ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2197, pronunțată la data de 16.10.2023, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iași a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 158 alin. (1) și (2) din C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen. și art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen. (faptă din data de 28.11.2019), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată B..

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la 17 alin. (2) și art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 158 alin. (1) și (2) din C. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen. și art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen. (faptă din data de 28.11.2019), ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată C..

În baza art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din data de 28.11.2019).

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și k) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și a dreptului de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

A constatat că infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen., art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 5 din C. pen., dedusă judecății în prezenta cauză, este concurentă cu:

- infracțiunea de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din data de 29.11.2019), pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., prin sentința penală nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași;

- infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. (faptă din data de 20.02.2021), pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 (opt) luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, precum și la pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. h) din C. pen., prin sentința penală nr. 1698/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021.

A constatat că prin sentința penală nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen., prin sentința penală nr. 1698/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021, și a menținut dispoziția de anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 (un) an, 2 (două) luni și 20 zile închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie rezultantă aferentă, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (1) și (3) din C. pen. cu referire la art. 43 alin. (5) din C. pen. (faptă din data de 29.11.2019), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași;

- pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 din C. pen. (faptă din data de 20.02.2021), pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 66 lit. h) din C. pen., aplicate prin sentința penală nr. 1698/13.08.2021 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin neapelare la data de 31.08.2021.

- sporul de 2 (două) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare, pe care îl înlătură.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 40 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite inculpatului pentru cele trei infracțiuni concurente, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani, 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare.

Conform dispozițiilor art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 2 (doi) ani, pedeapsă care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Potrivit art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) și k) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (4) din C. pen., a scăzut din pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., respectiv dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani, partea executată de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1698/13.08.2021 a Judecătoriei Iași, respectiv de la data de 31.08.2021 până la data de 30.08.2023 și a constatat executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. h) din C. pen., respectiv dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., art. 72 alin. (1) din C. pen. și art. 40 alin. (3) din C. pen., a scăzut din pedeapsa principală aplicată inculpatului A., durata reținerii în prezenta cauză penală, începând cu data de 29.11.2019 până la data de 30.11.2019, durata reținerii și a arestării preventive dispuse în cauza nr. 6364/245/2021 a Judecătoriei Iași, începând cu data de 22.02.2021 până la data de 31.03.2021 și perioada executată în baza sentinței penale nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași, începând cu data de 14.09.2023 până la zi.

A dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 621/2022 din data de 14.09.2023, emis pe numele inculpatului A. în baza sentinței penale nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei sentințe penale, la data rămânerii definitive a acesteia.

A luat act că persoanele vătămate B. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 273 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., a admis în parte cererea formulată de martorul D., de restituire a cheltuielilor prilejuite de chemarea sa la judecată și a dispus restituirea către martor a sumei de 94,70 RON, cu titlu de cheltuieli de transport, din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

A respins, în rest, pretențiile martorului D..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au, rămas în sarcina statului.

Prin decizia penală nr. 625 din data de 17.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 2197 din 16.10.2023, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr. x/2020, sentință care a fost desființată în parte în latură penală, sub aspectul cuantumului pedepsei principale a închisorii la care a fost condamnat inculpatul și a pedepsei rezultante de executat.

Rejudecând cauza, în limitele desființării:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani, 6 (șase) luni și 20 zile închisoare, aplicată inculpatului de prima instanță, în pedepsele componente de 2 (doi) ani închisoare, 1 (un) an închisoare și 8 (opt) luni închisoare, cu înlăturarea sporului de 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare.

A fost redusă pedeapsa principală stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea de "tulburarea ordinii și liniștii publice", prevăzută de art. 371 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d), art. 41 alin. (1) și (5) din C. pen., de la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe referitoare la constatarea concursului real între fapta dedusă judecății și cele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală nr. 453/20.10.2022 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2021, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 829/14.09.2023 a Curții de Apel Iași și descontopirea pedepsei rezultante, de 1 (un) an, 2 (două) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare în pedepsele componente.

În temeiul art. 40 alin. (1), cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare și 8 luni închisoare aplicate inculpatului A. pentru infracțiunile concurente și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, de 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) de zile închisoare, inculpatul A. va executa o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an, 6 (șase) luni și 20 (douăzeci) zile închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală a închisorii și alăturat pedepsei rezultante.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii și înlătură dispozițiile contrare.

Împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 17 iunie 2024, prin avocat apărător ales.

În motivare, inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 625 din data de 17.07.2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. (7) din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate, iar pe cale de consecință, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 371 din C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În susținere, apărarea a arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că ordinea și liniștea publică din incinta respectivă nu au fost tulburate de inculpat, indignarea publicului fiind cauzată doar de rezultatul afișat de arbitrii din seara respectivă, cu atât mai mult cu cât mare parte din cei aflați în public erau susținătorii fiului inculpatului.

