ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 872 din data de 9 mai 2017 a Judecătoriei Brașov, în baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedepsele de:

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt săvârșite în termenul de supraveghere de 2 ani stabilit prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 26 aprilie 2016.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., s-a revocat amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 6 luni stabilită în sarcina inculpatului A. prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 și s-a dispus aplicarea și executarea pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix de 1/3 din suma pedepselor de 1 (un) an și 9 (nouă) luni, respectiv 7 (șapte) luni închisoare, în final inculpatul executând o pedeapsă de 2 (doi) ani și 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e să se comunice Serviciului de Probațiune Brașov.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul Primăriei comunei Teliu, județul Brașov sau în cadrul Primăriei municipiului Brașov, județul Brașov.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligațiilor impuse, îndeplinirii integrale a obligațiilor civile și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de 2 - 3 august 2016, în jurul orelor 0150, inculpatul A. a condus mopedul marca x cu număr de înregistrare TL - x pe strada Principală din comuna Budila, județul Brașov, fără a avea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,00 grame la 1000 ml. sânge la prima probă recoltată la ora 03:40 și 0,80 grame la 1000 ml. sânge la cea de a doua probă recoltată la interval de o oră.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite - cu intenție directă, a condus noaptea când traficul rutier este aproape inexistent; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și care privește siguranța circulației rutiere atât pentru propria persoană, cât și a tuturor participanților la trafic; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii - nu au existat; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit- nevoia de deplasare a inculpatului; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiindu-i aplicată o pedeapsă de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 26 aprilie 2016, ce a fost amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) C. pen. .

Împotriva Sentinței penale nr. 872 din data de 9 mai 2017 a Judecătoriei Brașov, a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, solicitând desființarea sentinței sub aspectul individualizării executării pedepsei aplicate și, în urma rejudecării, executarea pedepsei în regim de detenție.

În dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că prima instanță în mod greșit a dispus suspendarea executării pedepsei rezultate în urma contopirii, sub supraveghere, în condițiile în care inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală.

Prin Decizia penală nr. 815/A din data de 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 872 din data de 9 mai 2017 a Judecătoriei Brașov.

A fost desființată sentința sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante și, rejudecând în aceste limite, au fost înlăturate din sentința apelată dispozițiile referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, măsurile de supraveghere și obligatorii, conform art. 91 și art. 93 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pedeapsa rezultantă a fost corect stabilită, întâi fiind revocată amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 6 luni stabilită în sarcina inculpatului A. prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 și dispunându-se aplicarea și executarea acestei pedepse de 1 (un) an și 6 (șase) luni, ulterior contopindu-se această pedeapsă cu pedepsele actuale, conform art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 88 alin. (3) teza finală C. pen., rezultatul contopirii fiind pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare.

S-a arătat că prima instanță a procedat însă în mod greșit atunci când a dispus ca executarea pedepsei rezultante să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 91 C. pen.

S-a motivat că potrivit art. 91 alin. (3) lit. b) C. pen., nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, iar ulterior amânarea a fost revocată. Or, în cauză, parte componentă a pedepsei rezultante, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare a fost inițial amânată, iar amânarea a fost ulterior revocată, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 91 alin. (3) lit. b) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din data de 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, la data de 27 noiembrie 2017, prin avocat B., inculpatul A., a declarat recurs în casație.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov care a și depus concluzii scrise.

În motivarea scrisă a cerii sale, inculpatul A. a invocat ca temei cazul de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că fapta ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 și pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 a fost comisa la data de 31 mai 2015, iar faptele ce au făcut obiectul Dosarului x/2016 au fost comise în noaptea de 2 - 3 august 2015 astfel ca aceste fapte, în raport de data când a rămas definitivă Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 sunt concurente cu fapta ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015.

Inculpatul a susținut că Judecătoria Brașov, în soluționarea Dosarului penal nr. x/2016, după ce a aplicat pedeapsa pentru fiecare dintre cele 2 infracțiuni, în baza art. 89 alin. (1) C. pen., trebuia să anuleze amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 în soluționarea Dosarului penal nr. x/2015 și să constate ca toate cele 3 fapte sunt concurente aplicând regula de concursul de infracțiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. .

Prin urmare, inculpatul, prin apărător, a arătat că soluția corectă pe care Judecătoria Brașov trebuia să o pronunțe ar fi fost ca la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 să se adauge 1/3 din cumulul aritmetic al celorlalte pedepse de 9 luni închisoare (deci 3 luni) și 1 an închisoare (4 luni), în total rezultând o pedeapsa de 2 ani și 1 lună, pe care o putea suspenda sub supraveghere conform art. 91 C. pen., fiind îndeplinite condițiile obiectiv formale și de ordin subiectiv prevăzute de acest text de lege și să stabilească un termen de supraveghere conform art. 92 C. pen., precum și obligații de natura celor prevăzute de art. 93 C. pen.

În concluzie, s-a solicitat admiterea de principiu a recursului în casație și suspendarea hotărârii atacate până la soluționarea definitiva a recursului.

Pe fond, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și, în rejudecare, să se înlăture greșita aplicare a legii, iar pedeapsa de 2 ani și 1 lună să fie suspendată în condițiile art. 91 C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16 mai 2018, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din data de 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 27 iunie 2018, cu citarea inculpatului A., la locul de deținere.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Pentru a dispune astfel instanța a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpat îndeplinește condițiile formale prevăzute la art. 434-art. 438 C. proc. pen.

S-a reținut astfel că recursul în casație este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

La termenul de judecată din data de 27 iunie 2018, apărătorul inculpatului a reiterat motivarea scrisă a cererii de recurs în casație, solicitând admiterea recursului în casație, casarea deciziei și, în rejudecare, înlăturarea greșitei aplicări a legii, și aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere .

Analizând, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din data de 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală, atât în raport cu susținerile apărătorului ales dar și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazului de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub aceste limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită (cu nerespectarea dispozițiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din examinarea dosarului rezultă că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 872 din data de 9 mai 2017 a Judecătoriei Brașov, au fost săvârșite în noaptea de 2 - 3 august 2015, iar nu în anul 2016 cum în mod greșit s-a reținut.

În aceste circumstanțe, infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 642 din 7 aprilie 2016 a Judecătoriei Brașov se află în concurs real cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 872 din data de 9 mai 2017, a aceleiași judecătorii, situație în care erau incidente prevederile art. 89 C. pen., referitoare la anularea amânării aplicării pedepsei, iar nu prevederile art. 88 C. pen. referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei, pedeapsa rezultantă fiind însă aceeași în oricare din cele două ipoteze.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 1 lună închisoare aplicată inculpatului A. se situează în limitele prevăzute de lege.

Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea, sub supraveghere, executării pedepsei rezultante, de 2 ani și 1 lună închisoare, constituie motiv de netemeinicie care nu poate fi analizat în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Pe de altă parte, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă în sensul stabilirii unei alte date a săvârșirii faptelor de către inculpat, nu ar putea fi valorificată în contextul cazului de casare invocat, constând în aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 815/Ap din 26 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2018.

Procesat de GGC MM