ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate luate față de inculpat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralității intermediare față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din dosar 1799 din 2012 al Judecătoriei Huedin la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv 1 an închisoare și 1 an închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni, și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri la data rămânerii definitive.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care suma de 300 RON generate de faza de urmărire penală, și 300 de RON generate de faza de judecată).

II. Prin Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 22 mai 2019 (data ștampilei de înregistrare la instanță).

Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, la data de 16 mai 2019.

Termenul de declarare a recursului în casație pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a împlinit la data de 18 iunie 2019, ultima zi.

Cererea de recurs în casație a fost introdusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în scris de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se arată hotărârea care se atacă și motivele și se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea, care poartă semnătura procurorului care l-a formulat și ștampila unității de parchet.

În motivarea recursului în casație s-a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, mai precis calcularea eronată a cuantumului pedepsei aplicate potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din C. pen., 15 din Legea nr. 187/2012 și 83 din vechiul C. pen., incidente în cauză, cu efectul stabilirii unei pedepse ce urmează a fi executată de inculpat în alte limite decât cele impuse imperativ de textele de lege incidente în cauză, solicitându-se admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună casarea parțială a Deciziei nr. 556/2019 a Curții de Apel Cluj și să înlăture, în rejudecare, greșita aplicare a legii, respectiv în sensul de a dispune menținerea condamnării inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., stabilind însă pedeapsa finală cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969.

Se apreciază de către parchet că decizia recurată este nelegală cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, care se situează în alte limite decât cele legal determinabile în cauză, rezultat al aplicării eronate a dispozițiilor privind regimul juridic al pluralității intermediare aplicabil în cauză.

Este neîndoios că inculpatul a comis o infracțiune în data de 2 iunie 2015, în condițiile de incriminare din Noul C. pen., fără a fi îndeplinite condițiile recidivei, acesta fiind condamnat anterior definitiv la 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Huedin (definitivă prin neapelare), pedeapsa fiind însă suspendată condiționat în baza art. 81 din vechiul C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, aspect menționat ca atare în fișa de cazier judiciar a inculpatului, depusă la dosarul cauzei.

Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 83 din vechiul C. pen., prin raportare la dispozițiile tranzitorii imperative ale art. 15 din Legea nr. 187/2012, dat fiind că noua faptă a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin această sentință, astfel că se impunea cumularea aritmetică a celor două pedepse și executarea rezultantei în regim de privare de libertate, sens în care s-a pronunțat deja Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicabilă în cauză și care se solicită a fi avută în vedere.

Se mai susține că nelegalitatea deciziei definitive este vădit rezultatul unei erori materiale, de percepție, soluția fiind dată în considerarea reținerii greșite a modalității de executare a pedepsei anterioare, conform art. 86

1

din vechiul C. pen., care ar fi atras acest mod de calcul, date fiind dispozițiile Deciziei 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți, însă în speță nu s-a observat că Judecătoria Huedin aplicase dispozițiile art. 81 din vechiul C. pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 96 alin. (4) din noul C. pen.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatului A., prin afișare, la ușa instanței, la data de 29 septembrie 2019.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. în care procurorul sau părțile puteau depune concluzii scrise a expirat la data de 10 octombrie 2019, ultima zi, pentru inculpatul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05 iunie 2019.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

La data de 4 septembrie 2019 magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (1) din C. proc. pen. a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul prezentului dosar. Preliminar discutării admisibilității cererii, în principiu, în temeiul art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., a propus amânarea cauzei în vederea comunicării intimatului inculpat A. cererea de recurs în casație formulată în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 12 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea cererii de recurs formulate de către Parchet, inculpatului A., potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, acordându-se termen pentru discutarea admisibilității în principiu a cererii la data de 24 octombrie 2019.

Nu s-au depus concluzii scrise în cauză.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, Înalta Curte a constatat următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Scopul recursului în casație îl constituie judecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că examinarea cauzei se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Astfel, nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea cenzura situația de fapt reținută ori temeinicia deciziei atacate, în limita cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, 437 și 438 din C. proc. pen. ori dacă cererea este vădit nefondată, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Astfel, Înalta Curte a constatat că Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație a fost introdusă în termenul prevăzut de dispozițiile art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, în sensul că a fost formulată în scris de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, se arată hotărârea care se atacă și motivele și se indică cazul de casare pe care se întemeiază cererea, care poartă semnătura procurorului care l-a formulat și ștampila unității de parchet.

În motivarea recursului în casație s-a invocat cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv faptul că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, mai precis calcularea eronată a cuantumului pedepsei aplicate potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din C. pen., 15 din Legea 187/2012 și 83 din vechiul C. pen., incidente în cauză, cu efectul stabilirii unei pedepse ce urmează a fi executată de inculpat în alte limite decât cele impuse imperativ de textele de lege incidente în cauză, solicitându-se admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună casarea parțială a Deciziei nr. 556/2019 a Curții de Apel Cluj și să înlăture, în rejudecare, greșita aplicare a legii, respectiv în sensul de a dispune menținerea condamnării inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., stabilind însă pedeapsa finală cu aplicarea art. 15 din Legea 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. din 1969.

Este neîndoios că inculpatul a comis o infracțiune în data de 2 iunie 2015, în condițiile de incriminare din Noul C. pen., fără a fi îndeplinite condițiile recidivei, acesta fiind condamnat anterior definitiv la 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 a Judecătoriei Huedin (definitivă prin neapelare), pedeapsa fiind însă suspendată condiționat în baza art. 81 din vechiul C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani, aspect menționat ca atare în fișa de cazier judiciar a inculpatului, depusă la dosarul cauzei.

Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 83 din vechiul C. pen., prin raportare la dispozițiile tranzitorii imperative ale art. 15 din Legea nr. 187/2012, dat fiind că noua faptă a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin această sentință, astfel că se impunea cumularea aritmetică a celor două pedepse și executarea rezultantei în regim de privare de libertate, sens în care s-a pronunțat deja Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 13/2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aplicabilă în cauză și care se solicită a fi avută în vedere.

S-a mai susținut că nelegalitatea deciziei definitive este vădit rezultatul unei erori materiale, de percepție, soluția fiind dată în considerarea reținerii greșite a modalității de executare a pedepsei anterioare, conform art. 86

1

din vechiul C. pen., care ar fi atras acest mod de calcul, date fiind dispozițiile Deciziei nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți, însă în speță nu s-a observat că Judecătoria Huedin aplicase dispozițiile art. 81 din vechiul C. pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 96 alin. (4) din Noul C. pen.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) din C. proc. pen., iar motivul de casație încadrându-se în cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin încheierea ședinței de Cameră de Consiliu din data de 24 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat A..

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cu citarea părților, pentru termenul din 21 noiembrie 2019.

La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2019,stabilit în ședință publică, intimatului inculpat A., deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.

De asemenea, la acest termen, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a recursului în casație astfel cum a fost formulat, în esență,susținând că prin recursul în casație se critică pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului. Astfel cum rezultă din situația de fapt necontestată, este vorba despre o infracțiune săvârșită la 02 iunie 2015, în condițiile de incriminare din noul C. pen. În raport însă de condamnarea anterioară aplicată acestuia, la pedeapsa de 1 an dispusă prin Sentința nr. 6/2013 a Judecătoriei Huedin, definitivă prin neapelare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat, pe un termen de 3 ani conform vechilor dispoziții, art. 81 din vechiul C. pen. În continuare, a menționat că se poate constata că nu erau îndeplinite condițiile de recidivă din noul C. pen., însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea de punere în aplicarea a C. pen., Legea nr. 187/2012, care se coroborează cu dispozițiile art. 83 din vechiul C. pen. În esență, din aceste două dispoziții legale rezultă că pedeapsa care se aplică pentru noua faptă trebuie cumulată la pedeapsa care fusese suspendată condiționat. Acest lucru nu a fost făcut de către instanțele care au judecat această cauză. A precizat că nu este aplicabilă Decizia nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât acesta a avut în vedere situația în care pedeapsa anterioară era suspendată sub supraveghere, în temeiul art. 86

1

din vechiul C. pen., lucru care în cazul de față nu era aplicabil, întrucât pedeapsa anterioară în cazul de față fusese suspendată condiționat în forma prevăzută de art. 81 din vechiul C. pen.

În consecință, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 83 din vechiul C. pen., a considerat că se impune admiterea prezentului recurs în casație, întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. pen. de procedură penală și a solicitat, totodată, a se înlătura greșita aplicare a legii, precum și a se stabili corect pedeapsa care trebuie aplicată, în sensul însumării aritmetice a celor două pedepse aplicate, astfel cum impun dispozițiile art. 83 din vechiul C. pen.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat A., prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Înalta Curte apreciază că decizia recurată este nelegală cu privire la pedeapsa rezultată aplicată inculpatului, care se situează în alte limite decât cele legal determinabile în cauză, rezultat al aplicării eronate a dispozițiilor privind regimul juridic al pluralității intermediare aplicabil în cauză.

Potrivit art. 83 din C. pen. din 1969, "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracțiunea săvârșită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare. Dacă infracțiunea ulterioară este săvârșita din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."

Înalta Curte reține că, prin Sentința penală nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 44 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate luate față de inculpat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralității intermediare față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 din Dosar x din 2012 al Judecătoriei Huedin la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza 44 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv 1 an închisoare și 1 an închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni, și s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

Totodată, Înalta Curte reține că, prin Decizia penală nr. 556/A/2019 din 9 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 26 din 8 februarie 2019 a Judecătoriei Năsăud.

Dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., prevăd că:"(1).Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a C. pen. (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen. din 1969."

Înalta Curte reține că în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, în speța de față se impunea a se constata că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralității intermediare față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 din C. pen. din 1969 și nu dispozițiile art. 96 alin. (4) din C. pen., întrucât s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, nefiind vorba de revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere conform dispozițiilor art. 86

1

din C. pen. anterior.(Decizia nr. 11/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind aplicabilă în speță, întrucât acesta a avut în vedere situația în care pedeapsa anterioară era suspendată sub supraveghere, în temeiul art. 86

1

din vechiul C. pen.)

Așadar, prin aplicarea dispozițiilor art. 83 din vechiul C. pen., Înalta Curte va înlătura greșita aplicare a legii, urmând a stabili corect pedeapsa rezultantă, în sensul însumării aritmetice a celor două pedepse aplicate, astfel cum impun dispozițiile art. 83 din vechiul C. pen.

În acest context, Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimatul inculpat A.

Va casa în parte Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori și rejudecând:

Va menține condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., va constata că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralității intermediare față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

Va înlătura dispozițiile art. 96 alin. (4) din C. pen. și va face aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen. din 1969, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 83 din C. pen. din 1969, va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, pe care o va cumula cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, privind pe intimatul inculpat A..

Casează în parte Decizia penală nr. 556/A/2019 din data de 9 mai 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori și rejudecând:

Menține condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 44 alin. (1) din C. pen., constată că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost comisă sub forma pluralității intermediare față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, la pedeapsa de 1 an închisoare.

Înlătură dispozițiile art. 96 alin. (4) din C. pen. și face aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen. din 1969, raportat la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 83 din C. pen. din 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 9 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Huedin, pe care o cumulează cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM