ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 54/P din data de 27 martie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a dispus, respingerea excepției inadmisibilității contestației la executare invocată de reprezentantul Ministerului Public și respingerea, ca nefondată, a contestației la executare formulată de condamnatul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 31.01.2019 sub nr. x/2019, condamnatul A., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, a formulat contestație la executare prin care a solicitat contopirea unor pedepse.

Din dispoziția instanței de judecată la dosarul cauzei au fost atașate următoarele înscrisuri: cazierul judiciar, mandatul de executare nr. x/24.04.2018 și Sentința penală nr. 82/P din 18.04.2018 emise de Curtea de Apel Constanța.

La termenul din 21.02.2019, interpelat de instanță, petentul condamnat a arătat că are o pedeapsă principală de 8 ani, 2 luni și 20 zile din Italia, că a executat o parte din pedeapsă în Italia, iar Curtea de Apel Constanța a emis un mandat de 3 ani și 11 luni care este de fapt un rest de pedeapsă din pedeapsa principală. Acesta a învederat că, din acest motiv pedeapsa principală nu apare la Penitenciar, faptul că regimul de executare a fost stabilit în funcție de această pedeapsă, precum și termenul pentru a intra în Comisia de liberări condiționate a fost calculat la fel, motiv pentru care apreciază că acest aspect contravine regulilor.

Față de aceste clarificări, având în vedere înscrisurile comunicate, Judecătoria Medgidia a calificat cererea ca fiind o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și a invocat din oficiu excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Medgidia.

Așadar, prin Sentința penală nr. 394 din data de 21.02.2019, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Constanța.

Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 15.03.2019 sub același număr.

La termenul de judecată din data de 20.03.2019, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității prezentei contestații la executare, motivând că, anterior, Curtea de Apel Constanța a mai soluționat o contestație la executare a petentului fundamentată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. (hotărârea penală din 25.01.2019).

Soluționând cu prioritate excepția inadmisibilității, Curtea de Apel Constanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 599, alin. (5) C. proc. pen., "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."

S-a menționat că, prin cererea din 03.01.2019 formulată în cauza nr. 3/36/2019 a Curții de Apel Constanța, contestatorul A. a solicitat verificarea situației sale juridice din perspectiva dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și ale O.U.G. nr. 116/2013 raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, iar instanța, atât la analizarea cererii cât și la pronunțarea soluției, nu a procedat la recalificarea contestației la executare din perspectiva naturii juridice a pretențiilor formulate.

Văzând că în prezenta cauză contestația la executare are un alt temei de drept [art. 598, alin. (1), lit. c) C. proc. pen.], Curtea de apel a dispus respingerea excepției inadmisibilității.

Pe fondul contestației la executare, instanța a constatat din actele și lucrările dosarului, că, prin Sentința penală nr. 82/P/18.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, a cărei lămurire se cere prin prezenta contestație la executare, instanța a dispus, printre altele, următoarele:

"În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 recunoaște pe cale incidentală ordonanța și ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino prin care au fost cumulate pedepsele de: 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Dispune executarea în România a pedepsei de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

Deduce din pedeapsa aplicată condamnatului A. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 23.03.2018 la zi.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007.

În baza art. 103 alin. (5), (6), (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, menține măsura arestării persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile."

S-a reținut că, pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că "prin ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino au fost cumulate pedepsele de: 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009; 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare, aplicata prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007."

Văzând dispoziția de executare pe teritoriul României a pedepsei (cumulate) de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare aplicată condamnatului A. prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/09 RG JEEP emisă în data de 27.07.2009 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă în data de 02.10.2009, Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG Apel emisă în data de 03.11.2016 de către Curtea de Apel din Torino și prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 RG JEEP emisă în data de 07.06.2007 de către Tribunalul din Torino, secția JEEP, irevocabilă din data de 26.09.2007, cuprinsă în Sentința penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, și raportând această dispoziție la cele învederate de petentul condamnat în susținerea prezentei contestații la executare - și anume că pedeapsa rezultantă la care se referă ordinul de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino și care trebuia recunoscută de autoritățile judiciare române este de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare din care au fost deduse perioadele executate în baza sentințelor contopite prin acest ordin și, astfel, au rămas de executat 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, denumit de contestator rest - Curtea de Apel Constanța a constatat că petentul, pe calea prezentei contestații la executare, deși formal pretinde lămurirea Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța, cere în esență reformarea hotărârii judecătorești.

