ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3545 din 17.10.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Baia Mare, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea, la 09.07.2020, a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea, la 25.10.2020, a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea, la 05.03.2021, a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea, la 05.03.2021, a infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Conform art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea, la 05.03.2021, a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că faptele deduse judecății în prezenta pricină sunt concurente cu:

- infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., pentru care, prin sentința penală nr. 2553/12.08.2022 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 13.09.2022 a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 2 luni închisoare (faptă săvârșită în perioada 01.04.2022-13.04.2022);

- infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pentru care, prin sentința penală nr. 3746/27.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 06.12.2022 a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (faptă săvârșită în perioada 14.10.2021- 15.10.2021);

- infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., pentru care, prin sentința penală nr. 3746/27.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 06.12.2022 a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani și pedeapsa accesorie având același conținut (faptă săvârșită în data de 20.11.2021);

- infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., pentru care, prin sentința penală nr. 397/29.01.2024 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la 27.02.2024, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare (faptă săvârșită în data de 12.05.2022).

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 397/29.01.2024 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la 27.02.2024 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de:

- 6 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (3) lit. h) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., ale art. 41 alin. (1) și ale art. 43 alin. (5) C. pen., prin sentința penală nr. 2553/12.08.2022 a Judecătoriei Baia Mare;

- 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 3746/27.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 3746/27.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare.

- 1 an și 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., prin sentința penală nr. 397/29.01.2024 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la 27.02.2024.

În temeiul art. 40 alin. (2) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 2 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celorlalte pedepse (de 1 an și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare, de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta sentință penală, de 3 ani și 6 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 3746/27.11.2022 a Judecătoriei Baia Mare, de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 397/29.01.2024 a Judecătoriei Baia Mare), respectiv sporul de 4 ani și 7 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 10 ani și 9 luni închisoare, în regim de detenție.

Conform art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, care se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente perioada executată din data de 14.09.2022 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 421/27.02.2024 emis de Judecătoria Baia Mare și s-a dispus emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 1900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1000 RON în faza de urmărire penală.

În temeiul art. 274 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 942 de RON, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, inclusiv prin raportare la apărările formulate de inculpat, instanța de fond a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. care, la data de 09.07.2020, în jurul orei 00:03, a condus autoturismul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, a constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 25.10.2020, în jurul orei 00:00, a condus autoturismul, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Totodată, a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 05.03.2021, în jurul orei 04:26, a condus autoturismul, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

Deopotrivă, judecătorul fondului a reținut că fapta inculpatului A. care, la data de 05.03.2021, în jurul orei 04:26, a condus autoturismul, având aplicate plăcuțele cu numărul fals de înmatriculare, pe strada x din municipiul Baia Mare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a mai constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 05.03.2021, în jurul orei 04:26, a condus autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile au fost comise de inculpatul A. prin acțiuni distincte, în baza unor rezoluții distincte, survenite de fiecare dată pe moment, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel că judecătorul fondului a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracțiuni.

De asemenea, acțiunea unică de conducere din data de 05.03.2021, printr-un cumul de circumstanțe, respectiv că autoturismul a avut aplicate numere false, că inculpatul nu deținea permis de conducere și că acesta se afla și sub influența băuturilor alcoolice, a condus la reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 38 alin. (2) C. pen. privind concursul ideal de infracțiuni cu privire la cele 3 infracțiuni săvârșite în data de 05.03.2021.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, cu privire la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere din data de 09.07.2020, judecătorul fondului a reținut că inculpatul a condus pe un drum public important din Baia Mare (bulevardul x I), în timp ce se afla cu mai mulți pasageri în autoturism, supunându-i și pe aceștia pericolelor nerespectării normelor traficului rutier și nu a oprit la primul semnal al poliției, fiind prins în momentul în care i s-a oprit motorul întrucât nu a mai avut motorină. De asemenea, cu privire la infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere din data de 25.10.2020, instanța de fond a constatat că inculpatul a condus pe un drum național, respectiv DN1C, având în mașină mai mulți pasageri pe care i-a supus riscurilor conducerii fără permis pe drumurile publice, iar în ceea ce privește cele trei fapte din 05.03.2021, acestea au reprezentat un nivel de gravitate ridicată, având în vedere că întunericul a favorizat săvârșirea faptelor, permițând, totodată, inculpatului să se ascundă în momentele imediat următoare producerii accidentului rutier, ceea ce a condus și la îngreunarea descoperii identității sale.

Instanța de fond a mai reținut că inculpatul a fost condamnat în trecut pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumuri publice, precum și pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, din analiza fișei de cazier judiciar, reieșind că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage o agravare a răspunderii penale, conform dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., în sensul majorării limitelor speciale prevăzute de lege cu jumătate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., solicitând, în principal, achitarea pentru infracțiunile din 05.03.2021, întrucât din probele administrate nu rezultă că a condus autoturismul la acea dată, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Prin decizia penală nr. 397/A/2025 din 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 3545/17.10.2024, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuielile judiciare din apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 998 de RON s-a avansat din FMJ.

În acest sens, efectuând propria evaluarea a probatoriului, Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, căreia i-a conferit o corectă încadare juridică.

Examinând susținerile apelantului inculpat cu privire la faptele petrecute la data de 05.03.2021, Curtea a constatat că, din probele administrate în cauză (declarațiile martorilor B. și C., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor video, buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Maramureș) rezultă că la data de 05.03.2021, în jurul orei 04:26, inculpatul A. ar fi condus autoturismul, având aplicate plăcuțele cu numărul fals de înmatriculare, pe strada din municipiul Baia Mare, fără să dețină permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule și având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Numărul de înmatriculare care era montat în data de 05.03.2021 pe autoturism, figurează ca fiind atribuit unui alt autoturism.

De asemenea, instanța de apel a constatat că inculpatul și-a modificat în mod repetat declarațiile cu privire la cele trei fapte din data de 05.03.2021, indicând succesiv diferite persoane ca fiind conducătorul autovehiculului (inițial D., apoi E. - 15 noiembrie 2023, fie și-a exercitat dreptul la tăcere), ceea ce relevă nesinceritatea sa și înlătură credibilitatea apărărilor sale. Mai mult, aceste susțineri nu au fost susținute de nicio probă, iar ansamblul probator administrat în cauză confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptelor de către inculpat. Curtea a reținut inconsecvențele inculpatului cu privire la identitatea persoanei care ar fi condus autovehiculul cu care a plecat și apoi ar fi revenit la petrecerea din 4/5 martie 2021, deși este o împrejurare pe care inculpatul o cunoștea, iar din probele administrate rezultă că inculpatul a fost cel care a condus autovehiculul.

Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea a constatat că instanța de fond a analizat criteriile legale relevante, respectiv împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunilor: inculpatul a circulat fie prin municipiul Baia Mare, fie prin localitatea Lăpușel, învecinată cu Baia Mare, județul Maramureș fără a avea permis de conducere și, de fiecare dată, cu pasageri în autoturism; inculpatul are vârsta de 34 de ani și este recidivist, iar numărul faptelor săvâșite, deși a fost prins în flagrant, relevă o indiferență manifestă față de consecințele faptelor sale.

Evaluând, așadar, starea de fapt, perseverența infracțională și persoana inculpatului, Curtea a constatat că în mod judicios a stabilit instanța de fond că scopul preventiv și educativ poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii. Având în vedere limitele de pedeapsă, ulterior aplicării dispozițiilor privind recidiva postexecutorie, Curtea a reținut că prima instanță a aplicat inculpatului pedepsele orientate spre minimul special pentru cele trei infracțiuni săvârșite la data de 05.03.2021, astfel încât acestea nu mai pot fi reduse în maniera solicitată de inculpat prin motivele de apel.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 18 martie 2025 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatului A..

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 22 aprilie 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 26 martie 2025 (data ștampilei de pe plic), a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În esență, recurentul a susținut că sporul de 4 ani și 7 luni este prea mare, având în vedere că pentru infracțiunea de punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat din data de 05 martie 2021 (aceeași faptă, din acceași dată, săvârșită cu același autoturism) a fost condamnat de două ori la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, precum și că pedeapsa de 10 ani și 9 luni închisoare este prea aspră.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 28 aprilie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. în care se puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 09 mai 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 mai 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

La data de 16 iunie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare ca inadmisibilă în principiu întrucât nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. (nefiind respectată cerința de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă în principiu pentru următoarele considerente:

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 397/A/2025 din 13 martie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, față de calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de Curtea de Apel Cluj.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și locul de deținere al recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că nu a fost invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul susținând că sporul de 4 ani și 7 luni este prea mare, având în vedere că pentru infracțiunea de punere în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat din data de 05 martie 2021 (aceeași faptă, din acceași dată, săvârșită cu același autoturism) a fost condamnat de două ori la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, precum și că pedeapsa de 10 ani și 9 luni închisoare este prea aspră.

Înalta Curte subliniază că recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal.

Aspectele invocate în concret de recurentul inculpat vizează, în realitate, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care acesta a fost condamnat, din trei infracțiuni aflate în concurs formal, săvârșite la data de 05 martie 2021, într-o singură infracțiune, aspecte care nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile expres reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanța de casare fiind obligată să analizeze cauza numai prin raportare la calificarea juridică stabilită în mod definitiv de către instanța de apel. De altfel, contrar celor susținute de recurent, acesta nu a fost condamnat de două ori pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, din hotărârea atacată rezultând, în mod clar, că a fost condamnat pentru săvârșirea, în concurs formal, a trei infracțiuni în data de 05 martie 2021, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., punerea în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (2) C. pen. și conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 397/A din 13 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2025.