ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.04.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2012

HOTĂRÂRE
17.04.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Prin sentința penală nr. 122 din 18 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 2921/118/2011 a fost condamnat inculpatul S.R.,  fără antecedente penale, la pedepsele:

- de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

-

de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

În ceea ce privește pedeapsa complementară, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 76 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse aplicate inculpatului S.R. au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.

Conform prevederilor art. 71 alin. (1) și alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.R.

în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 01 februarie 2011 lăzi.

Conform dispozițiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpat, în vederea distrugerii, a cantităților de 454,2 grame cannabis și de 5 grame cannabis, depuse la I.G.P.R.-D.C.C.O., - B.C.C.O. Constanța - Camera de Corpuri Delicte.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. au mai fost confiscate de la inculpatul S.R. două cântare electronice depuse la Camera de Corpuri Delicte.

Inculpatul S.R. a fost obligat la cheltuieli judiciare, în sumă de 650 lei, către stat.

Pentru a această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 25/D/P/201l din 15 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului S.R. Pentru, săvârșirea în concurs real sau material a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul S.R., în cursul lunii ianuarie 2011, a introdus în România circa 462,6 grame de cannabis și totodată, la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deținând în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculețe conținând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis și din care la aceeași dată i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, aproximativ un gram de cannabis.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, întocmit la data de 24 ianuarie 2011 de către lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanța; procesele-verbale încheiate de către investigatorul sub acoperire „M.C. „la datele de 28 ianuarie 2011, 29 ianuarie 2011,30 ianuarie 2011 și de 31 ianuarie 2011; proces-verbal de percheziție domiciliară din 01 februarie 2011, efectuată la imobilul din municipiul Constanța, unde locuia f.f.l. inculpatul; buletine de analiză ale S.C.J.U. Constanța privind pe S.R., D.E., I.A.; raport de constatare tehnico-științifică din 02 februarie 2011, al L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanta;- declarația martorei I.A.;- declarațiile martorului D.E.; declarațiile inculpatului S.R. care a recunoscut și regretat faptele comise.

La termenul de judecată din data de 11 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S.R.,în prezența apărătorului său, a solicitat să beneficieze de dispozițiilor art. 320

1

Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanța de judecată, susținerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.

Din materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală și însușit de către inculpat, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

La data de 24 ianuarie 2011 lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanța, Compartimentul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul S.R., împreună cu membrii familiei sale, S.R., S.V.A. și S.A., constituiți într-un grup infracțional organizat, ar procura din Cehia cannabis pe care îl introduc în România, în scopul vânzării.

Prin Ordonanța nr. 4/A/2010 din 26 ianuarie 2011, a Serviciului Teritorial Constanța din cadrul D.I.I.C.O.T., (Dosar nr. 25/D/P/2011), a fost autorizat un investigator sub acoperire, "M.C." pentru a culege și strânge date și informații cu privire la activitatea infracțională desfășurată de numitul S.R. cât și de alte persoane din anturajul acestuia.

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu,dar și din

procesele - verbale încheiate de investigatorul sub acoperire în perioada 28 ianuarie-31 ianuarie 2011, în urma verificărilor întreprinse, a rezultat faptul că inculpatul S.R. s-a întors din Cehia în România, împreună cu fratele său geamăn, Stan Remus, cu un autoturism, de culoare gri, înmatriculat în Bulgaria, ocazie cu care a introdus în țară cannabis, disimulat în autoturismul menționat, pe care apoi l-a depozitat la imobilul în care locuia fără forme legale, situat în municipiul Constanța. S-a stabilit, de asemenea, că la acest imobil inculpatul S.R. vindea cannabis.

La data de 01 februarie 2011, în baza autorizației din 01 februarie 2011 emisă de Tribunalul Constanța, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Constanța au efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului S.R.

Din procesul-verbal încheiat de lucrătorii de poliție la data de 01 februarie 2011 rezultă că în jurul orei 14.00, aceștia au observat că în fața imobilului situat în municipiul Constanța, a oprit un autoturism, iar conducătorul auto a intrat în acest imobil pentru aproximativ trei minute, după care a părăsit locația la volanul aceluiași autoturism.

Respectiva mașină a fost depistată în aceeași zi de către lucrătorii de poliție în parcarea Complexului „C.M." din municipiul Constanța, iar conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului D.E.. Acesta fiind audiat la sediul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța, a recunoscut că a intrat în imobilul din municipiul Constanța, cu scopul de a procura de la inculpatul S.R. un gram de cannabis.

Numitul D.E. a mai precizat faptul că în schimbul sumei de 50 de lei inculpatul S.R. i-a dat un pliculeț din material plastic, în care se găsea un gram de cannabis pe care el l-a consumat. Martorul aflase în urmă cu două săptămâni că inculpatul S.R. se ocupă de vânzarea de cannabis.

La aceeași dată, numitul D.E. a fost condus la S.C.J.U. Constanța unde a fost supus unor analize de laborator, ocazie cu care s-a constatat că acesta este într-adevăr consumator de marijuana, precum a reieșit și din buletinul de analiză al acestei instituții.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul din municipiul C., a fost depistat inculpatul S.R. și a mai fost găsit un număr de 445 de pliculețe din material plastic transparent conținând o substanță vegetală cu miros specific de

cannabis. Cu acest prilej au mai fost identificate și două cântare electronice. (aspectele au fost redate în procesul-verbal încheiat de către lucrătorii de poliție).

Raportul de constatare tehnico-științifică din 02 februarie 2011, întocmit de către L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanța, a concluzionat că în cele 445 de pliculețe identificate la inculpat, se află cantitatea totală de 461,6 grame cannabis. Probele au fost constituite din : proba nr. 1:460,4 grame cannabis și proba nr. 2 :1,2 grame cannabis. în probele 1 și 2 s-a pus în evidență T.H.C., substanță . psihotropă biostintetizată de planta cannabis. Cannabisul face parte din tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri.

Inculpatul S.R., fiind audiat în prezența unui apărător ales, în faza de urmărire penală, a recunoscut că la data de 01 februarie 2011 i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, un gram de cannabis și totodată la aceeași dată a fost prins deținând, în scop de vânzare, la imobilul din mun. Constanța, cantitatea de 461,6 grame cannabis, ambalată în 445 de punguțe din material plastic transparent.

Inculpatul a declarat (atât la data de 01 februarie 2011 când a fost depistat de către organele de poliție, cât și la data de 14 februarie 2011, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală), că a cumpărat respectivele droguri din Cehia și le-a introdus în România disimulate în bagajele persoanele, pe la P.T.F. Nădlac iar ulterior folosind cântarele electronice de la domiciliu a porționat cannabisul, și l-a introdus în scop de vânzare, în cele 445 de pliculețe din material plastic.

Inculpatul S.R. a deținut deci în scop de vânzare drogurile găsite la imobilul în care locuia.

Instanța de fond a apreciat că declarația inculpatului S.R. s-a coroborat și cu procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța, cu procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, dar și cu declarația martorei I.A., prietena inculpatului.

Martora I.A. fiind audiată la sediul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Constanța, a precizat că la sfârșitul lunii decembrie 2010 a plecat în Grecia, împreună cu prietenul ei, inculpatul S.R., de unde ea s-a întors singură în România la data de 08 ianuarie 2011. Martora a mai susținut că inculpatul S.R. a încunoștințat-o că din Grecia se va deplasa în Cehia pentru a se întâlni cu vărul său, S.A., de la care au existat indicii că inculpatul ar fi procurat din Cehia respectivele droguri găsite cu ocazia percheziției domiciliare.

Modul în care aceste droguri erau ambalate, cât și împrejurarea că inculpatul nu era consumator de droguri (precum a reieșit din buletinul de analiză cât și din declarația martorului D.E.), demonstrează că

inculpatul S.R. se ocupa exclusiv cu activități de trafic de droguri, iar motivul pentru care s-a deplasat din Grecia în Cehia a fost tocmai acela de a procura drogurile pe care le-a introdus ulterior în România, pentru comercializare.