A susținut că, din analiza coroborată a situației de fapt reținută de instanțele de fond și de control judiciar, și cea a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, republicată, precum și a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 4/2008, republicată, a rezultat cu puterea evidenței faptul că ceea ce s-ar putea reține de către un observator obiectiv în sarcina inculpatului ar fi cel mult o contravenție, iar soluția în prezenta cauză ar fi cu totul alta.

În completarea argumentelor expuse anterior, a arătat că art. 22 din Legea nr. 4/2008 este mai mult decât lămuritor în cauză, indicând și o condiție esențială pentru existența infracțiunii, anume producerea de vătămări ale integrității corporale sau ale sănătății ori pagube materiale, aspecte care nu sunt materializate sub nici o formă în prezenta cauză.

Astfel, având în vedere că la momentul săvârșirii prezumtivei fapte în locația respectivă era organizat un eveniment care, în opinia apărării, atrage incidența Legii nr. 4/2008, iar inculpatul putea avea cel mult calitatea de spectator, în contextul în care injuriile și expresiile cu caracter amenințător nu au fost completate cu vătămări corporale sau acte de distrugere, este mai mult decât evident faptul că, pentru încălcarea art. 20 lit. m) din Legea nr. 4/2008, inculpatul putea fi cel mult sancționat contravențional, cu amenda prevăzută în legea anterior indicată.

Mai mult decât atât, a susținut că aspectul potrivit căruia fapta reținută în sarcina inculpatului nu este prevăzută de legea penală a fost invocat atât în fața instanței de fond, cât și prin motivele de apel depuse la dosarul cauzei, însă ambele instanțe au trecut peste dispozițiile legale în materie penală și, în pofida rolului activ al magistratului, au pronunțat două hotărâri netemeinice.

Prin încheierea din 16 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2020 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 16.10.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală, apărarea apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 4/2008, în raport de faptul că inculpatul se afla la un eveniment sportiv. Mai mult, având în vedere că din cuprinsul actelor de urmărire penală administrate nu rezultă sub nicio formă exercitarea vreunei acțiuni violente asupra unei persoane sau asupra bunurilor care se aflau în dotarea sălii, apărarea a apreciat că se putea reține în sarcina inculpatului cel mult săvârșirea unei contravenții.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 371 din C. pen.

Fapta de care este acuzat inculpatul este reglementată de art. 371 din C. pen. (forma în vigoare la data săvârșirii faptei), potrivit căruia "Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Instanța de apel a reținut, în fapt, că inculpatul A., la data de 28.11.2019, în jurul orelor 18:00, în incinta Sălii Polivalente din municipiul Iași, cu ocazia desfășurării Cupei României de Box Tineret, organizată de Federația Română de Box, împreună cu fiul său minor, în vârstă de 17 ani, E., a adresat amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor vătămate B. și C. și a celorlalți arbitri și a săvârșit acte de violență împotriva bunurilor din incinta sălii, lovind corpurile de mobilier și ușile de acces, provocând o stare de indignare și de temere, aducând atingere demnității arbitrilor.

Prin urmare, în raport cu această situație de fapt, Înalta Curte va analiza punctual criticile inculpatului și dacă acțiunile acestuia realizează corespondența dintre fapta concret săvârșită și elementele de natură obiectivă prevăzute în norma de incriminare. Astfel, Înalta Curte este chemată să examineze dacă fapta inculpatului poate fi încadrată în elementul material al infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, astfel cum a fost reținută și încadrată juridic de către instanța de apel.

Înalta Curte reține că infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice este o infracțiune comisivă cu conținut alternativ, elementul material constând în săvârșirea de:

a) acte de violență împotriva persoanei/-elor sau bunului/-urilor, fapta este tipică chiar dacă se comite asupra unei persoane ori a unui singur bun;

b) acte de amenințare prin orice mijloace;

c) orice alte acte prin care se aduce atingeri grave demnității persoanei/-elor.

Pentru a se reține săvârșirea infracțiunii trebuie îndeplinită condiția esențială ca fapta să fie săvârșită în public (în sensul art. 184 din C. pen.).

Din probele administrate în cauză, instanța de apel a reținut cu autoritate de lucru judecat următoarele: "Inculpatul A., în contextul meciului fiului său, a început să adreseze pe un ton ridicat injurii la adresa arbitrilor, precum și amenințări explicite cu acte de violență, în semn de revoltă pentru modul în care a fost punctat fiul său în competiție, amenințând oficialii participanți la competiție, spunându-le că "dacă vor ieși din sală le va da cuțite în spate și răngi în cap". Inculpatul A. gesticula amenințător, arătând pumnul, din mimica feței și postura corpului, persoanele vătămate având percepția unei atitudini agresive. Acesta s-a oprit la aproximativ doi metri de grupul oficialilor, adresând în mod continuu injurii.

