ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor penale de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43/P din 9 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 356/36/2011 s-a dispus, în temeiul prevederilor art 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43 din 04 aprilie 2002 și a art. 320

1

alin. (1), (7) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art71 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului C.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza prevederilor art. 861 alin. (1) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V. pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Conform prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul C.V., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a).- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Municipiului București, organ desemnat cu supravegherea;

b).- să anunțe în prealabil orice schimbare de domciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c).- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă:

d).- să comunice informații de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin ultim C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului C.V. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale:

S-a atras atenția inculpatului C.V. asupra prevederilor art 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.V. reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 01 martie 2011 și până la 30 mai 2011, inclusiv.

În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă față de inculpatul C.V. prin Decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

În temeiul prevederilor art. 357 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 1180 mp, situat în comuna Snagov, județul Ilfov, număr cadastral 6378, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2548/13 iunie 2008 la B.N.P., C.M.P. și a cotei de 1/2 din terenul în suprafață de 2500 mp., situat în extravilanul satului Snagov, com. Snagov, județul Ilfov, tarlaua 43 parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 28 martie 2007 la B.N.P., C.M.P., aparținând inculpatului C.V., sechestru aplicat prin Ordonanța nr. 33/P /2011 din 24 martie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, până la concurenta sumei de 39.400 lei.

În baza prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul C.V. să restituie denunțătoarei T.B. suma de 39.400 lei.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.V. să plătească statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza prevederilor art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 74 alin. (2) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului D.S., pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit conform prevăzut art. 82 C. pen. și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.

S-a atras atenția inculpatului D.S. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.S. să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului A.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În temeiul prevederilor art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.N., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului A.N. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului A.N. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.N. să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lita C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art 74 lit. a) C. pen. și a art 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. și a art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 8 luni închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului D.A., în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, ce se execută în final.

În baza art 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului D.A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen., și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei accesorii, aplicată inculpatului D.A., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului D.A. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.A. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 189 C. proc. pen. și a Protocolului încheiat cu U.N.B.R., onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu C.C. și M.L., în sumă de câte 75 lei și avocatului N.A.V. în sumă de 150 lei, urmează a se plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 33/P/2011 din 28 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- C.V., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;

- D.S., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;

- A.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;

- D.A., pentru săvârșirea infiracțiunii de complicitate la cumpărarea de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. și cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În esență, situația de fapt reținută prin rechizitoriu este următoarea:

În anul 2005, denunțătoarea T.B., împreună cu frații săi, numiții Nedelcu Laurentiu și T.I., în calitate de succesori ai defunctului N.G., au depus la Instituția Prefectului județului Constanța, o cerere de despăgubiri, pentru bunuri trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului din România și Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, unde funcționa comisia pentru aplicarea respectivei legi.

Urmare faptului că, în perioada anilor 2006 - 2009, comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Județului Constanța nu a luat nici o decizie în legătură cu cererea de despăgubiri formulată de denunțătoarea T.B. și frații săi, la începutul anului 2009, denunțătoarea i-a cerut finului său, inculpatul D.A., șef de post la Poliție com. Oltina județ Constanța, cu grad profesional de agent șef al politiei să o sprijine pentru soluționarea mai rapidă a respectivei cereri.

În contextul menționat, inculpatul D.A., i-a comunicat denunțătoarei, faptul că o poate ajuta prin intermediul inculpatului A.N., în schimbul unui comision de 15% din valoarea totală a despăgubirilor, iar denunțătoarea a fost de acord cu respectivul comision.

Apelând la o funcționară din cadrul Prefecturii, recomandată de inculpatul A.N., denunțătoarea T.B., a aflat că mai trebuie să depună actul de deces al bunicului său și s-a conformat.

În luna iunie 2010, denunțătoarea T.B. a primit Hotărârea nr. 4779 din 06 octombrie 2009 a Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, luând astfel cunoștință că valoarea totală a despăgubirilor este de aproximativ 450.000 lei, aspect comunicat membrilor familiei și inculpatului D.A. Acesta din urmă i-a pus în vedere denunțătoarei T.B. ca, la momentul primirii efective a banilor, să-i înmâneze inculpatului A.N. comisionul, majorat față de înțelegerea inițială, la 25%, pentru influența exercitată de respectivul pe lângă funcționarii din Prefectura Constanța, în vederea urgentării soluționării dosarului.

Aflând că la sfârșitul anului 2010, denunțătoarea T.B. a încasat prima tranșă din despăgubirile cuvenite, inculpatul D.A., i-a solicitat acesteia remiterea comisionului de 25% din valoarea totală a despăgubirilor pentru ca el să-l înmâneze inculpatului A.N., fiind însă refuzat cu motivația că obținerea despăgubirilor nu se datorează influenței inculpatului A.N.

Ulterior, la scurt timp, inculpatul A.N. a apelat-o telefonic pe denunțătoarea T.B., solicitându-i plata comisionului de 25% din prima tranșă a despăgubirilor primite, pentru influența pe care a exercitat-o el în vederea urgentării soluționării dosarului pe lângă funcționarii Prefecturii Constanța și în fața refuzului denunțătoarei a abordat față de aceasta un limbaj vehement cu ton de amenințare.

Faptele inculpatului D.A., agent șef de poliție, șeful Postului Comunal al Poliției Oltina județ Constanța, de a o ajuta pe denunțătoarea T.B., să comită infracțiunea de cumpărare de influență iar pe inculpatul A.N. să comică infracțiunea de trafic de influență, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.N. de a pretinde, prin intermediul inculpatului D.A., denunțătoarei T.B., 25% din valoarea despăgubirilor cuvenite acestuia conform Legii nr. 9/1998, lăsând să se creadă că are influență pe lângă funcționarii din cadrul Prefecturii Constanța în a-i determina să urgenteze soluționarea dosarului de despăgubiri al denunțătoarei, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

Continuând să caute soluții pentru obținerea mai rapidă a despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 9/1998, denunțătoarea T.B. l-a cunoscut pe inculpatul C.V. prin intermediul martorilor P.C. și S.l., între cei doi intervenind o înțelegere potrivit căreia inculpatul se angaja să-și exercite influența asupra unor cunoștințe ce lucrau în cadrul A.N.R.P. București, pentru obținerea despăgubirilor de către denunțătoare, în schimbul unui procent de 25% din prima tranșă și de 30% din a doua tranșă a despăgubirilor.

Pentru a avea siguranța încasării procentelor solicitate, inculpatul C.V., a încheiat cu denunțătoarea T.B. un contract de mandat, pe un formular ce purta în prealabil ștampila Cabinetului avocațial al inculpatului D.S. și semnătura indescifrabilă a acestuia și care avea menirea să disimuleze înțelegerea reală a părților.

La momentul înrnânării formularului contractului de mandat, semnat și stampilat în alb de către inculpatul D.S., acesta cunoștea activitatea infracțională a inculpatului C.V., urmare căreia acesta din urmă obținea comisioanele solicitate persoanelor ce primeau despăgubiri de la A.N.P.R. București și l-a asigurat pe inculpatul C.V., că-l va sprijini în săvârșirea infractiunii de trafic de influentă.

Fapta inculpatului D.S., avocat în cadrul Baroului Dolj, de a-i înlesni inculpatului C.V., comiterea infracțiunii de trafic de influență prin înmânarea mai multor modele de contract de mandat semnate și stampilate în alb, concomitent cu promisiunea că îl va favoriza ulterior comiterii faptei pentru obținerea comisioanelor solicitate pentru traficarea influenței pe lângă angajații A.N.P.R. București s-a apreciat, că întrunește, în drept, elementele constitutive ale complicității la comiterea infractiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

După virarea în contul denunțătoarei T.B. a primei tranșe din despăgubiri, la data de 15 noiembrie 2010, acesta i-a remis inculpatului C.V., prin intermediul martorului Sapira lancu comisionul de 25% în sumă de 45.000 lei.

La data de 24 februarie 2011 denunțătoarea T.B. s-a prezentat la D.G.A.- S.J.A. Constanța formulând denunț în legătură cu inculpatul C.V., că i s-a virat în cont a doua tranșă din despăgubiri, în valoare aproximativă de 280.000 lei de această dată inculpatul C.V. i-a comunicat denunțătoarei T.B. că va veni personal să încaseze comisionul de 30%, în valoare de 84.000 lei.

Respectivele fapte au fost aduse la cunoștința organelor de cercetare penală de către denunțătoarea T.B., iar la data de 28 februarie 2011 inculpatul C.V. a fost prins în flagrant având asupra sa suma de 65.000 lei, primită de la denunțătoare.

Fapta inculpatului C.V. de a pretinde și primi de la denunțătoarea T.B. procentele de 25% și de 30% din cele două tranșe ale despăgubirilor în sumă totală de 450.000 lei, cuvenite denunțătoarei în baza Legii nr. 9/1998, în schimbul exercitării influenței pe care a pretins că o avea pe lângă funcționarii A.N.R.P. București, pentru obținerea urgentării soluționării dosarului și virarea efectivă a despăgubirilor în contul denunțătoarei, s-a apreciat că întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

În cursul urmăririi penale inculpatul C.V. a denunțat activitatea infracțională a doi participanți la săvârșirea faptelor de complicitate ce fac obiectul cauzei, respectiv a lui D.S. și A.I.A., facilitând tragerea la răspundere penală a acestora, situație în raport de care parchetul a solicitat aplicarea față de inculpatul C.V. a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000.

Având în vedere că T.B. a denunțat faptele ce fac obiectul cauzei, la 24 februarie 2011, mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate despre acestea, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus față de denunțătoare neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La termenul din 21 aprilie 2011, mai înainte de începerea cercetării judecătorești în fond inculpatul C.V. a declarat curții faptul că recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu solicită administrarea altor probe, cu excepția acelora în ckcum.stanti.ere, urmând ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală pe care le cunoaște și le însușește ca atare.

Pentru o mai buna administrare a actului de justiție instanța a amânat pronunțarea în legătură cu soEcitarea inculpatului C.V. de a fi judecat conform procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. până la soluționarea pe fond a cauzei.

În cursul cercetării judecătorești pe fond inculpații D.S. A.N. și D.A. au înțeles să uzeze de dreptul la tăcere.

Au fost audiați martorii P.C.P.N., P.S., C.C.G., T.E.C., T.C., C.M., S.I., I.C., D.I., M.M. și T.B.

Cuvântului pe fond au solicitat să dea declarație aceștia au fost ascultați, ambii negând, în esență, săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Denunțătoarea T.B. s-a constituit în cauză parte civilă solicitând obligarea inculpatului C.V. la despăgubiri materiale în sumă de 45.000 lei și dobânda legală aferentă, reprezentând contra/valoarea comisionului remisă efectiv inculpatului.

Totodată denunțătoarea T.B. a solicitat indisponibilizarea tuturor conturilor bancare în lei sau valută, deschise pe numele inculpatului C.V. în vederea acoperirii prejudiciului.

Prin încheierea din 15 mai 2012 Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de constituire parte civilă formulată de T.B. în Dosarul nr. 356/36/2011 al Curții de Apel Constanța.

Inculpații au depus acte în circumstanțiere iar pentru inculpatul D.A. a fost întocmit un referat de evaluare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Conform prevederilor Legii nr. 9 din 08 ianuarie 1998 republicată și normelor metodologice pentru aplicarea respectivei lei, aprobate prin H.G nr. 753/1998, etapele principale în acordarea despăgubirilor conform prevederilor legale menționate sunt; stabilirea de către comisiile județene a dreptului de compensație bancară și cuantumul acesteia, sens în care se emite o hotărâre; înaintarea dosarului către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul A.N.R.P., coordonat de către un vicepreședinte al respectivei autorități centrale; înaintarea dosarului de către Serviciul de aplicare a Legii nr. 9/1998 către vicepreședintele A.N.R.P cu propunerea de plată a despăgubirilor, de invalidare sau rectificare a hotărârilor de acordare a despăgubirilor; emiterea de vicepreședintele A.N.R.P a deciziei prin care dispune, după caz, plata despăgubirilor, rectificarea acestora sau invalidarea lor; solicitarea plății de către persoana îndreptățită la despăgubiri prin cerere scrisă, având anexate decizia de plată, o copie a actului de identitate și dovada deschiderii unui cont bancar; emiterea unei decizii de plată de către vicepreședintele A.N.R.P și realizarea efectivă a plății către petent prin Direcția economică din cadrul A.N.R.P.

întrucât ordinea de rezolvare a cererilor de plată a despăgubirilor stabilită în baza Legii nr. 9/1998 nu a fost stabilită pe baza unor criterii clare și obiective (eventual cronologic), s-a creat posibilitatea obținerii preferențiale a acestora în schimbul unor avantaje materiale oferite factorilor de decizie, așa cum s-a întâmplat și în cauza de față.

Referitor la inculpatul C.V., urmare analizei probatoriului administrat la urmărirea penală, constând în denunțul și declarațiile martorei T.B., ale martorilor S.I., P.C., P.N., P.S. și C.C.G., coroborate cu declarațiile inculpatului și transcrierile convorbirilor telefonice, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.V. este asociat și administrator al SC V.I. SRL având ca obiect de activitate tranzacții imobiliare.

În cursul anului 2009 inculpatul l-a cunoscut pe preotul A.I. aflat în județul Prahova, prin intermediul societății pe care o administra. Ulterior, cei doi s-au întâlnit la mai multe evenimente, relația lor s-a consolidat și, în virtutea acesteia, A.I.A. i-a cerut inculpatului C.V. să găsească persoane îndreptățite la despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, care sunt dispuse să plătească un „comision" negociabil de 25% - 30% pentru a obține cu prioritate plata despăgubirilor, întrucât el are cunoștințe la A.N.R.P ce pot determina urgentarea plății respectivelor despăgubiri, promițându-i un procent de 25% din valoarea comisionului acordat.

În contextul menționat, inculpatul C.V. a cunoscut-o, în cursul lunii octombrie 2010, prin intermediul martorilor P.C. și S.I., pe martora denunțătoare T.B., care era nemulțumită de cursul lent al soluționării despăgubirilor ce i se cuveneau în baza Legii nr. 9/1998, întâlnindu-se cu denunțătoarea T.B. la Constanța, inculpatul C.V. i-a spus acesteia că are cunoștințe la A.N.R.P. București și prin intermediul lor o poate ajuta să obțină plata despăgubirilor, în schimbul unui comision din valoarea acestora, negociat la 25% din prima tranșă și de 30% din a Ll-a tranșă a despăgubirilor.

Odată acceptată oferta inculpatului, acesta i-a cerut martorei denunțătoare T.B. să semneze un contract de mandat prin completarea unui formular, care purta deja stampila Cabinetului avocațial al inculpatului D.S. și semnătura indescifrabilă a respectivului avocat, în care s-au consemnat datele de identitate a celor două părți și procentele reprezentând comisionul cuvenit.

Martorei denunțătoare i s-a înmânat o copie a contractului de mandat pe care acesta a scris numele inculpatului C.V. numărul de telefon al acestuia precum și numărul contului său bancar.

Pentru a-i întări convingerea martorei denunțătoare că are influență asupra angajaților A.N.R.P inculpatul C.V. i-a spus acesteia că este avocat și că cunoaște direct pe persoana care îi poate rezolva problema încasării despăgubirilor.

La data de 14 noiembrie 1010 inculpatul C.V. i-a comunicat denunțătoarei T.B. că la data de 15 noiembrie 2010 urma să-i fie virată prima tranșă a despăgubirilor, reprezentând 40% din totalul despăgubirilor aprobare de A.N.R.P.

Consultându-și contul de la B.RP denunțătoarea T.B. a constatat că acesta fusese creditat cu suma de 180.497,80 lei, și, conform înțelegerii cu inculpatul C.V., a scos suma de 45.000 lei, pe care i-a înmânat-o martorului S.I., la indicația inculpatului C.V., acesta -virându-i inculpatului la 16 noiembrie 2010 suma de 39.400 lei.

La data de 24 februarie 2011 denuntătoarea T.B. s-a prezentat la D.G.A - Serviciul Județean Anticorupție Constanța formulând denunț în legătură cu faptele ce fac obiectul cauzei, moment în care a fost apelată telefonic de inculpatul C.V. Din transcrierea convorbirii telefonice rezultă că inculpatul, C.V. o mștiința pe denunțătoare că i s-a virat în cont a doua tranșă a despăgubirilor, în valoare aproximativă de 280.000 lei, și că va veni personal la Constanța ca să-și încaseze tranșa de 30%.

La aceeași dată de 24 februarie 2011 inculpatul C.V. s-a prezentat la locul de muncă al denunțătoarei T.B. solicitându-i plata comisionului de 30% în valoare de aproximativ 84.000 lei.

În prezența martorilor P.N., P.C. și P.S., denuntătoarea a refuzat plata comisionului invocând faptul că inculpatul C.V. nu s-a prezentat cu originalul contractului de mandat ce urma să fie distrus după efectuarea plății comisionului.

Deși inculpatul a revenit la Constanța la data de 25 februarie 2011, cu originalul contractului de mandat, denuntătoarea T.B. s-a eschivat să se întâlnească cu inculpatul, motivând că nu se află în Constanța și a solicitat amânarea plății comisionului.

În intervalul 25 februarie 2011 - 27 februarie 2011 inculpatul C.V. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu denuntătoarea T.B. în care insista să i se predea comisionul de 30%, pentru a-i fi înmânat numitului, „S.I." (identificat ulterior în persoana lui A.I.A.) ca să nu-și strice afacerile iar în cursul convorbirii din 27 februarie 2011 ora 13.31.36 inculpatul C.V. renegocia comisionul de la 23%, urmând să primească suma de aproximativ 65.000 lei.

La data de 28 februarie 2011 inculpatul C.V. a venit la Constanța însoțit de martorul C.C.G. s-a întâlnit cu denuntătoarea T.B. și apoi s-au deplasat la Sucursala B.R.D Constanța, din apropierea Pietii O., unde inculpatului i-a fost înmânată suma de 65.000 lei de către denunțătoare. Banii primiți au fost introduși de către inculpatul C.V. într-o geantă din piele de culoare maro.

Inculpatul a refuzat să dea curs solicitării denunțătoarei de a confirma în scris pe contractele de mandat că a primit ambele comisioane, spunându-i acesteia că rupă ambele exemplare, denuntătoarea s-a conformat dar a recuperat respectivele exemplare predându-le organelor de urmărire penală.

La ieșirea din unitatea bancară inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant având asupra sa geanta din piele maro în care se afla suma de 65.000 lei.

Deși inițial inculpatul a negat faptele, în cele din urmă le-a recunoscut, relatând și modul în care au contribuit la materializarea activității frauduloase avocatul D.S. și preotul A.I.A. trimiși și ei în judecată pentru fapte de corupție.

Raportat la situația de fapt reținută Curtea a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată'inculpatul C.V. există, a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție a intenției directe și întrunește gradul de pericol social specific infracțiunii, fiind îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului.

În condițiile în care urmează a fi pronunțată o soluție de condamnare a inculpatului C.V. Curtea va admite solicitarea acestuia de aplicare a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

Art. 333 și 338 vol. I urmărire penală, în care acesta susținea, că a făcut demersuri personale, pe cale oficială, la A.N.R.P pentru aprobarea plății despăgubirilor aprobate denunțătoarei T.B. și că suma pretinsă cu titlu de comision era atât pentru demersurile lui cât și ale lui A.I.A., Curtea a reținut calitatea de autor a inculpatului C.V. la săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, întrucât autoratul subsumează complicitatea, fără a avea relevanță care demersuri anume au fost determinantele în atingerea scopului urmărit.

Un argument ce susține faptul că inculpatul C.V. a inclus în valoarea „comisioanelor" solicitate denunțătoarei T.B. o sumă reprezentând prețul demersurilor personale la A.N.R.P București este și acela, că la data de 27 februarie 2011 a renegociat cu denunțătoarea o reducere a comisionului din tranșa a II-a a despăgubirilor de la 30% la 23% fără a avea un acord din partea lui A.I.A. („S.I.") în acest sens, reducerea respectivă fiind astfel făcută, în mod evident, din comisionul ce urma să-i revină în nume propriu, în afara înțelegerii cu A.I.A.

