ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A.,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la 1 an închisoare pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.: dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 353 din 09.05.2012, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia penală nr. 870/R din 09.10.2012 a Curții de Apel Pitești, și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim de detenție, 4 ani închisoare, în condițiile art. 60 din C. pen.

În baza art. 274 din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 436/A din 7 mai 2019, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 579 din data de 17 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 și, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casație, a susținut, în esență, că instanța de fond a dispus, în mod greșit, executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 353 din 09.05.2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea (cu privire la care a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), alături de pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția penală, întrucât, în cauză, era aplicabilă instituția pluralității intermediare, prevăzută de art. 44 alin. (1) din C. pen., al cărei regim sancționator este reglementat de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., conform dispozițiilor art. 96 alin. (5) teza a II-a din C. proc. pen.

Totodată, a menționat că prin Sentința penală nr. 353 din 09.05.2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. din 1969, astfel încât nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea stării de recidivă.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 436/A din data de 07 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Inculpatul A. și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Acest caz de casare se circumscrie doar conceptului de individualizare legală a pedepsei, aspect ce reiese din scopul recursului în casație, așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 433 prin raportare la art. 447 din C. proc. pen. (examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate), din interpretarea gramaticală a textului, precum și din reglementarea distinctă, în capitole diferite, a pedepselor și a individualizării acestora.

Aprecierea legalității pedepsei în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Însă, există situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Înalta Curte reține că recurentul-inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., după terminarea executării pedepsei principale.

Totodată, constată că instanța de fond a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) din C. pen. din 1969, prin Sentința penală nr. 353 din 09 mai 2012 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză. Prin urmare, pedeapsa pe care o execută inculpatul A., în regim de detenție, este 4 ani închisoare.

Recurentul-inculpat susține incidența cazului de casare prevăzut de pct. 12 alin. (1) al art. 438 din C. proc. pen. raportat la limita pedepsei rezultante, de 4 ani închisoare, susținând că fapta pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 579 din data de 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția penală, nu a fost săvârșită în stare de recidivă, întrucât anterior a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă, împrejurare față de care, la stabilirea pedepsei rezultante, instanța de fond trebuia să aplice regulile de stabilire a pedepsei în cazul pluralității intermediare de infracțiuni.

Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul hotărârilor recurate nu s-a menționat expres, în cauză s-au aplicat regulile tranzitorii stabilite de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. referitoare la măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969. Astfel, conform dispozițiilor art. 10 din acest act normativ, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

Prin urmare, stabilirea și executarea pedepsei rezultante în urma revocării pedepsei sub supraveghere se realizează potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) din C. pen., așa cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 11 din 5 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Conform art. 96 alin. (5) din C. pen., "Pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară."

Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (art. 41 alin. (1) din C. pen.).

Este adevărat că la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de infracțiunile săvârșite din culpă (art. 42 lit. c) din C. pen.), însă infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul A. este cea prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969, în varianta normativă a uciderii din culpă a unei persoane de către un conducător auto având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, infracțiune complexă ce absoarbe în conținutul său, sub formă de circumstanță agravantă, și infracțiunea intenționată prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost abrogat de art. 121 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), în prezent reglementată de art. 336 din C. pen. sub denumirea marginală "Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe".

Complexitatea legală a infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969 a fost constatată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia în interesul legii nr. 1 din 15 ianuarie 2007, statuându-se că "faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. (3) teza I din C. pen., în care este absorbită infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice."

Astfel, absorbind în conținutul său o infracțiune care sub aspectul laturii subiective se săvârșește cu intenție, la stabilirea stării de recidivă se ține seama de infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969, făcându-se abstracție de denumirea sa marginală.

Prin urmare, pedeapsa rezultantă se determină potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă (art. 43 alin. (1) din C. pen.), respectiv pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată, de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I din C. pen. din 1969.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă de 4 ani este legală și, în consecință, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 1370 din 23 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat B., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN