ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 290/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 21/F din 28 martie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția penală, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În temeiul art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 97 C. pen. a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 386/A din 28 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință, cu pedeapsa principală de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, aplicând pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a contopit pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 3 ani, aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară cea mai grea, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principal

e aplicate inculpatului A., pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen., termen care curge de la data de 28 octombrie 2015, potrivit art. 97 alin. (2) teza a II-a C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Făgăraș sau B. Brașov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen. și s-a dispus suspendarea acestei pedepse pe durata termenului de supraveghere de 3 ani.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 lei (din care 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și 200 lei în fața instanței).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din data de 30 octombrie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Brașov, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. și a infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Dosarul cauzei a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/64/2015.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 04 decembrie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov s-a constatat, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, privind pe A., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se totodată începerea judecății cauzei privind pe inculpat, cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. și de art. 335 alin. (1) C. pen.

În fața instanței de judecată, la termenul din data de 10 martie 2016, după ce i s-au adus la cunoștință inculpatului toate drepturile, acesta a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii simplificate, reglementată de art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, în declarația din data de 10 martie 2015, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu și a solicitat judecarea pe baza procedurii recunoașterii învinuirii, fiind de acord cu probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea constând în: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5-6); rezultatul testării cu aparatul etilotest (fila 4); procesul-verbal de recoltare probe biologice și examenul clinic (fila 9-10); buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 23 octombrie 2014 (fila 11); procesul-verbal din data de 23 septembrie 2015 privind stabilirea calității de avocat a inculpatului, fișă de cazier judiciar, autorizația înlocuitoare din 22 octombrie 2014, permisul de conducere inculpat, raportul și procesul-verbal întocmite la data de 22 octombrie 2014 privind aducerea la cunoștință a întocmirii dosarului penal și a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice începând cu data de 22 octombrie 2014 (fila 17-18), declarația martorului C. (filele 43-44); declarațiile inculpatului A. (filele 24-25); adresa din 12 octombrie 2015 a Inspectoratului de Poliție a Județului Brașov (fila 26), înscrisuri privind sesizarea, constatarea, trimiterea în judecată și condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă comisă la data de 22 octombrie 2014, ora 20,10, pe raza mun. Făgăraș (filele 43-44), înscrisuri și setul de fotografii depuse în probațiune de către inculpatul A. (filele 45-50).

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

În seara de 21 octombrie 2014 inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice (rachiu, bere, vin) după care, în dimineața zilei de 22 octombrie 2014, s-a deplasat cu autoturismul său, din municipiul Făgăraș în municipiul Brașov. În timp ce se deplasa în municipiul Brașov, pe strada x, în jurul orelor 13,00, un echipaj de poliție l-a oprit pentru că numărul de înmatriculare al autoturismului nu era vizibil. Întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică s-a procedat la testarea lui cu aparatul etilotest, rezultatul înregistrat fiind de 1,04 mg/l alcool pur în aerul expirat (la ora 13,05). Organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, proba recoltată la ora 13,45 indicând o alcoolemie de 2,20 g/l alcool în sânge (buletin de analiză toxicologică din 23 octombrie 2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală Brașov).

Față de cele constatate, organele de poliție au procedat la reținerea permisului de conducere și întocmirea autorizației înlocuitoare emisă la ora 13,10, în data de 22 octombrie 2014, fără drept de circulație.

Inculpatul a declarat că s-a întâlnit cu o persoană, a cărei identitate nu o poate preciza, cu care a convenit să-i conducă autoturismul până în municipiul Făgăraș.

În aceeași seară de 22 octombrie 2014, în jurul orelor 20,10, deși cunoștea faptul că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice și că se afla sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului menționat anterior, pe care l-a pornit și a plecat cu el pe un drum public, implicându-se în producerea unui accident de circulație cu autoturismul, care era oprit pe banda întâi a drumului respectiv.

Pentru această din urmă faptă de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului, inculpatul A. fost trimis în judecată și a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 386/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Întrucât nu s-a cunoscut însă că inculpatul mai avea un dosar penal pentru fapta comisă în aceeași zi în municipiul Brașov, acesta nu a fost trimis în judecată la acel moment și pentru fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în această cauză. Astfel s-a ajuns la situația ca inculpatul să fie trimis în judecată în prezenta cauză pentru fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice, comisă în data de 22 octombrie 2014 ora 13,10 în municipiul Brașov și pentru fapta de conducere fără permis, comisă în aceeași dată, la ora 20,10, în municipiul Făgăraș.

Instanța a reținut această stare de fapt, în raport de mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală în condiții de legalitate, probele coroborându-se cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dată în fața primei instanțe.

Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 22 octombrie 2014, în jurul orelor 13,00, a condus pe drumurile publice, pe raza municipiului Brașov, pe str. x, autoturismul, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice având o îmbibație alcoolică de 1,04 mg/l alcool pur în aerul expirat și respectiv 2,20 mg/l alcool în sânge (probă recoltată la ora 13,45), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat, care la aceeași dată de 22 octombrie 2014, în jurul orelor 20,10, a condus pe drumurile publice de pe raza municipiului Făgăraș, respectiv pe bd. x, autoturismul, deși organele de poliție din cadrul Serviciului Rutier - Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov dispuseseră anterior ridicarea permisului de conducere al acestuia și emiterea unei dovezi de ridicare a permisului, fără drept de circulație, întocmită în data de 22 octombrie 2014, ora 13,10, și întocmiseră un proces verbal semnat de inculpatul A., prin care i se aducea la cunoștință faptul că nu mai are dreptul să conducă autovehiculele pe drumurile publice începând cu data de 22 octombrie 2014, constituie infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

S-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective ale acestora, având în vedere modul în care au fost comise.

S-a mai reținut că faptele inculpatului A. sunt concurente cu fapta săvârșită de acesta privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, comisă tot la data de 22 octombrie 2014, însă la ora 20,10, din municipiul Făgăraș, pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a acestuia prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 386/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din fișa de cazier judiciar de la fila 22 din dosarul instanței rezultă că inculpatul A. a fost condamnat pentru această infracțiune la o pedeapsă de 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului A. pentru infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice o distanță destul de mare, din municipiul Făgăraș până în municipiul Brașov, unde a fost depistat de organele de poliție în urma unui control de rutină.

De asemenea, s-a apreciat că gradul de alcoolemie pe care inculpatul îl avea în sânge a fost destul de mare, respectiv de 2,20 g/l alcool pur în sânge la ora 13,45, fapt care este de natură să atragă o agravare a stării de pericol pentru circulația pe drumurile publice, generată de fapta inculpatului.

S-a mai avut în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere fără permis chiar în aceeași zi în care organele de poliție i-au ridicat inculpatului permisul de conducere și i-au eliberat o dovadă înlocuitoare, fără drept de circulație, conducând din nou autoturismul sub influența băuturilor alcoolice.

S-a apreciat de către instanța de fond că motivul susținut de inculpat pentru care s-a deplasat cu autoturismul din municipiul Făgăraș în municipiul Brașov, deși consumase băuturi alcoolice, acela că era necesar să studieze un dosar la Tribunalul Brașov, nu poate justifica fapta de conducere a autovehiculului sub influența alcoolului și, mai ales, nu poate justifica fapta ulterioară de a conduce din nou autovehiculul după ce organele de poliție i-au interzis acest drept pentru că l-au depistat conducând sub influența alcoolului.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru faptele deduse judecății instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul este o persoană integrată social și profesional, că acesta exercită profesia de avocat, iar la momentul săvârșirii faptelor nu mai comisese alte infracțiuni, deși avea vârsta de 60 de ani.

Un alt element ce a fost avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate a fost și acela că inculpatul suferă de mai multe afecțiuni.

Prima instanță a lua în considerare, de asemenea, și atitudinea procesuală manifestată în cursul judecății de către inculpat, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, s-a prezentat în fața organelor judiciare și a solicitat ca judecata cauzei să aibă loc în baza procedurii simplificate.

Raportat la toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse principale de 1 an închisoare și a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și a unei pedepse de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Având în vedere că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu cea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 386/A din 28 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 97 C. pen., instanța de fond a apreciat că se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse.

Fiind vorba de pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, în temeiul art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța de fond a reținut că este necesară contopirea pedepselor principale aplicate prin prezenta sentință, cu pedeapsa principală de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, urmând a fi aplicată pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., având în vedere natura infracțiunii săvârșite, alcoolemia ridicată, stăruința inculpatului în săvârșirea de noi infracțiuni după ce a fost depistat în aceeași zi conducând autovehiculul pe drumurile publice sub influența alcoolului, împrejurarea că s-a produs un eveniment rutier și că s-a pus în pericol siguranța participanților la trafic, instanța de fond a considerat că se impune și aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv, dreptul de a conduce orice vehicul pe durata termenului de supraveghere, respectiv 3 ani.

Totodată, fiindu-i aplicate inculpatului mai multe pedepse complementare, cu același conținut, prima instanță a avut în vedere că în temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. se impune contopirea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, cu pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 3 ani, aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa complementară cea mai grea, prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., a interzicerii dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 3 ani, care se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a constatat că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului, pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv anterior, a fost aceea de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Această modalitate de executare a pedepsei este definitivă, iar prin anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu se poate stabili o modalitate mai ușoară de individualizare a executării pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul.

