ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3267/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 167 din 2 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul A.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni prevăzut de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 și art. 85 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepselor accesorii.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 277/P/2011 din 13 septembrie 2011, a fost trimis în judecată, inculpatul A.C.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată și s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul B.M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că, inculpatul A.C.C. își desfășoară activitatea ca lucrător de poliție judiciară în cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Suceava din anul 2009, are gradul profesional de agent de poliție și posedă permis de conducere pentru categoria B și D1 de autovehicule din anul 1998.

În data de 26 martie 2011, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca B., înmatriculat pe numele mamei sale, A.E.

La orele 15:17:59, prin serviciul 112, s-a sesizat producerea unui eveniment de trafic rutier pe str. G.D. din municipiul Suceava, cu mențiunea că un autoturism a intrat în poarta de acces a unei locuințe.

Echipa operativă ajunsă la fața locului a constatat că la data de 26 martie 2011, în jurul orelor 15:15, inculpatul A.C.C., în timp ce conducea autoturismul marca B. pe str. G.D. din mun. Suceava, pe direcția Ițcani - Burdujeni, în dreptul imobilului 196, din cauza neadaptării vitezei la carosabilul umed și consumului de băuturi alcoolice, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu poarta de acces în curtea imobilului cu nr. 196.

Cu ocazia cercetării efectuate la fața locului, inculpatul a declarat că nu el a condus autoturismul implicat în accident, deși toți martorii oculari au precizat, cu ocazia desfășurării activității operative, că el se afla la volanul autoturismului implicat în accident, iar în mașina respectivă nu mai era nicio persoană.

Pe parcursul urmăririi penale, s-a constatat că inculpatul, agent de poliție judiciară, deși a consumat băuturi alcoolice într-un local public din zona Gării Burdujeni, s-a urcat la volanul autoturismului, aparținând mamei sale marca B., pe care l-a condus pe rețeaua stradală din mun. Suceava, producând evenimentul de trafic rutier sus-menționat.

Faptul că inculpatul a fost cel care a condus pe drumurile publice autovehiculul implicat în evenimentul rutier, a fost considerat a fi susținut de următoarele argumente și mijloace de probă:

- proces-verbal de constatare a infracțiunii - în care martorii asistenți au declarat verbal că "l-au văzut pe A.C.C. la volanul autoturismului imediat după coliziune, singur în autoturism și fără alte persoane în apropiere";

- declarațiile martorilor B.V., P.V. și R.V. care, în calitate de martori oculari sau martori asistenți au precizat, fără dubii, că cel care a condus autoturismul în momentul accidentului a fost învinuitul A.C.C. care se afla singur în habitaclu;

- declarația de retractare a învinuitului B.M., care precizează că "la data de 26 martie 2011, în timp ce mă aflam la domiciliu în jurul orelor 15:30, am fost sunat pe telefonul mobil de către ..." prietenul agent A.C. care "mi-a spus că a fost implicat într-un accident rutier pe strada G.D. și să îl ajut". Martorul precizează că din proprie inițiativă și din spirit prietenesc a încercat să ia fapta de conducere a autovehiculului implicat în accident - asupra sa, deși în momentul în care a ajuns la locul accidentului acolo era deja echipajul de poliție rutieră;

- declarațiile învinuitului A.C.C. care a recunoscut că el a condus autoturismul implicat în accident, că a fost singur în momentul accidentului și că după evenimentul rutier a solicitat sprijinul prietenului său B.M.

Constatând că persoana care a produs evenimentul de trafic rutier părea sub influența băuturilor alcoolice, după respectarea procedurilor legale de investigare a acestor evenimente, a fost condus la Spitalul Județean Suceava de unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul analiză toxicologică alcoolemie nr. 557/D din 28 martie 2011 al SML Suceava a rezultat că la 50 minute după producerea evenimentului rutier inculpatul, la orele 16:05, avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,20 grame la mie (prima proba), iar la orele 17:05, alcoolemia învinuitului era de 2,05 grame la mie.

În încercarea de a se sustrage răspunderii penale, inculpatul a solicitat calculul retroactiv al alcoolemiei, susținând alte consumuri de băuturi alcoolice și de alimente.

Întrucât prima probă biologică de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei a fost recoltată după un interval de timp mai mare de 30 de minute de la producerea evenimentului rutier, s-a solicitat de către Parchet efectuarea unei expertize medico-legale, privind calculul retroactiv al alcoolemiei, prin ordonanță, precizându-se și toate apărările inculpatului cu privire la cantitățile de alimente și băuturi consumate.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 319/R din 16 mai 2011, Institutul de Medicină Legală Iași a stabilit că în momentul producerii accidentului rutier, conducătorul auto A.C.C. avea în sânge o îmbibație alcoolică de aproximativ 2,30 gr. ‰.

