ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Decizia nr. 80/2017

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Decizia nr. 80/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia penală nr. 80/2017

Asupra apelului de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 468 din data de 10 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, de 2 ani închisoare, pedeapsa anterioară de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în total, pedeapsa principală de 6 (șase) ani închisoare.

A aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în exercitarea drepturilor prevăzute. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, în condițiile art. 68 C. pen.

A interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a avut în vedere că prin Rechizitoriul nr . x/P/2014 emis la data de 6 mai 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanța nr. x/P/2104 din data de 31 octombrie 2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva a dispus declinarea, în favoarea parchetului instanței supreme, a competenței de soluționare a cauzei având ca obiect comiterea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe și părăsirea locului accidentului, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. și art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., motivat de incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că făptuitorul are calitatea de deputat în Parlamentul României.

Din evaluarea probelor administrate a rezultat că, în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 18

, Poliția Mun. Deva a fost sesizată cu privire la faptul că, la intersecția semaforizată dintre str. Zarandului și str. Mihai Viteazu s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate mai multe autovehicule, echipa operativă stabilind cele ce succed.

La locul producerii evenimentului rutier se aflau în staționare patru autovehicule avariate: autobuzul marca "B.", cu nr. de înmatriculare C., de culoare alb-albastru, proprietatea SC D. SRL, care prezenta avarii în partea laterală stânga, fiind condus de către numitul E.; autoturismul marca "F.", cu nr. de înmatriculare G., de culoare albastră, proprietatea CMI "H.", care prezenta avarii laterale stânga, față și spate, fiind condus de numitul I.; autoutilitara marca "J.", cu nr. de înmatriculare K., de culoare alb-albastru, proprietatea SC L. SRL, care prezenta avarii la aripa punte stânga spate, tripla stângă spate și punte spate deplasată, fiind condusă de numitul M.; la fața locului a mai fost identificat, cu roțile din spate pe banda a II-a de circulație și cu roțile din față pe prima bandă de circulație, avariat frontal, autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O., de culoare neagră, proprietatea inculpatului A.

S-a mai arătat că, din cuprinsul actelor întocmite de lucrătorii de poliție a rezultat că A. nu a fost găsit la fața locului, fiind descoperit după cca. 20 minute, încercând să escaladeze un gard împrejmuitor în apropiere și fiind adus la locul accidentului de către polițistul local P., însoțit de mai multe persoane și de reprezentanți ai mass-media, care aflaseră despre evenimentul rutier.

Inculpatul A. prezenta sânge la nivelul feței, motiv pentru care a fost transportat la Spitalul de Urgență Deva, unde s-au efectuat acte medicale (consult medical, toaletare față) și s-au prelevat probe biologice de sânge; de asemenea, s-au recoltat probe biologice și celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier.

În urma consultului medical de specialitate s-a constatat că acesta a suferit un "traumatism cranio-cerebral, având hematom epicranian fronto-parietal drept, escoriații (...), halena alcoolică".

Potrivit conținutului Buletinului de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, s-a reținut că inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge, recoltată la ora 20

, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 21

Inculpatul a susținut că mașina implicată în accident ar fi fost condusă de șoferul său, numitul Q., pe care îl cunoaște încă din anul 2012, până la parcarea "Ambient" din mun. Deva, aflată la cca. 100 metri de locul producerii accidentului, unde cel din urmă, în mod inexplicabil, a coborât și s-a urcat în autoturismul său, parcat exact în acea incintă (I).

Tot astfel, a susținut că a lovit numai autobasculanta, care se afla staționată împreună cu celelalte vehicule în mod intenționat pe banda respectivă, deși culoarea semaforului era verde, aceasta pentru a-l împiedica pe inculpat în trafic (II).

Finalmente, inculpatul a mai susținut că a fost scos afară din autoturism de către trei persoane, care nici măcar nu fuseseră implicate în accident și care îl filmau cu telefoanele mobile și/sau camerele de luat vederi (III).

S-a arătat că susținerile inculpatului (I - III) sunt lipsite de fundament obiectiv și nedovedite, versiunea fiind în mod vădit neverosimilă, de vreme ce, pe de o parte, inculpatul nu a putut oferi datele de identificare ale numitului Q. pentru a fi audiat ca martor în cauză, iar, pe de altă parte, inculpatul a fost extras din mașină de către unul din martorii implicați în accident, fotoreporterii apărând la fața locului mai târziu, după cca. 10 minute de la coliziune.

S-a apreciat că aspectul relativ la ocuparea intenționată a unei benzi a arterei de circulație de către șoferii autoturismelor implicate în accident, care, din rațiuni nedeslușite, staționau intenționat la intersecție deși semaforul electric permitea deplasarea, tocmai pentru a-l împiedica pe inculpat să traverseze intersecția, frizează ridicolul, astfel că s-a considerat că nu se impune analiza referitoare la acest aspect.

Actul de sesizare a precizat că probatoriul testimonial administrat atestă realitatea că, după ce a intrat în coliziune cu vehiculele aflate în staționare la culoarea roșie a semaforului, venind din spatele acestora și nereușind să oprească la timp autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O. pe care îl conducea, inculpatul s-a îndepărtat de zona accidentului.

Martorul I. este cel care, după impact, a apelat Serviciul 112, a coborât din mașina sa și s-a îndreptat spre vehiculul care l-a lovit din spate, iar, după ce a deschis portiera față dreapta, l-a recunoscut la volan pe inculpatul A., pe care îl cunoștea drept ex primar al orașului.

Acesta a mai arătat că inculpatul se afla la volan, nu purta centură (declarație din data de 8 ianuarie 2015), se afla singur în mașină (declarație din 30 octombrie 2014), iar după cca. jumătate de oră a fost dus cu ambulanța la spital.

Tot astfel, martorul E. a declarat că persoana care a produs evenimentul rutier se numește A. și a fost primar al mun. Deva (declarații de martor din 30 octombrie 2014 și 8 ianuarie 2015).

P. a declarat că șoferul autobasculantei (martorul M.) i-a indicat autorul accidentului drept fostul primar al orașului, numitul A., arătându-i direcția în care a fugit, dar și că fiind o bună perioadă de timp în preajma acestuia, a constatat că avea halenă alcoolică puternică, mirosind a țuică (declarație din data de 8 decembrie 2014).

În același sens, martorul a arătat că a simțit o lovitură în spatele autobasculantei, a coborât și a văzut autoturismul N. de culoare gri, care s-a înfipt în partea stânga spate, sub bara de protecție a autobasculantei și a zărit un bărbat aflat la volanul mașinii, în persoana fostului primar A., fără să se mai găsească și altcineva în autoturismul respectiv (declarație din data de 15 decembrie 2014).

Procesul verbal de recoltare probe biologice, fișa de examen clinic și anexa la actul medical de consult din data de 30 octombrie 2014, orele 20

, menționează toate prezența halenei alcoolice.

După cum s-a menționat mai sus, Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, atestă că inc. A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 20

, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 21

În plus, prin adresa nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015 a IML Timișoara a fost înaintat anchetei avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale, care constată că buletinul de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 întocmit de SJML Hunedoara a fost emis cu respectarea metodologiei și procedurilor de lucru în vigoare referitoare la determinarea alcoolemiei.

Mai mult, față de cele statuate prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și 3 C. pen., prin ordonanța din data de 10 martie 2015 s-a dispus recalcularea valorii alcoolemiei inculpatului la momentul depistării în trafic, imediat după producerea accidentului, respectiv orele 18

, în data de 30 octombrie 2014.

Prin raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015 al Institutului de Medicină Legală Timișoara s-a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 18

, inculpatul A. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 gr‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 17

Actul medico-legal mai menționează că se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză; neconcordanța denotă un consum real de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

Date fiind probele legal administrate în acest context, prin ordonanța din data de 11 februarie 2015 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea de către inculpat a infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Față de situația de fapt reținută și probată în cauză, prin declarațiile persoanelor audiate, procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale și celelalte înscrisuri administrate, apare evidentă, în opinia acuzării, incidența dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. privind săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara a fost confirmat de entitatea legalmente abilitată, prin Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015.

Ulterior, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 18

, inculpatul A. era în eliminare și ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,80 g‰, valoare ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat, dacă ultimul consum de băuturi a avut loc cel târziu la ora 17

Rechizitoriul precizează că activitatea ilicită a debutat în momentul îndeplinirii primului act de conducere, odată cu punerea în mișcare a autovehiculului, fiind continuată fără întrerupere până când acesta a fost oprit, iar acțiunea a încetat definitiv datorită comiterii accidentului de circulație din centrul orașului Deva, așadar până la intervenția unei forțe contrare, cu efectul retragerii inculpatului de la volanul autovehiculului său.

S-a menționat că inculpatul a condus autoturismul în această stare pe o distanță de cca. 7 km de drum național și 6 km drum de pădure, care se parcurge în 40 minute, între localitatea Pestrișu Mare și mun. Deva, cu consecința generării unui incident rutier soldat cu pagube materiale, după cum s-a probat.

S-a apreciat că alcoolul acționează cu predilecție asupra sistemului nervos, motiv pentru care primul organ afectat este creierul, iar cele mai multe accidente se produc atunci când conducătorii auto se află într-o stare de pre-beție, caracterizată printr-o stare de bine general, ce îi dă persoanei în cauză o mai mare încredere în sine.

Testele psihotehnice au dovedit încetinirea vitezei de reacție și disocierea reflexelor ca urmare a consumului de alcool, diminuarea câmpului vizual al conducătorului auto, precum și apariția unor tulburări de vedere, care este alterată atât în profunzime, cât și în zonele laterale.