Față de poziția necondiționată de recunoaștere adoptată de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, declarațiile "sale coroborându-se cu probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că vinovăția inculpatului S.R. a fost probată, în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului S.R., constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2011 a introdus, fără drept, în România aproximativ 462,6 grame de cannabis, drog de risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deținând fără drept, în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculețe conținând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis, din care la aceeași dată i-a și vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, cea un gram de cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale și obligatorii, de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv de gradul concret de pericol social al faptelor comise, destul de ridicat, împrejurările concrete în care inculpatul a înțeles să acționeze, natura drogurilor, droguri de risc, cantitatea însemnată de stupefiante, introdusă în țară, în mod conștient și fără drept și deținută în vederea comercializării și a realizării de venituri, efectele deosebit de nocive produse de acest gen de droguri, pe termen îndelungat asupra sănătății fizice și psihice, în special a tinerilor, care prezintă o mai mare atracție la consumul acestora, împrejurarea că inculpatul nu este consumator de droguri, ceea ce evidențiază că acesta este specializat doar în activități de introducere în țară și de trafic de droguri, scopul urmărit, forma de vinovăție cu care a acționat și anume intenția directă, dispozițiile din partea generală a codului penal și limitele de pedeapsă fixate în legea specială.

Referitor la persoana inculpatului, prima instanță a reținut că acesta este foarte tânăr,  cu un nivel mediu de instruire, studii 8 clase, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând comiterea celor două fapte.

Totodată, instanța de fond a apreiat că, în raport de împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a avut o bună conduită anterior comiterii faptelor, (față și de caracterizările depuse la dosar), este foarte tânăr, fiind necesar a i se acorda o șansă în conștientizarea gravității faptelor săvârșite, cantitatea drogurilor depistate, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenunate judiciare, făcând aplicarea în acest sens a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) alin. (2) C. pen. și prin raportare la disp. art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și

art. 76 lit. d) C. pen., cu consecința coborârii în mod corespunzător al cuantumului pedepselor cu închisoare stabilite, sub minimul special prevăzut de lege.

Prima instanță a mai reținut că în cauză s-a solicitat atât de către apărătorul inculpatului cât și. de procuror, reținerea și a circumstanței atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a apreciat că inculpatul S.R. nu poate fi însă beneficiarul a două circumstanțe atenuante, pentru o singură împrejurare și anume cea legală, ca efect al aplicării art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cea judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. ca urmare a recunoașterii vinovăției sale.

În acest sens s-a reținut că, inculpatul S.R. a fost sincer și a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, dar această atitudine nu poate justifica reținerea a două circumstanțe atenuante pentru aceeași împrejurare și implicit beneficiul său în privința a două norme legale de reducere a pedepsei pentru același aspect.

În considerarea acestor motive, s-a apreciat că reținerea disp.art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. ca efect al recunoașterii vinovăției, exclude aplicarea și a disp. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Totodată, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 320

1

1

alin. (7) C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă cu închisoare prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune.

Întrucât faptele au fost comise în concurs real sau material de infracțiuni, în baza art. 33 lit. a) rap.la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoare aplicate, urmând ca inculpatul S.R. să execute pedeapsa cea mai grea, în regim de detenție, în condițiile art. 57 C. pen.

Ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante judiciare, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.

În considerarea Deciziei nr. 74 din 05 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secții unite - de admitere a recursului în interesul legii, ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe conform art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen., față de criteriile stabilite în disp. art. 71 alin. (3) C. pen., în raport și de natura infracțiunilor comise, încălcările normelor legale cuprinse în legea specială, durata pedepselor, valorile sociale lezate, gravitatea ridicată a acestora, de împrejurările cauzei, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

Apreciindu-se că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, subzistă și în actuala etapă procesuală, mai ales că s-a adoptat o soluție de condamnare, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, dispusă prin încheierea de ședință nr. 09 din 02 februarie 2011a Tribunalului Constanța

(Dosar nr. 1752/118/2011) menținută prin Încheierea nr. 12/P din 07 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța (Dosar nr. 139/36/2011).

