ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1265/2012

Asupra recursului penal

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 448 din 09 mai 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 21368/3/2011

s-a dispus, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea inculpatului B.D.M., la pedeapsa de

5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.

În baza art. 71 C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C.

pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durata de 2 ani și

5 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii,

a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

Inculpatul a fost obligat

la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 13 iunie

2010, orele 03.30, inculpatul B.D.M. a condus autoturismul pe str. C.N., din municipiul

București, iar la intersecția cu str. W., a vrut să vireze la stânga, fără a se

asigura în prealabil.

Autoturismul condus de

inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul care circula din sens opus. Ca urmare

a impactului, autoturismul condus de inculpat a fost proiectat în autovehiculul

care se afla oprit la semafor, după care s-a răsturnat. Martorele C.S., I.M. și

C.I., aflate în autoturismul condus de inculpat au suferit leziuni corporale fiind

transportate la spital.

La scurt timp după producerea

accidentului, inculpatul a fost testat la ora 04.56, stabilindu-se o alcoolemie

de 0,67 mg/l în aer expirat, iar ulterior a fost condus la I.N.M.L. Mina Minovici

în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei,

valorile indicate fiind, la orele 05.35, de 1,10 g.‰, iar la orele 06.35 de 1,05

g.‰.

Cu ocazia recoltării probelor

biologice, inculpatul a fost examinat clinic, medicul apreciind că testele de vorbire

și mișcare sunt în parametrii normali. A recunoscut că în intervalul de timp cuprins

între orele 20.00-21.00, a consumat o singură sticlă cu bere, nu a mâncat și nu

a luat medicamente.

S-a stabilit, urmare cercetării

la fața locului, că inculpatul nu a acordat prioritate, s-a grăbit să vireze stânga,

semafoarele fiind pe verde atât în direcția sa de mers, cât și în cea opusă, aspect

ce a dus la coliziunea și la proiectarea mașinii pe care o conducea în autoturismul

ce staționa la semaforul străzii spre care se îndrepta inculpatul.

Persoanele vătămate au

suferit plăgi contuze și traumatisme toracice, impactul fiind puternic, aspect ce

se reflectă și în avariile autoturismului, dar acestea nu au formulat plângere penală.

În drept, fapta inculpatului

B.D.M. a fost încadrată în dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Inculpatul a recunoscut

comiterea infracțiunii, beneficiind de procedura simplificată prevăzută de art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat apel inculpatul B.D.M., solicitând achitarea sa și

aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin decizia penală

nr. 259/A din 12 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de

inculpat și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că inculpatul are o familie

și este întreținător al acesteia nu pot fi analizate izolat de circumstanțele obiective

ale cauzei, care, evaluate împreună, conferă faptei reținute în sarcina inculpatului

gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva ambelor hotărâri

a declarat recurs inculpatul B.D.M., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, achitarea

sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-inculpat a invocat faptul că, deși nivelul alcoolemiei a depășit limita

legală, testele de mișcare și vorbire, la care a fost supus inculpatul, au fost

în parametrii normali.

Totodată, s-a reținut

că instanțele de fond și apel au analizat doar formal cererea sa de achitare și

că persoanele vătămate nu au formulat plângeri penale împotriva sa.

În fine, s-a invocat inexistența

incompatibilității între procedura simplificată și achitarea inculpatului, în temeiul

art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 18

1

C. proc. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de

legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de

lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea gradului

de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de

scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă

sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Examinând cauza dedusă

judecății prin prisma criteriilor ce conferă faptei gradul de pericol social al

unei infracțiuni, Înalta Curte constată că fapta inculpatului B.D.M. constituie

infracțiune, fiind incriminată prin dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002.

Infracțiunea săvârșită

face parte din categoria infracțiunilor de pericol, iar modalitatea, împrejurările

și consecințele produse sau care ar fi putut să se producă, exclud atingerea minimă

a valorilor apărate de lege la care se referă art. 18

1

C. pen.

Inculpatul, în mod deliberat,

a consumat băuturi alcoolice și a acceptat să conducă autoturismul pe un drum public,

în interiorul orașului, într-o zonă intens circulată.

Tocmai datorită consumului

de alcool, manevrele sale au fost greșite, nu s-a asigurat, intrând în coliziune

cu un alt autoturism care circula din sens opus, mașina inculpatului fiind proiectată

într-un alt autovehicul care se afla oprit, în mod regulamentar, la semafor.

Impactul a fost puternic,

aspect ce rezultă, pe de o parte, din leziunile suferite de persoanele vătămate

aflate în interiorul mașinii condusă de inculpat, dar și gradul de avariere al autoturismului.

Împrejurarea că persoanele

vătămate nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului constituie un element

extrinsec faptei reținute în sarcina inculpatului, fără a diminua gradul de pericol

social al acesteia.

Procedura simplificată

reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. permite achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen., instanța fiind obligată să constate, prealabil, îndeplinirea condițiilor

prev. de art. 17 C. pen., dar, în cauză, în raport de elementele prezentate nu se

justifică.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul

B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 259/A din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.D.M. împotriva deciziei penale nr. 259/A din 12

septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul-inculpat

la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie

2012.