fiind, totodată, aptă să asigure reeducarea celui din urmă și prevenirea săvârșirii de noi fapte antisociale în viitor.

Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârșită, precum și consecințele produse, instanța va reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, similar celor reținute de instanța de fond apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.

Prin urmare, în raport de argumentația ce precede în temeiul art. 421 pct. 2 din C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, sentința penală apelată urmând a fi desființată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

- pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

Totodată, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

De asemenea, va reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 44 alin. (2) C. pen., va fi aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se va adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (șase pedepse de câte 6 luni închisoare) un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 3 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 72 alin. (1) C. pen., se va deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 și de la data de 17.03.2020 la zi.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 357 din 30 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Desființează sentința penală apelată numai sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă 5 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului și repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv:

- cinci pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 30/F din 27 mai 2019 a Curții de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin neapelare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 84 din data de 13 februarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul penal nr. x/2018, definitivă prin neapelare și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

- pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată și pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) din Legea nr. 535/2004 coroborat cu art. 32 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 535/2004 raportat la art. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 8 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. de la 4 ani la 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (1) C. pen. și art. 44 alin. (2) C. pen., se aplică pedeapsa cea mai grea pedeapsa de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (șase pedepse de câte 6 luni închisoare) un spor de 1 an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa 3 ani închisoare.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. cu referire la art. 72 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului perioada executată de la data de 30.01.2019 până la data de 27.05.2019 inclusiv, de la data de 15.01.2020 până la data de 16.01.2020 și de la data de 17.03.2020 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile ocazionate de soluționarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă