ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 466 din 21 decembrie 2009,

Tribunalul Constanța, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a

condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen.

raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat D.S. la o pedeapsă de 15

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere ilegală în țară a

drogurilor de mare risc.

În baza art. 65 C. pen.

raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art.

34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea și anume aceea de

15 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen.

raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2)

C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a

inculpatului cu începere de la data de 15 august 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin

încheierea nr. 97 pronunțată la data de 16 august 2009 de către Tribunalul

Constanța în Dosarul penal nr. 7994/118/2009.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de heroină ridicate de

la inculpat, substanțe care au fost testate în laborator și care au fost depuse

(cu excepția a ceea ce s-a consumat în urma analizelor) la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția

Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, conform dovezii din 02

septembrie 2009 – fila 113 d.u.p.

În baza art. 190 C. proc.

pen. s-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu

traducător autorizat H.D.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la câte 1.440 lei cu titlu cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare

către stat efectuate în timpul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut următoarea situația de fapt:

S-a reținut prin actul de

inculpare la data de 01 iulie 2009, lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere

a Criminalității Organizate și Terorism Constanța, Serviciul Antidrog s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că cetățenii turci D.S. și A.A.,

rezidenți în România, intenționează să comercializeze pe raza mun. Constanța și

în București o cantitate mare de droguri de mare risc.

La data de 03 august 2009

prin ordonanță motivată, la cererea lucrătorilor de poliție, procurorul de caz

a autorizat un investigator sub acoperire și un colaborator al acestuia să

intre în legătură cu suspecții și cu alte persoane din anturajul acestora, să

strângă date și informații privind existența infracțiunii de trafic de droguri,

să procure în condițiile legii, droguri de la cei vizați sau de la persoane din

anturajul lor.

În zilele următoare,

investigatorul sub acoperire a efectuat investigații cu privire la unul dintre

făptuitori și anume D.S., deoarece asociatul în afaceri al acestuia, pe nume A.A.,

era plecat în Turcia de mai mult timp, stabilind ce numere de telefon

folosește, cu ce autovehicul circulă și numărul acestuia, iar în ziua de 04

august 2009, investigatorul sub acoperire însoțit de colaboratorul său intră în

contact direct cu D.S. la sediul firmei situate în Constanța, la intersecția

B-dului D. cu strada B.

Din discuțiile purtate a

rezultat faptul că D.S. ar deține cantitatea de aproximativ 4 kilograme heroină pe care intenționează să o vândă cu suma de 15.000 euro/kilogram.

Au stabilit că a doua zi să

se întâlnească din nou pentru a prezenta probe de „marfă” și în funcție de

calitatea acesteia să negocieze suma finală.

În ziua de 5 august 2009,

după analiza proceselor-verbale întocmite de investigator, care în conformitate

cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea 143/2000 constituie mijloc de probă,

am dispus începerea urmăririi penale față de D.S. și A.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Era perioada de tatonare

când D.S., deși nu avea în România droguri, dorea să se asigure că are de-a

face cu oameni serioși și că investigatorul este interesat într-adevăr să intre

în această afacere.

După ce s-a convins că totul

este în regulă și că a găsit oameni foarte interesați să achiziționeze

drogurile pe care urma să le aducă din Turcia, în ziua de 12 august 2009, ora 5.44 a.m., inculpatul D.S. a părăsit

România

prin punctul de trecere

Vama veche la bordul autoturismului personal.

În ziua de 14 august 2009,

în jurul orelor 16,00, din Turcia, cu un telefon având numărul cu prefix din

această țară, l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pe care l-a anunțat că

pleacă spre România având asupra sa drogurile, cerându-i să-l anunțe pe

„client” (investigatorul sub acoperire) pentru ca a doua zi să aibă loc

întâlnirea în cadrul căreia să se desfășoare tranzacția. Intrarea în România

s-a făcut în dimineața zilei de 15 august 2009, ora 5.46, prin același punct de

frontieră.

În ziua de 15 august 2009,

în jurul orelor 12.00, conform celor stabilite telefonic, investigatorul sub

acoperire și colaboratorul acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparținând

lui D.S., unde pe lângă acesta se mai afla un cetățean turc despre care

ulterior s-a stabilit a fi inculpatul A.F., fiul învinuitului A.A., care tocmai

sosise din Turcia cu inculpatul D.S. și concubina acestuia din urmă, martorul E.C.E.

În timp ce investigatorul a

intrat în sediul firmei și a început o ultimă rundă de negocieri cu inculpatul

D.S., colaboratorul sub acoperire a rămas în fața sediului firmei lângă mașina

cu care veniseră.

Conform procesului-verbal

întocmit de investigatorul sub acoperire și a procesului-verbal de prindere în

flagrant întocmit de echipa operativă care supraveghea zona, la scurt timp din

locația respectivă au ieșit, pe rând, atât investigatorul sub acoperire, cât și

inculpatul D.S., fiecare urcându-se în mașinile proprii, iar după câteva minute

au revenit intrând din nou în sediu. Mai întâi a intrat investigatorul sub

acoperire și după el, la interval de câteva minute și inculpatul D.S. care avea

în mână o pungă din plastic. Și această „manevră” s-a efectuat la indicația lui

D.S. care dorea să se asigure că zona nu este supravegheată și când s-a convins

că totul este în regulă a intrat având asupra sa, în punga de plastic,

drogurile împachetate în două calupuri de câtre aproximativ 500 grame fiecare.

În momentul în care se

numărau banii și anume suma de 13.000 euro, căci în urma „negocierii”

inculpatul a mai lăsat din preț, a intervenit echipa operativă care a constatat

că în interiorul sediului, într-o cameră cu acces prin încăperea ce are

destinația de recepție și unde se afla martorul E.C.E., se aflau cei doi

cetățeni turci și investigatorul sub acoperire.

Pe masă se afla o mare sumă

de valută și cele două pachete învelite în plastic transparent negru în

greutate de circa 500 grame fiecare ce conțineau substanțe pulverulente de

culoare bej cu aspect de heroină. Ulterior, după analizele preliminare și

constatarea tehnico-științifică efectuată de specialiștii în domeniu, s-a

concluzionat că, atât proba nr. 1 în greutate de 507,2 grame, cât și proba nr. 2 în greutate de 483,4 grame, conțin heroină (în amestec cu cafeină)

substanță ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea 143/2000 (droguri de

mare risc) privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de

droguri.

Situația de fapt expusă în

rechizitoriu se susține în cauză cu: proces-verbal de sesizare din oficiu;

procese-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire; raport

preliminar de constatare tehnico-științifică droguri; raportul de constatare

tehnico-științifică din 31 august 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al

Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța; proces-verbal de continuare a

cercetărilor din data de 19 august 2009 cu evidența intrărilor/ieșirilor în/din

țară; procese-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor; declarațiile

martorilor O.M. și E.C.E.; contract de închiriere a autobuzului; acte

constitutive ale SC D.T. SRL; autorizație de muncă pe numele A.F. eliberată de

A.A.I. Oficiul pentru migrări nr. 24065 din 25 iunie 2009; proces-verbal de

prindere în flagrant; declarațiile inculpaților; dovadă de predare a cantității

de drog rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifică din 02

septembrie 2009.

În ședința publică din data

de 03 noiembrie 2009 a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut învinuirile

ce i se aduc susținând în mod constant că nu are nici o legătură cu substanța

respectivă și nu a cunoscut în ce mod a ajuns în sediul societății lui

încercând să acrediteze ideea că A.F. are legătură cu introducerea în țară și

ulterior cu traficarea drogurilor.

În ședința publică din data

de 24 noiembrie 2009 a fost audiat martorul E.C.E., iar în ședința publică din

data de 15 decembrie 2009 martorul O.M.

Analizând cauza prin prisma

materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală,

cât și în faza de cercetare judecătorească instanța a reținut următoarele

aspecte:

Chiar dacă martorul E.C.E. a

precizat în declarația sa dată în fața instanței că inculpatul nu are nici o

legătură cu drogurile încercând să acrediteze ideea că A.F. are legătură cu

introducerea în țară și ulterior cu traficarea drogurilor martorul O.M. a

precizat că inculpatul îi datora o sumă mare de bani, echivalentul drogurilor

traficate astfel că este plauzibil faptul conform căruia cu banii obținuți în

urma vânzării drogurilor inculpatul urma să achite o primă tranșă din datoria

pe care o mai avea la niște conaționali de-ai săi de la care achiziționase un

autocar și cărora le-a spus că în luna august va mai primi sume mari de valută,

fără a preciza sursa și astfel va putea să-și achite întreaga datorie.

Cu câteva ore înainte de

organizarea flagrantului, la sediul firmei inculpatului a venit martorul O.M. însoțit

de tatăl său pentru a clarifica situația datoriei pe care firma D.T. SRL o avea

la el și acolo l-a întâlnit pe inculpatul D.S., inculpatul A.F., martora E.C.E.

dar și unul sau doi tineri de origine română (nu este sigur cu privire la

numărul lor).

Mai mult A.F. a susținut în

declarația sa dată în timpul urmăririi penale că el a ajuns în dimineața

respectivă în Constanța împreună cu inculpatul D.S. și a venit în scopul de a

munci la firma unde tatăl său este asociat, sens în care, mai de mult, a

început să facă demersuri pentru obținerea dreptului legal de a munci în

România.

Nu a cunoscut limba română

și nu a înțeles ce se întâmpla în acele câteva minute cât cetățeanul român a

intrat în sediul societății lor, neînțelegând ce discuții poartă acesta în

limba română cu inculpatul D.S.

S-a trezit la un moment dat

imobilizat de mai mulți indivizi, iar ulterior a înțeles că ar fi vorba de o

afacere cu droguri, despre care însă a afirmat că nu a avut nici o legătură.

Această poziție este

contrazisă de către investigatorul sub acoperire care în procesul-verbal

întocmit a relatat că inculpatul A.F. a fost prezent la discuțiile pe care el

le purta în încăperea respectivă, în limba română cu inculpatul D.S. și prin

gesturile pe care le făcea lăsa să se înțeleagă că știa ce se întâmplă și chiar

a făcut semn și a dat de înțeles că el trebuie să numere banii pe care urma

să-i primească în schimbul heroinei vândute.

Acest mijloc de probă nu

este susținut cu nimic altceva atâta timp cât A.F. a negat faptul că ar fi avut

vreo legătură cu drogurile respective iar inculpatul D.S., a cărui activitate

infracțională este evidentă, a susținut că nu cunoaște cine ar fi putut plasa

drogurile în sediul societății lor.

Conform proceselor-verbale

întocmite de investigatorul sub acoperire a căror conținut se confirmă cu modul

de derulare ulterioară a evenimentelor, a rezultat momentul în care au avut loc

discuțiile în cadrul cărora s-a stabilit detaliile cu privire la vânzare de

droguri și anume suma/kilogram, natura drogurilor etc.

Tribunalul a reținut, de

asemenea, că în cadrul discuțiilor telefonice avute de inculpat cu

colaboratorul sub acoperire din ziua de 14 august 2009, când încă se afla în

Turcia, acesta a afirmat că are la el drogurile și se îndreaptă spre România

sfătuindu-l pe colaborator să ia legătura cu cumpărătorul (investigatorul sub

acoperire) pentru că a doua zi (15 august 2009) cei trei să se întâlnească

pentru definitivarea tranzacției, ceea ce s-a și întâmplat, moment în care s-a

realizat flagrantul în cadrul căruia a fost găsită cantitatea de aproximativ 1 kilogram heroină, iar inculpații au fost reținuți.

Mai mult, fapta inculpatului

D.S. este probată și cu înregistrările telefonice efectuate pe baza

autorizației judecătorului.

Astfel, la data de 3 august

2009 prin ordonanță motivată procurorul a autorizat cu titlu provizoriu

interceptarea convorbirilor purtate de inculpatul D.S. de la postul telefonic

mobil pe o perioadă de 48 de ore, iar la data de 05 august 2009 a solicitat Tribunalului Constanța să confirme ordonanța de interceptare provizorie și să

autorizeze în continuare interceptarea și înregistrarea convorbirilor și

comunicărilor purtate de inculpat pe o perioadă de 28 de zile, respectiv de la

data de 05 august 2009 până la data de 01 august 2009.

Prin adresa, Tribunalul

Constanța a comunicat că prin încheierea nr. 212 din 05 august 2009 a confirmat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. 255/D/P/2009 din 03 august 2009 și a emis

totodată autorizația nr. 213 din 5 august 2009 prin care a autorizat

interceptarea și înregistrarea în continuare pe o perioadă de 28 de zile a

convorbirilor efectuate de inculpatul D.S. de la postul telefonic.

Tribunalul a reținut de

asemenea că în cadrul acestor convorbiri pe care inculpatul le-a purtat cu

colaboratorul sub acoperire s-a făcut trimitere directă la prețul pe kilogram,

după care D.S. a întrebat dacă „omul e serios” (convorbirea din 04 august 2009).

În 05 august 2009 inculpatul

D.S. i-a mai chemat o dată pe investigator și colaborator sub pretextul că le

va vinde droguri, dar a făcut-o doar pentru a se convinge asupra seriozității

acestora, căci atunci nu avea „marfa” (a se vedea în acest sens convorbirea

avută cu colaboratorul sub acoperire din data de 09 august 2009).

În ultima convorbire avută

de inculpatul D.S. cu colaboratorul sub acoperire purtată cu câteva minute

înaintea organizării flagrantului, când acesta din urmă îi spunea inculpatului

„venim… Dăm banii… luăm marfa și acela pleacă.” la care inculpatul îi răspunde:

„Bina. Hai să vină”…

Pe baza materialului

probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în

faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut că în dimineața zilei de

15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama Veche, inculpatul D.S. a

introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină pentru

ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile

împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conțineau heroină (în amestec cu cafeină) substanță ce face parte din tabelul

anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui

investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

În termen legal a declarat

apel inculpatul D.S. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea

hotărârii pronunțate în cauză și pe fond să se dispună achitarea inculpatului,

în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost făcută de

acesta.

Prin Decizia penală nr. 40/P

din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 35/36/2010, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.S., fiul lui K. și T., deținut în Penitenciarul

Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 466 din 21 decembrie 2009

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9158/118/2009.

În temeiul art. 300

2

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului D.S. pe o perioadă de 60 zile de la 23 martie 2010.

S-a dedus perioada arestării

preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi.

S-a comunicat la locul de

deținere.

În temeiul art. 189 C. proc.

pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit apărătorului din

oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei.

În temeiul art. 190 C. proc.

pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit interpretului de

limba turcă H.F.D. de 150 lei.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de către stat în procesul penal, în suma de 700 lei.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că susținerea din apel că inculpatul apelant nu este

autorul infracțiunii nu se bazează pe probe certe, care să fie de natură a

demonstra lipsa de vinovăție a inculpatului.

Astfel, în ziua de 12 august

2009 inculpatul D.S. a părăsit România prin pct. de trecere Vama Veche la

bordul autoturismului personal. În ziua de 14 august 2009 în jurul orelor 16,00

din Turcia l-a sunat pe investigatorul sub acoperire să-i aducă la cunoștință

că vine spre România și ca să ia legătura cu „clientul”. A doua zi pe 15 august

2009 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire și colaboratorul

acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparținând inculpatului D. La sediul

firmei se mai afla și un cetățean turc, pe nume A.F., fiul lui A.A., care

tocmai sosise din Turcia, precum și martora E.C.E.

