ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost condamnat inculpatul S.L. la:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică

peste limita admisă de lege prevăzută și sancționată de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002.

În

baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. au fost interzise inculpatului S.L., pe durata termenului de încercare, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 81 alin. (1) C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului S.L., de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani calculat conform art. 82 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.L. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului S.L. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În

temeiul art. 189 și 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul S.L. a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 180 RON reprezintă cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 374/P/2012 din 20 mai 2013, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea

în judecată a inculpatului S.L. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g./l. alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată, comisă în împrejurările descrise în considerentele rechizitoriului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22 mai 2013 sub nr. 371/39/2013.

În

fapt, s-a reținut în cuprinsul actului de sesizare că la data de 17 octombrie 2012, în jurul orelor 23°°, S.L. - ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Botoșani, cu gradul de comisar șef, a fost depistat în trafic pe raza municipiului Botoșani, de către un echipaj de poliție, în timp ce conducea autoturismul marca V.G., fiind sub influența băuturilor alcoolice.

În

prezența martorilor asistenți, la ora 23

00

, conducătorul auto S.L. a fost testat cu aparatul etilotest înregistrându-se o concentrație alcoolică de 0.94 mg./l. alcool pur în aerul expirat. Acesta a fost condus la Spitalul județean Botoșani în vederea recoltării probelor

b

iologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, fiind recoltate în acest sens două probe de sânge la orele 23

32

și 00

32

.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani, rezultă că susnumitul a prezentat o alcoolemie de 1.85 gr. 0/00 la prima recoltare (ora 23,32) și de 1.70 gr. 0/00 la a doua recoltare (ora 00,32).

S-a arătat că situația de fapt reținută în actul de sesizare este susținută cu următorul material probator: proces - verbal de sesizare din oficiu, proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, etilotest; buletin de analiză clinică; buletin analiză toxicologică alcoolemie, declarațiile martorilor, probe coroborate cu declarațiile învinuitului.

În

cadrul cercetării judecătorești, în temeiul principiilor garantării dreptului la apărare și contradictorialității, potrivit art. 322 și urm. C. proc. pen. instanța a procedat la audierea inculpatului S.L. care a arătat că la data de 17 octombrie 2012, în jurul orelor 21

30

, aflându-se la restaurantul C., din comuna V., jud. Botoșani, cu ocazia bilanțului privind activitatea pe ultimele 9 luni a Secției de Poliție Rurală nr. x Corni, al cărei șef era, a consumat circa 300 ml de țuică de 50 de grade, într-un interval de aproximativ 30 de minute. În jurul orelor 22

30

, a arătat inculpatul, a fost sunat de către fiica sa care era singură la domiciliu și care i-a spus că se simte rău. A arătat că a sunat persoana cu care stabilise să vină să îl conducă la domiciliu, respectiv pe numitul A.R., care nu a răspuns însă, iar în acel moment i-a întrebat pe colegii săi, prezenți, în restaurant, dacă este cineva care nu a consumat băuturi alcoolice. Având în vedere că toți colegii săi consumaseră băuturi alcoolice, inculpatul a arătat că, în jurul orelor 22

00

- 22

45

s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. și a plecat din Vorona spre Botoșani, fiind oprit de un echipaj de poliție la intrarea în mun. Botoșani. A mai arătat inculpatul că a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,94 mg

;

./l. alcool pur în aerul expirat.

În

fața instanței au fost audiați martorii: L.N.C., C.A., B.P., A.R. și C.M.l. Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin. (2) C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că situația de fapt mai sus prezentată este susținută de coroborarea mijloacelor de probă administrate.

Astfel, în fapt, la

data de

17 octombrie 2012, în jurul orelor 22

30

după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul S.L. s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. și s-a deplasat pe DJ208C (drum public) din

satul Vorona, comuna Vorona, jud. Botoșani spre municipiul Botoșani, La intrarea în municipiul Botoșani, autoturismul condus de către inculpatul S.L. a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție, ocazie cu care acesta a fost testat cu un aparat etilotest. Întrucât s-a constatat că la orele 23

03

inculpatul S.L. prezenta o concentrație alcoolică de 0,94 mg./l. alcool pur în aerul expirat, acesta.a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani unde i-au fost recoltate două probe de sânge; prima la ora 23

32

, iar cea dea doua la ora 00

32

. În urma analizei de laborator a rezultat că inculpatul S.L. avea Ia ora 23

32

o alcoolemie de 1,85 g/l, iar la ora 00

32

o alcoolemie de 1,70 g/l (a se vedea în acest sens buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani).

La stabilirea situației de fapt mai sus expuse, instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului, în limitele prevăzute de art. 69 și art. 75 C. proc. pen., declarațiile date de martorii audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală mai sus amintite.

Inculpatul S.L. a declarat în momentul recoltării probei biologice faptul că a consumat aproximativ 200 ml. de bere, în intervalul orar 22

30

- 23

00

și că a mâncat înainte.

În declarația dată la data de 14 decembrie 2012 inculpatul S.L. a arătat că a consumat în intervalul orar 22

00

-22

40

aproximativ 300 ml de țuică de prune, cu o tărie de 50°-55°, după ce a mâncat.

Ulterior, în declarația dată la data de 17 mai 2013, inculpatul S.L. a arătat că la data de 17 octombrie 2012, între orele 22

30

și 22

40

a consumat 300 ml. de țuică de prună având circa 50°.

În

faza de judecată, audiat în instanță la data de 20 septembrie 2013, inculpatul a arătat că în data de 17 octombrie 2012, după ora 22

00

, a consumat circa 300 ml. de țuică de 50°, după care, fiind sunat de fiica sa, s-a deplasat din comuna Vorona, către mun. Botoșani, fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliție la intrarea în mun. Botoșani.

Martorii L.N.C. și B.P., a confirmat consumul de băuturi alcoolice de către inculpat (primul arătând că l-a văzut după ora 22

00

pe inculpat consumând 3 pahare de țuică, iar cel de al doilea indicând cantitatea de 300 ml de țuică consumată de inculpat). Cu toate acestea, niciunul dintre martori nu l-a putut observa pe inculpat în toată perioada în care acest s-a aflat în restaurant, aceștia indicând

un consum de băuturi alcoolice din finalul petrecerii când inculpatul a venit la ei la masă.

Martorul C.M.l. a arătat că l-a văzut pe inculpat având un pahar în mână și ciocnind cu colegii săi de mai multe ori după ora 18

00

și că acesta, în jurul orelor 21

00

avea un mers sinuos, dezechilibrat (această ultimă constatare a martorului C.M.I. coroborându-se perfect cu manifestările neurologice constatate de medici cu ocazia examinării clinice a inculpatului.

S-a reținut că inculpatul nu a fost sincer și constant în declarațiile sale asupra cantităților și felurilor băuturilor alcoolice ingerate la data de 17 octombrie 2012 și nici în ceea ce privește intervalul de consum.

Această împrejurare, coroborată cu faptul că nu s-a putut stabili cu martori, fără nici un dubiu, cantitatea de alcool ingerată de inculpat și cu faptul că prima probă biologică a fost recoltată de la inculpat în aproximativ 30 de minute de la oprirea sa în trafic (acesta a fost testat cu alcooltestul la ora 23

03

iar prima probă a fost recoltată la ora 23,32) fiind respectate dispozițiile de recomandare din art. 6 lit. d) din Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, publicat în M. Of. al României, Partea

I,

nr. 363/26.04.2006, în vigoare la acea dată, au stat la baza aprecierii ca nefiind utilă cauzei proba cu calculul teoretic retroactiv al alcoolemiei inculpatului. Mai mult, această din urmă probă solicitată (fiind un calcul teoretic retroactiv al alcoolemiei) nu poate conduce la niște concluzii de o mai mare justețe comparativ cu analiza chimică a sângelui în laborator.

