ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 288/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva Deciziei nr. 98/18.02.2019, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Constanța.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a reținut că prin Decizia penală nr. 98 din 18.02.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. x/2018 s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale 1369/20.11.2018 pronunțată de Judecătoria Medgidia în Dosarul penal nr. x/2018.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate anterior, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 1369 din data de 20.11.2018 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul penal nr. x/2018, s-au dispus următoarele:

În baza art. 583 alin. (2) C. proc. civ. penală în ref. la art. 96 alin. (2) C. pen. s-a admis sesizarea Serviciului de Probațiune Constanța privind persoana supravegheată A., în sensul că s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017 și s-a dispus executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare de către A., iar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare se va executa în regim de detenție potrivit art. 60 C. pen.

Judecătoria Constanța a reținut că la data de 31.08.2018 a fost înregistrată sesizarea Serviciului de Probațiune Constanța prin care s-a propus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 7/4.01.2017 privind persoana supravegheată A. deoarece a încălcat măsurile de supraveghere și nu s-a conformat obligațiilor dispuse de instanță.

În raportul de evaluare s-a reținut că prin Sentința penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017 acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu art. 91 C. pen. pentru art. 336 alin. (1) C. pen., iar termenul de supraveghere este 10.04.2017 - 9.04.2020.

S-a arătat că la 19.10.2017 persoana supravegheată s-a prezentat la Serviciul de Probațiune Constanța și a semnat documentele pentru începerea orelor de muncă în folosul comunității, dar nu s-a prezentat la sediul Direcției de Gospodări Comunală pentru prestarea orelor de muncă în folosul comunității.

La 11.01.2018 a fost contactat și acesta a precizat că nu s-a prezentat pentru că a plecat în Anglia pentru a munci. I s-a atras atenția asupra nerespectării sentinței penale și să depună acte privind dovada activității în străinătate, dar nu a comunicat serviciului informațiile solicitate. I s-a transmis avertismentul nr. 1 și i s-a comunicat să se prezinte la 26.02.2018, dar nu a răspuns solicitării.

La data de 15.06.2018, consilierul manager de caz s-a prezentat la locuința sa, dar niciun membru al familiei nu a fost găsit. La data de 19.06.2018 a transmis un e-mail în care a descris situația sa din Anglia, dar nu a atașat documente justificative.

Analizând actele și lucrările dosarului de probațiune, instanța a constatat că persoana supravegheată A. pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv la de la data de 10.04.2017 până în prezent nu a respectat cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv nu s-a prezentat la chemările consilierului de probațiune la datele stabilite, nu a fost la domiciliu pentru a primi vizita consilierului de probațiune, nu a anunțat în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile, nu a comunicat schimbarea locului de muncă, nu a comunicat informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și nu a executat obligația de efectuare a muncii neremunerate în folosul comunității, deși i s-au adus la cunoștință.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, s-a constatat că A., prin Sentința penală nr. 7/4.01.2017 definitivă la 10.04.2017, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., termenul de supraveghere fiind stabilit pentru perioada 10.04.2017 - 9.04.2020.

Având în vedere date prezentate în referatul întocmit de Serviciul de Probațiune, contestatorul s-a prezentat la 19.10.2017, asumându-și începerea efectuării orelor de muncă neremunerată, dar apoi a plecat în străinătate și deși a fost contactat și avertizat potrivit procedurii, la datele de 19.10.2017, 11.01.2018, 19.06.2018, asupra urmărilor neprezentării, totuși acesta a continuat să ignore obligația ce îi fusese impusă prin hotărârea de condamnare. Prima instanță a apreciat că persoana supravegheată A. pe parcursul termenului de supraveghere, respectiv la de la data de 10.04.2017 până în prezent, nu a respectat cu rea-credință măsurile de supraveghere prevăzute de art. 92 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv nu s-a prezentat la chemările consilierului de probațiune la datele stabilite, nu a fost la domiciliu pentru a primi vizita consilierului de probațiune, nu a anunțat în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile, nu a comunicat schimbarea locului de muncă, nu a comunicat informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență și nu a executat obligația de efectuare a muncii neremunerate în folosul comunității, deși i s-au adus la cunoștință.

Împotriva Deciziei penale nr. 98 din 18.02.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. x/2018 al Tribunalului Constanța, a formulat contestație condamnatul A., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub același număr, cu prim termen de judecată la data de 09.04.2019.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat, ca instanță de control judiciar, că decizia ce este supusă analizei reprezintă o soluție definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată pe calea contestației, potrivit prevederilor legale, aceasta din urmă putându-se exercita numai dacă legea o prevede expres ori dacă nu există alte dispoziții diferite.

Împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, condamnatul A. a formulat contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2018, fiind stabilit termen de soluționare la data de 29.05.2019.

Examinând admisibilitatea contestației formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 583 alin. (2) C. proc. pen.: dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută și de procuror, de consilierul de probațiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere.

De asemenea, potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În cauză, sesizarea a fost formulată de Serviciul de Probațiune Constanța cu privire la contestatorul condamnat A., Judecătoria Constanța fiind cea care a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Sentința putea fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare, la Tribunalul Constanța.

Condamnatul a exercitat calea de atac prevăzută de lege, Tribunalul Constanța dispunând prin Decizia penală nr. 98 din 18.02.2019 respingerea, ca nefondată, a contestației. Ulterior, condamnatul a formulat o nouă contestație ce a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea de Apel Constanța întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

În cauza de față, condamnatul A. a formulat cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Prin urmare, în cauză, condamnatul a exercitat calea de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile a face obiectul căii de atac a contestației.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procesuală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, legiuitorul nu a recunoscut calea de atac a contestației împotriva încheierii prin care s-a soluționat plângerea formulată în baza art. 340 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 88/P/C din data de 09 aprilie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - NN