ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 739/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în baza art. 598, alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. a respins, ca nefondate, contestațiile la executare reunite formulate de condamnatul A.

În acest sens s-a reținut că, petentul condamnat A. se află în executarea pedepsei închisorii de 9 ani aplicată prin Sentința penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 (MEPI nr. 81/P//2020).

Executarea pedepsei închisorii a început la 8 aprilie 2019.

Pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare între 8 aprilie 2019 și 22 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), din pedeapsa menționată administrația locului de deținere au fost scăzute 42 de zile, conform actului normativ anterior menționat, zile considerate ca executate.

De asemenea, în virtutea aceleiași legi, un număr de 228 de zile i-au fost considerate ca executate suplimentar pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare în baza MEPI nr. 5414/2015 și a Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 între 6 noiembrie 2015 (data începerii executării pedepsei închisorii) și 22 februarie 2018 (data liberării sale condiționate conform Sentinței penale nr. 99 din 10 ianuarie 2018).

Față de acestea, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 nu s-a dispus anularea liberării condiționate acordate prin Sentința penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018, dimpotrivă instanța considerând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile Noului C. pen. care reglementează această instituție. De altfel, din perspectiva celor solicitate, o asemenea situație nu are nicio relevanță.

Potrivit Deciziei R.I.L. nr. 8/2019, "Competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen."

S-a avut în vedere că, "Prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare."

De asemenea, s-a statuat că, "Deși această decizie are în vedere determinarea restului rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară în vederea aplicării tratamentului sancționator în caz de recidivă postcondamnatorie, ceea ce presupune, ca situație premisă, existența unui proces penal pendinte, considerentele deciziei sunt deopotrivă aplicabile, pentru identitate de rațiune, și persoanelor aflate în executarea unor pedepse rezultante în cuprinsul cărora se regăsește, cumulat cu pedeapsa aplicată pentru o nouă infracțiune, un rest rămas neexecutat dintr-o pedeapsă pentru care aceste persoane au beneficiat de liberare condiționată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Într-o asemenea ipoteză, recalcularea părții executate efectiv din pedeapsa anterioară, prin luarea în considerare a zilelor compensatorii acordate pentru executarea acesteia în condiții de detenție necorespunzătoare, va avea ca efect reducerea restului rămas neexecutat și, prin aceasta, reducerea pedepsei rezultante definitiv aplicate, în condițiile în care restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară s-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune."

Pe de altă parte, dispozițiile art. II - VI din Legea nr. 169/2017, nu reglementează competența instanțelor de judecată în acordarea beneficiului recunoscut de această lege.

Față de cele ce au precedat, Curtea a observat că, în privința pedepsei executate potrivit MEPI nr. 5414/06 noiembrie 2015, cele 228 de zile i-au fost recunoscute condamnatului, fiind luate în considerare la stabilirea perioadei ce trebuie executată efectiv pentru a deveni propozabil din perspectiva instituției liberării condiționate (de altfel, condamnatul a fost liberat condiționat din această pedeapsă, beneficiul celor 228 de zile considerate ca executate materializându-se în sensul celor anterior expuse).

Pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 180/P din 29 noiembrie 2019 (MEPI nr. 81/P//2020), în executarea căreia petentul condamnat se află în prezent, nu conține niciun rest de pedeapsă rămas neexecutat și care să fi fost adăugat ca urmare a revocării liberării condiționate anterioare, astfel încât să fie aplicabilă Decizia RIL nr. 8/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar determinarea și acordarea beneficiului în discuție să se poată efectua pe calea contestației la executare.

Cu privire la cele 42 zile considerate ca executate în baza Legii nr. 169/2017 din MEPI nr. 254 din 28 iunie 2018, Curtea a constatat că și acest beneficiu i-a fost acordat, cele 42 de zile fiind considerate de administrația locului de deținere ca executate.

Pretenția condamnatului de a deduce perioadele considerate ca executate nu are fundament legal, dispozițiile art. 88 din C. pen. din 1969 și art. 72 din C. pen. prevăzând expres cazurile în care anumite perioade pot fi deduse din pedeapsa ce se execută.

Împotriva Sentinței penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie au formulat contestații Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța și condamnatul A.

În motivare, parchetul a arătat că acestuia nu i-au fost recunoscute zilele considerate ca și executate în baza recursului compensatoriu, respectiv cele 42 de zile care sunt aferente perioadei 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019, când a fost abrogat recursul compensatoriu și cele 228 de zile aferente perioadelor 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 așa cum, de altfel, se recunoaște și din Adresa nr. x din 25 august 2020 emisă de către Penitenciarul Poarta Albă, aflată la dosarul cauzei.