În urma unei strategii de

predare a drogurilor, inculpatul D.S. avea în mână o pungă din plastic în care

se aflau droguri împachetate în două calupuri de către aprox. 500 gr. fiecare.

În momentul în care se numărau banii, respectiv suma de 13.000 euro a

intervenit echipa operativă care a constatat că se mai aflau martora E.C.E.,

cei doi cetățeni turci și investigatorul sub acoperire. Constatarea

tehnico-științifică efectuată a stabilit ca cele două pachete conțin heroina în

amestec cu cafeină, droguri ce face parte din categoria drogurilor de mare

risc.

Apelantul inculpat nu a

putut demonstra că drogurile nu au fost introduse în țară de el, în condițiile

în care din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat clar că acesta a

procurat drogurile din Turcia și le-a introdus în țară oferindu-le spre vânzare

investigatorului sub acoperire. De altfel, la ultima convorbire pe care

inculpatul o poartă cu colaboratorul sub acoperire, acesta i-a adus la

cunoștință că „venim…, dăm banii…, luăm marfa și acela pleacă”, iar inculpatul

îi răspunde „bine, hai să vină.”

De altfel, conduita

apelantului pe parcursul procesului penal a fost oscilantă indicând alte

persoane ca fiind cele care au introdus în țară drogurile: inițial a susținut

că, colaboratorul sub acoperire ar fi introdus drogurile în țară, apoi

partenerul de afaceri A.A., iar în apel l-a indicat pe fiul asociatului,

respectiv A.F. Nu au fost administrate probe care să demonstreze neimplicarea

inculpatului apelant în activitatea de introducere în țară de droguri, de

traficare a acestora, apărarea sa limitându-se doar a indica o altă persoană ca

fiind cea care a introdus drogurile în țară, nefăcând în țară, nici o referire

cu privire la vânzarea acestora către colaboratorul sub acoperire.

Pe cale de consecință,

apelul declarat este nefondat și a fost respins, în cauză, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Ca atare, curtea de apel, în

temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefundat apelul

declarat de inculpatul D.S., împotriva sentinței penale nr. 466 din 21

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9158/118/2009.

În temeiul art. 300

2

C. proc. pen. și art. 160

b

C. proc. pen. a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului D.S., pe o perioadă de 60 zile, de la 23 martie 2010.

S-a dedus perioada arestării

preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi.

În temeiul art. 189 C. proc.

pen. a dispus plata din fond MJLC a onorariului cuvenit apărătorului din

oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei și în temeiul art. 190 C. proc. pen. a

onorariului cuvenit interpretului de limba turcă H.F.D. de 150 lei.

În temeiul art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 700 lei.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul D.S., fără a arăta în scris

motivele de recurs.

La termenul de judecată de

la 17 mai 2010, în recurs, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu,

conform art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) C.

proc. pen., verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive

a inculpatului D.S., fiind consemnate concluziile părților, iar, după deliberare,

conform art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) din C. proc.

pen. a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a

inculpatului D.S., măsură pe care a menținut-o, suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J.,

onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, termenul pentru judecarea recursului este fixat

la data de 31 mai 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea

dată, aflată la filele 12-13 dosarul Înaltei Curți.

În considerentele

încheierii, instanța de recurs a constatat că inculpatul D.S. (fiul lui K. și T.)

a fost reținut la data de 15 august 2009 prin ordonanța din aceeași dată a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –

Serviciul Teritorial Constanța și, ulterior, arestat preventiv la data de 16

august 2009, prin încheierea nr. 97 din aceeași dată a Tribunalului Constanța,

secția penală, în temeiul art. 143 alin. (1), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 151,

art. 152 și art. 149

1

C. proc. pen., în cauză emițându-se mandatul

de arestare preventivă nr. 93 din 16 august 2009.

Prin rechizitoriul nr. 255/D/P/2009

din 4 septembrie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.S., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

Prin Decizia penală nr. 40/P

din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul D.S., împotriva sentinței penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, ambele în concurs real, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani

închisoare. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea de Apel Constanța a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 15

august 2009 la zi.

S-a reținut că la data de 15

august 2009 inculpatul a fost prins împreună cu învinuitul A.F., în timp ce

încerca să vândă colaboratorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 1 kg heroină, introdusă în țară pe relația Turcia – Bulgaria - România.

Cu privire la legalitatea și

temeinicia arestării preventive, Înalta Curte a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă a inculpatului D.S. nu s-au modificat, astfel

încât se impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia.

Analizând temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că

acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei

noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis fapta pentru care a

fost cercetat și dedus judecății.

Totodată, s-a mai constatat

că, în speță, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care

inculpatul D.S. este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există

probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Natura și gravitatea

faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost

comise, urmările produse, au justificat temerea că, pus în libertate, acesta va

săvârși și alte fapte de același gen.

Ca atare, detenția

provizorie este licită, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea

internă, cât și cele prevăzute de art. 5 § 1 lit. c) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în

continuare a acesteia.

La termenul de judecată de

la 31 mai 2010, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin.

(1), (3) și (4) C. proc. pen., constatând întemeiată cerere formulată de

recurentul inculpat, pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza

fiind la primul termen, punând în vedere inculpatului că acesta este singurul

termen acordat în vederea angajării unui apărător, luând act că la data de 17

mai 2010 s-a pus în discuție starea de arest a inculpatului D.S., verificarea

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, aceasta expirând la 15

iulie 2010, a amânat cauza la 28 iunie 2010, așa cum a rezultat din încheierea

de ședință de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, în

recurs la întrebarea Înaltei Curți dacă dorește să fie ascultat de instanța de

recurs, potrivit dispozițiilor art. 385

14

alin. (1)

1

C.

proc. pen., recurentul inculpat a precizat că dorește să dea o declarația

suplimentară în fața acestei instanțe.

Înalta Curte a dispus

ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la

dosar, aflată la fila 21 dosarul Înaltei Curți.

Apărătorul ales al

recurentului inculpat, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor

hotărâri și, pe fond, în rejudecare, față de declarația dată la acest termen în

fața instanței de recurs, dar și prin raportare la circumstanțele reale ale

săvârșirii faptelor precum și la cele personale ale acestuia (inculpatul

neavând până la acest moment alte conflicte cu legea penală, a avut o conduită

bună, atât anterior săvârșirii faptelor, cât și pe parcursul desfășurării

procesului penal, inculpatul locuind de peste 10 ani în România), reținerea în

favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și,

pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior

stabilită. A mai susținut că inculpatul crede că a fost cercetat și dedus

judecății, mai ales din cauza fostului său asociat, care se ocupa alături de

familia sa de traficul de droguri.

Concluziile reprezentantului

parchetului, precum și poziția inculpatului, din ultimul cuvânt, în sensul că

este nevinovat și că are convingerea că Înalta Curte va dispune o soluție

dreaptă și achiesează la concluziile apărătorului său, au fost consemnate în

detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În conținutul declarației

dată în recurs, inculpatul D.S. a arătat „Cunosc faptele pentru care am fost

dedus judecății și precizez că nu recunosc săvârșirea acestor fapte. Menționez,

de asemenea, că îmi mențin în totalitate declarațiile date anterior și arăt

împrejurarea că la comiterea acestora am fost folosit de către partenerul, de

asociatul meu, respectiv de numitul A.F. Precizez că, în reprezentarea mea,

apreciez că am fost folosit de către numitul A.F., întrucât eu știind puțin

limba română, acesta m-a folosit pentru ca eu să tratez vinderea acelui

kilogram de heroină, cu cumpărătorul care, în final, s-a dovedit a fi un

colaborator sub acoperire al organelor de poliție. Atât declar, susțin și

semnez, după ce mi s-a citit și tradus.”