Or, s-a apreciat că o asemenea operațiune juridică nu este posibil a fi întreprinsă în afara căilor legale de atac, cu atât mai puțin cu cât hotărârea judecătorească în discuție este definitivă, beneficiind pe această cale de autoritate de lucru judecat și fiind prezumată astfel că reflectă adevărul juridic.

Prin urmare, instanța a respins, ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A.

Prin Decizia penală nr. 332 din 21 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Constanța.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin Sentința penală nr. 54/P/2019 din 27 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, contestată în cauză, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A., apreciindu-se că, solicitarea contestatorului tinde la reformarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus recunoașterea și executarea pedepsei în România de către persoana condamnată, dispuse prin Sentința penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29.06.2018 a Curții de Apel Constanța.

Din conținutul dispozitivului acestei sentinței penale, a rezultat faptul că instanța a dispus recunoașterea pe cale incidentală a ordonanței și ordinului de executare nr. 113/2017 SIEP emis la data de 27.02.2017 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel din Torino, prin care au fost cumulate pedepsele aplicate condamnatului A., dispunând executarea în România numai a restului de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, fără a preciza în vreun fel cuantumul pedepsei rezultante aplicate persoanei condamnate și din care a rămas de executat acest rest.

Înalta Curte a constatat că, din examinarea actelor aflate la Dosarul cauzei nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 82/P/18.04.2018, A. a fost condamnat prin mai multe hotărâri judecătorești, din pedepsele stabilite, acesta executând deja anumite perioade.

De asemenea, Înalta Curte a constatat, contrar considerentelor sentinței penale atacate, că, în fapt, contestatorul condamnat a invocat lipsa din sentința penală definitivă anterior menționată, în executarea căreia se află în prezent, a cuantumului pedepsei rezultante, în cuprinsul hotărârii fiind menționat numai restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 3 zile închisoare.

În aceste condiții, Înalta Curte a apreciat că este necesară analizarea cererii contestatorului prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., impunându-se, așadar, lămurirea hotărârilor judecătorești ce au făcut obiectul recunoașterii, cu menționarea clară atât a pedepsei rezultante, cât și a pedepselor componente, precum și a perioadelor executate. Precizările sunt considerate a fi necesare pentru clarificarea situației juridice a condamnatului A. sub aspectul cuantumului concret al pedepsei ce urmează a fi executată în România, cu toate consecințele ce decurg din aceasta sub aspectul executării. Astfel, în lipsa unei astfel de lămuriri, dispozitivul Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 va fi clar în privința cuantumului pedepsei în raport de care se calculează durata pedepsei ce trebuie avută în vedere pentru liberarea condiționată, chestiune ce nu poate fi remediată decât în această modalitate.

Prin urmare, instanța de control judiciar a constatat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, întrucât Curtea de Apel Constanța nu a analizat motivele expuse prin cererea condamnatului, ci a apreciat că acesta nu poate formula contestație la executare, impunându-se însă, față de cele reținute anterior, analizarea cererii deduse judecății prin prisma prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

Prin aceasta, contrar susținerii din hotărârea atacată, nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești a cărei lămurire se solicită, ci se clarifică, în acord cu dispozițiile art. 99 alin. (3) [fost art. 98 alin. (3)] din Legea nr. 302/2004, republicată, care este hotărârea judecătorească ce face obiectul recunoașterii și pedeapsa aplicată prin aceasta, inclusiv perioada deja executată.

Totodată, Înalta Curte a notat că dezideratul lămuririi cauzei sub toate aspectele constituie o componentă obligatorie a dreptului la un proces echitabil al părții, garantat prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărei încălcare impune cu necesitate reluarea judecății, în condiții de echitabilitate, în fața aceleiași instanțe, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, prevăzut în art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Sentința penală nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a admis contestația la executare formulată de contestatorul A., deținut în cadrul Penitenciarului Poarta Albă, jud. Constanța.

În baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. a lămurit dispozitivul Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, în sensul că pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare ce se execută de contestatorul A. în România constituie un rest din pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, stabilită prin măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, prin care au fost cumulate pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunțată de Tribunalul Torino; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 zile închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Torino; pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunțată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005; pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentința din data de 20.01.2009 a Curții de Apel Torino și definitivă la data de 10.07.2009).

De asemenea, instanța a constatat că persoana condamnată A. a executat pe teritoriul Italiei, din pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, o perioadă de 3 ani, 4 luni și 28 zile închisoare, iar o perioadă de 10 luni și 9 zile închisoare a fost grațiată, conform Legii nr. 241/31.07.2006 din Italia, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 3 ani, 11 luni și 13 zile.

A dispus efectuarea mențiunilor privind lămurirea Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, pe mandatul de executare a pedepsei nr. 79/P/24.04.2018 emis de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța, având în vedere soluția instanței de control judiciar, a constatat că a devenit obligatorie lămurirea Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, pentru a se indica în mod explicit pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată condamnatului de autoritățile judiciare italiene, pedepsele componente ce au condus la stabilirea pedepsei rezultante, precum și perioadele executate de condamnat din pedeapsa rezultantă, pe teritoriul Italiei.

Prin urmare, instanța a reținut că, în conținutul Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 29.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2018, s-a recunoscut pe cale incidentală măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia și s-a dispus ca restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, aplicată condamnatului A., să se execute pe teritoriul României.

Deși hotărârea de recunoaștere vizează un rest de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, astfel cum rezultă în mod explicit din măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, instanța nu a indicat și pedeapsa rezultantă din care provine acest rest de pedeapsă ce trebuie executat în România, dar nici perioada din pedeapsa rezultantă inițială ce a fost executată pe teritoriul Italiei, aspecte ce influențează situația juridică a condamnatului din diverse perspective, cum ar fi determinarea fracției de pedeapsă ce ar trebui executată pentru a dobândi vocație la liberarea condiționată, regimul de executare a pedepsei, stabilirea primului termen al recidivei, în cazul comiterii ulterior a unei noi infracțiuni, determinarea termenului de reabilitare.

Toate aceste elemente cu influență asupra situației juridice a condamnatului justifică lămurirea Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța, pentru a se indica în mod explicit pedeapsa rezultantă din care provine restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare, pedepsele componente ce au determinat stabilirea pedepsei rezultante, precum și perioada executată din pedeapsă pe teritoriul Italiei.

Din conținutul măsurii de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, ce a făcut obiectul recunoașterii pe cale incidentală, rezultă că prin acest act judiciar au fost cumulate aritmetic pedepsele aplicate condamnatului A. prin mai multe hotărâri, unele dintre acestea făcând obiectul unor cumulări anterioare, după cum urmează:

- cumularea din 15.10.2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino ce includea Sentința penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunțată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005, prin care a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunțată de Tribunalul Torino prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 ani și 10 luni închisoare, definitivă la data de 02.10.2009 (Dosarul nr. x/2019), precum și cumularea din 15.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino;

- cumularea din 15.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino ce includea Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Torino, definitivă la 26.09.2007, prin care a fost aplicată pedeapsa de 10 luni și 20 zile închisoare (Dosarul nr. x/2019); Sentința penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentința din data de 20.01.2009 a Curții de Apel Torino și definitivă la data de 10.07.2009) prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare;

- Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Torino, definitivă la data de 20.12.2016, prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Prin măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia a fost stabilită pedeapsa principală de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare, rezultată din cumulul aritmetic al celor cinci pedepse menționate anterior; s-au dedus perioadele de încarcerare deja executate de 3 ani, 4 luni și 28 zile închisoare; s-a mai dedus beneficiul grațierii, conform Legii nr. 241/31.07.2006 din Italia, pentru o perioadă de 10 luni și 9 zile închisoare; s-a constatat că pedeapsa rămasă de executat este de 3 ani, 11 luni și 13 zile închisoare.

Toate aceste mențiuni se regăsesc în măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, ce a fost recunoscut pe cale incidentală.

Deși în Sentința penală nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța sunt indicate doar trei pedepse, respectiv 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1576/09, nr. 6728/R.G. din data de 27.07.2009 pronunțată de Tribunalul Torino; 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6058/16, nr. 10547/08 RG din data de 03.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Torino; pedeapsa de 10 luni și 20 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1302/07, nr. 5226/07 R.G. din data de 07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Torino, iar nu toate cele cinci hotărâri de condamnare, în condițiile în care a fost recunoscută pe cale incidentală măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, care includea și Sentința penală nr. 5289/2008 R.G. din data de 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul Torino (confirmată prin sentința din data de 20.01.2009 a Curții de Apel Torino și definitivă la data de 10.07.2009) prin care a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, precum și Sentința penală nr. 304/05, nr. 4397/04 R.G. din data de 12.04.2005 pronunțată de Tribunalul Rimini, definitivă la data de 27.05.2005, prin care a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, se impune ca în prezenta hotărâre să fie indicate toate hotărârile de condamnare prin care au fost aplicate pedepse cu închisoarea, ce au condus la pedeapsa rezultantă de 8 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

Pedeapsa rezultantă a fost stabilită pe baza cumulului aritmetic al celor cinci pedepse cuprinse în măsura de executare a pedepselor concurente și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la data de 27.02.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Torino - Italia, astfel că, în lipsa unei referiri la toate cele cinci pedepse, nu ar mai rezulta restul de pedeapsă de 3 ani, 4 luni și 28 zile închisoare, ce s-a dispus a fi executat în România, așa încât lămurirea Sentinței penale nr. 82/P/18.04.2018 a Curții de Apel Constanța trebuie să cuprindă toate pedepsele și hotărârile de condamnare, numai în această modalitate înțelegându-se procedeul juridic prin care a fost determinat restul de pedeapsă de 3 ani, 11 luni și 13 zile, cu consecința unei corecte executări a hotărârii de recunoaștere pe teritoriul României.

Împotriva Sentinței penale nr. 130/P/2019 din 03 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.09.2019, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 11.10.2019.

În ceea ce privește motivele contestației, la interpelarea instanței de control, contestatorul a învederat că este nemulțumit de soluția pronunțată, deoarece nu a fost modificat mandatul de executare a pedepsei în conformitate cu lămurirea dată prin aceasta, astfel încât, în acest moment, nu poate beneficia de liberare condiționată.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a admis contestația la executare și a lămurit dispozitivul Sentinței penale nr. 82/P din data de 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Procedând la confruntarea mențiunilor din dispozitivul sentinței atacate cu actele judiciare înaintate de autoritățile italiene, respectiv hotărârile judecătorești prin care s-a dispus condamnarea numitului A., precum și ordinul de executare nr. 113/2017 S.I.E.P. emis la 27.02.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Torino - Italia prin care a fost stabilită pedeapsa rezultantă, Înalta Curte constată că prima instanță a clarificat corespunzător situația juridică a condamnatului.

De altfel, contestatorul a arătat că nu formulează critici cu privire la modalitatea în care s-a procedat la lămurirea dispozitivului din Sentința penală nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, ci este nemulțumit de faptul că hotărârea atacată nu se reflectă în mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Această rectificare nu poate face obiectul prezentei contestații fiind o chestiune ce vizează punerea în executare a hotărârii prin care s-a admis lămurirea, punere în executare care presupune rămânerea definitivă a hotărârii atacate, potrivit art. 599 alin. (4) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondată contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în sumă de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 130/P din data de 03 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană condamnată A., în sumă de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV