ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și intimatul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din data de 11 aprilie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, avocat în Baroul Vaslui, la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. pen. (infracțiune săvârșită la data de 12.02.2016, ora 22:20).

În baza art. 67, alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat A., cu datele de stare civilă mai sus menționate, la o pedeapsă principală de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396, alin. (10) C. pen.(infracțiune săvârșită la data de 13.02.2016, ora 00:20).

În baza art. 67, alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 39, alin. (1), lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 1 an închisoare.

În baza art. 45, alin. (3),lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45, alin. (5) C. pen.cu referire la art. 45, alin. (3), lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale și accesorii aplicate inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a hotărât că inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul DGASCP Vaslui sau SC B. SRL Vaslui.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Pentru a fi pronunțată această soluție, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, emis în dosarul nr. x/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea a două infracțiuni de "conducere a unui vehicul sub influența alcoolului" prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Ca stare de fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, și la data de 13.02.2016,ora 00.20 pe străzile municipiului Vaslui (str. Ștefan cel Mare -Centru - Hotel Europa - Camera de Comerț - str. N. Iorga - str. Donici - Poliția mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km și retur, având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge).

În susținerea acuzării, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică din 16.02.2016, emis de Serviciul de Medicină Legală Vaslui, declarații ale martorilor D., E. și F., precum și declarații ale inculpatului.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 02.03.2017, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

Fiind prezent în fața instanței la primul termen de judecată, inculpatul A. a declarat că recunoaște acuzația, așa cum este formulată prin rechizitoriu și dorește ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura recunoașterii învinuirii.

Totodată, inculpatul a solicitat, fiind încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv diplomă de licență, certificat de absolvire cursuri postuniversitare, diplomă de master, atestat membru al Uniunii Naționale a Practicienilor în insolvență, carnet de expert evaluator.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul -verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 13.02.2016, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică din 15.02.2016 și raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, instanța a reținut că inculpatul A., avocat în Baroul Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, și la data de 13.02.2016, ora 00:20 pe străzile municipiului Vaslui (str. Ștefan cel Mare-Centru - Hotel Europa - Camera de Comerț - str. N. Iorga - str. Donici - Poliția mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km și retur, având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge).

Potrivit declarației inculpatului A., coroborată cu declarația martorului D., a rezultat faptul că, în ziua de 12.02.2016, în intervalul orar 17:00-21:45, inculpatul a consumat aproximativ 2000 ml bere, după care a avut loc un incident în urma căruia inculpatul ar fi fost agresat.

În urma agresiunii, inculpatul s-a deplasat spre domiciliu, în scopul de a se deplasa cu autoturismul personal către Poliția Municipiului Vaslui pentru a formula plângere, sens în care, deși consumase alcool, s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, pe care l-a condus pe traseul str. Ștefan cel Mare - Centru - Hotel Europa - Camera de Comerț - str. N. Iorga - str. Donici - Poliția mun. Vaslui. La intrarea în parcarea unității de poliție, inculpatul a acroșat un stâlp și a avariat autoturismul în partea laterală stângă.

După ce a formulat plângere penală, fiind constituit, ulterior, dosarul penal nr. x/2016, având ca obiect infracțiunea de lovire sau alte violențe, inculpatul a părăsit sediul Poliției și, din nou, s-a urcat la volanul autoturismului aflat în parcare, pe care l-a condus pe străzile municipiului Vaslui pe același traseu pe care venise.

Acest fapt a fost perceput de lucrătorii de poliție care au înregistrat plângerea și, având în vedere starea de ebrietate în care se afla inculpatul, aceștia au anunțat prin stație echipajul de serviciu. În jurul orei 00:20, la intersecția străzilor Ștefan cel Mare și Ana Ipătescu, în apropierea domiciliului inculpatului, acesta a fost oprit în trafic. Întrucât polițiștii au constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, i-au solicitat să efectueze testul cu aparatul alcooltest, însă încercările repetate ale inculpatului nu au putut determina obținerea unui rezultat având în vederea starea de ebrietate, precum și leziunile pe care le prezenta în zona gurii. Ca urmare, inculpatul a fost invitat la Spitalul Județean Vaslui în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din concluziile buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 317-318/16.02.2016, emis de Serviciul de Medicină Legală Vaslui, a rezultat că valorile alcoolemiei erau de 1,35 g ‰ la ora 00:45 și 1,20 g ‰ la ora 1:45.

Potrivit adresei din 22.12.2016 și 10.01.2017, IML Iași a comunicat că, la data de 12.02.2016, ora 22:20, valoarea alcoolemiei era peste limita legală de 0,80 g ‰, iar la data de 13.02.2017, ora 0:20, valoarea alcoolemiei era de 1,45 g ‰.

În drept, s-a arătat că faptele inculpatului, astfel cum au fost reținute mai sus de către instanță, realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen.

S-a subliniat că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este o infracțiune continuă, care se epuizează la momentul încetării activității infracționale, fie prin voința infractorului, fie din motive independente de aceasta. În contextul în care inculpatul a condus autoturismul proprietate personală până la sediul unității de poliție, unde a încetat activitatea infracțională, după care, ulterior demersurilor privind formularea și înregistrarea plângerii penale, s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus sub influența alcoolului (alcoolemie peste limita legală), activitatea sa infracțională realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen., săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni.

Sub aspectul laturii obiective, s-a arătat că există acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având în sânge o concentrație a alcoolului mai mare decât cea prevăzută de lege, încălcând în acest fel dispozițiile legale care reglementează regimul rutier. S-a precizat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este una de pericol, astfel că legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos, în speță, punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice, rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere, pentru fiecare infracțiune în parte, criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., la stabilirea cuantumului pedepsei ținându-se cont și de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în considerarea reținerii în cauză a procedurii abreviate.

Astfel, instanța a ținut seama de modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele, precum și de împrejurarea că prin acțiunea sa inculpatul a pus în evident pericol siguranța circulației pe drumurile publice, în contextul în care inculpatul a înțeles să se urce la volanul autoturismului proprietatea sa, pentru a-l conduce pe drumurile publice, pe o distanță de aproximativ 3,5 km, cu alcoolemie de 1,45 g ‰, după ce a ingerat o cantitate semnificativă de băuturi alcoolice, în contextul în care, prin activitatea profesională desfășurată cunoștea, în mod evident, în amănunt, dispozițiile legale și putea conștientiza semnificația și consecințele faptelor sale.

În ceea ce privește motivul invocat de către inculpat pentru a justifica faptele sale, instanța a apreciat că nu poate fi reținut ca un criteriu favorabil de individualizare judiciară a pedepsei, în contextul în care inculpatul cunoștea foarte bine că exista posibilitatea de a apela serviciul de urgență 112, de a apela la serviciile unui taxi ori de a formula plângerea chiar și a doua zi.

În realitate, inculpatul a manifestat dispreț față de siguranța circulației pe drumurile publice, săvârșind o nouă faptă de conducere sub influența alcoolului chiar și după formularea plângerii și în pofida împrejurării că avariase deja autoturismul, dată fiind starea în care se afla.

Instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și criteriile care țin de persoana inculpatului și care orientează instanța spre aplicarea, pentru fiecare faptă, a unei pedepse spre limita minimă prevăzută de lege (redusă cu o treime), dând eficiență și dispozițiilor privind sancționarea concursului de infracțiuni, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, nu este cunoscut cu abateri similare de la nomele de circulație pe drumurile publice și a avut o conduită pe parcursul procesului penal ce relevă conștientizarea gravității faptelor.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat că, raportat la alcoolemia ridicată, traseul parcurs, la perseverența demonstrată la data faptelor în ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale menite a proteja siguranța circulației pe drumurile publice, că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 91 și urm. C. pen. Totodată, instanța a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 91, alin. (1), lit. c) C. pen., respectiv manifestarea de voință a inculpatului de a presta o muncă neremunerată în favoarea comunității, câtă vreme inculpatul este avocat, cunoaște dispozițiile legale și el însuși a solicitat a se dispune în cauză amânarea aplicării pedepsei, instituție care presupune existența unui acord identic, nefiind necesar, în contextul dat, exprimarea acordului într-o altă formă.

Instanța a apreciat ca nefondată solicitarea formulată de către inculpat de a se dispune în cauză amânarea aplicării pedepsei, conform art. 83 C. pen., în condițiile în care inculpatul, deși este o persoană care, prin prisma activității profesionale desfășurate, cunoaște consecințele unei astfel de acțiuni, cu bună-știință a încălcat normele referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, consumul de alcool afectându-i în mod evident abilitățile de a conduce în siguranță autoturismul, în contextul în care avariase deja autoturismul personal, dată fiind starea în care se afla, și totuși a condus din nou autoturismul pe drumurile publice din municipiul Vaslui, cu o alcoolemie de 1,45 g ‰. Această atitudine a inculpatului demonstrează necesitatea aplicării imediate a unei pedepse, cât și interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul, conform art. 66 lit. i) C. pen.

În temeiul art. 274, alin. (1) C. proc. pen., reținând culpa procesuală a acestuia, instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, atât în cursul urmăririi penale, cât și din cursul judecății, în cuantum total de 2.000 lei, ținând seama de complexitatea cauzei, volumul actelor procedurale efectuate și termenele acordate în cauză.

Împotriva sentinței penale mai sus menționate a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Analizând sentința apelată, atât din perspectiva criticilor formulate de către Ministerul Public și inculpatul A., dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, care a reținut că inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Vaslui, a condus autoturismul proprietate personală C., cu număr de înmatriculare x, la data de 12.02.2016, ora 22:20, și la data de 13.02.2016, ora 00:20, pe străzile municipiului Vaslui (str. Ștefan cel Mare-Centru - Hotel Europa - Camera de Comerț - str. N. Iorga - str. Donici - Poliția mun. Vaslui) aproximativ 3-3,5 km și retur, având în sânge o îmbibație alcoolică peste 0,80 g ‰ (1,45 g ‰ alcool pur în sânge), în drept faptele acestuia realizând conținutul constitutiv a două infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, că instanța de fond a reținut situația de fapt pe baza probelor administrate, respectiv procesul -verbal de constatare a infracțiunii flagrante din 13.02.2016, coroborat cu buletinul de analiză toxicologică din 15.02.2016, raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei și declarația martorului D.

De altfel, se constată că inculpatul A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce determină soluționarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

Astfel fiind, instanța de control judiciar constată, în acord cu prima instanță, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

Cu privire la motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, care privește nelegalitatea hotărârii atacate, având în vedere că instanța de fond nu trebuia să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, Înalta Curte constată a fi întemeiat acest motiv, pentru motivele care vor fi expuse în cele ce urmează.

Conform dispozițiilor art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principala privativa de libertate a fost executata sau considerata ca executata, text din care rezultă legătura între pedeapsa accesorie și pedeapsa principală privativa de libertate care trebuie sau ar trebui executată.

Înalta Curte constată că, spre deosebire de C. pen. anterior, care prevedea la art. 71 alin. (5) că, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, actualul C. pen. nu mai prevede în mod expres acest lucru. Așadar, dacă este suspendată pedeapsa principală, instanța nu este obligată să suspende și pedeapsa accesorie, ci, de la caz la caz, va aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei și de cele personale ale inculpatului, dacă se impune sau nu și suspendarea pedepsei accesorii.

În speța de față, Înalta Curte, evaluând împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, datele personale care-l caracterizează pe inculpat și gravitatea infracțiunii comise, precum și urmările care s-ar fi putut produce, constată că nu este oportun a se dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), întrucât se impune a se asigura, atât conștientizarea inculpatului cu privire la gravitatea unor astfel de fapte, cât și înlăturarea pericolului pe care acesta îl reprezintă pentru ceilalți participanți la trafic.

Cu privire la motivul de apel invocat de către inculpat, care a arătat că, în mod greșit prima instanță a apreciat că există două infracțiuni concurente, în opinia sa fiind vorba, însă, de o singură infracțiune, realizată în urma luării aceleiași rezoluții infracționale, Înalta Curte constată ca fiind nefondată această critică, în mod corect instanța de fond apreciind că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe este o infracțiune continuă, care se epuizează la momentul încetării activității infracționale, fie prin voința infractorului, fie din motive independente de aceasta. În contextul în care inculpatul a condus autoturismul proprietate personală până la sediul unității de poliție, unde a încetat activitatea infracțională, după care, ulterior demersurilor privind formularea și înregistrarea plângerii penale, s-a urcat din nou la volanul autoturismului pe care l-a condus sub influența alcoolului (alcoolemie peste limita legală), activitatea sa infracțională realizează conținutul constitutiv a două infracțiuni de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336, alin. (1) C. pen., săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni.

Înalta Curte reține că inculpatul a adoptat două rezoluții infracționale, una la momentul când s-a hotărât să se urce la volanul mașinii pentru a se deplasa la sediul poliției (la data de 12.02.2016, ora 22:20), iar a doua după trecerea unui interval de 2 ore, când s-a hotărât să se urce, iarăși, la volanul mașinii, pentru a se deplasa spre casă (la data de 13.02.2016, ora 00:20). Prin urmare, existând două rezoluții infracționale, inculpatul a comis două infracțiuni aflate în concurs real, astfel că susținerea sa în sensul că ar fi comis o singură infracțiune, întrucât a existat o singură rezoluție infracțională este nefondată.

Cu privire la critica inculpatului, vizând faptul că pedeapsa aplicată este mult prea mare față de infracțiunea săvârșită, de consecințele acestei infracțiuni și de circumstanțele sale personale, Înalta Curte constată ca fiind nefondată și această critică adusă hotărârii primei instanțe, având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa minimă prevăzută de lege.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 41 din 11.04.2017 a Curții de Apel Iași, pe care o va desființa sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii.

Rejudecând în aceste limite, va înlătura dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I.Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale nr. 41 din 11 .04.2017 a Curții de Apel Iași pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei accesorii.

Rejudecând în aceste limite

Înlătură dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2017.