Examinând recursul declarat

de recurentul inculpat D.S. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele de recurs invocate de către apărător, cât și de către inculpat, în

ultimul cuvânt, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în

mod corect și-a însușit argumentele arătate de prima instanță, iar la rândul

său, în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpatului D.S. în

săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu

situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului D.S. care

în dimineața zilei de 15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama

veche a introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină

pentru ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile

împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conțineau heroină (în amestec cu cafeină) substanță ce face parte din tabelul

anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui

investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro, întrunesc atât obiectiv,

cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de introducere ilegală

în țară a drogurilor de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, precum și al infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele

în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor

de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale,

cât și în aceea a cercetării judecătorești, respectiv proces-verbal

investigator sub acoperire (filele 2-3 dosarul parchetului); cu analiza

preliminară de laborator a drogurilor (filele 6-7 dosarul parchetului); cu

raportul de constatare tehnico-științifică droguri din 31 august 2009 (filele

8-14 dosarul parchetului); cu procesele-verbale încheiate de investigatorul sub

acoperire (filele 18-20; 22-24 dosarul parchetului); cu procesul-verbal de

efectuare a percheziției domiciliare (filele 30-31 dosarul parchetului); cu

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 05 august 2009 și 19

august 2009 (filele 38-52 dosarul parchetului); cu declarațiile martorilor O.M.,

E.C.E. (filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul parchetului și filele 40 și

respectiv 31 dosarul tribunalului), cu contractul de închiriere din 09 februarie

2009 încheiat Între SC M.T. SRL și SC D.T. SRL (filele 55-56 dosarul

parchetului), cu declarațiile învinuitului A.F. și traducerea acestora (filele

65-68; 69-73 dosarul parchetului); cu procesul-verbal cu evidența

intrărilor/ieșirilor în/din România a inculpatului D.S. (filele 80-82 dosarul

parchetului); cu copia încheierii nr. 32822 din 16 decembrie 2008 și copia

actelor constitutive ale SC D.T. SRL (filele 83-89 dosarul parchetului), cu

declarațiile inculpatului D.S. și traducerea declarației olografe (filele

90-91; 94-96; 97-101; cu declarația inculpatului, în prezența interpretului la

tribunal, fila 16 dosarul tribunalului cu declarația inculpatului, în prezența

interpretului din apel, fila 30 dosarul Curții de Apel și cu declarația

inculpatului, în prezența interpretului, în recurs, fila 21 dosarul Înaltei

Curți); cu actul medical privind pe inculpat (fila 34 dosarul curții de apel) a

rezultat contribuția inculpatului D.S. în comiterea infracțiunilor reținute în

sarcina acestuia, fiind dovedită vinovăția sa, acesta introducând în România,

prin punctul de trecere Vama Veche droguri de mare risc, pe care împachetate în

două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare le-a vândut ulterior unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

Înalta Curte a constatat că

instanța de apel în mod corect a înlăturat apărările inculpatului cu privire la

nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, prin

referirile la probele care le-au infirmat, respectiv la constatarea tehnico-științifică,

la interceptările efectuate.

De asemenea, Înalta Curte,

la rândul său, în baza propriului examen coroborat asupra mijloacelor de probă

administrate și care au fost mai sus evidențiate a constatat că vinovăția

inculpatului D.S. a fost dovedită în comiterea infracțiunilor de introducere

ilegală pe teritoriul României de droguri de mare risc, respectiv heroină și

trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., în concurs real.