Prima instanță a apreciat că cererea apărătorului inculpatului de a se proceda conform art. 139 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 145 C. proc. pen. este inadmisibilă, față de conținutul textului art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 01 februarie 2011 lăzi.

Împotriva sentinței penale nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanța a declarat apel, în termen legal, inculpatul S.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în legătură cu condamnarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 3 din Legea nr. 143/'200 și individualizarea pedepselor.

În esență, apelantul inculpat S.R. a susținut că, deși, la cererea sa, i-au fost aplicate prevederile art. 320

1

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, inculpatul a susținut că în mod greșit nu i-a fost reținută și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condițiile în care încă de la urmărirea penală a recunoscut faptele, iar aplicarea art. 320

1

1

Prin Decizia penală nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul art. 397 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul S.R., (deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța), împotriva sentinței penale nr. 122 din data de 18 martie 2011), pronunțată de Tribunalul Constanța.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând, s-a dispus:

Reducerea pedepsei aplicate inculpatului S.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatului S.R. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

alin. (1), (2) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.R.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 86

2

În baza art. 86

3

alin. (1). C. pen., a fost obligat inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ desemnat cu supravegherea.

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.R.,  fără antecedente penale, de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 02 februarie 2011 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

S-a dispus ca hotărîrea să fie comunicată la locul de deținere.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestului preventiv de la 01 februarie 2011 la 30 mai 2011.

S-a dispus înlăturarea din hotărârea apelată a dispozițiilor contrare prezentei decizii și au fost menținute celelalte dispoziții.

în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.

Examinând hotărârea atactă prin prisma criticilor formulate de inculpatul S.R., a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză la urmărirea penală, în mod corect a apreciat instanța de fond că faptele inculpatului S.R. întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și, respectiv, de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prevăzute și pedepsite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, săvârșite în concurs real, potrivit prev.art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat că în mod justificat au fost reținute în favoarea inculpatului S.R. dispozițiile art. 320

1

judecătorești și că probele de la urmărirea penală fac dovada săvârșirii cu vinovăție, sub forma intenției directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.) a faptelor descrise în rechizitoriu și care întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată.

Totodată, s-a mai reținut că săvârșirea infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de către inculpatul S.R. este probată, fără echivoc, cu declarațiile de recunoaștere, în care inculpatul descrie amănunțit modul în care a procedat, coroborate cu declarația martorei I.A., conținutul procesului-verb al din data de 1 februarie 2011 întocmit de lucrătorii de poliție, încheiat urmare percheziției de la domiciliul inculpatului și cu raportul de constatare tehnico-știițifică din 2 februarie 2011.

Drept urmare, instanța de apel a constatat că, soluția de condamnare a inculpatului S.R. pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este temeinică și legală, neimpunându-se achitarea acestuia pentru inexistența faptei, conform principiului „ in dubio pro reo".

Totodată, s-a mai reținut că, săvârșirea de către inculpatul S.R. a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este probată cu procesele-verbale din 28, 29, 30 și 31 ianuarie 2011 încheiate de investigatorul sub acoperire „M.C.,, procesul-verbal din data de 1 februarie 2011, de percheziție la domiciliul inculpatului, declarațiile martorului D.E., buletinele de analiză ale S.C.J.U. Constanța, raportul de constatare tehnico-științifică din 2 februarie 2011 coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște și regretă faptele.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță a aplicat prevederile art. 320

1

În condițiile în care vinovăția inculpatului a fost probată fără dubii, în legătură cu cele două fapte reținute prin rechizitoriu, independent de recunoașterea acestuia iar alin. (2) al art. 320

1

C. proc. pen. prevede expres recunoașterea în totalitate de către inculpat a faptelor din actul de sesizare a instanței, instanța de apel s-a apreciat că nu poate fi primită cererea inculpatului apelant S.R. de a se dispune achitarea sa pentru inexistența faptei, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Totodată, instanța de apel a apreciat că în mod temeinic instanța de fond nu a valorificat recunoașterea inculpatului ca și circumstanță atenuantă (art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.), cu atât mai mult cu cât aceasta este expresia unui comportament rațional și normal în fața unei evidențe de necombătut.

Totodată, s-a mai avut în vedere că, una și aceeași împrejurare nu poate căpăta valențe multiple de atenuare a răspunderii penale prin reducerea succesivă a cuantumului pedepsei aplicate.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatalui de prima instanță, instanța de apel a constatat că, raportat la circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia, la incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și la împrejurarea că modalitatea concretă de săvârșire a faptei de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc a fost posibilă pe baza declarațiilor detaliate ale inculpatului, sub astectul cuantumului, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. b) C. pen. este prea severă.

În consecință, s-a constatat întemeiată respectiva critică și a admis apelul inculpatului S.R., a desființat în parte sentința penală nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanța și rejudecând, a redus pedeapsa aplicată acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul S.R. se află la primul conflict cu legea penală și că, pe parcursul procesului penal, a avut un comportament corespunzător, care a condus la desfășurarea cu celeritate a procedurilor judiciare, instanța de apel a apreciat că, aspectele respective pun în evidență dorința inculpatului de a-și corija comportamentul față de respectarea valorilor sociale apărate de legea penală, existând astfel garanții că scopul pedepsei față de acesta (prevăzut de art. 52 C. pen.), poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate.

Pe cale de consecință, s-a făcut aplicare a prevederilor art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen. și s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.R., pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform preved.art. 86

2

În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a dispus suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei accesorii.

Potrivit prevederilor art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul S.R. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, organ desemnat cu supravegherea.

-

să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Conform prevederilor art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 02 februarie 2011 emis de Tribunalul Constanța, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.

Din pedeapsa de 3 ani închisoare s-a dipsus deducerea perioadei reținerii și a arestului preventiv al inculpatului S.R. din 01 februarie 2011 la 30 mai 2011.

Urmare examinării din oficiu a sentinței penale nr. 122 din 18 martie 2011 a Tribunalului Constanța s-a dispus înlăturarea din hotărâre a dispozițiilor contrare prezentei decizii și menținerea celorlalte dispoziții.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel în sensul greșitei individualizări a pedepselor, precum și cu privire la greșita modalitate de executare a pedepsei rezultante.

S-a susținut că pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită inculpatului de instanța de apel pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legera nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320

1

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, s-a susținut că, prin aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, instanța de apel a dat dovadă de o clemență exagerată, neputându-se obține astfel reeducarea inculpatului, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare fiind în dezacord cu pericolul social concret al activității infracționale desfășurată de inculpat.

A solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică și prin care s-a făcut o individualizare a pedepselor cu respectarea prevederilor art. 52 și art. 72 C. pen.

Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În baza examenului propriu, în raport de materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului S.R. au fost corect reținute, atât de prima instanță, cât și de instamnța de apel, acesta solicitând în fața instanței de fond la termenul de judecată din data 11 martie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, în prezența apărătorului său, să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește, învederând că nu solicită administrarea de probe.

Cu acest prilej, inculpatul a fost ascultat în mod nemijlocit de către instanța de judecată, susținerile făcute fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 320

1

alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., pentru aplicarea procedurii simplificate de judecată se impune îndeplinirea cumulativă a trei condiții, respectiv, cererea inculpatului să intervină până la începerea cercetării judecătorești, în primă instanță, să existe din partea inculpatului o recunoaștere totală și necondiționată a tuturor faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, iar probele administrate în faza de urmărire penală să fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei pedepse.

Pe de altă parte, conform alin. (8) al aceluiași articol, instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, iar în acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun,

Din conținutul art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. rezultă că, în cazul aplicării acestei proceduri, inculpatul care își recunoaște vinovăția beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cu o treime și în ipoteza existenței altor circumstanțe, fie atenuante, fie agravante, efectul acestora se raportează la limitele de pedeapsă astfel reduse.

Acest beneficiu acordat persoanei care este judecată în baza acordului de vinovăție, trebuie reflectat în pedeapsa aplicată, având în vedere că durata procedurii este redusă considerabil, nu se mai adrnrnistrează alte probe, prin urmare, celeritatea procedurii este accentuată.

În opinia înaltei Curți, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au apreciat în mod corect că, în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute de lege și a admis cererea formulată de inculpat de a se judeca conform procedurii prevăzută de art. 320

1

În recursul său, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond care a dispus aplicarea inculpatului a pedepsei de de 4 luni și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. și executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate.

Din interpretarea dispozițiilor art. 72 C. pen. rezultă că, operațiunea de individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Pentru a-și putea îndeplini funcțiile care sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii, privativă sau neprivativă de libertate și duratei, atât gravității faptei, potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte constată că în mod corect, instanța de apel a avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2011, inculpatul S.R. a introdus în România circa 462,6 grame de cannabis, iar la data de 01 februarie 2011 a fost depistat deținând în scop de vânzare, la domiciliul său, un număr de 445 pliculețe conținând cantitatea totală de 461,6 grame cannabis și din care la aceeași dată i-a vândut numitului D.E., în schimbul sumei de 50 lei, aproximativ un gram de cannabis, împrejurările în care acestea au fost comise, amploarea acestui fenomen infracțional, reprezentat de traficul de droguri de risc și introducerea în țară, de droguri de risc, fără drept, consecințele nefaste pe care le au aceste substanțe asupra sănătății publice.

Totodată, în procesul de individualizare a pedepsei instanța de apel a avut în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, a recunoscut faptele încă din faza de urmărire penală, așa cum sunt descrise în rechizitoriu, beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedespaă prevăzute textele incriminatoare, este o persoană tânără, cu șanse de reeducare, iar până la data comiterii faptei a avut un loc de muncă și a avut o atitudine cooperantă, de împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu

rigorile legii penale, din fișa de cazier judiciar rezultând că nu este cunoscut cu antecedente penale, (fila 43 dosar de urmărire penală ), aspecte care au fost reținute deja ca și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului de către instanța de apel, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei rezultante aplicate de instanța de fond și schimbarea modalității de executare, dipunând suspendarea sub supraveghere, conform dispozițiilor prevăzute de art. 86

1

Prevenirea săvârșirii,de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei.

Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni și ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Potrivit dispozițiilor art. 86

1

Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului de instanța de apel, respectiv suspendarea sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

Înalta Curte constată că instanța de apel, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, este tânăr, și-a recunoscut faptele și a manifestat regret față de infracțiunile comise, a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile aplicării dispozițiilor art. 86

1

sancțiunii aplicate, pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru inculpat, în sensul că și fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârși infracțiuni.

Față de aceste aspecte, se apreciază că, în condițiile reținerii și acordării eficienței juridice cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., pedepsele aplicate inculpatului de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, reduse cu 1/3 - de la 2 ani la 10 ani închisoare) și de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, (limitele de pedeapsă sunt de la 10 ani la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, reduse cu 1/3 - de la 6 ani și 6 luni la 13 ani și 4 luni închisoare), au fost just individualizate, acestea fiind orientate sub rninirnul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.R. de instanța de apel reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul său fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale și răspunde principiului proporționalității în raport cu gradul concret de pericol al faptei și cu datele personale ale inculpatului, fiind adecvată și suficientă pentru realizarea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, se constată că motivul de recurs invocat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța prin care a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de apel, este nefondat și urmează să fie respins, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanța vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intirnatului inculpat S.R. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lăngă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 69/P din 30 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.R. pînă la prezentarea apărătorului ales , în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi 17 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1554/2012
cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. ultim C. pen. rap. la art. 76 lit. a) C. pen. și în referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentr
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 848/2012
după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în referire la art
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 305/2012
infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.I., zis
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3916/2012
D.O. la: - o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. (faptă din perio
ÎCCJ 2012-08-08
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 175 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5604/118/2010 a dispus condamnarea inculpatului T.M.: -
Sursă