ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 decembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/2022 din 20.01.2022, pronunțată de Judecătoria Vaslui, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă săvârșită la data de 15.07.2016, ora 23:15). De asemenea, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, conform art. 67, art. 66 alin. (1) lit i C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ce va fi executată în condițiile art. 68 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, conform art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

Prin aceeași sentință, instanța de fond a constatat că fapta din data de 15.07.2016, ora 23:15 a fost săvârșită în termenul de încercare de 4 ani a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prin sentința penală nr. 817/2012 din data de 03 iulie 2012 în dosarul x/2012 al Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă la data de 23.07.2012, prin neapelare, și, în baza art. 86

4

, art. 83 alin. (1) C. pen. 1969 a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 41 alin. (1) C. pen., judecătorul instanței de fond a constatat că infracțiunea dedusă judecății este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 817/2012 din data de 03 iulie 2012 în dosarul x/2012 al Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă la data de 23.07.2012, prin neapelare. În baza art. 86

4

, art. 83 alin. (1) C. pen. 1969, raportat la disp. art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare, nou aplicată, pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare stabilită prin sentința penală nr. 817/2012 din data de 03 iulie 2012 în dosarul x/2012 al Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă la data de 23.07.2012, prin neapelare, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani, în regim de detenție.

Pe lângă pedeapsa principală rezultantă, s-a aplicat aceluiași inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere și a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, conform art. 67, art. 66 alin. (1) lit i C. pen., conform art. 67, art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce va fi executată în condițiile art. 68 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 567 din data de 14.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în baza art. 421 alin. (1) pct. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelul promovat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 54/2022 din data de 20.01.2022 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. x/2020 al aceleiași instanțe, sentință pe care a desființat-o integral.

Rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă stabilită de instanța de fond în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa principală de 1 an închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, conform art. 67, art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății;

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza aII-a, și lit. b) C. pen. din 1969, aplicate prin sentința penală nr. 817/2012 din data de 03 iulie 2012, pronunțată în dosarul x/2012 al Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă la data de 23.07.2012.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal privind pe inculpatul A., sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă săvârșită la data de 15.07.2016, ora 23:15), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

A înlăturat pedeapsa principală, pedepsele complementare și accesorii aplicate de instanța de fond inculpatului A. pentru comiterea acestei infracțiuni.

A înlăturat aplicarea disp. art. art. 86

4

rap. la art. 83 alin. (1) C. pen. 1969, raportat la disp. art. 43 alin. (1) C. pen., privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 817/2012 din data de 03 iulie 2012, pronunțată în dosarul x/2012 al Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă la data de 23.07.2012, și executarea acestei pedepse.

Împotriva deciziei penale nr. 567 din data de 14.07.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, la data de 17 august 2022.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția Penală la data de 23 septembrie 2022, când s-a stabilit termen la data de 21 septembrie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs formulate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 8 C. proc. pen. "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", apreciind că în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă săvârșită la data de 15.07.2016), întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În acest sens, a criticat decizia penală atacată, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, în opinia Parchetului, prevederile art. 155 alin. (1) C. pen. declarate neconstituționale au o natură juridică dublă, de normă de drept penal substanțial și de normă de drept penal procesual, în speță, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Actul procedural care întrerupe termenul de prescripție generală a răspunderii penale, fiind prevăzut de o normă procesual penală nu poate intra sub incidența principiului specific dreptului penal substanțial, constând în efectul retroactiv al legii penale mai favorabile.

Sub un al doilea aspect, a susținut că actele de procedură întreruptive de prescripție din perioada 1 februarie 2014 – 25 iunie 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum.

Așadar, a apreciat că ulterior îndeplinirii actului de procedură a început să curgă un nou termen general de prescripție.

Un alt aspect invocat vizează actele de procedură întreruptive de prescripție după data de 30 mai 2022, pentru termenele de prescripție generală neîmplinite se aplică efectul întreruptiv de prescripție și se impune în special în cauzele în care s-au efectuat acte care se comunică suspectului sau inculpatului în perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022, să se efectueze de îndată acte de această natură.

Astfel, a precizat că în cauză, la data de 15.07.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. proc. pen. la data de 26.02.2019 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale; la data de 04.09.2019 a fost audiat în calitate de suspect, dată la care i s-a comunicat și calitatea de suspect; la data de 04.09.2019 s-a dispus de către procuror punerea în mișcare a acțiunii penale dață de inculpat.

În opinia reprezentantului Ministerului Public, aceste acte anterior enumerate au întrerupt cursul termenului de prescripție și, ținând cont că această faptă a fost săvârșită la data de 15.07.2016, termenul prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani, nu a fost depășit cu încă o dată, astfel că în cauză nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Prin încheierea din data de 01 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 567 din 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Penală.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident atunci când, în raport de actele și lucrările existente la dosar la data pronunțării hotărârii definitive, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În cauza de față, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă săvârșită la data de 15.07.2016).

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Pe cale de consecință, ulterior pronunțării acestei decizii a instanței de contencios constituțional, în condițiile în care legiuitorul nu a intervenit activ în modificarea prevederilor legale constatate neconstituționale conform considerentelor deciziei precitate, în fondul legislativ activ, art. 155 alin. (1) din C. pen. a avut următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (...)".

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpatul A. se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen., deoarece, în lipsa unor dispoziții legale referitoare la întreruperea cursului prescripției, nu se poate stabili că a început un nou termen de prescripție, cu consecința socotirii ca fiind împlinită durata termenului de prescripție, în cazul depășirii cu încă o dată a acestuia.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se calculează, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Raportat la aceste considerente, similar instanței de apel, Înalta Curte Curte constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru această infracțiune, legea prevede o pedeapsă de la unu la 5 ani închisoare sau amenda, astfel că termenul prescripției generale a răspunderii penale este 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) teza I din același cod.

Astfel, Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârșirii faptei, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii săvârșite de inculpatul A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de 14.07.2021, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel.

Ca urmare, Înalta Curte constată că soluția instanței de apel de dispunere a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului A., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., este legală, susținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 567 din 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 567 din 14 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2022.