ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2521/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 175 din 28 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5604/118/2010 a dispus condamnarea inculpatului T.M.: - la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. - la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. - la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la introducerea în țară de droguri de risc, prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 10 (zece) ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a constatat că în cauza nr. 11265/118/2009 a Tribunalului Constanța, prin Sentința penală nr. 471 din 22 decembrie 2010 s-a dispus în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscarea specială de la inculpatul T.Ș.

a cantității de rezină de canabis introdusă în țară, respectiv cantitatea de 97,2 grame rezină de canabis (proba nr. 1) și 718,8 grame rezină de canabis (proba nr. 2a), 182,1 grame rezină de canabis (proba nr. 2b), iar în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de droguri confiscată, arătată mai sus. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. 365D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților T.Ș.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., T.I. și E.C.S. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (1) din C. pen. nr. 143/2000 cu aplic. art. 33 C. pen., D.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Primii trei inculpați au fost trimiși în stare de arest preventiv, iar cel de-al patrulea în stare de libertate. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe numitul T.M., persoană față de care s-au efectuat acte de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 25 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. La data de 23 septembrie 2009 lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în orașul Constanța acționează un grup infracțional organizat ce se ocupă cu traficul de droguri de risc, în speță hașiș, substanță interzisă ce este adusă din Spania și urma să fie comercializată în București și Constanța. În ziua de 02 octombrie 2009 în jurul orelor 20,30 în parcarea C.M. din Constanța, inculpatul T.I. și alte două persoane respectiv E.C.S. și T.Ș., au fost prinși, pe rând, în flagrant, având asupra lor droguri aduse din Spania.

Din Raportul preliminar nr. 554513 din 3 octombrie 2009, precum și a Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 554513 din 9 octombrie 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Constanța rezultă că cele trei probe în greutate totală de aproximativ 1 kg conțineau rezină de canabis, substanță ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 și reprezintă drog de risc. Încă de la început T.Ș. a declarat că substanța găsită în geanta de voiaj este drog și i-a fost dată în Spania de către fiul său învinuitul T.M., iar în Constanța urma să o dea unei persoane, el urmând să primească drept comision suma de 1.000 euro.

Acesta a mai declarat că a sosit în aceeași zi din Spania cu un autocar, ceea ce corespundea realității, pentru că asupra lui a fost găsit și biletul de călătorie, iar în momentul în care a intrat în România, la indicația telefonică a fiului său, învinuitul T.M., a contactat o persoană, căreia i-a spus că se află în stația O. și că a adus din Spania „piesele de mașină". La scurt timp, persoana s-a prezentat în stația O., la volanul unui autoturism cu semne specifice taximetrelor. T.Ș. s-a urcat în taximetru și s-au deplasat în spatele stației O., într-un loc mai dosnic, unde D.S., cu cheia de contact a desfăcut la unul din capete pachetul ce se afla în geanta lui T.Ș., de unde a scos un pachețel mai mic, învelit în același tip de ambalaj și anume scotch de culoare maro, după care i-a spus acestuia din urmă să meargă în Stația Peco și să aștepte.

Cu privire la proveniența drogurilor, atât T.Ș. cât și fiul său T.I. au declarat, în mod constant, că acestea provin din Spania și au fost procurate de către învinuitul T.M., conform unei înțelegeri anterioare pe care o avea cu fratele său, folosindu-l drept cărăuș pe tatăl lor, T.Ș. De asemenea, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate rezultă același lucru. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.M. La data de 17 noiembrie 2011 inculpatul T.M. a solicitat în temeiul art. 364 C. proc. pen., repunerea în termenul de apel și admiterea apelului cu consecința trimiterii spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea în fond a cauzei cu respectarea dreptului la apărare.

Apelantul prin apărătorul angajat a susținut că: prin Sentința penală nr. 175 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5604/118/2010 a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de instigare la infracțiunea de introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc. Conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. prezenta inculpatului este obligatorie potrivit legii și ea se sancționează cu nulitate absolută. S-a susținut că „pe tot parcursul judecății, în primă instanță, am avut reședința în Spania și nu am fost citat în mod legal„ astfel că, apelantul nu a avut cunoștință de existența procesului penal, neputându-și asigura apărarea„.

S-au invocat în susținerea cererii de repunere în termen disp. art. 364 alin. (1) C. proc. pen., cât și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege. Prin Decizia penală nr. 22/P din data de 29 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de apel și în consecință, respins, ca tardiv, apelul formulat de apelantul inculpat T.M. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit, atât la dezbateri, cât și la pronunțare termenul de 10 zile curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Potrivit art. 364 C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. În speță, Sentința nr. 175 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5604/118/2010 a fost pusă în executare la rămânerea definitivă printr-un mandat european de arestare astfel că, apelantul a fost arestat la data de 3 noiembrie 2011 în baza Mandatului de arestare nr. 345 din 7 iunie 2011 emis de Tribunalul Constanța.

Așadar, apelantul a fost depus în Penitenciarul Slobozia la data de 3 noiembrie 2011, dată de la care potrivit art. 364 alin. (1) teza a II-a avea la dispoziție 10 zile pentru a declara apel. După cum se poate observa apelul a fost făcut pe data de 15 noiembrie 2011 în condițiile în care 10 zile s-au împlinit pe data de 14 noiembrie 2011. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M. solicitând admiterea lui, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru soluționarea apelului, arătându-se că apelul trebuia apreciat ca și declarat în termen. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 364 C. proc.

pen. partea care nu a reușit să declare calea de atac ordinară în termenul prevăzut de lege, datorită unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile, poate fi repusă în dreptul de apel sau de recurs din care fusese decăzută după expirarea termenului legal. Prima condiție constă în existența unei cauze temeinice de împiedicare a declarării căii de atac în termenul legal. A doua condiție este declararea căii de atac ordinare în cel mult 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Analizând actele dosarului prin prisma dispozițiilor legale anterior enunțate, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 175 din 28 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 5604/118/2010 recurentul T.M.

a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirii infracțiunii de instigare la infracțiunea de introducerea în țară, fără drept, de droguri de risc, eliberându-se și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 345 din 07 iunie 2011 ca urmare a rămânerii definitive prin neapelare. Înalta Curte constată că inculpatul, încă din faza de urmărire penală, cunoștea despre faptul că este cercetat de Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism pentru infracțiunea de trafic de droguri, așa cum rezultă din confirmarea de primire a citației (care a însoțit citația în care era specificată calitatea, precum și învinuirea pentru care urmează a fi audiat), existentă la dosarul de urmărire penală, semnată personal de acesta.

Obligația sa, ca justițiabil, era să se intereseze de cursul acestui proces fie personal, fie prin intermediul unui apărător ales. În aceste condiții nu se poate identifica o cauză temeinică de împiedicare a inculpatului să exercite calea de atac. Cât privește cea de a doua condiție se constată că inculpatul a fost încarcerat la data de 3 noiembrie 2011, dată la care a avut loc informarea sa cu privire la conținutul hotărârii de condamnare, spre a se putea aprecia cu privire la exercitarea căii de atac. Prin urmare, de la data punerii în executare a mandatului emis în cauză a început să curgă și termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac, de la această dată inculpatul aflându-se în situația de a cunoaște despre cele hotărâte de instanță.

Se constată că la data de 15 noiembrie 2011 a fost declarat apelul de către inculpat, după expirarea termenului legal de 10 zile, astfel că în acord cu instanța de apel Înalta Curte apreciază că apelul a fost declarat tardiv, în condițiile în care ultima zi era 14 noiembrie 2011. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva Deciziei penale nr. 22/P din data de 29 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 august 2012. Procesat de GGC - N