Din ansamblul probelor administrate instanța a constatat, cu certitudine, că evenimentul de trafic rutier cu privire la care au fost sesizate structurile de poliție, a fost produs de conducătorul auto A.C.C. care a pilotat pe rețeaua stradală a municipiului Suceava un autoturism în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică mult peste limita legală, respectiv 2,30 gr.‰.

Infracțiunea descrisă s-a considerat probată prin:

- proces-verbal de constatare a infracțiunii;

- fișa de eveniment;

- înscrisuri;

- buletin analiză toxicologică alcoolemie;

- buletin de examinare clinică;

- expertiză medico-legală;

- declarațiile martorilor R.V., B.V., P.V., B.M.;

- coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului și celelalte acte aflate la dosar.

Inițial, învinuitul B.M. a susținut în mod nereal că el este cel care a condus autoturismul implicat în accident, motiv pentru care față de el s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă ulterior a retractat afirmațiile nereale, astfel că se bucură de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. (2) C. pen.

La primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca soluționarea dosarului să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărirea penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Analizând actele și lucrările dosarului, menționate și în rechizitoriu, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt și de drept, ca cea descrisă în actul de sesizare.

În drept, fapta inculpatului care fiind posesor al permisului de conducere pentru categoria B de autovehicule, la data de 26 martie 2011, la orele 15:15 deși avea în sânge o îmbibație alcoolică de 2,30 grame la mie, a condus autoturismul marca "B." pe rețeaua stradală a mun. Suceava și a produs un accident rutier din care au rezultat doar pagube materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată.

La individualizarea pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, respectând prevederile art. 72 C. pen., s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care a fost comisă, consecința produsă, cât și faptul că acesta este tânăr, nu a mai avut conflict cu legea penală, iar de la începutul cercetării judecătorești, a avut o poziție procesuală corectă.

În raport de aceste elemente, prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., instanța a acordat eficiență juridică dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen., astfel încât l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, la o pedeapsă coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 6 luni închisoare, apreciind că aceasta va fi de natură să asigure reeducarea sa și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen., în baza criteriilor menționate anterior, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni prevăzut de art. 82 C. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 și art. 85 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Instanța nu a putut aprecia că fapta săvârșită de către inculpat a adus doar o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță, pentru a face aplicarea art. 181 C. pen., în sensul că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Aceasta, datorită gradului ridicat de alcoolemie constatat, că inculpatul a încercat să inducă în eroare organul de urmărire penală, susținând că nu el a condus autoturismul ci numitul B.M., îngreunând astfel cercetările, iar fapta sa este cu atât mai gravă ținând cont că este lucrător de poliție judiciară.

Chiar dacă în apărarea inculpatului s-a depus la dosar, ca practică judiciară, o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța a avut în vedere că aceasta nu este obligatorie (nefiind pronunțată la soluționarea unui recurs în interesul legii), ci doar cu titlu orientativ, iar spețele și circumstanțele cauzei nu au fost considerate similare.

Art. 16 alin. (1) din Constituția României prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" iar în alin. (2) din aceeași lege fundamentală a țării se menționează că "Nimeni nu este mai presus de lege".

În raport de aceste prevederi imperative, instanța nu a putut face nicio derogare, în sensul că ținând cont de faptul că inculpatul este lucrător de poliție judiciară, să-l exonereze de răspunderea penală și să-i aplice doar amenda administrativă prevăzută de art. 91 lit. c) C. pen., întrucât aceasta nu ar corespunde gradului de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii comise.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat apel inculpatul A.C.C.

În motivarea apelului, astfel după cum acesta a fost susținut de apărătorul său la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2012, inculpatul a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. pen., având în vedere că fapta comisă de acesta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. A apreciat că, față de modalitatea de comitere a faptei, de consecințele acesteia și persoana inculpatului, se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. În subsidiar, a solicitat a se da eficiență sporită dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., a se dispune redozarea pedepsei aplicate, în sensul coborârii acesteia spre minimul prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 4 din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.C.C. împotriva Sentinței penale nr. 167 din 02 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11888/86/2011.

A fost obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat din apel în sumă de 350 RON, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar, a apreciat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neputând fi aplicate dispozițiile art. 181 C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond a fost considerată just individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul A.C.C., solicitând aplicarea unei sancțiuni administrative, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea concretă în care s-a produs fapta, de consecințele acestora, precum și de circumstanțele personale favorabile (absolvent al Facultății de Științe Economice și Administrație Publică, provine dintr-o familie organizată, este întreținătorul familiei sale).

Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului parchetului și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. (conform dispozițiilor obligatorii ale deciziei în interesul Legii nr. 8/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:

Analizând probatoriul cauzei, la administrarea căruia au fost respectate dispozițiile procedurale, se constată că în mod corect s-a reținut că inculpatul A.C.C. se face culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 26 martie 2011 a condus pe drum public un autovehicul în contextul în care prezenta o îmbibație etilică ce depășea limita legală.

Activitatea infracțională a inculpatului a fost reținută în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, de altfel inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte reține însă că fapta comisă de inculpat prin conținutul ei concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa încât, pentru atingerea scopului legii penale să fie necesară aplicarea unei pedepse, resocializarea viitoare a inculpatului putând fi realizată prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Înalta Curte, evidențiază faptul că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, ca de altfel și celelalte infracțiuni rutiere, este o infracțiune de pericol, care nu produce o lezare a valorilor ocrotite, ci creează o stare de primejdie asupra siguranței pe drumurile publice.

Conducerea pe drumurile publice a unor autovehicule de către persoane care, aflându-se sub o accentuată influență a băuturilor alcoolice și care, astfel, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, dau naștere unei stări periculoase pentru securitatea circulației. Drept urmare, prin incriminarea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a urmărit ocrotirea acestor valori sociale, conform textului incriminator se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație etilică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, legiuitorul făcând o deosebire cantitativă, în funcție de gradul în care sunt puse în pericol valorile sociale apărate. Această deosebire cantitativă, rezultată din stabilirea unei limite a concentrației etilice, a fost transformată într-o deosebire calitativă, constând în introducerea faptei în sfera ilicitului penal sau lăsarea în afara acestuia și sancționarea ei ca o amplă contravenție.

Se observă astfel, că însuși legiuitorul a apreciat pericolul abstract al faptei ca având aptitudinea de a cunoaște capacități diferite de afectare a valorilor sociale ocrotite, în funcție de concentrația de alcool pe care o prezintă autorul.

Acest lucru este firesc și rezultă din împrejurarea că afectarea aptitudinilor fizice și psihice pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor este direct proporțională cu gradul de îmbibație etilică. Aceasta, evident, dacă se are în vedere același subiect, deoarece gradul de tulburare psihofiziologic este influențat și de diferiți alți factori ce țin de fiecare subiect în parte. Tocmai aceste ultime aspecte conferă posibilitatea instanței de judecată ca în operațiunea de stabilire a gradului de pericol concret să observe în ce măsură au fost afectate valorile apărate prin incriminare.

Drept urmare, sancționând administrativ o astfel de faptă nu înseamnă a o califica drept lipsită de pericol, ci reprezintă rezultatul unei diferențieri "cantitative" a pericolului, diferențiere care-și regăsește efectul în natura reacției sociale, care trebuie să fie proporțională.

Potrivit art. 181 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la cauza care face obiectul prezentului dosar, Înalta Curte constată că inculpatul, posesor al permisului de conducere, categoria B din anul 1998, la data de 26 martie 2011, după ce a consumat băuturi alcoolice (după declarațiile sale trei beri) s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus pe strada G.D., cu direcția de deplasare Ițcani-Burdujeni, iar în dreptul imobilului cu nr. 196, din cauza vitezei neadaptate la un carosabil umed de deplasare a părăsit partea carosabilă și a intrat în coliziune cu poarta de acces în curtea imobilului nr. 196.

Probele științifice au demonstrat că la momentul coliziunii autoturismului cu poarta de acces de la curtea imobilului nr. 196, inculpatul avea o concentrație de alcool de 2,05 g, 2,20 g‰. Deși concentrația etilică este ridicată față de pragul stabilit de legiuitor, acest fapt obiectiv poate să releve un pericol foarte grav. De aceea este necesară verificarea faptului dacă în speță există o asemenea situație.

Inculpatul a arătat că, fiind în ziua lui liberă, s-a întâlnit cu prietenii în zona gării Burdujeni, unde a consumat trei beri, după care s-a urcat conștient la volan, nedându-și seama că cele trei beri consumate ar crea un grad ridicat de îmbibație alcoolică și au influență asupra însușirilor sale psihice.

Conform raportului întocmit de agentul șef L.E. la 26 martie 2011, coroborat cu declarațiile martorilor oculari P.V., B.V. și R.V., inculpatul, după producerea accidentului era orientat în timp și spațiu, prezenta o atenție concentrată și o judecată coerentă, dovada că după impactul autoturismului cu poarta, inculpatul a deblocat accesul poartă, le-a solicitat celor prezenți la locul accidentului să anunțe organele de poliție; a vorbit la telefon, a cooperat cu agenții de poliție.

Astfel aceste aspecte sunt de natură să ofere informații cu privire la gradul de influențare a aptitudinilor inculpatului de către cantitatea de alcool consumată și în ce măsură au fost puse în primejdie valorile sociale ocrotite.

Este neîndoielnic că inculpatul se afla în stare de ebrietate, însă la producerea evenimentului rutier a contribuit nu numai această stare, ci și condițiile atmosferice nefavorabile (carosabil umed, prezenta mâzgă), care puteau favoriza un accident, chiar și în condițiile în care inculpatul nu consuma băuturi alcoolice, dacă nu ar fi adaptat viteza la condițiile de drum.

Astfel, gradul de tulburare psihofiziologică, cât și contextul în care a fost săvârșită fapta, sunt de natură a duce la concluzia că gradul de periclitare a valorilor sociale de către inculpatul A.C.C. este unul minim și insuficient pentru ca fapta să constituie infracțiune.

Pe lângă aceste motive, care converg spre concluzia că nu este oportună aplicarea unei pedepse, sunt de evidențiat și aspectele ce vizează persoana inculpatului și conduita pe care acesta a adoptat-o.

Examenul complet al conținutului dispozițiilor legale prevăzute de art. 18 C. pen. pune în evidență că factorul preponderent este cel care ține de valorile sociale afectate și de amploarea în concret a acestor afectări, însă trebuie să se țină seama și de celelalte criterii, inclusiv datele care se referă la persoana și conduita făptuitorului.

Inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă fiind agent de poliție, respectiv ajutor șef de post în cadrul Postului de Poliție Transport Feroviar Dornești, cu specializarea profesională la reședința Serviciului Județean de Poliție Transporturi Suceava, se bucură de o bună apreciere din partea superiorilor și a colegilor, dovadă fiind caracterizările favorabile întocmite de către șeful Serviciului Județean de Poliție Transporturi Suceava, de către șef Post de Poliție Transport Feroviar Dornești, de către agent șef principal al acestui Post, de către comisarul șef de poliție S.M. din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Suceava din care rezultă că inculpatul este bine pregătit profesional, absolvent de instituție de învățământ superior, cu rezultate profesionale deosebite, fără abateri disciplinare, o persoană responsabilă, corectă, integră, care prin conduita sa asigură creșterea gradului de respect și prestigiu al Serviciului Județean de Poliție Transporturi Suceava.

În cursul procesului penal inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret a faptei comise, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că solicitarea inculpatului, adresată instanței de judecată de a urma procedura simplificată, prevăzută în art. 320

1

C. proc. pen., nu atrage în mod automat pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ci numai în situația în care organul judiciar, ținând eventual seama și de înscrisurile la care face referire alin. (2) al art. 320

1

C. proc. pen., stabilește că faptele ce fac obiectul actului de inculpare, fapte prevăzute de legea penală, prezintă, în concret, gradul de pericol social al unei infracțiuni, în caz contrar urmând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 181 C. pen.

Este adevărat că alin. (7) al art. 320

1

C. proc. pen. se referă în mod imperativ la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în cazul în care este urmată procedura simplificată, însă aceste prevederi nu pot fi aplicate decât prin coroborare cu celelalte dispoziții ale aceluiași articol, astfel cum au fost anterior interpretate, și care conduc la concluzia că numai în situația constatării de către instanță, cu privire la faptele recunoscute de inculpat, a tuturor trăsăturilor esențiale ale infracțiunii poate fi pronunțată o soluție de condamnare față de acesta, conform textului de lege anterior menționat.

Toate acestea evidențiază faptul că acțiunea ilicită a inculpatului este un act izolat, prin care acesta s-a abătut de la conduita sa obișnuită, care este una conformă normelor de conviețuire socială.

Cum și caracteristicile unei persoane ce săvârșește o faptă penală prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social și pentru stabilirea unei sancțiuni eficiente, Înalta Curte, coroborând toate elementele obiective și subiective ale cauzei, apreciază că aplicarea unei sancțiuni administrative, respectiv amenda în cuantum de 1000 RON, este suficientă atingerii scopului legii penale.

Față de cele ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia penală atacată și Sentința penală nr. 167 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și aplicarea unei sancțiuni administrative a amenzii de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.C.C. împotriva Deciziei penale nr. 4 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și Sentința penală nr. 167 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. dispune aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AM