ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 aprilie 2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143/19.05.2021 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2020 s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și lit. (h) C. pen. - dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen. (faptă din 10.04.2020).

În temeiul art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și lit. (h) C. pen. - dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 72 (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive de la 13.04.2020 la zi.

A fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare, precum și la pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și lit. (h) C. pen. - dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen. și art. 396 (10) C. proc. pen. (faptă din 10.04.2020).

În temeiul art. 66 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 (1) (a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. (b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și lit. (h) C. pen. - dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 72 (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada reținerii și arestării preventive de la 11.04.2020 la 26.11.2020 și cea a arestului la domiciliu de la 26.11.2020 la zi.

În temeiul art. 208, art. 362 și art. 399 C. proc. pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă în privința inculpatului A..

În temeiul art. 208, art. 362 și art. 399 C. proc. pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestului la domiciliu dispus în privința inculpatului B..

În temeiul art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ GALAȚI (municipiul Galați, județul Galați), ca urmare a acoperirii prejudiciului de inculpatul B..

S-a luat act de faptul că inculpații A. și B. și persoanele vătămate C. (sat/comuna Liești, județul Galați) și D. (sat/comuna Liești, județul Galați) nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 7 (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și B., în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 112 (1) (b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a unui topor cu coada de lemn având lungimea de aproximativ 55 cm, precum și a unui spray iritant - lacrimogen marca "x".

În drept, în ceea ce privește pe inculpatul A., instanța de fond a reținut că faptele inculpatului care, la data de 10.04.2020, pe fondul unui conflict preexistent, a aplicat lovituri cu o secure în zona capului persoanelor vătămate D., provocându-i acestuia două plăgi contuze epicraniene supraetajate în zona vertexului, pentru care a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale; C., care a suferit plagă contuză temporală pentru care a necesitat un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale; B., care prezenta echimoză epicraniană retroauriculară stânga, pentru care a necesitat un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) - art. 189 (1) (f) C. pen.

Prima instanță a apreciat întemeiată solicitarea inculpatului A. privind reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a scuzei provocării prevăzute de art. 75 (1) (a) C. pen., motiv pentru care, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 (1) (a) C. pen. și a aplicat inculpatului o pedeapsă principală de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 (1) raportat la art. 188 (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 (1) (a) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 143/19.05.2021 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2020 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații B. și A..

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea inculpatului A. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 362 C. proc. pen. în referire la art. 208 alin. (4) C. proc. pen. și art. 207 alin. (4) C. proc. pen., a fost menținută ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului A..

Prin decizia penală nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

A fost desființată în parte sentința penală nr. 143/19.05.2021 a Tribunalului Galați, și în rejudecare a fost majorată de la 5 ani și 6 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., înlăturând aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la data de 13.04.2020 la 16.12.2021.

A fost majorată de la 2 ani și 9 luni închisoare la 3 ani și 3 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului B. durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 11.04.2020 la 16.12.2021.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsurile preventive dispuse în cauză, respectiv: cea a arestării preventive, luată față de inculpatul A., și cea arestului la domiciliu, luată față de inculpatul B., încetează de drept la data pronunțării prezentei decizii.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva aceleiași sentințe penale.

În apel, în esență, cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați, instanța de apel a apreciat, la fel ca și prima instanță, că acestea se circumscriu infracțiunilor de tentativă de omor calificat, pentru inculpatul A. și de tentativă de omor, pentru inculpatul B., și nu de lovire cum au solicitat aceștia a se schimba încadrarea juridică.

Totodată, în privința inculpatului A., Curtea de apel a apreciat că nu se impunea reținerea scuzei provocării față de ansamblul circumstanțelor în care s-au comis faptele, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., pentru a putea fi reținută scuza provocării în favoarea acestuia.

În consecință, s-a apreciat fondat motivul de apel al parchetului referitor la înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce îl privește pe inculpatul A., sens în care s-a constatat că pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. apare ca fiind nelegală deoarece este situată sub minimul special de 7 ani și 6 luni închisoare, dispunându-se astfel majorarea pedepsei până la această limită.

Împotriva deciziei nr. 1251/A din 16.12.2021, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat E., la data de 07.02.2022, în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs, recurentul inculpat a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În esență, inculpatul A. a criticat soluția instanței de apel de majorare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, ca urmare a înlăturării circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen.

Astfel, apărătorul inculpatului a arătat că invocă cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului se situează peste limitele prevăzute de lege, în sensul aplicării art. 75 lit. a) C. pen.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea deciziei penale nr. 1251/16.12.2021 și rejudecarea cauzei conform art. 449 C. proc. pen.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului A., urmând ca instanța de recurs să evalueze comportamentul ireproșabil avut de inculpat, precum și lipsa de antecedente penale.

Prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 pronunțată de Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a respins cererea de suspendare a executării deciziei recurate formulată de inculpatul A..

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanța de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, întrucât nu a dat eficiență circumstanței atenuante prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că unica critică formulată de recurentul inculpat A. în recurs în casație vizează faptul că instanța de apel în mod greșit a înlăturat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., deși în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege.

Înalta Curte reține, însă, că această critică nu aduce în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., referitor la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Criticând faptul că instanța de apel nu a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., recurentul inculpat tinde la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date acestora, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Or, această critică a recurentului nu se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., precum niciunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege, fiind o chestiune de apreciere a instanței de fond/apel, aceasta fiind singura în măsură să stabilească dacă, în contextul concret al unei cauze, se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub acest aspect se impune a se observa că instanța de apel a cenzurat în mod explicit critica recurentului inculpat, concluzionând că, în cauză, nu există situația premisă a provocării, adică acțiunea ilicită a persoanelor vătămate față de inculpat sau alte persoane, care să fi condus la o tulburare sau o emoție puternică sub imperiul căreia inculpatul A. să fi comis infracțiunea dedusă judecății, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., neputând fi reținută scuza provocării în favoarea acestuia.

Or, dacă argumentația factuală asupra acestei chestiuni, reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, este sau nu conformă cu datele concrete ale cauzei constituie un aspect ce nu poate face obiectul cenzurii în actualul cadru procesual.

A solicita Înaltei Curți, pe calea recursului în casație, să cenzureze fundamentul faptic al concluziilor instanței de apel sub aspectul criticat echivalează cu a supune unei noi judecăți nu legalitatea pedepsei aplicată recurentului prin raportare la datele particulare ale speței, ci chiar situația de fapt stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel, ceea ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate prin art. 433 și 447 din C. proc. pen.

Așa cum s-a argumentat în precedent, limitarea obiectului judecății în recurs în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci verifică exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Distinct de aceste argumente, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat, în apel, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

În consecință, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei nr. 1251/A din data de 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2022.