ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 333 din data de 6 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a constatat că infracțiunea din prezentul dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, astfel: 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, conform Sentinței penale nr. 1374 din 19 noiembrie 2015, definitivă prin neapelare la data de 28 iulie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015; 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, conform Sentinței penale nr. 1264 din 2 noiembrie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015.

În baza art. 85 C. pen. din 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1374 din 28 iulie 2016.

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1264/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017.

În baza art. 38 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu reținerea art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate - 8 luni închisoare, în final aplicându-se inculpatului pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 60 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..

Prin Decizia nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că dezlegarea dată acțiunii penale, este legală și temeinică și că în cauză nu pot identificate elemente care să conducă la o soluție contrară celei pronunțate de instanța de fond, mai cu seamă că pedeapsa aplicată inculpatului reflectă persoana acestuia, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, care pun în lumină pericolul concret pentru siguranța participanților la trafic și urmările care se puteau produce prin fapta din data de 31 ianuarie 2015.

Împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, a declarat apel A..

La termenul din data de 27 ianuarie 2021 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulată, având în vedere că, în această cauză, au fost epuizate căile ordinare de atac.

Examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte reține următoarele:

Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În urma unui scurt istoric al cauzei, se constată următoarele:

- prin Sentința penală nr. 333 din 6 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a constatat că infracțiunea din prezentul dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, astfel: 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, conform Sentinței penale nr. 1374 din 19 noiembrie 2015, definitivă prin neapelare la data de 28 iulie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015; 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere, conform Sentinței penale nr. 1264 din 2 noiembrie 2016, definitivă prin Decizia penală nr. 426/P din 13 aprilie 2017 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015.

Au fost anulate cele doua pedepse de 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei, iar în final i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare în regim de detenție.

- prin Decizia penală nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 6 martie 2020 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2019, ca nefondat.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul formulat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Drept urmare, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., urmează să respingă, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat inculpatul condamnat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 922/P din data de 4 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2021.

GGC - CL