În acest sens, s-a menționat că inculpatul A. a comis accidentul în trafic tocmai datorită faptului că, având reacțiile alterate de consumul de alcool, nu a putut efectua oprirea în intersecție la culoarea roșie a semaforului electric, a frânat cu întârziere și nu a putut păstra distanța necesară față de un autoturism staționat pe drumul public, conduita fiind legalmente impusă de normele aplicabile.

Pe de altă parte, s-a apreciat că probatoriul verifică îndeplinirea în cauză a condiției constitutive a infracțiunii prevăzute de norma de incriminare referitoare la depășirea îmbibației alcoolice de 0,80 g/l alcool pur în sânge, raportat la momentul realizării activității de conducere a autovehiculului de către inculpat.

S-a mai subliniat că aspectul referitor la depășirea nivelului de 0,80 g/l alcool pur în sânge, valoare care imprimă faptei un pericol social sporit și determină plasarea sa în sfera ilicitului penal, a fost dovedit prin coroborarea valorilor îmbibației alcoolice în sânge de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 20

, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 21

, ambele determinate prin metoda științifică oficială, precum și, ulterior, prin efectul recalculării și stabilirii alcoolemiei de aproximativ 1,80 g‰ la data de 30 octombrie 2015, orele 18

, moment situat imediat după constatarea stării de pericol obiectivată prin comiterea de către inculpat a accidentului în trafic.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, dată fiind pregătirea sa profesională și demnitatea publică îndeplinită la momentul producerii accidentului, precum și cea anterioară (acesta a exercitat funcția de primar al municipiului), inculpatul A. a avut reprezentarea pericolului generat pentru siguranța circulației publice prin conduita ilicită adoptată, respectiv conducerea autoturismului după ce a consumat alcool peste limita admisă de lege și a acceptat producerea rezultatului.

Rechizitoriul a considerat că fapta s-a consumat în momentul începerii executării acțiunii de conducere și producerii rezultatului sub forma stării de pericol, evidențiată în mod obiectiv prin comiterea unui incident în trafic, respectiv la momentul deplasării autovehiculului pe drumul public, în condițiile arătate de norma incidentă.

Pentru verificarea versiunii inculpatului, la solicitarea acestuia, au fost administrate în cauză înregistrările video efectuate prin camerele de supraveghere instalate în locațiile Calea Zarandului (DN7) și străzile Zarandului, Mărăști, Nicolae Bălcescu și parcarea Ambient, din data de 30 octombrie 2014, în intervalul de timp cuprins între orele 18

- 18

Analiza fișierelor video translate pe suportul optic tip DVD a relevat că imaginile sunt lipsite de orice eficiență probatorie, în sensul că, datorită poziționării camerelor de supraveghere, calității precare a prizei vizuale și lipsei luminii naturale, nu pot fi identificate elemente de fizionomie ale conducătorilor auto și/sau pasagerilor aflați în autoturisme (de altfel, nu aceasta este menirea sistemului de supraveghere tip CCTV instalat în municipiu, ci aceea de fluidizare a traficului rutier în sistem integrat de semaforizare, etc.).

Totodată, s-a constatat că suporții de date tip memorystick furnizați de inculpat anchetei în data de 14 decembrie 2014 conțin date irelevante în raport cu obiectul probațiunii în cauză, respectiv înregistrări video realizate în alte împrejurări, anterior comiterii faptei.

În cauză, s-a apreciat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin mijloacele de probă legal administrate, care dovedesc că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită de acesta, cu vinovăția în forma cerută de legea penală., nefiind relevat niciun element de îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, în legătură cu fapta ce i se impută.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Procesul-verbal de cercetare la fața locului, fișa accidentului, declarațiile de suspect, inculpat, declarațiile de martori, buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015, al Institutului de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico-legală nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara și suporții de date tip DVD, cuprinzând imagini de la fața locului și/sau audierea unor persoane.

Față de cele statuate prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și 3 C. pen., prin ordonanța din data de 16 martie 2015 s-a dispus recalcularea valorii alcoolemiei inculpatului la momentul depistării în trafic, după producerea accidentului, respectiv orele 18

, în data de 30 octombrie 2014.

În acest context, inculpatul, în prezența apărătorului ales, a arătat că dorește inițierea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, solicitare urmată de introducerea unei cereri motivate.

Prin ordonanța din data de 25 martie 2015 s-a dispus respingerea solicitării, pentru motivele expuse în actul menționat.

Din analiza conținutului certificatului de cazier judiciar a rezultat că prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013 a instanței supreme, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani.

În raport de această împrejurare, s-a constatat că inculpatul A. a comis infracțiunea pentru care este judecat în stare de recidivă, respectiv înlăuntrul termenului de supraveghere anterior menționat (care se împlinea la data de 24 septembrie 2019), solicitându-se ca instanța de judecată să statueze cu privire la revocarea beneficiului executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 96 alin. (4) C. pen.

Actul de sesizare face referire la faptul că pe parcursul efectuării urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea infracțiunii și fost asistat de apărător ales, care a fost notificat potrivit legii relativ la activitățile administrate și a beneficiat de timpul și înlesnirile necesare pentru a studia dosarul cauzei.

La data de 20 mai 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat instanța cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din data de 6 mai 2015 prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau alte substanțe prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/1/2015, fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară pentru verificarea competenței și legalității sesizării instanței, dar și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 342 și următoarele C. pen.

Prin încheierea din data de 28 iulie 2015, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A.. Totodată, s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu Rechizitoriul nr. x/P/2014 din 06 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății, soluție ce a rămas definitivă prin Încheierea penală nr. 225/C din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2015.

La termenul din 17 noiembrie 2015 inculpatul A. a fost audiat în ședință publică cu privire la acuzația adusă, în prezența apărătorului ales, ocazie cu care acesta a precizat, în esență, că nu recunoaște comiterea faptei și nu a condus autoturismul marca N. în data de 30 octombrie 2014.

În cauză, au fost audiați martorii E., I., P. și M., propuși de către reprezentantul Ministerului Public, precum și martorii R., S., Ș., T. și Ț. solicitați în apărare de către inculpatul A.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut, sub aspectul situației de fapt, că în data de 30 octombrie 2014, orele 18

, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Deva au fost sesizate cu privire la faptul că în zona aflată la intersecția semaforizată dintre str. Zarandului și str. Mihai Viteazu, din mun. Deva, pe banda I de circulație a sensului de mers Sibiu - Arad, s-a produs un eveniment rutier în care au fost implicate mai multe autoturisme, dintre care unul era condus de inculpatul A..

S-a reținut că la locul producerii evenimentului rutier se aflau în staționare patru autovehicule avariate: autobuzul marca "B.", cu nr. de înmatriculare C., de culoare alb-albastru, proprietatea SC D. SRL, care prezenta avarii în partea laterală stânga, fiind condus de către numitul E.; autoturismul marca "F.", cu nr. de înmatriculare G., de culoare albastră, proprietatea CMI "H.", care prezenta avarii laterale stânga, față și spate, fiind condus de numitul I.; autoutilitara marca "J.", cu nr. de înmatriculare K., de culoare alb-albastru, proprietatea SC L. SRL, care prezenta avarii la aripa punte stânga spate, tripla stângă spate și punte spate deplasată, fiind condusă de numitul M.; la fața locului a mai fost identificat cu roțile din spate pe banda a II-a de circulație, iar cu roțile din față pe prima bandă de circulație, fiind avariat frontal, autoturismul marca "N." cu nr. de înmatriculare O., de culoare neagră, proprietatea inculpatului A..

Instanța de fond a arătat că ulterior, inculpatul A. a fost transportat la Spitalul de Urgență Deva, unde s-au efectuat acte medicale (consult medical, toaletare față) și s-au prelevat probe biologice de sânge; de asemenea, s-au recoltat probe biologice și celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier.

Potrivit conținutului Buletinului de Analiza Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203 emis de SJML Hunedoara, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima probă de sânge recoltată la ora 20

, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge, recoltată la ora 21

Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa accidentului, declarațiile de suspect, inculpat, declarațiile de martori, Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr. 1202; 1203, emis de SJML Hunedoara, Avizul nr. 160/E2 din 28 ianuarie 2015, al Institutului de Medicină Legală Timișoara, raportul de expertiză medico-legală nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara; suporții de date tip DVD, cuprinzând imagini de la fața locului și/sau audierea unor persoane; dar și mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanțe, respectiv declarația inculpatului A. și a martorilor E., I., P., M., R., S., Ș., T. și Ț.

În fața primei instanțe, inculpatul a arătat că evenimentul rutier în care au fost implicate trei autoturisme, s-a produs la aproximativ 150 de metri de locuința sa, iar mașina marca N. ce îi aparținea a fost condusă de șoferul său, S., care l-a însoțit pe tot parcursul zilei.

S-a subliniat că prin aceeași declarație, inculpatul a mai arătat că, în timpul accidentului, domnul S. a fost preluat de fiica acestuia din mașina sa, în care inculpatul se afla pe locul din dreapta și dormea, autoturismul rulând cu o viteză de aprox. 5 km/oră. Inculpatul a susținut că după ce a fost preluat de fiica sa, din autoturismul inculpatului care se afla în mișcare, S. a părăsit locul accidentului cu autoturismul marca N. de culoare albastră, autoturism ce se afla la o distanță de aprox. 50 de metri de locul accidentului, în fața stației de salvare Axis, în dreapta carosabilului pe trotuar.