Instanța nu a reținut apărările inculpatului în sensul că în cauză au fost nesocotite normele de competență materială, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Așa cum a reținut instanța prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2013. Urmărirea penală a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (organ competent). Într-adevăr, anumite acte au fost efectuate de către polițiști din cadrul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Botoșani însă acestea se circumscriu categoriei de acte de cercetare nu suferă amânare conform art. 213 C. proc. pen. Prin urmare, nu poate fi înlăturat mijlocul de probă constând în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani pe acest motiv, astfel că nu pot fi reținute ca incidente dispozițiile art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Nici apărarea inculpatului în sensul că nu i-a fost adusă la cunoștință alcoolemia în timp util pentru a cere analiza contraprobei nu a fost reținută. În declarația sa din data de 17 decembrie 2012  inculpatul a arătat că i s-a adus la cunoștință alcoolemia și că i s-a reținut permisul de conducere (aceasta din urmă întâmplându-se pe data de 18 octombrie 2012). Aceasta a fost ordinea faptelor indicată de către inculpat. Prin urmare acesta a cunoscut valoare alcoolemiei încă din data de 18 octombrie 2012. Ulterior, în celelalte declarații date în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a aflat despre valoarea alcoolemiei abia când a fost chemat la procuror pentru audiere (14 decembrie 2012). Aceste declarații nu vor fi reținute în condițiile în care contrazic flagrant prima declarație amintită, iar inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă pentru această schimbare de versiune. Mai mult, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006 contraprobele de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei se pot preleva, în situații speciale, la cererea polițistului sau a persoanei examinate. Or, în cauză inculpatul nu a învederat existența vreunei situații speciale în care s-ar fi aflat, iar la dosar nu există dovezi că acesta sau polițistul ce l-a însoțit la spital au solicitat expres prelevarea de contraprobe. De altfel, inculpatul a fost informat încă din 17 octombrie 2012 despre faptul că era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și că valoarea de alcool pur în aerul expirat la orele 23

03

- a fost de 0

94

mg/l după cum rezultă din procesul verbal, astfel că avea posibilitatea, în ipoteza în care s-ar fi prelevat contraprobe de sânge, să solicite analizarea acestora în termenul de 10 zile prev. de art. 36 alin. (4) din Ordinul ministrului sănătății nr. 376/2006 (în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară având cunoștință despre aceste prevederi legale). Cu toate acestea inculpatul nu a făcut un astfel de demers.

În

drept, fapta inculpatului S.L. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și republicată, privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de conducere a autoturismului marca V.G., pe drumurile publice, respectiv DJ 208 C, dinspre Vorona, jud. Botoșani spre Botoșani, jud. Botoșani, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,85 g‰ astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică nr. 913/T din 18 octombrie 2012.

A reținut instanța că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este esențialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de

a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenție indirectă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, inculpatul a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

În ceea ce privește susținerea inculpatului S.L., în sensul că deplasarea sa efectuată la data de 17 octombrie 2012 s-a impus prin prisma stării de necesitate datorată solicitării fiicei sale care se afla singură la domiciliu, acuzând o stare de sănătate ce impunea prezentarea la serviciile medicale de urgență, instanța a înlăturat-o, întrucât pe de o parte, această susținere nu rezultă în mod cert din nicio probă iar pe de altă parte, chiar dacă starea de sănătate a fiicei acestuia impunea necesitatea de a primi ajutor medical de specialitate, aceasta putea apela la serviciile specializate la care avea acces prin apelarea numărului unic pentru apeluri de urgență. Practic instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unui pericol grav în care s-ar fi aflat fiica sa la data critică și nici a împrejurării că acest pericol nu putea fi înlăturat decât prin săvârșirea faptei ce face obiectul cauzei de față. Prin urmare nu sunt date condițiile stării de necesitate așa cum sunt prevăzute de art. 45 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. Astfel, instanța, a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, de gradul de pericol social concret al faptei ce rezidă în participarea la trafic a unei persoane care nu respectă regulile specifice desfășurării unei astfel de activități, de faptul că inculpatul în calitatea sa de ofițer de poliție judiciară cu experiență cunoștea foarte bine consecințele unei astfel de conduite ilicite, de faptul că inculpatul a fost oscilant în declarații, precum și de faptul că acesta este cunoscut ca având o conduită bună în societate, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.

Față de împrejurările că inculpatul nu a colaborat cu organele de poliție după momentul surprinderii sale în trafic (a refuzat să semneze procesele-verbale ce i-au fost prezentate fără nicio justificare) și că a avut declarații inconstante în ceea ce privește cantitățile și felurile băuturilor alcoolice ingerate la data de 17 octombrie 2012 instanța a apreciat că

nu este oportun a se reține în sarcina inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. (1) Iit. a) și c) C. pen.

În

funcție de circumstanțele reale și personale, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare, este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

În

temeiul art. 71 C. pen. instanța a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege în autoritățile publice prevăzut teza 1 a art. 64 lit. a) C. pen. întrucât prin Hotărârea Hirst c. Marii Britanii pronunțată de Marea Cameră la 06 octombrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit faptul că deținuții, în general, continua să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu; excepția dreptului la libertate. Art. 3 al Protocolului. 1 stabilește obligația statelor membre de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții în care să asigure libertatea de exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, nu este un drept absolut, statele bucurându-se de o largă marjă de apreciere în organizarea sistemului electoral, astfel încât să înglobeze propria viziune asupra democrației. Corelativ obligației pozitive a statului, cetățenii statelor membre au dreptul de a-și exprima voința în cadrul alegerilor legislative și de a nu fi împiedicați în mod nejustificat să își exercite acest drept. Acestui drept îi pot fi aduse limitări, care nu trebuie, însă, să aducă atingere substanței dreptului ocrotit, astfel încât să priveze individul de exercitarea lui efectivă, trebuie să urmărească un scop legitim, iar mijloacele folosite nu trebuie să fie disproporționale (cauza Mathieu - Mohin).

Curtea Europeană a apreciat că orice restricție a acestor drepturi trebuie să fie justificată și să urmărească un scop legitim: considerații de securitate, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice, ce decurg, în mod inevitabil din condițiile detenției (cauza Silver și alții). Curtea a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proportionalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 al Protocolului 1 din Convenție.

În raport de această hotărâre, instanța a apreciat că natura infracțiunii săvârșite de inculpat nu îl face nedemn de a a-și exercita dreptul de a alege.

În

ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută la lit. c) a art. 64 C. pen. referitoare la interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura celeia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii instanța a apreciat că nu este cazul să o interzică deoarece inculpatul nu s-a folosit de profesia sa în activitatea infracțională. Instanța nu a interzis inculpatului și exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. Întrucât săvârșirea faptei nu relevă un comportament nedemn care să aducă prejudicii interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator.

În

ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C. pen., și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în baza art. 81 C. pen. a suspendat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani, la care va fi adăugată durata pedepsei ce va fi aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, termen stabilit în condițiile art. 82 alin. (1) C. pen., acest termen fiind apreciat de instanță ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Împotriva sentinței penale

nr. 13 din.31

ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal inculpatul S.L. a formulat prezentul apel, prin care a solicitat:

- în principal, achitarea,

în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât nu există o dovadă obținută pin mijloace procedurale corecte, care să ateste, fără echivoc, gradul de alcoolemie pe care l-a avut la data reținută în rechizitoriu;

- într-un prim subsidiar,

prin aplicarea legii penale mai favorabile, să se constate că fapta săvârșită de inculpat are corespondent în art. 336 alin. (1) C. pen., iar în raport cu această nouă încadrare, să-i fie acordate circumstanțele atenuate prevăzute, de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., și în consecință, potrivit art. 80 din același Cod să se decidă renunțarea la aplicarea pedepsei;

- într-un al doilea subsidiar,

aplicarea art. 83 C. pen. privind amânarea aplicării pedepsei.

Examinând apelul declarat de inculpatul S.L. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta, este nefondat pentru considerentele ce se. vor arăta în continuare:

Instanța de control judiciar observă că starea de fapt a fost temeinic stabilită iar încadrarea juridică dată faptei săvârșite a fost corectă astfel, fapta inculpatului S.L., care la 17  octombrie 2012, în jurul orelor 22

30

, după ce, mai înainte, consumase băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca V.G. și s-a deplasat pe DJ 208C (drum public) din satul Vorona, comuna Vorona jud. Botoșani spre municipiul Botoșani, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (modificată și republicată), privind circulația pe drumurile publice.