Succesiunea evenimentului precum și injuriile și amenințările au fost percepute și de martorii F., G., H., D..

În tot acest timp, în tribună se aflau spectatori, aproximativ 50 de persoane, iar în spațiul competițional se aflau antrenori și sportivi, în număr de circa 10 persoane, cu toții putând percepe desfășurarea evenimentului.

În momentul în care persoanele vătămate și ceilalți oficiali se îndreptau spre ieșire, inculpații A. și E., împreună cu alți 4-5 bărbați, rămași neidentificați, s-au interpus la ușa din sală către hol, inculpatul A. reluând injuriile și amenințările.

Inculpații alături de celelalte persoane au ieșit afară, lovind cu pumnii și picioarele ușa, provocând degradarea acesteia, precum și mobilierul.

Urmare a celor întâmplate, grupul de oficiali a rămas în holul Sălii Sporturilor. Persoanele vătămate și ceilalți oficiali prezenți la fața locului nu au mai ieșit, fiindu-le teamă că inculpații vor pune în aplicare amenințările. În acest context, martorul G. a apelat numărul de urgență 112, sesizând faptele și cerând prezența forțelor de ordine. Acesta le-a solicitat celor prezenți să nu iasă afară până la intervenția organelor de ordine publică.

La fața locului s-au deplasat lucrătorii secției III Poliția Municipiului Iași și un echipaj de jandarmi. Inculpații și persoanele prezente în susținerea acestora s-au dispersat, forțele de ordine constatând că nu a avut loc niciun incident violent în prezența lor, după cum s-a menționat în fișele de intervenție la eveniment ".

Astfel, Înalta Curte, în raport de situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanța de apel, reține că infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice în ceea ce îl privește pe inculpatul A. s-a materializat prin adresarea de injurii și proferarea de amenințări cu acte de violență asupra persoanelor vătămate și a celorlalți arbitri delegați din partea Federației Române de Box, precum și prin exercitarea de acte de violență asupra bunurilor aparținând Sălii Polivalente din municipiul Iași (ușa și mobilierul).

Actele de violență comise împotriva persoanelor sau bunurilor semnifică toate manifestările brutale, constrângerile fizice de orice natură, care ar putea cauza suferințe fizice, ori actele de distrugere, alterare ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unor bunuri.

În cauză, s-a reținut ca modalitate de săvârșirea a faptei exercitarea de acte de violență asupra bunurilor aparținând Sălii Polivalente, respectiv a ușii și a mobilierului.

Amenințările constau în insuflarea temerii uneia sau mai multor persoane că vor fi supuse unui pericol sau că altă persoană apropiată va suferi un rău, realizată prin orice mijloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte.

Or, în cauză, inculpatul a amenințat oficialii participanți la competiție, spunându-le că "dacă vor ieși din sală le va da cuțite în spate și răngi în cap". a gesticulat amenințător, arătând pumnul, din mimica feței și postura corpului, persoanele vătămate având percepția unei atitudini agresive.

Înalta Curte subliniază că ordinea și liniștea publică, în sensul art. 371 din C. pen., este acel atribut al vieții sociale în care raporturile dintre oameni, comportarea lor și, în general, activitățile lor, atunci când participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară în mod pașnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în atitudinea și faptele celorlalți oameni. Aceste valori sunt adânc întipărite în conștiința oamenilor, ele constituind rezultatul unei îndelungi conviețuiri civilizate. Există ordine și liniște publică numai în situația când în public, în formele de viață în comun, oamenii au o conduită conformă normelor de drept și de morală, când viața socială se desfășoară normal, în condiții de liniște și securitate. Dimpotrivă, ordinea și liniștea publică sunt tulburate atunci când au loc, în public, manifestări sau comportări imorale, când se produc zgomote alarmante, scandaluri, când oamenii se văd în primejdie de a fi obiect al unor violențe fizice sau de limbaj.

Totodată, Înalta Curte constată că fapta a fost săvârșită în public, astfel cum este definită noțiunea la art. 184 lit. c) din C. pen., respectiv în incinta sălii de sport în care se aflau mai multe persoane, printre care arbitri, antrenori, spectatori și sportivi, care au perceput în mod direct acțiunile inculpatului, fapta fiind săvârșită cu intenția să fie auzită, producându-se astfel urmarea imediată specifică acestei infracțiuni, respectiv tulburarea ordinii și liniștii publice (infracțiunea prev. de art. 371 din C. pen. fiind o infracțiune de rezultat). Ordinea și liniștea publică se tulbură prin manifestări care stârnesc zarvă, vâlvă sau care provoacă indignarea în cadrul unei colectivități, lucru care s-a și întâmplat în cauză, intensitatea tulburării fiind una ridicată, sens în care a fost apelat numărul de urgență 112, iar spectatorii, ceilalți sportivi și alți antrenori de frică au părăsit în grabă sala.

În cazul infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, legătura de cauzalitatea trebuie să fie dovedită între faptă și urmarea imediată. În cauză s-a reținut că aceasta reiese din probele administrate.

În ceea ce privește criticile formulate de apărare, Înalta Curte le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:

Raportat la baza factuală reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat a evocat, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., chestiuni ce antamează conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv al infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, care însă contravin situației de fapt reținute cu caracter definitiv de instanța de apel, susținând, în esență, că cel mult se putea reține în sarcina sa săvârșirea unei contravenții, în raport de prevederile art. 20 lit. m) și art. 22 din Legea nr. 4/2008, aceste din urmă prevederi impunând existența unei condiții esențiale pentru reținerea infracțiunii, anume producerea de vătămări ale integrității corporale sau ale sănătății ori pagube materiale, aspecte care, în opinia apărării, nu sunt materializate sub nici o formă în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 20 lit. m) din Legea nr. 4/2008 "spectatorilor le este interzis să săvârșească fapte, acte sau gesturi obscene, să profereze ori să scandeze injurii, cuvinte sau expresii jignitoare ori vulgare, precum și amenințări cu acte de violență împotriva celorlalți spectatori, oficiali, jucători sau a bunurilor acestora."

Potrivit art. 22 din Legea nr. 4/2008 "săvârșirea, de către spectatori sau de către oficiali, în incinta bazei sau a arenei sportive, a faptelor prevăzute la art. 20 constituie contravenții, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau ale sănătății ori pagube materiale."

Or, Înalta Curte constată că deși nu s-au produs vătămări ale integrității corporale ori ale sănătății, faptele inculpatului au depășit sfera contravenției prin aceea că au fost comise acte de violență asupra bunurilor aparținând Sălii Polivalente (ușa și mobilierul) și implicit, pagube materiale, contrar susținerilor apărării, potrivit cărora un asemenea aspect nu s-a materializat în cauză.

Se constată astfel că în realitate apărarea urmărește reținerea unei alte situații de fapt, favorabile inculpatului, aspect nepermis în calea de atac a recursului în casație, în cadrul căruia are loc o verificare a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, și nu o reevaluare a probelor, cu consecința modificării situației de fapt.

Pe de altă parte, apărarea a arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că ordinea și liniștea publică din incinta respectivă nu au fost tulburate de inculpat, indignarea publicului fiind cauzată doar de rezultatul afișat de arbitrii din seara respectivă, cu atât mai mult cu cât mare parte din cei aflați în public erau susținătorii fiului inculpatului.

Or, referitor la acest aspect, instanța de apel, a reținut că sunt nefondate susținerile apărării, întrucât, astfel cum s-a arătat și cu prilejul coroborării probelor, în momentul în care grupul de bărbați din care făcea parte inculpatul A. a început să se manifeste violent, inculpatul fiind "cel mai vocal din grup", după cum au declarații martorii, în sală mai erau spectatori, sportivi și alți antrenori care au fost indignați și de frică au părăsit în grabă sala.

Cu alte cuvinte, fapta comisă într-un context sportiv depășește sfera contravențională prevăzută de art. 20 lit. m) coroborat cu art. 22 din Legea nr. 4/2008 și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, pe de o parte, pentru că au fost comise acte de violență asupra bunurilor aparținând Sălii Polivalente (ușa și mobilierul) și implicit, s-au produs, pagube materiale, iar pe de altă parte, pentru că amenințările cu acte de violență împotriva persoanelor vătămate au fost de natură să insufle o reală temere, context în care s-a apelat și la numărul de urgență, iar restul spectatorilor și al sportivilor au părăsit sala de frică în grabă.

De asemenea, persoanele vătămate au rămas în incinta sălii sportive până la sosirea organelor de poliție, fiindu-le teamă că inculpatul A. și-ar putea pune în aplicare amenințările proferate.

Cu alte cuvinte, intensitatea amenințărilor a fost una deosebită, producând efecte și asupra celorlalte persoane prezente în sală, aspect ce reiese din comportamentul acestora, și nu este vorba de un caz izolat, de o intensitate mică, care să atragă săvârșirea unei contravenții.

În aceste condiții, văzând situația de fapt reținută de instanța de apel, anterior expusă, nu se poate considera că lipsesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care recurentul inculpat a fost condamnat.

În concluzie, instanța de recurs, constată corespondența între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de viol reținute în sarcina recurentului inculpat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 625 din data de 17 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2025.