A apreciat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală întrucât instanța în mod greșit a considerat că cele 228 de zile câștigate ca urmare a recursului compensatoriu nu mai pot fi considerate ca executate din pedeapsa rezultantă de 9 ani aplicată prin Sentința nr. 180 din 29 noiembrie 201 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest sens, a arătat că instanța a omis să constate că, deși, acele 228 de zile câștigate pentru perioadele 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 au fost avute în vedere de Judecătoria Medgidia când a dispus liberarea condiționată, ulterior, la momentul contopirii pedepselor aplicate prin Sentințele penale nr. 2517/2014 a Tribunalului București și nr. 89/2017 a Curții de Apel București, contopire efectuată de Curtea de Apel București prin Sentința nr. 180/2019, aceasta a contopit pedepsele principale întregi și a aplicat un spor de 2 ani închisoare, apoi a dedus reținerea, arestarea preventivă și perioada executată, fără să mai facă vreo referire la câștigul obținut ca urmare a recursului compensatoriu.

Din răspunsul înaintat de Penitenciarul Poarta Albă transpare faptul că funcționarii din cadrul penitenciarului nu vor mai avea în vedere câștigul de 228 de zile aferent perioadei executate în condiții necorespunzătoare de la 4 aprilie 2014 -10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, întrucât a mai fost avut în vedere o data la acordarea liberării condiționate prin Sentința penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 a Judecătoriei Medgidia. Or, acel câștig a fost avut în vedere la calcularea fracției executate, dar aceasta nu conduce la pierderea acelui beneficiu obținut ca urmare al recursului compensatoriu în condițiile în care liberarea condiționata a fost anulată, iar pedepsele principale au fost contopite și s-a dispus executarea pedepsei rezultante.

Este firesc a se avea în vedere la calcularea datei până la care trebuie executată pedeapsa de 9 ani închisoare (inclusiv la calcularea fracției pentru liberarea condiționată) toate aspectele ce țin de perioadele considerate ca executate și zilele câștigate ca urmare a recursului compensatoriu, deoarece în urma contopirii pedepselor concurente trebuie deduse din nou din pedeapsa rezultanta toate acele zile executate.

În ceea ce privește zilele câștigate ca urmare a recursului compensatoriu, pentru a elimina orice neclaritate privind perioada care se deduce sau care se consideră executată din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare este oportun ca instanța să admită cererea și să scadă din pedeapsa rezultantă de 9 ani aplicată prin Sentința nr. 180/2019 a Curții de Apel Constanta, 228 de zile câștigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 precum și 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, recursul compensatoriu constituind o cauză legală de micșorare a pedepsei.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte Constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul penal nr. x/2014, Tribunalul București, secția I penală a hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și la 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) și g) din C. proc. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) și g) din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 1 an și 8 luni închisoare, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare aplicate inculpatului, în final fiind interzisă, pe o perioadă de 5 ani, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g din C. pen., după executarea pedepsei principale sau considerarea ca executată.

În baza art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) și g din C. proc. pen., pe durata executării pedepsei principale .

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2014 a admis, printre altele, apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. x/2014.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând cu privire la inculpatul A.:

- a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 5 ani la 4 ani;

- a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen. și art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de la 5 ani la 3 ani;

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, stabilind ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului urmând ca în final să-i fie interzise, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale sau considerarea ei ca executată.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore de la data de 19 martie 2014 și arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore de la data de 19 martie 2014 și arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la zi.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 250 RON consemnată la B. la dispoziția D.N.A. conform Recipisei nr. x din 14 aprilie 2014.

Prin Sentința penală nr. 99 din 10 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 587 din C. proc. pen. cu aplicarea disp. art. 6 din C. pen. și art. 59 din C. pen. 1969, a admis propunerea de liberare condiționată formulată de Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța.

A dispus liberarea condiționată a condamnatului A., născut la 21 ianuarie 1965, deținut în Penitenciarul Poarta Albă pentru executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 2517/2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/2015 a Curții de Apel București, Mandat nr. x/2015, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în Dosarul nr. x/2014, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, la pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară și la pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară. Pedepsele au fost contopite, s-a aplicat sporul de un an închisoare, pentru ca în final, condamnatul să execute o pedeapsă principală de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară (fapte din noiembrie 2012 - februarie 2013).

Prin această sentință, petentul a fost condamnat prin aplicarea legii penale vechi, ca lege penală mai favorabilă.

A fost emis M.E.P.I. 254/2017 din 28 iunie 2018, inculpatul aflându-se în curs de executare a pedepsei aplicate prin sentința mai sus menționată.

Prin Sentința penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la Decizia nr. 29/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepselor formulată de condamnatul A., ns. la 21 ianuarie 1965, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.

A constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014 și Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014 sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi și titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.,

- la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.,

- sporul obligatoriu de 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014, în pedepse componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- pedeapsa de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- și pedeapsa de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară potrivit art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969;

- spor de 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. 1969 cu aplicarea art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen.

A aplicat condamnatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca, în final să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

În baza art. 64 din C. pen. din 1969 a interzis condamnatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) din C. pen. 1969 a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a exercita profesia de polițist) din C. pen. 1969, pe o durată de 5 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 din C. pen. 1969 raportat la art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore de la data de 19 martie 2014 și arestul preventiv de la data de 4 aprilie 2014 la 10 iunie 2015 (dedusă potrivit Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală) și durata pedepsei deja executată de la data de 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018 și de la data de 8 aprilie 2019 la zi.