Conform rechizitoriului inculpatul C.V. a fost trimis în judecată pentru o infracțiune prevăzută de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea și sancționarea faptelor de corupție.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 între persoanele cărora li se aplică respectiva lege se află și acelea care îndeplinesc o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luare deciziilor sau le pot influența, în cadrul societăților comerciale.

Inculpatul C.V. având calitatea de asociat și administrator al SC V.I. SRL București îndeplinește în cadrul societății comerciale respective o funcție (administrator) și o însărcinare (acționar) care îi dau dreptul să participe sau să influențeze hotărâtor deciziile privind activitatea societății comerciale.

În condițiile în care prevederile Legii nr. 78/2000 nu acționează aplicabilitatea ci, în săvârșirea faptelor de corupție de către subiecții calificați, prevăzuți la artl, ca aceștia să se afle în exercitarea funcțiilor menționate anterior, este evident că inculpatului C.V. îi sunt aplicabile respectivele prevederi legale.

Aplicarea regimului sancționator al Legii nr. 78/2000 subiecților calificați prevăzuți la artl din respectiva lege în considerarea exclusivă a statutului lor de persoane cu influență și putere de decizie, fără să intereseze dacă au săvârșit infracțiunile de corupție în exercitarea funcțiilor sau însărcinărilor deținute ori, dimpotrivă, fără legătură cu acestea.

Raportat la situația de fapt reținută Curtea a constatat că fapta inculpatului C.V. de a pretinde, în octombrie 2010, denunțătoarei T.B. suma totală de aproximativ 120.000 lei reprezentând procentele de 25% și respectiv 30% din cele două tranșe din despăgubirile aprobate acesteia de A.N.R.P., în baza Legii nr. 9/1998, în valoare totală de 450.000 lei, în schimbul exercitării influenței pe care a pretins că o are pe lângă funcționarii amintitei instituții, în scopul obținerii - urgentării-soluționării acestora, inculpatul p fitniud la datele de 15 noiembrie 2010, suma de 39.400 lei și suma de 65.000 lei la data de 28 februarie 2011, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. Deci, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa conform celor menționate în precedent.

În condițiile în care sunt îndeplinite cerințele art. 320

1

C. proc. pen., fiindu-i admisă solicitarea de a fi judecat conform procedurii prevăzute de textul legal amintit, la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului C.V. se va face aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor legale de pedeapsă.

În considerarea împrejurării că în cursul urmăririi penale inculpatul C.V. a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a numiților D.S. și A.I.A., ce au participat la săvârșirea infracțiunilor de corupție, curtea constată incidența prevederilor artl9 din O.U.G. nr. 43/2002, urmând să reducă la jumătate limitele de pedeapsă prevăzute de lege față de acesta.

Raportând datele concrete ale speței la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., Curtea l-a condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare, în temeiul prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Având în vedere că inculpatul C.V. se află la primul conflict cu legea penală, este în vârstă de 50 ani, este pensionat medical, având o stare de sănătate precară și a avut pe parcursul procesului penal a comportare corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta săvârșită, Curtea a apreciat că acesta prezintă garanții, în sensul că scopul pedepsei (art. 52 C. pen.) poate fi atins, față de el, și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate. În consecință, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. și a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V., pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. și care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul C.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Municipiului București, organ desemnat cu supravegherea ;

b)- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ;

c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă :

d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existentă;

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.V. pedeapsa prevăzută de lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art .71 C. pen. în baza art. 71 alin. ultim C. pen. executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

La aplicarea pedepsei accesorii Curtea a avut în vedere că săvârșirea de către inculpatul C.V. a unei infracțiuni de corupție îl face nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Totodată, i s-a atras atenția inculpatului C.V. asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Întrucât inculpatul C.V. a fost arestat preventiv în cauză, potrivit prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 01 martie 2011 și până la 30 mai 2011 inclusiv.

Având în vedere că prin Decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a luat față de inculpatul măsura liberării provizorii sub control judiciar, in conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura respectivă.

Din extrasul de cont al inculpatului C.V. (fila 58 vol. III dosar urmărire penală) s-a reținut, că acesta a primit la data de 16 noiembrie 2010, prin virament bancar, suma de 39.400 lei de la denunțătoarea T.B., prin intermediul martorului S.I., a fost obligat să restituie denunțătoarei T.B. respectiva sumă, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.

Întrucât prin Ordonanța nr. 33/P/2011 din 24 martie 2011 a D.N.A - Serviciul Teritorial Constanța, s-a instituit sechestru asigurător pe cota indiviză de Vz din terenul în suprafață de 1.180 m.p., situată în comuna Snagov județ Ilfov, număr cadastral 6378, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iunie 2008 la B.N.P., C.M.P. și a cotei de V2 din terenul în suprafață de 2.500 mp situat în extravilanul satului Snagov com. Snagov județ Ilfov, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2007 la B.N.P., C.M.P., aparținând inculpatului C.V. până la concurența sumei de 39.400 lei, în conformitate cu prevederile art. 357 C. proc. pen., s-a reținut respectiva măsură asiguratorie.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., Curtea l-a obligat pe inculpatul C.V., să plătească statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În privința inculpatului D.S., urmare analizei ansamblului probator administrat în cauză, Curtea a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul D.S. este avocat în cadrul Baroului Dolj și avea relații profesionale cu inculpatul C.V., în sensul acordării de asistență juridică acestuia din urmă.

Din declarațiile inculpatului  C.V. vol. II dosar urmărire penală) și din 24 martie 2011 (fila 234, vol. III dosar urmărire penală), coroborate cu conținutul convorbirii telefonice dintre inculpatul C.V. și inculpatul D.S. din 25 februarie 2011 ora 10:53:24 (filele 93-98 vol. I dosar urmărire penală) și a convorbirii din 25 februarie 2011 ora 14:26:14 (filele 106-108 vol. 1 dosar urmărire penală) rezultă, cu certitudine, împrejurarea că inculpatul D.S. cunoștea, la momentul când i-a pus la dispoziție inculpatului C.V. formularele semnate și stampilate în alb, ale contractelor de mandat, activitatea infracțională a inculpatului C.V., fiind de acord să-l sprijine pe acesta în obținerea comisioanelor, care reprezintă, în realitate, sume obținute în urma traficului de influență exercitat asupra funcționarilor A.N.R.P., prin intermediul lui A.I.A., pentru a rezolva dosarele de despăgubiri ale persoanelor beneficiare, în baza Legii nr. 9/1998.

Din declarațiile inculpatului C.V. (fila 234 vol. III dosar urmărire penală) rezultă, că la momentul încheierii contractului de asistență juridică din 01 octombrie 2010 (fila 223 vol. III dosar urmărire penală) și înmânătii formularelor semnate de inculpatul D.S. și stampilate cu ștampila cabinetului său avocațial (fila 225 vol. III dosar urmărire penală) în alb, inculpatul C.V., inculpatul D.S. știa pentru ce „servicii" se încasau comisioanele pretinse persoanelor beneficiare de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, întrucât chiar el apelase la A.I.A., să-i rezolve dosarele unor cunoscuți la A.N.R.P. prin traficarea influenței pe care o avea asupra funcționarilor respectivei instituții, fiind însă refuzat

Chiar dacă ar fi reală împrejurarea susținută de inculpatul D.S., potrivit căreia la momentul încheierii contractului de asistență juridică cu inculpatul C.V. nu cunoștea în cel fel va folosi acesta formulare contractelor de mandat (declarație D.S. fila 222 vol. III dosar urmărire penală) având în vedere că, atunci când află adevărul (decembrie 2010 sau ianuarie 2011) conform propriilor susțineri, își oferă sprijinul ca inculpatul C.V. să obțină „comisioanele" pentru traficarea de influență promițându-i că îl va favoriza să își atingă scopul urmărit, îl califică drept coparticipant la activitatea infracțională a inculpatului C.V. sub forma de participație a complicelui.

Potrivit prevederilor art. 26 C. pen., este complice persoana care, cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte penale, promisiunea de favorizate a făptuitorului putând interveni și în timpul săvârșirii faptei nu numai înainte.

Relevantă în privința faptului că inculpatul D.S. a cunoscut anticipat modul în care inculpatul C.V. va folosi formularul contractului de mandat, cel puțin în cazul denunțătoarei T.B., sunt convorbirile telefonice purtate de cei doi la data de 25 februarie 2011 orele 10.53.24 și respectiv orele 14.26.14, după cum urmează, cu mențiunea că interlocutorul „B." este inculpatul D.S. B. o singură vedere, o singură problemă ar fi, că, cu latura penală ar fi o problemă. Adică că tu te-ai, tu acolo ce-ai scris în ăla, în contractul ăla, ai scris că demersurile care le faci tu pentru asta, nu, sau ce ai scris ?

C.V. - Da, demersurile care le fac la.

B. - Da, n-ai specificat ce demersuri și ce alea și ce alea.

C.V. - Nu, nu, nu. Nu, nu.

B. - A, pentru că singura chestie penală domnule ar fi să îți facă vreo plângere penală si ar rezulta că asa a si reușit si tu în situația asta deci cum să-ți spun domnule aicea e o, aici e singura problemă, sti că defiapt e, na, îți dai seama ce e. Dar tehnic tu îi spui, „N-am avut domnule nici un fel de treabă, am zis că alerg acolo și alea". Faci pe prostu, Înțeleși ? Deci, numai dacă nu îți facă plângere penală, civilă n-ai nici o problemă, civilă fi comercial. Civil n-ai nici o problemă, iar penal, nici penal n-ai, dar te zgărmă în rahat, mă înțelegi tu ? Cum o dai în penal e, adică poate să zică că ai trafic de influența sau chestii de genul ăsta, înțelegi tu ?'Aia poate să facă, să-ți facă o plângere, domnule mi-a luat banii că a zis că îmi aranjează, cutare acolo, si tu trebuie să mersi de maniera următoare „Nu domnule eu am spus că mă ocup de dosarul ei, să văd ce și cum ce se face, păi, și pentru asta i-am cerut comision ", nu ai treabă, pe ăia nu îi interesează penal dacă i-ai cerut comision, că i-ai făcut. Ala e contract civil, sti ? Deci nu poate să facă dovada, asta că tu ai făcut alea, mă înțelegi tu, că n-ai făcut vreun, na. Asta e singura problemă aici periculos si ca să îi pune pe ăia pe îți face vreo plângere si atunci trebuie să fi tu, cam cu ochii în patru, (neinteligibil) Asta este singura problemă deci ca să zică că ai trafic de influența, domnule da (neinteligibil) mi-a spus că aranjează acolo fi că nu știu ce ăștia de la, de acolo, de la penal, trebuie să (neinteligibil) urmărirea penală că ai mințit-o pe asta, înțelegi tu ? Domnule, am mințit-o, dar nu am pe nici o relație acolo, eu am zis camă ocup de ea, văd unde e dosarul fac toate demersurile, cu asta basta. înțelegi?

