ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., (...), la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și h) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 72 C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării la domiciliu începând cu data 18.10.2018 și până la data de 05.02.2019.

În baza art. 399 raportat la art. 362 C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 zile.

În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen. dispozițiile referitoare la măsurile preventive sunt executorii.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. și art. 320 alin. (1) teza a I din Legea nr. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 6.845,04 RON, cu titlu de prejudiciu patrimonial rezultat din contravaloarea cheltuielilor medicale acordate victimei B. și la plata sumei de 9.483,34 RON, cu titlu de prejudiciu patrimonial rezultat din contravaloarea cheltuielilor medicale acordate victimei C., precum și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenței și până la data plății efective, scadența fiind raportată la data externării victimei B. (26.10.2018) și la data externării victimei C. (29.10.2018).

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și a obligat inculpatul A. la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții, ca nefondate.

În baza art. 249 alin. (1) și alin. (5) C. proc. pen., cu referire la Decizia ICCJ nr. 19/2017, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului A., până la concurența valorii totale stabilite cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părților civile B. și C., respectiv până la concurența sumei de 95.000 RON și până la concurența sumei de 4.000 RON stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 397 alin. (4) dispozițiile privind măsurile asigurătorii sunt executorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (1.000 RON în cursul UP și 3.000 RON în cursul judecății).

Prin decizia penală nr. 536/A/2021 din 08 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 punctul 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Bihor împotriva sentinței penale nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată în parte, exclusiv în ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra acțiunii civile a părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Bihor și s-a dispus rejudecarea acestei acțiuni civile, ținând cont de considerentele prezentei decizii.

S-au menținut în rest toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 08 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că, s-a dispus în mod nelegal o pedeapsă unică de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen., în condițiile în care ar fi trebuit să să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. (având ca limite de pedeapsă 5 - 10 ani închisoare), iar ulterior să se facă aplicarea obligatorie a art. 38 alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă rezultantă unică.

S-a apreciat că se impunea reținerea a două infracțiuni de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 188 C. pen., și nu o singură infracțiune de omor calificat comis asupra a două sau mai multe persoane în formă tentată, considerându-se ca fiind aplicabilă în speță decizia din data de 20 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, prin care s-a statuat că "actele de violență cu intenția de a ucide, săvârșite în aceeași împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor simplu, calificat sau deosebit de grav - comis asupra unei singure persoane, cât și tentativă de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. nu este aplicabilă în cazul faptelor menționate".

Ca atare, apreciindu-se că s-a dispus o pedeapsă care nu se înscrise în sfera limitelor prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, în vederea aplicării unei pedepse în limitele legale.

Prin încheierea din 3 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susținut, în esență, că pedeapsa unică de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. este nelegală, considerând că trebuia să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., iar ulterior să se facă aplicarea obligatorie a art. 38 alin. (1) C. pen., aplicând o pedeapsă rezultantă unică.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

În speță, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 67/2021 din data de 07 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin decizia recurată, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

Potrivit art. 188 alin. (1) C. pen. - art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat sunt de la 15 la 25 ani.

Conform art. 33 alin. (2) C. pen., tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate, în cauză, limitele pedepsei cu închisoare devenind, astfel, de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

Prin urmare, examinând motivele recurentului inculpat, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu pot fi primite criticile acestuia, în condițiile în care pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen. - 189 alin. (1) lit. f) C. pen. este stabilită în limitele prevăzute de lege.

Relativ la susținerea recurentului inculpat, conform căreia, în raport de starea de fapt reținută în sarcina sa trebuia să stabilească câte o pedeapsă pentru fiecare infracțiune de tentativă la omor simplu prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., acesta vizând încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, Înalta Curte învederează că nu poate face obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 536/A/2021 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.

Procesat de GGC - LM