Solicitarea inculpatului de achitare pe considerentul că ar exista un dubiu rezonabil cu privire la stabilirea alcoolemiei, care s-ar fi făcut în condiții nerezonabile și precare, iar că alcoolemia nu i-a fost comunicată, neavârid astfel posibilitatea să o conteste, nu poate fi primită.

Așa cum a reținut și instanța de fond, urmărirea penală a fost efectuată de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava (organ competent); în ce privește împrejurarea că anumite acte au fost efectuate de către polițiști din cadrul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Botoșani, Înalta Curte constată că este lipsită de relevanță din moment ce acele acte se circumscriu categoriei de acte de cercetare ce nu suferă amânare, conform art. 213 C. proc. pen., motiv, pentru care, așa cum a arătat și instanța de fond, nu poate fi înlăturat mijlocul de probă constând în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 913/T din 18 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani. Potrivit buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1622, 1623 din 18 octombrie 2012 , la proba

I -

la orele 23

32

a rezultat o alcoolemie de 1,85g‰, iar la proba a II-a - la orele 00

32

- a rezultat o alcoolemie de 1,70g‰.

Nici apărarea inculpatului, în sensul că nu i-a fost adusă la cunoștință alcoolemia în timp util pentru a cere analiza contraprobei, nu poate fi reținută. Potrivit declarației sale din 14 octombrie 2012 inculpatul, în prezența apărătorului său ales, a arătat că i s-a adus la cunoștință alcoolemia și că i s-a reținut permisul de conducere la 18 octombrie 2012, motiv pentru care această apărare va fi înlăturată, inculpatul având cunoștință de acest rezultat și având - la acel moment procedural posibilitatea să îl conteste, ceea ce nu s-a întâmplat.

Tot la 14 decembrie 2014, în prezența apărătorului ales, inculpatul S.L. a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al

nivelului alcoolemiei, la data și ora când a fost surprins în trafic, solicitare care a fost respinsă prin rezoluția nr. 374/P/2012 din 13 februarie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu motivarea că Serviciul de Medicină Legală a stabilit în mod corect valoarea intoxicației etilice și că, potrivit art. 6 din Ordinul nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule, emis de Ministerul Sănătății, prima probă de sânge a fost recoltată la cca. 30 minute de la depistarea în trafic a inculpatului.

Nici solicitarea inculpatului de a-i fi acordate circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. nu poate fi primită, instanța de fond apreciind judicios, la individualizarea pedepsei, prevederile art. 74 C. pen. potrivit cu care „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după criteriile arătate în continuare:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Individualizarea pedepsei valorifică astfel, un complex, de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), iar pedeapsa stabilită trebuie să fie aptă a satisface cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se, prin urmare, ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului, amplu cunoscute.

În

procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul nu a colaborat cu organele de poliție după surprinderea sa în trafic și a dat declarații inconstante referitor la cantitățile și felul băuturilor consumate, apreciind că în raport cu funcția

deținută - aceea de comisar șef de poliție - funcție al cărei titular este neapărat o persoană .care cunoaște rigorile legii - nu se impunea acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că nu este cazul acordării circumstanțelor atenuate prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., neputând fi omise nici împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și nici starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, infracțiunea săvârșită de inculpat fiind una gravă, de pericol.

Referitor la cererea privind aplicarea art. 5 C. pen. cu consecința schimbării încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. Înalta Curte apreciază că legea penală nouă nu este favorabilă inculpatului din moment ce, după cum deja s-a arătat mai sus, pedeapsa de un an închisoare - cuantum ce reprezintă minimul special atât în legea veche cât și în legea nouă - a fost judicios individualizată, iar aplicare unei pedepse cu amenda nu s-a solicitat în apelul de față.

Totodată, Înalta Curte nu a identificat date și împrejurări favorabile inculpatului apte a justifica soluția renunțării la aplicarea pedepsei sau a amânarea aplicării pedepsei și astfel fiind cererea inculpatului în aceste sensuri nu este justificată, cuantumul pedepsei un an închisoare și modalitatea de executare (în condițiile art. 81 C. pen. (1969) fiind indispensabile creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor acesteia.

Pentru considerentele expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție în baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L. împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2014.