Totodată, cu ocazia audierii sale de către prima instanță, inculpatul a recunoscut că, în ziua respectivă a consumat, în intervalul orar 17,30 - 18,00, un pahar de vin roșu și un pahar de vin alb, însă a și mâncat foarte bine, întrucât nu mâncase nimic toată ziua.

Sub aspectul laturii obiective, instanța de fond a reținut că probatoriul administrat în cauză evidențiază realizarea elementului material specific conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., ce rezidă din conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către inculpat, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea socialmente periculoasă constând într-o atingere adusă valorilor sociale ocrotite de lege, fiind creată o stare de pericol pentru desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice.

Prima instanță a apreciat că verificarea susținerilor inculpatului trebuie să se facă în raport de întregul probatoriu, respectiv acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe.

În speță, instanța de fond a constatat că declarațiile oscilante ale inculpatului reprezintă simple afirmații, care au ca scop doar eludarea răspunderii penale, fiind făcute vădit "pro causa".

Astfel, fiind audiat, inculpatul a adoptat o poziție contradictorie, respectiv în faza urmăririi penale a relatat că "ne-am urcat în mașină eu și Q., acesta la volan, eu în față, dreapta, (...), iar numitul Q., aflându-se la volanul mașinii N., proprietatea mea, cu nr. de înmatriculare O., ne-am apropiat de intersecția străzilor Zarandului și Mihai Viteazul, când, la 100 de metri de locul accidentului am oprit mașina (...) pentru ca șoferul să își ia mașina sa, N. break de culoare albastră, (...) am rămas în mașina mea, am trecut la volan și am pornit spre casă, aflată la o distanță de 150 de metri", iar în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit și a arătat, în esență, că ".. mașina marca N. ce îmi aparținea, era condusă la acel moment de către domnul S. În timpul accidentului, domnul S. a fost preluat de fiica sa din mașina mea, în care eu mă aflam pe scaunul din dreapta și dormeam, autoturismul rulând cu o viteză de aprox. 5 km/oră, domnul S. fiind preluat de fiica sa în timp ce autoturismul se afla în mișcare".

S-a considerat că această ultimă variantă prezentată de inculpat nu este susținută de nici o probă administrată în cauză și contrazice un simplu raționament logic, dar și înscrisurile întocmite de către agenții de poliție, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și fișa accidentului.

Înalta Curte a avut în vedere aspectele privind poziția procesuală a inculpatului, de negare a săvârșirii faptei, dar mai ales, modalitatea în care acesta a înțeles să-și construiască apărarea în fața instanței supreme.

Astfel, apărarea invocată de inculpat, în sensul că autoturismul său a fost condus de către șoferul său, respectiv martorul S., este apreciată de către instanță ca fiind o simplă alegație, de vreme ce martorii I., P. și M., audiați în cauză, au declarat că, în momentul producerii evenimentului rutier, cel care se afla la volanul mașinii era inculpatul A., acesta fiind singur în autoturism.

Fluctuațiile în declarațiile date de către inculpatul A., debutând cu recunoașterea parțială, în cursul urmăririi penale, a faptei comise (în sensul că a condus autoturismul pe o distanță foarte scurtă), asupra căreia a revenit în cursul cercetării judecătorești, negând în totalitate săvârșirea faptei, pentru ca ulterior, prin declarația extrajudiciară depusă la dosar, după rămânerea cauzei în pronunțare, să revină la prima variantă expusă organului de urmărire penală au fost apreciate ca denotând nesinceritatea inculpatului și încercarea acestuia de eludare a răspunderii penale și neasumarea propriei responsabilități în cadrul procesului penal.

Mai mult, varianta expusă de inculpat cu ocazia audierii în fața instanței supreme - în sensul că se afla pe scaunul din dreapta al autoturismului și dormea în momentul impactului, în timp ce autoturismul rula cu o viteză de 5 km/h fără șofer, acesta din urmă fiind preluat de o altă persoană din mașina aflată în mișcare, părăsind locul incidentului - nu a fost apreciată ca fiind credibilă, deoarece pretinsa afectare a memoriei inculpatului, datorată traumatismului cranian produs în timpul accidentului rutier, împrejurare declarată în concluziile scrise depuse la dosar și nedovedită în niciun fel de către inculpat, nu poate justifica atitudinea procesuală a inculpatului.

Instanța de fond s-a referit la declarațiile martorilor I. (care a declarat că "am ieșit din auto pe care îl conduceam și m-am îndreptat către auto N. și am deschis ușa din față stânga din dreptul șoferului și am constat că în interior se afla un bărbat, la acel moment, nu știam cine este, aflând ulterior că este inculpatul A."), P. (care, la întrebarea reprezentantului Ministerului Public dacă a aflat de la vreunul din martorii oculari despre împrejurarea că în mașina inculpatului s-ar fi aflat o altă persoană, a declarat că "am întrebat acest lucru persoanele care se aflau la fața locului, iar aceștia mi-au spus că inculpatul era singur în mașină, inconștient. Tot aceștia mi-au spus că inculpatul se afla pe locul șoferului în autoturism") și M. (care a declarat: "chiar în momentul în care eu am coborât din cabina autobasculantei, l-am văzut pe inculpat care tocmai ce a coborât de la volanul autoturismului N. și se afla împreună cu șoferul autoturismului F.").

Totodată, s-a reținut că inclusiv martorii propuși în apărare de către inculpat, respectiv martorii R., Ș. și Ț. audiați fiind de către instanța de fond, au declarat că inculpatul a condus și a produs accidentul (martorul R. a declarat că "lumea strânsă la locul accidentului vorbea în sensul că inculpatul a condus și a produs accidentul", martorul Ț. a arătat că "a doua sau a treia zi am discutat cu inculpatul, dar acesta nu era coerent din cauza loviturii de la cap, însămi-a spus că s-a tamponat cu o mașină", iar martorul Ș. a declarat că "Q. era la locul accidentului când am ajuns eu acolo, l-am întrebat ce s-a întâmplat și acesta mi-a zis că el și inculpatul și-au schimbat mașinile în parcarea de lângă hotelul BB. și că a mers în spatele mașinii în care se afla inculpatul, iar acesta din urmă a avut un accident").

Deopotrivă, s-a constatat că și declarația martorului S., care a constituit baza apărării construite de către inculpat, este contradictorie cu afirmațiile acestuia, întrucât martorul a declarat că: "după ce am părăsit parcarea, am intrat în trafic, eu mergând în fața mașinii în care se afla inculpatul și, la un moment dat, uitându-mă în oglinda retrovizoare, am văzut că între autoturismul meu și al inculpatului s-a format un spațiu în care a pătruns un autoturism F. care i-a tăiat calea inculpatului. Am văzut că inculpatul a tras dreapta de volan și s-a lovit de o mașina de tonaj mare care era parcată chiar la semafor".

Instanța de fond a considerat că legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re), asupra căreia nu există niciun dubiu, întrucât îmbibația alcoolică a fost probată prin mijloace științifice, respectiv Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie, din conținutul căreia rezultă o alcoolemie de 1,30 g‰ la prima proba de sânge recoltată la ora 20

, respectiv 1,10 g‰ la cea de-a doua probă de sânge recoltată la ora 21

, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara (care a concluzionat că la data de 30 octombrie 2015, la ora 18

), dar și prin declarațiile martorilor P., R., S. și Ș. audiați în cauză, din care rezultă faptul că inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autoturismul său pe drumurile publice.

De altfel, instanța de fond a constatat că nici inculpatul nu a negat consumul de alcool, acesta recunoscând, cu ocazia audierii sale de către instanță că a consumat băuturi alcoolice în ziua producerii evenimentului rutier, respectiv în jurul orelor 17,30 - 18,00.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, întrucât, chiar dacă nu a urmărit în mod expres să pună în pericol, prin conduita sa, valorile sociale ocrotite de lege, acesta a prefigurat și a acceptat eventualitatea acestei urmări a faptei sale, conștient fiind de faptul că anterior a consumat băuturi alcoolice, și totuși a condus autoturismul pe drumurile publice, deși era obligat să acționeze cu prevedere, existând oricând riscul ca pragul de alcoolemie prevăzut de lege să fie depășit, aspect ce s-a și produs în prezenta cauză.

Prima instanță s-a referit la faptul că infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație ce depășește limita legală este o infracțiune de pericol, trăgând concluzia că această infracțiune, s-a consumat chiar la momentul la care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice în această stare. Ca atare, împrejurarea invocată ulterior de către inculpat, în sensul că a condus autoturismul doar pe o scurtă distanță, respectiv 150 de metri de locuința sa nu a fost apreciată a avea relevanță în cauză, întrucât durata conducerii pe drumurile publice în condițiile descrise de norma penală, atât temporală cât și spațială, este irelevantă sub aspectul consumării infracțiunii și al formei de vinovăție cu care a fost săvârșită aceasta, fapta urmând a atrage aplicarea legii penale.

S-a remarcat că probele existente la dosar se coroborează între ele (declarațiile martorilor audiați în cauză, concluziile științifice ale raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei nr. 160 din 18 martie 2015, emis de Institutul de Medicină Legală Timișoara, dar și cu Buletinul de Analiză Toxicologică - Alcoolemie și celelalte mijloace de probă administrate în cauză), iar simpla afirmare a unei stări de fapt în apărare, fără a o dovedi cu alte mijloace de probă nu a putut influența convingerea instanței (bazată pe probe și raționament logic), neputându-se susține că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului A..

Prin urmare, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., existând suficiente elemente probatorii și factuale certe care să justifice, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni.

În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului A., care în data de 30 octombrie 2014, în jurul orelor 18,30, a condus pe drumurile publice din Municipiul Deva, un vehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța de fond a avut în vedere, conform art. 74 C. pen., criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv faptul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului.

Gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului au fost evaluate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, instanța de fond a constatat că inculpatul A. nu este la primul contact cu legea penală, acesta fiind condamnat la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani, prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă prin Decizia penală nr. 179 din 24 septembrie 2013 a instanței supreme.

S-a arătat că, potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Raportând textul de lege anterior menționat la situația juridică a inculpatului, instanța de fond a constatat că acesta a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, cum de altfel a fost reținut și prin rechizitoriu.

S-a stabilit că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze în timpul termenului de supraveghere de 6 ani, termen care se împlinea la data de 24 septembrie 2019, astfel că această împrejurare determină revocarea beneficiului executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului prin hotărârea penală anterior menționată cu consecința executării acestei pedepse.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul a comis fapta ce face obiectul prezentei cauze în perioada în care acesta deținea calitatea de deputat în Parlamentul României, considerându-se că deținerea unei astfel de funcții implică un grad înalt de responsabilitate, care ar fi trebuit să determine deputatul să adopte un anume tip de comportament, atât în timpul exercitării mandatului său cât și după, în concordanță cu cerințele impuse din punct de vedere etic, moral, onest etc.

Față de cele arătate, instanța de fond nu a reținut ca având caracterul unor circumstanțe favorabile împrejurarea invocată de către apărare, în cadrul concluziilor scrise, în sensul că inculpatul A. a ocupat funcții ce implică exercițiul autorității de stat, respectiv de primar al municipiului Deva și de deputat în Parlamentul României.

Totodată, circumstanțele de ordin familial invocate de către apărare nu au fost apreciate de natură a conduce la aplicarea unei amenzi penale.

Dimpotrivă, avându-se în vedere că infracțiunea săvârșită de către inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, concretizat în modul și mijloacele săvârșite a actelor materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunii săvârșite, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmările produse, instanța de fond a apreciat, contrar susținerilor apărării că în cauză, nu se justifică aplicarea față de inculpat a pedepsei amenzii ci, în vederea îndeplinirii scopului general și social se justifică aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, s-a considerat necesară executarea în regim de detenție a pedepsei, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actelor antisociale și să îl determine ca, pe viitor, să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală, cu atât mai mult cu cât, inculpatul A. a comis fapta dedusă judecății în cadrul termenului de supraveghere stabilit prin Sentința penală nr. 703 din 17 iulie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că pronunțarea unei condamnări la pedeapsa închisorii atrage, în mod obligatoriu, revocarea suspendării și executarea pedepsei în regim de detenție.

Nici celelalte împrejurări invocate de către apărare constând în pretinsa distanță parcursă de inculpat la volanul autoturismului de circa 150 m, faptul că autoturismele implicate nu au suferit decât avarii ușoare și valoarea alcoolemiei apreciată de inculpat ca fiind cea de la data recoltării nu au putut fi reținute ca aspecte favorabile în procesul de individualizare care să justifice aplicarea unei pedepse cu amenda.

Așa fiind, instanța de fond a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, dispunând condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., cu reținerea cauzei de agravare a pedepsei constând în stare de recidivă prevăzută de art. 41 alin. (1) C. pen.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, la data de 15 iunie 2016 a declarat apel inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 31 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017.

II. Sinteza criticilor formulate de apelantul inculpat A.

Susținerile formulate oral, concluziile apărătorului ales al apelantului inculpat A., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului inculpat au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 aprilie 2017, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În cadrul motivelor scrise de apel, apelantul inculpat A. a invocat, în esență, următoarele:

II.1. Nelegalitatea Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1202; 1203 din 31 octombrie 2014, precum și a Avizului Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din 28 ianuarie 2015, cu consecința nulității raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întrucât, sub un prim aspect, numărul de tipizat și numărul de înregistrare ale cererii de analiză nu corespund cu numerele menționate în Buletinului de analiză, iar sub un alt aspect, nu a fost respectată procedura prevăzută de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, în sensul de a fi prelevată o singură probă biologică, nu două. În același sens, a arătat că prima probă biologică a fost prelevată la 2 ore și 40 de minute de la producerea evenimentului rutier și, cu toate că anterior prelevării mostrelor de sânge, inculpatul trebuia testat cu aparatul etilotest, acest lucru nu s-a întâmplat, fiind încălcate art. 10 alin. (2) din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei, în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătura cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul menționat.

II.2. Nelegalitatea Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1202; 1203 din 31 octombrie 2014, precum și a Avizului Comisiei de avizare și control a actelor medico-legale din 28 ianuarie 2015, cu consecința nelegalității raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, pentru încălcarea procedurilor referitoare la prelevarea de probe biologice, arătându-se că nu a fost respectat Ordinului Ministrului sănătății nr. 1512/2013, în principal pentru motivele că: apelantul inculpat, dar nici ceilalți șoferi implicați în eveniment, nu au fost testați cu aparatul etilotest, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Norme; că la dosar nu se regăsește fisa pacientului întocmită de unitatea de salvare care s-a deplasat la fața locului, nici fișa pacientului întocmită la Spitalul de Urgență Deva; că prelevarea probelor biologice s-a făcut cu întârziere, ceea ce a dus la creșterea concentrației de alcool din sânge; că din niciun înscris nu rezultă că recoltarea probelor de sânge s-a făcut cu trusa standard și că dezinfectarea tegumentelor în vederea prelevării sângelui s-a făcut conform dispozițiilor art. 15 din Norme, adică cu un dezinfectant nonalcoolic; că apelantului inculpat i-a fost prelevată o singură probă, cea de a doua fiind prelevată la solicitarea sa expresă, așa cum rezultă și din Procesul-verbal de cercetare la fața locului, contrar dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Norme; că apelantului inculpat nu i-a fost recoltată și urma, în vederea determinării alcooluriei și nu i-a fost adusă la cunoștință posibilitatea de a solicita o contraprobă prin recoltarea de sânge (cu încălcarea dreptului apelantului inculpat la un proces echitabil).

II.3. Sub aspectul legalității, a susținut că în cauză nu s-a stabilit dacă Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României, prin care s-a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" este neconstituțională, este incidentă sau nu.

II.4. Greșita stabilire a situației de fapt, în sensul că prin hotărârea atacată nu s-a stabilit ora exactă a producerii evenimentului rutier, că instanța a greșit în stabilirea intervalului în care apelantul inculpat a consumat băuturi alcoolice, aspecte de natură a afecta valoarea calculată a alcoolemiei, că nu s-a dispus efectuarea unei expertize care să indice dinamica producerii evenimentului rutier, că instanța de fond a dat relevanță, în mod eronat, declarațiilor unor martori (R., Ș. și Ț.), care nu au fost martori oculari la evenimentul rutier și care fuseseră propuși de apărare, pentru o altă teză probatorie, că instanța a respins solicitarea de audiere a unui martor ocular propus de apelantul inculpat, că în realitate, din probele administrate rezultă că acesta nu a condus autoturismul la momentul producerii evenimentului rutier și că a suferit de o afectare a memoriei în urma acestui incident și, de asemenea, că la ora 18.30, când instanța de fond a reținut că s-ar fi produs accidentul, inculpatul avea o alcoolemie de 0 grame la ‰, în acest ultimă situație impunându-se achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) și a) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea potrivit art. 16 alin. (1). lit. c) C. proc. pen.

II.5. Din punct de vedere al încadrării juridice, apelantul inculpat a apreciat că în cauză a fost greșit stabilită încadrarea juridică, fapta comisă fiind circumscrisă ilicitului contravențional, astfel că a solicitat achitarea sa, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

II.6. Apelantul inculpat a considerat că instanța de fond a greșit atunci când a stabilit că se află în stare de recidivă, în raport de dispozițiile Deciziei penale nr. 179 din 24 septembrie 2013 a Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II.7. Referitor la modul de individualizare a pedepsei aplicate de prima instanță, apelantul inculpat a susținut că în mod greșit a făcut instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și totodată, că instanța de fond ar fi trebuit să aplice pedeapsa amenzii penale, dând o mai mare relevanță dispozițiilor art. 75 alin. (2) și art. 76 alin. (1) C. pen.

III. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

La primul termen de judecată, stabilit în urma repartizării aleatorii la data de 13 februarie 2017, instanța de apel a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul inculpat pentru angajarea unui apărător ales și pregătirea apărării și a acordat un nou termen de judecată, la data de 13 martie 2017.

La data de 13 martie 2017, cu ocazia următorului termen de judecată, instanța de apel a acordat părților cuvântul pe probe și, în urma deliberării sub acest aspect, cu privire la probatoriul solicitat de apelantul inculpat A., a respins motivat solicitarea de administrare a probei cu înscrisuri constând în adrese către IGSU Hunedoara, către Serviciul de Ambulanță U. și Spitalul de Urgență Deva și respectiv către Serviciul Județean de Medicina Legală Hunedoara, precum și solicitarea de administrare a probei testimoniale, constând în ascultarea martorului ocular V. și a martorului asistent la întocmirea procesului-verbal, X.

Totodată, instanța de apel a respins motivat solicitarea apelantului inculpat de administrare a probei testimoniale, constând în ascultarea în calitate de martori a agentului principal de poliție Y. de la IPJ Hunedoara, a comisarului șef Z., a numitului W., șef Serviciu camere de supraveg

§ Cauze similare