ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 697/2013

Asupra

admisibilității în principiu a contestației în anulare de față;

În baza actelor

de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția

Penală, în baza art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, aprobată cu

modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art.

320

1

C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.C.B. la o pedeapsă

de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat.

În

baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

În

baza art. 81 alin. (1) și a art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de

încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În

temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în

cazul în care săvârșește o infracțiune pe timpul termenului de încercare.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 350 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Prin

decizia penală nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curți de Casație și

Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 1598/59/2011 s-a respins,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C.B.N. împotriva sentinței

penale nr. 347/PI din 12 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara - Secția

Penală.

A

fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii penale, la data de 26 septembrie 2012, contestatorul S.C.B.N. a

formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 386 lit. e) C.

proc. pen., susținând că instanța de recurs și-a încălcat obligația de a-l

audia.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestatorul S.C.B.N., înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 391 alin. (1) și (2) C. proc. pen., pentru a se admite în

principiu contestația în anulare, instanța trebuie să constate îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții:

-

cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege;

-

motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.;

-

în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar;

Contestația

în anulare se poate face, potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., în

următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de

către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a

procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu

privire la care existau probe în dosar;

d)

când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru

aceeași faptă.

e)

când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de

recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este

obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1).

În

prezenta cauză, motivul invocat de contestator, în sensul că nu a fost ascultat

de instanța de recurs, deși ascultarea sa era obligatorie, poate fi circumscris

cazului de contestație prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Înalta

Curte constată că, la dosarul cauzei, nu sunt dovezi în sprijinul acestui caz

de contestație în anulare, în sensul existenței obligației instanței de recurs

de a-l asculta pe contestator, potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art.

385

16

alin. (1) C. proc.

pen.

Astfel,

conform dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) și ale art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs, cu ocazia judecării recursului ori

la termenul fixat pentru rejudecare, are obligația să-l asculte pe inculpatul

prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel,

precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o

hotărâre de condamnare.

Din

actele dosarului rezultă că, împotriva contestatorului S.C.B.N., instanța de

fond a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar, pe de altă parte, nu se impunea

ascultarea acestuia în cauză, având în vedere că la instanța de fond, pentru

termenul de judecată din 12 decembrie 2011, contestatorul a depus la dosar

(filele 7-9) un memoriu, în care a solicitat soluționarea cauzei după procedura

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., arătând că recunoaște și

regretă săvârșirea faptei și nu solicită alte probe, acesta lipsind la toate

termenele de judecată, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs.

Pentru

aceste considerente, nefiind îndeplinită una din cerințele de a căror

îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației

în anulare, prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul S.C.B.N. va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul S.C.B.N.

împotriva deciziei penale nr. 2887 din 19 septembrie 2012 a înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr. 1598/59/2011.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi, 26 februarie 2013.