ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2013

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.C.B. la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 81 alin. (1) și a art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care săvârșește o infracțiune pe timpul termenului de încercare. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 1598/59/2011 s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.B.N. împotriva sentinței penale nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția Penală. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii penale, la data de 26 septembrie 2012, contestatorul S.C.B.N. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc.

pen., susținând că instanța de recurs și-a încălcat obligația de a-l audia. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de contestatorul S.C.B.N., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., pentru a se admite în principiu contestația în anulare, instanța trebuie să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: - cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege; - motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.; - în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar; Contestația în anulare se poate face, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1) ori art. 385 16 alin. (1). În prezenta cauză, motivul invocat de contestator, în sensul că nu a fost ascultat de instanța de recurs, deși ascultarea sa era obligatorie, poate fi circumscris cazului de contestație prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, nu sunt dovezi în sprijinul acestui caz de contestație în anulare, în sensul existenței obligației instanței de recurs de a-l asculta pe contestator, potrivit art. 385 14 alin. (1) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Astfel, conform dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) și ale art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs, cu ocazia judecării recursului ori la termenul fixat pentru rejudecare, are obligația să-l asculte pe inculpatul prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din actele dosarului rezultă că, împotriva contestatorului S.C.B.N., instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar, pe de altă parte, nu se impunea ascultarea acestuia în cauză, având în vedere că la instanța de fond, pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2011, contestatorul a depus la dosar (filele 7-9) un memoriu, în care a solicitat soluționarea cauzei după procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen., arătând că recunoaște și regretă săvârșirea faptei și nu solicită alte probe, acesta lipsind la toate termenele de judecată, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs. Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul S.C.B.N. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.C.B.N. împotriva deciziei penale nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 1598/59/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.