Instanța de fond a constatat nefondată solicitarea formulată de către inculpat de a se dispune în cauză amânarea aplicării pedepsei, deoarece printr-o sentință definitivă inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 luni închisoare, iar amânarea aplicării pedepsei nu reprezintă o soluție de condamnare, ci instanța doar stabilește pedeapsa a cărei aplicare este amânată.

Or, din moment ce printr-o hotărâre definitivă s-a dispus condamnarea inculpatului, instanța nu mai poate reveni asupra acestei dispoziții, ca să dispună o soluție de necondamnare, cum este cea a amânării aplicării pedepsei.

De asemenea, la stabilirea modalității de individualizare a executării pedepsei rezultante, instanța de fond a ținut seama și de alcoolemia ridicată, de perioada îndelungată în care alcoolul a fost ingerat, de împrejurarea că inculpatul a produs un eveniment rutier la o oră la care în mod obișnuit circulația era una intensă pe artera rutieră principală din municipiul Făgăraș, precum și de faptul că inculpatul a condus din nou autoturismul după ce i s-a ridicat permisul și i s-a eliberat o dovadă fără drept de circulație.

Instanța de fond a ținut cont însă și de persoana inculpatului, de statutul social și profesional al acestuia, de comportamentul avut anterior săvârșirii faptei, de vârsta și starea sa de sănătate și a apreciat că aceste aspecte impun suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în conformitate cu dispozițiile art. 91 și următoarele C. pen.

S-a mai avut în vedere că la termenul de judecată din data de 10 martie 2016 inculpatul și-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunității, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen

.

Împotriva sentinței penale nr. 21/F din 28 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în termenul prevăzut de lege, a declarat apel inculpatul Câlțea Ioan.

Apărătorul apelantului inculpat a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 408 rap. la art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei eficiențe mai mari criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. precum și reducerea pedepsei complementare stabilită acestuia.

A solicitat să se țină seama circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, natura, gravitatea și pericolul social al acestora, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are studii superioare și exercită profesia de avocat.

Același apărător a mai solicitat reducerea pedepsei complementare, considerând că interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe o durată de 3 ani nu se justifică.

Înalta Curte

, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen., constată că apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen.,

conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Conform art. 335 alin. (2) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1

1

) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Conform art. 74 C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport de gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (legalitatea acestora fiind constatată de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond prin încheierea de la data de 0

4 decembrie 2015

), și având în vedere și declarația de recunoaștere a învinuirii dată de către apelantul inculpat A., se constată că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, faptele reținute în sarcina acestuia întrunind, atât sub aspectul laturii subiective cât și sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. și respectiv infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere,prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Examinând critica formulată de inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei principale rezultante, în cuantum de 1 an și 5 luni închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care prima instanță a conferit valență tuturor criteriilor generale de individualizare definite de art. 74 C. pen., luând în considerare așadar atât circumstanțele reale ale comiterii faptelor cât și pe cele personale ale inculpatului, la stabilirea cuantumului pedepsei având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., în considerarea parcurgerii în cauză a procedurii abreviate.

Infracțiunile deduse judecății prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. și respectiv art. 335 alin. (2) C. pen., fac parte din categoria infracțiunilor contra siguranței circulației pe drumurile publice și protejează valorile sociale privitoare la normala desfășurare a circulației autovehiculelor pe drumurile publice și în special siguranța tuturor participanților la trafic, aceste infracțiuni fiind definite în unanimitate de doctrină și jurisprudență ca fiind infracțiuni de pericol și nu de rezultat, astfel încât starea de pericol este generată ex re, chiar la momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecințe prejudiciabile.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. în mod corect instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că acesta a condus sub influența băuturilor alcoolice o distanță destul de mare, din municipiul Făgăraș până în municipiul Brașov unde a fost depistat de organele de poliție în urma unui control de rutină. De asemenea s-a apreciat că gradul de alcoolemie pe care inculpatul îl avea în sânge a fost destul de mare, respectiv de 2,20 g/l alcool pur în sânge la ora 13,45, fapt care este de natură să atragă o agravare a stării de pericol pentru circulația pe drumurile publice, generată de fapta inculpatului. Instanța de fond, la individualizarea pedepsei, a mai ținut cont totodată și de împrejurarea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de conducere fără permis chiar în aceeași zi în care organele de poliție i-au ridicat permisul de conducere și i-au eliberat o dovadă înlocuitoare, fără drept de circulație, acesta conducând din nou autoturismul sub influența băuturilor alcoolice.

Chiar dacă inculpatul a susținut că motivul pentru care s-a deplasat cu autoturismul din municipiul Făgăraș în municipiul Brașov, deși consumase băuturi alcoolice, a fost acela că, în calitatea sa de avocat, a trebuit să studieze un dosar la Tribunalul Brașov, prima instanță în mod corect a constatat că acest motiv nu poate justifica fapta de conducere a autovehiculului sub influența alcoolului și, mai ales, nu poate justifica fapta ulterior comisă, de a conduce din nou autovehiculul după ce organele de poliție i-au interzis acest drept pentru că l-au depistat conducând sub influența alcoolului.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, prima instanță a avut în vedere și faptul că acesta este o persoană integrată social și profesional, că exercită profesia de avocat iar la momentul săvârșirii faptelor mai sus arătate nu mai comisese alte infracțiuni deși are vârsta de 60 de ani. Atitudinea procesuală a inculpatului manifestată în cursul judecății, acesta recunoscând săvârșirea infracțiunii, prezentându-se în fața organelor judiciare și solicitând ca judecata cauzei să aibă loc în baza procedurii simplificate a fost un alt element considerat ca fiind relevant de către instanța de fond la individualizarea pedepselor.

Chiar dacă inculpatul apelant și-a recunoscut vinovăția, simplificând durata procedurii judiciare prin această conduită procesuală, Înalta Curte în deplin acord cu prima instanță, apreciază că acest aspect nu poate căpăta o valență primordială în cadrul individualizării pedepsei în detrimentul examinării celorlalte criterii stabilite de art. 74 C. pen., între care figurează în primul rând cele referitoare la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.

Înalta Curte constată că pedepsele de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. și de 7 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., sunt just proporționalizate de către instanța de fond, fiind situate la limita minimă specială prevăzută de textele incriminatoare, prima instanță dând dovadă de suficientă clemență atât prin aplicarea unei pedepse rezultante orientată spre limita minimă cât și prin alegerea unei optime modalități non privative de executare.

Având în vedere că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, definitivă prin Decizia penală nr. 386/A din 28 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 97 C. pen. se impune anularea suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse.

Conform dispozițiilor art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind vorba de pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, se constată că în mod corect instanța de fond a procedat la contopirea pedepselor principale aplicate inculpatului în cauză, cu pedeapsa principală de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 20/F din 26 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, rezultând pedeapsa principală de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 5 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 5 luni închisoare.

Critica inculpatului referitoare la durata de 3 ani pentru care prima instanță a dispus interzicerea exercitării dreptului de a conduce orice vehicul, în sensul că această durată este excesivă, este neîntemeiată.

Înalta Curte reamintește că p

edepsele complementare sunt pedepse reglementate în scopul de a întregi efectele pedepselor principale, putând fi dispuse pentru perioade cuprinse între unu și 5 ani, conform art. 66 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor complementare, se reține că, potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. „aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită”.

Aplicarea pedepsei complementare este deci obligatorie numai în situația în care această pedeapsă este prevăzută de lege, iar în celelalte cazuri, pedeapsa complementară este facultativă, aspect care rezultă din dispozițiile art. 67 alin. (1) C. pen. care stabilește că „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.”

Înalta Curte reține că în mod justificat instanța de fond a constatat că în cauză se impune aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., având în vedere că prin fapta sa de a conduce autoturismul sub influența alcoolului în urma consumului unei cantități impresionante de alcool pe o perioadă îndelungată, inculpatul a pus în pericol viața tuturor participanților la trafic, deși prin activitatea desfășurată în calitate de avocat avea reprezentarea gravității acțiunilor sale.

În acest context, se apreciază că măsura complementară a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere de 3 ani stabilit de prima instanță cu ocazia dispunerii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, este aptă de a asigura atât conștientizarea inculpatului cu privire la gravitatea unor astfel de fapte, corijarea comportamentului său, cât și înlăturarea pericolului pe care acesta îl reprezintă pentru ceilalți participanți la trafic.

Înalta Curte constată că, la stabilirea modalității de individualizare a executării pedepsei rezultante, prima instanță, în mod just a ținut cont și de alcoolemia ridicată, de perioada îndelungată în care alcoolul a fost ingerat, de împrejurarea că inculpatul a produs un eveniment rutier la o oră la care în mod obișnuit circulația era intensă pe artera rutieră principală a municipiului Făgăraș, precum și de faptul că inculpatul a condus din nou autoturismul după ce i s-a ridicat permisul și i s-a eliberat o dovadă fără drept de circulație. De asemenea, instanța de fond a mai avut în vedere și persoana inculpatului, statutul său social și profesional, comportamentul avut anterior săvârșirii faptei, vârsta și starea de sănătate a inculpatului, împrejurarea că acesta și-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunității, aspecte ce impun suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 91 și următoarele C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Circumstanțele cu caracter personal ale inculpatului contribuie la formarea convingerii instanței de apel că reeducarea și reintegrarea socială și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se va produce și prin intermediul acestei modalități de executare a pedepsei.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 21/F din 28 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 21/F din 28 martie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2016.