Astfel, prin coroborarea

proceselor-verbale ale investigatorului sub acoperire (filele 2-3 și 23-24

dosarul parchetului) din care a rezultat modalitatea de oferire a unui kilogram

de heroină contra sumei de 15.000 euro și a constatării a două pachete învelite

în plastic cu o greutate de câte 500 grame, iar unul dintre pachete prezenta o înțepătură prin care se putea observa conținutul și anume o substanță

pulverulentă de culoare bej cu aspect de heroină, fapt indicat pozitiv și de

kitul de testare, cu modul în care urma să fie făcută predarea drogurilor,

cantitatea adusă, prețul de 13.000 euro, cu raportul de constatare

tehnico-științifică din 31 august 2009 (filele 8 bis-10 dosarul parchetului)

ale cărui concluzii atestă că probele ridicate conțineau heroină, cu

procesele-verbale de redare a interceptărilor (filele 38-52 dosarul parchetului),

cu declarațiile martorilor O.M. și E.C.E. (filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul

parchetului și filele 40 și respectiv 31 dosarul tribunalului) din care rezultă

ceea ce au perceput fiecare, cu declarațiile învinuitului A.F. (filele 65-68;

69-73 dosarul parchetului), cu celelalte înscrisuri, se infirmă susținerile de

nevinovăție ale inculpatului D.S.

Înalta Curte consideră că între

percepția materialului probator administrat de către instanțe și soluțiile

pronunțate nu există vădite și esențiale contradicții, așa încât nu este

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la pronunțarea unei hotărâri

greșite de condamnare.

Totodată, Înalta Curte sub

aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului pentru

infracțiunile reținute în sarcina acestuia, a pedepsei rezultante, apreciază că

în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen. și anume a gradului concret ridicat al pericolului

social al infracțiunilor comise, a modalității de comitere, a cantității de

droguri de mare risc introdusă ilegal și vândută, respectiv 1 kilogram de heroină (în amestec cu cafeină) dar și de circumstanțele personale ale inculpatului,

care are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (filele

92-93 dosarul parchetului), este suferind de mai multe afecțiuni (actul

medical, fila 34 dosarul curții de apel), nu a recunoscut comiterea

infracțiunilor de care a fost învinuit.

Astfel, prin cuantumurile

orientate la minimul legal ale pedepselor principale, cu închisoare aplicate

inculpatului, urmând ca acesta să execute, potrivit art. 34 lit. b) C. pen.,

pedeapsa cea mai grea cu închisoare, cu executare în regim de detenție, s-a

apreciat că aceasta din urmă este singura în măsură să asigure realizarea

scopurilor educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului

față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.

De asemenea, Înalta Curte

consideră că pedepsele dispuse pentru fiecare din infracțiunile comise, cât și

pedeapsa rezultantă aplicată, cu executare prin privare de libertate respectă

și principiul proporționalității, între gravitatea faptelor săvârșite și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.

Înalta Curte nu poate avea

în vedere solicitarea de aplicare a circumstanțelor atenuante judiciare

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a regimului sancționator redus,

în condițiile art. 76 din același cod, având în vedere gravitatea

infracțiunilor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului, dându-se eficiență circumstanțelor

referitoare la persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale

și nu a recunoscut săvârșirea faptelor, prin stabilirea pedepselor aplicate, în

cuantumurile minime legale cu închisoarea, pentru infracțiunile reținute în

sarcina acestuia, neimpunându-se reducerea lor, așa încât nu este aplicabil

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de apel, ca

fiind legală și temeinică, iar toate criticile formulate de recurentul

inculpat, atât prin apărător, cât și personal, în ultimul cuvânt, ca fiind

nefondate.

Totodată, instanța de recurs

verificând hotărârea pronunțată nu a constatat nici existența vreunui caz de

casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale

nr. 40/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august

2009 la 28 iunie 2010.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul M.J., sumă ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce

a avut loc pentru termenele de judecată de la 31 mai 2010 și 28 iunie 2010, de

către domnul avocat E.N., cu împuternicirea avocațială emisă la 16 mai 2010, (fila

15 Dosarul nr. 35/36/2010 al Înaltei Curți), potrivit art. 6 cu referire la art.

5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea

serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în

cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență

juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru

asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la

justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie

penală încheiat între M.J. și U.N.B.R.

Potrivit art. 192 alin. (6) C.

proc. pen. onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 23

martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2009 la

28 iunie 2010.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul interpretului de

limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 28 iunie 2010.