C.V. - Îhă.

B.- Adică, aici este ideea exact pe invers, că dacă îți face pe penal dacă, pe civil n-are nici o treabă, pe civil pierde tot, n-are nici o chestie. Bine si ăștia pe penal or să, or să zică ceva cu n-ai domne ai făcut contract cu omul că o să-i dai ăla, ce, ura si la gară dăi ăla. In principal ăștia de pe penal or să fi că o trimit pe civil, mă înțelegi ? Nu e de competența lor, deci de competența ăstora, știi?

C.V. - Păi, de asta să știu cum pun problema, înțelegi ?

B. - Deci nu ai, deci, dar tu știind, știind asa în spate cutare, că ea asta ar putea să facă ca să te încurce un .un pic, mă înțelegi tu ? De maniera asta te poate face, asta nu înseamnă că o scutește pe ea de datorie, nu știu dacăm-ai înțeles ?

C.V. - Îhî.

B. O scutește de datorie, decât să-ii facă ție rău, așa să te, adică să, tensiuni și căcaturi de genul ăsta, înțelegi ? Iți spun eu ce sa faci și cum și ce să spui, știi ? Da, tensiuni din ăștia, asta e singura chestie care poate să o facă.

C.V. - Îhă.

B. Da, e grea, cum spun, nu, greu să-ți dea vreo dată începerea urmăririi penale pentru așa ceva. Pentru că na, aicea trebuie să organizeze flagrant, se organizează alea, nu contează că vorbești tu cu unu la un pahar, bă mă ajuți și tu cu chestia aia. Aicea trebuie să-ți organizeze flagrant ca să, înțelegi ?

C.V. -Da?

B. - Da. La luare de mită, la luare și dare de mită, ca să fie Ok, trebuie să-ți organizeze flagrant, trebuie să te prindă cu.cu, că așa eu vorbesc, că eu vorbesc ca o moară că aranje^ cutare, fac cutare da .și eu pot să vorbesc cu oricine, mă îmbăt discut ce vreau eu, ce îmi trece mie prin cap, înțelegi ? Nu vorbele se pun aici, ci doar faptele, înțelegi ?

C.V. - Da.

B. - Și dacă nu, trebuia să-ți organizeze un flagrant, că dai că faci, că alea, alea, înțelegi ? Trebuie, iar faptul că tu iei banii acuma că i-ai făcut, acesta e contractul tău, că ai făcut că n-ai făcut nimic, cert este că tu așa ai contract, deci nu e nici o problemă, nu. Spune, discuți cu ea, domnule ai făcut convenție cu mine să-mi dai chestia asta, da ? Ok Bun. V-am obligat, nu, avem martori .Și martorii sânt ai tăi sau ai ei ?

C.V. Păi, nu mai știu dacă am pus martori, da am semnat eu cu ea și ștampila ta.

B. - Băi, te salvez eu.

C.V. - A ?

B. - Te salvez eu din punct de vedere civil. înțelegi ? Te salvez eu că sânt eu practic din martor.

C.V. - Bine.

B. - Înțelegi ? Deci pe civil, n-ai nici o problemă și nici pe penal, decât că îți face, cum să spun faci foile, trebuie să fi atent, să fi tot felul de căcaturi, înțelegi ?

C.V. - Da, da, da.

B. - Dar, tehnic nu poate, trebuia să-ți organizeze un flagrant, că nu contează că vorbești tu cu unu că bă mă ajuți și tu cutare, trebuie să vadă că i-ai dat bani, că i-ai dat alea, alea.

C.V. - Am înțeles.

B. - A.dică, cu alte cuvinte. Cu alte cuvinte, ea trebuie să-ți dea ție banii, iar tu, când îți dă banii, ai srijă ce faci cu ei.

C.V. -A, corect.

B. - Înțelegi sau nu ?

C.V. - Da, da, da.

B. - Ea trebuie să-fi dea banii că în ba%a contractului mai departe ce faci tu cu banii, ai grijă ce faci tu cu ei treaba ta, ce, nu știu ce faci, da?

C.V. - Îhă. Bine.

B. - înțelegi ?

C.V. - Bine."

(convorbire din 25 februarie 2011 ora 10:53:24), precum și convorbirea din aceeași dată ora 14.26.14;

„B.- E contract sub semnătură privată, că am văzut ca avocat i-am pus ștampila deci martor beton, cum să nu câștigăm.

C.V.- Am câștig de instanță, nu ?

B.- Bineînțeles da, nu-i o problemă aici.

B.- Văi, cum dacă e, dacă și-a pus semnătura, este semnătura ei Ok.

Afirmația inculpatului C.V., în sensul că inculpatul D.S. cunoștea la momentul predării formularelor de contract de mandat către el, activitatea sa infracțională, întrucât îl rugase să-i rezolve și lui două dosare de despăgubiri asemănătoare cu acela al denunțătoarei T.B. este confirmată de conținutul convorbirii telefonice dintre cei doi purtată la data de 26 februarie 2011 ora 16 decembrie 12;

B.- A.M. zici ca săptămâna viitoare. A.M.

C.V.- Păi depinde.depinde de rezolvarea de la Constanța.

B.- A, deci nu le bagă la ăștia ai mei.

C.V.- Păi nu, dacă rezolv luni și iau banii, bagă sigur. Ai înțeles?

B.- Păi ce legătură are una cu alta?

C.V.- Păi da, nu vrea samă ajute acela dacă nu facem rost de bani, tu nu înțelegi?

B.- Păi, bă, dacă a apucat să bage dosarele ce mai poate sale ia înapoi?

C.V.- Păi nu, dosarele nu.păi nu, până nu se face ordinele de plată nu, nu se știe nimic. În momentul în care se face ordinele de plată atunci știm când se bagă sigur.

B.- A, deci nu e sigur că trebuie să primești banii săptămâna viitoare.

C.V.- Mă, normal, dar. o să mă duc luni să iau banii și dacă am luat banii se rezolvă treaba, nu e nicio treabă.

B.- Îhî. Păcat di. Să-i rezolv și eu pe ăia, să scap odată, că după aia-

C.V.- Da, femeia mi-a zis că sigur îmi dă banii luni, să mă duc să-i iau.

B.- Și atunci de ce a făcut atâtea figuri?

C.V.- Ei.aveam 30%, a redus la 25%, înțelegi?

B.- Ei asta el (...)".

Raportat la cele reținute, curtea va înlătura ca nereale apărările inculpatului D.S., potrivit cărora nu a cunoscut în ce mod va folosi inculpatul C.V. formularele contractelor de mandat, eliberate de el în condiții de legalitate (avea contract de asistență juridică) și, câtă vreme clauzele contractuale erau înserate în concret de inculpatul C.V. și că nu a beneficiat de nici un folos materiale, acest ultim aspect nefiind condiție legală pentru reținerea complicității la trafic de influență.

Inculpatul D.S., a apelat la inculpatul C.V. pentru rezolvarea a două dosare.de despăgubiri în considerarea că inculpatul C.V. îl cunoștea pe A.I.A. și putea intermedia traficul de influență, nefiind, deci, necesar ca el să îl cunoască în mod direct pe A.I.A. raportat-la cele ce preced constată, că fapta inculpatului D.S. există, a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție a intenției directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) și întrunește gradul de pericol social al infracțiunii, fiind deci, îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind angajarea răspunderii penale a inculpatului amintit

În drept, fapta inculpatului D.S. de a-i pune la dispoziție inculpatului C.V. mai multe formulare de contract de mandat, necompletate, având însă aplicată, în original. Ștampila cabinetului său avocațial și semnătura lui, cunoscând că acestea vor fi folosite pentru obținerea de foloase injuste în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, de către inculpatul C.V. și de a-i promite acestuia din urmă că îl va favoriza ulterior comiterii faptei, întrunește elementele constitutive ale compHcității la comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.

Aplicabilitatea Legii nr. 78/2000 față de inculpatul D.S. este justificată de calitatea sa de avocat, pe care a exercitat-o în activitatea infracțională, precum și împrejurarea că este complice la săvârșirea unei infracțiuni cu subiect calificat, având cunoștință de faptul că inculpatul C.V. este administrator al unei societăți comerciale.

Având în vedere contextul concret în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpatului D.S., în sensul că a înțeles să-și ajute un client care i-a solicitat sprijinul, că se află la primul conflict cu legea penală, este integrat în muncă și se bucură de aprecieri favorabile, atât la locul de muncă cât și în societate, comportamentul anti-social fiind o excepție în cadrul unei conduite socio-profesionale general corespunzătoare, curtea apreciază, că se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., procedând în consecință.

Având în vedere datele concrete ale speței, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., între care existența cauzelor de atenuare a răspunderii penale, curtea îl va condamna pe inculpatul D.S., în temeiul prevederilor art. 26 C. pen. în referire la att.6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lita C. pen. și a art. 74 alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Totodată, conform prevederilor art. 71 C. pen., se va aplica inculpatului D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b),c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

La aplicarea pedepsei accesorii, curtea a avut în vedere că prin săvârșirea unei infracțiuni de corupție, în exercitarea calității de avocat pe care o are inculpatul D.S., a devenit nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat sau să exercite profesia de avocat de care s-a folosit în activitatea infracțională realizeze consecințele negative ale comportamentului anti-social, datorită pregătirii de specialitate juridică, că fapta pentru care va fi. condamnat în cauză este un accident în viața sa, pe care nu va mai dori să-l repete, pentru a nu-și compromite poziția câștigată în societate, curtea apreciază că există garanții reale privind atingerea scopului pedepsei, prevăzut de art. 62 C. pen., în ceea ce-l privește, și fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate.

Drept urmare, constatând incidența prevederilor art. 81 C. pen., curtea va suspenda condiționat executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului D.S., pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în baza art. 82 C. pen. și care încep să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.

Conform preveder