A menținut măsura de siguranță dispusă prin Sentința penală nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014.

A dispus anularea tuturor formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1497/A din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, în Dosarul nr. x/2014, și în baza Sentinței penale nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/2014 și emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentelor dispoziții.

A constatat că judecarea prezentei cauze a avut loc cu condamnatul aflat în stare de deținere.

Contestatorul A. a solicitat prin cele două cereri reunite în prezentul dosar să îi fie deduse din pedeapsa rezultantă stabilită prin ultima hotărâre menționată anterior un număr de 228 de zile considerate ca executate din Mandatul nr. x din 6 noiembrie 2015 în baza Legii nr. 169/2017 și a unui număr de 42 zile considerate ca executate în baza aceluiași act normativ din Mandatul nr. x din 28 iunie 2018.

În conformitate cu prevederile art. 551 din actul normativ menționat:

"(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a) cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b) lipsa accesului la activități în aer liber;

c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e) lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f) existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4) Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

b) în tranzit.

(6) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7) Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012."

Dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 modificată prin Legea nr. 169/2017, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care reglementează "compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare", se regăseau în titlul III, cap. IV al legii menționate referitor la "Condițiile de detenție".

În accepțiunea legii, "compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare" nu este un drept, ci o măsură compensatorie pentru încălcarea unui drept, aplicată în temeiul legii.

Așa cum rezultă din Adeverința nr. x din 25 august 2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, în temeiul prevederilor legale menționate anterior, contestatorului i se recunosc drept zile efectiv executate și un număr de 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 și 22 decembrie 2019 (data abrogării Legii nr. 169/2017), precum și un număr de 228 de zile i-au fost considerate ca executate suplimentar pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare în baza MEPI nr. 5414/2015 și Sentinței penale nr. 2517 din 21 octombrie 2014 între 06 noiembrie 2015 (data începerii executării pedepsei închisorii) și 22 februarie 2018 (data liberării sale condiționate cf. Sentinței penale nr. 99 din 10 ianuarie 2018).

Analizând Sentința penală nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală se constată că după realizarea contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, în integralitatea lor, instanța a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor executate în mod efectiv de către condamnat, fără a dispune și acordarea beneficiului instituit prin Legea nr. 169/2017, de la data menționată în actul normativ și până la abrogarea prevederii legale.

Cum prin efectul legii, pentru perioadele în care a executat pedeapsa în condiții necorespunzătoare, condamnatului i se recunoaște pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, ca executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată, pentru perioadele în care contestatorul A. a executat pedepsele ce i-au fost aplicate a obținut beneficiul stabilit în conformitate cu Adeverința nr. x din 25 august 2020 emisă de Penitenciarul Poarta Albă, respectiv 228 de zile câștigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum și 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Acest beneficiu nu este condiționat în nici un mod de anularea liberării condiționate de care a beneficiat anterior, cum a reținut prima instanță, și împrejurarea că au fost avute în vedere zile respective la stabilirea perioadei ce trebuia executată efectiv pentru a deveni propozabil din perspectiva instituției liberării condiționate este una logică, acele zile fiind considerate ca efectiv executate potrivit prevederilor legale menționate.

De asemenea, în condițiile în care prin hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, la stabilirea pedepsei rezultante au fost avute în vedere pedepsele aplicate în integralitatea lor și nu restul rămas de executat, iar prin deducerea doar a perioadelor efectiv executate de către contestator, acesta este lipsit de beneficiul ce i-a fost recunoscut prin lege pentru perioadele executate în condiții necorespunzătoare.

Mai mult, contestatorul la momentul pronunțării Sentinței penale nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, definitivă prin Decizia penală nr. 126 din 20 februarie 2020, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală se afla în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 89/F din 22 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a I-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 121/A din 8 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind, de asemenea, beneficiarul prevederilor art. 551 din Legea nr. 169/2017, până la momentul abrogării actului normativ.

Ca atare, Înalta Curte consideră că pentru a recunoaște beneficiile ce i-au fost consacrate prin lege contestatorului A., compensație pentru condițiile improprii de deținere, având în vedere Decizia RIL nr. 8/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care chiar dacă nu vizează aceeași problemă, stabilește linii jurisprudențiale de urmat, se impune a fi admisă calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și, pe cale de consecință, va desființa sentința contestată și în rejudecare:

Va admite contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A.

Va deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, 228 de zile câștigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum și 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestațiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 126/P din data de 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Desființează sentința contestată și în rejudecare:

Admite contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A.

Deduce din pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 180/P din data de 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, 228 de zile câștigate pentru perioada 4 aprilie 2014 - 10 iunie 2015 și 6 noiembrie 2015 - 22 februarie 2018, precum și 42 de zile pentru perioada 8 aprilie 2019 - 22 decembrie 2019 ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 169/2017.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM