ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 126/2020

Asupra cauzei penale,

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

A constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 și Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.,

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.,

- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- și pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen.

A aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 64 din C. pen. din 1969 a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 din C. pen. 1969 rap la art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore de la data de 19.03.2014 și arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015 (dedusă potrivit Sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală) și durata pedepsei deja executată de la data de 06.11.2015-22.02.2018 și de la data de 08.04.2019 la zi.

A menținut măsura de siguranță dispusă prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.

A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 și în baza Sentinței penale nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014) și emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziții.

A constatat că judecarea prezentei cauze a avut loc cu condamnatul aflat în stare de deținere.

În acest sens, a reținut că prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, dată în Dosarul nr. x/2014, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite și s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară. S-au aplicat pedepse accesorii și s-a dedus durata reținerii din data de 19.03.2014 și perioada petrecută în arest preventiv de la data de 04.04.2019 - 10.06.2015. A fost emis mandatul de executare al pedepsei nr. 5414/06.11.2015. Inculpatul a fost încarcerat la data de 06.11.2015 pedeapsa urmând a fi executată la data de 29.08.2019, fiind scăzute 434 zile. La data de 22.02.2018, condamnatul a fost liberat condiționat.

Prin această sentință, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale noi, ca lege penală mai favorabilă.

Prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Dosarul nr. x/2014, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite, s-a aplicat sporul de un an închisoare, pentru ca în final, condamnatul să execute o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din nov. 2012 - febr. 2013).

Prin această sentință, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă.

A fost emis M.E.P.I. 254/2017 din 28.06.2018, inculpatul aflându-se în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentința mai sus menționată.

În cauză, infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat sunt concurente, fiind săvârșite înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele.

Curtea a constatat că niciuna din infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat, nu a fost săvârșită sub imperiul legii noi, fiind aplicabilă Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin raportare la regimul sancționator al concursului de infracțiuni s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea veche care, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) vechiul C. pen., reglementa cumulul juridic al pedepselor fără aplicarea unui spor obligatoriu, ci cu aprecierea asupra unui spor facultativ de până la 5 ani, spre deosebire de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. actual care prevede aplicarea unui spor obligatoriu în cazul existenței unui concurs de infracțiuni.

Astfel, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite și aplicându-se pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, contopite și aplicându-se pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din nov. 2012 - febr. 2013) sunt concurente.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- și pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

Curtea a constatat că se impune aplicarea unui spor, pe lângă sporul facultativ de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, impactul activității infracționale a condamnatului în ceea ce privește gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar și faptul că s-a observat o perseverență infracțională a acestuia, care a luat contact în exercițiul funcțiunii de informații pe care le-a transmis părților din dosare.

În ceea ce privește sporul obligatoriu de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, a subliniat că acesta nu se bucură de autoritate de lucru judecat atâta vreme cât operațiunea de aplicare a acestuia este una pur matematică, condiția fiind aceea ca pedeapsa rezultantă aplicată după operațiunea de contopire să nu fie mai mică decât cea aplicată inițial.

În baza art. 64 din C. pen. din 1969 s-a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 din C. pen. 1969 și art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată în final condamnatului durata reținerii de 24 ore de la data de 19.03.2014 și arestul preventiv de la data de 04.04.2014 la 10.06.2015 (dedusă potrivit Sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală) și durata pedepsei deja executată de la data de 06.11.2015-22.02.2018 și de la data de 08.04.2019 la zi.

Referitor la alegațiile apărării potrivit cărora ar fi aplicabile dispozițiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiționate, astfel încât s-ar impune deducerea integrală a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, întrucât nu a mai comis o altă infracțiune între momentul liberării și până la împlinirea duratei pedepsei s-a constatat că nu sunt fondate.

Efectele liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situația în care situația juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situații juridice, în sensul realizării unor noi operațiuni de contopire și obținerii unei noi pedepse rezultante, cu consecința anulării formelor de executare anterioare și emiterea unui nou mandat, liberarea condiționată din partea executată anterior rămâne fără efect.

Curtea a mai remarcat și împrejurarea potrivit căreia anularea liberării condiționate este o instituție nouă, neprevăzută în C. pen. anterior, incident în prezenta cauză din perspectiva legii penale mai favorabile astfel încât, fiind interzisă combinarea prevederilor din legi penale succesive (în concordanță cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României și Decizia nr. 5/2014 HP a Înaltei Curți de Casație și Justiție), această instituție nu are aplicabilitate.

S-a menținut măsura de siguranță dispusă prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.

S-a dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, și în baza Sentinței penale nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014) și emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziții.

Împotriva Sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a formulat contestație inculpatul A.

Examinând sentința atacată, Înalta Curte apreciază contestația ca fiind nefondată.

Potrivit art. 585 din C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații:

a) concursul de infracțiuni,

b) recidiva,

c) pluralitatea intermediară,

d) acte care intră în conținutul aceleași infracțiuni.

Astfel, Înalta Curte reține că prima instanță a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014 și Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.

Ca urmare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A/06.11.2015 a Curții de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. sporul obligatoriu de 1 an închisoare și pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F/22.05.2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A/08.04.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969; sporul de 1 an închisoare.

Astfel, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani, urmând ca, în final condamnatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.

În prealabil, Înalta Curte constată că, pentru stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-a dat eficiență Deciziei nr. 29 din 19 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din C. pen.

Cu privire la unul dintre motivele contestației, prin care apărarea critică aplicarea de către Curtea de Apel Constanța a sporului de 2 ani, Înalta Curte reține că potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Prin urmare, în ceea ce privește sporul de pedeapsă, în considerarea C. pen. din 1969, instanța putea aplica inculpatului un spor de pedeapsă de până la 5 ani. În acest context, Înalta Curte reține că sporul de 2 ani aplicat de instanța de fond în considerarea vechilor dispoziții penale este legal, fiind determinat de natura infracțiunilor săvârșite de inculpatul, impactul activității infracționale a condamnatului în ceea ce privește gestionarea dosarelor de urmărire penală în care se efectuau cercetări, dar și faptul că s-a observat o perseverență infracțională a acestuia, care a luat contact în exercițiul funcțiunii de informații pe care le-a transmis părților din dosare.

În ceea ce privește critica potrivit căreia ar fi trebuit să se țină cont de dispozițiile art. 61 din C. pen. 1969 ce reglementează efectele liberării condiționate, Înalta Curte o consideră nefondată.

Potrivit art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune. Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune, fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor de până la 5 ani.

În această situație, Curtea de Apel Constanța, constatând că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente, a descontopit pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor și în urma contopirii a aplicat inculpatului A., în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen., o nouă pedeapsă, respectiv pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin hotărârile menționate mai sus, 7 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani.

În acest sens, se apreciază că, în cauză, este incidentă decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 6/30.06.1970 în legătură cu aplicarea dispozițiilor referitoare la liberarea condiționată a condamnaților prin care s-a stabilit că:

"Orice modificare adusă pedepsei pronunțate prin hotărârea de condamnare a celui liberat condiționat atrage reexaminarea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 59 și 60 din C. pen. în raport cu situația nou creată".

În această ordine de idei, există posibilitatea ca, în raport, cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea concurentă și cu pedeapsa rezultată în urma contopirii, condițiile de fond ale liberării condiționate să nu mai fie îndeplinite. Astfel, fracțiile de pedeapsă ce au fost executate efectiv sau considerate ca atare pe baza muncii prestate, deși față de pedeapsa avută în vedere la data liberării condiționate realizau condițiile impuse de art. 59-60 din vechiul C. pen., este posibil să devină necorespunzătoare cerințelor legale în raport cu noua pedeapsă aplicată în urma contopirii.

Astfel, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Constanța a reținut că, efectele liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517/21.10.2014 a Tribunalului București, astfel cum acestea erau reglementate în art. 61 din C. pen. anterior se produceau numai în situația în care situația juridică a condamnatului ar fi rămas neschimbată. Or, întrucât prin prezenta hotărâre are loc o schimbare a acestei situații juridice, în sensul realizării unor noi operațiuni de contopire și obținerii unei noi pedepse rezultante, cu consecința anulării formelor de executare anterioare și emiterea unui nou mandat, liberarea condiționată din partea executată anterior rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2020.

Procesat de GGC - GV