ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2567/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 466 din 21 decembrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat același inculpat D.S. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere ilegală în țară a drogurilor de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 15 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 15 august 2009 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 97 pronunțată la data de 16 august 2009 de către Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 7994/118/2009. În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de heroină ridicate de la inculpat, substanțe care au fost testate în laborator și care au fost depuse (cu excepția a ceea ce s-a consumat în urma analizelor) la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidență Operativă, conform dovezii din 02 septembrie 2009 – fila 113 d.u.p.

În baza art. 190 C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu traducător autorizat H.D. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la câte 1.440 lei cu titlu cheltuieli judiciare către stat din care suma de 1.000 lei reprezintă cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea situația de fapt: S-a reținut prin actul de inculpare la data de 01 iulie 2009, lucrătorii din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate și Terorism Constanța, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că cetățenii turci D.S. și A.A., rezidenți în România, intenționează să comercializeze pe raza mun.

Constanța și în București o cantitate mare de droguri de mare risc. La data de 03 august 2009 prin ordonanță motivată, la cererea lucrătorilor de poliție, procurorul de caz a autorizat un investigator sub acoperire și un colaborator al acestuia să intre în legătură cu suspecții și cu alte persoane din anturajul acestora, să strângă date și informații privind existența infracțiunii de trafic de droguri, să procure în condițiile legii, droguri de la cei vizați sau de la persoane din anturajul lor. În zilele următoare, investigatorul sub acoperire a efectuat investigații cu privire la unul dintre făptuitori și anume D.S., deoarece asociatul în afaceri al acestuia, pe nume A.A., era plecat în Turcia de mai mult timp, stabilind ce numere de telefon folosește, cu ce autovehicul circulă și numărul acestuia, iar în ziua de 04 august 2009, investigatorul sub acoperire însoțit de colaboratorul său intră în contact direct cu D.S.

la sediul firmei situate în Constanța, la intersecția B-dului D. cu strada B. Din discuțiile purtate a rezultat faptul că D.S. ar deține cantitatea de aproximativ 4 kilograme heroină pe care intenționează să o vândă cu suma de 15.000 euro/kilogram. Au stabilit că a doua zi să se întâlnească din nou pentru a prezenta probe de „marfă” și în funcție de calitatea acesteia să negocieze suma finală. În ziua de 5 august 2009, după analiza proceselor-verbale întocmite de investigator, care în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din Legea 143/2000 constituie mijloc de probă, am dispus începerea urmăririi penale față de D.S. și A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Era perioada de tatonare când D.S., deși nu avea în România droguri, dorea să se asigure că are de-a face cu oameni serioși și că investigatorul este interesat într-adevăr să intre în această afacere. După ce s-a convins că totul este în regulă și că a găsit oameni foarte interesați să achiziționeze drogurile pe care urma să le aducă din Turcia, în ziua de 12 august 2009, ora 5.44 a.m., inculpatul D.S. a părăsit România prin punctul de trecere Vama veche la bordul autoturismului personal. În ziua de 14 august 2009, în jurul orelor 16,00, din Turcia, cu un telefon având numărul cu prefix din această țară, l-a sunat pe colaboratorul sub acoperire pe care l-a anunțat că pleacă spre România având asupra sa drogurile, cerându-i să-l anunțe pe „client” (investigatorul sub acoperire) pentru ca a doua zi să aibă loc întâlnirea în cadrul căreia să se desfășoare tranzacția.

Intrarea în România s-a făcut în dimineața zilei de 15 august 2009, ora 5.46, prin același punct de frontieră. În ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, conform celor stabilite telefonic, investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparținând lui D.S., unde pe lângă acesta se mai afla un cetățean turc despre care ulterior s-a stabilit a fi inculpatul A.F., fiul învinuitului A.A., care tocmai sosise din Turcia cu inculpatul D.S. și concubina acestuia din urmă, martorul E.C.E. În timp ce investigatorul a intrat în sediul firmei și a început o ultimă rundă de negocieri cu inculpatul D.S., colaboratorul sub acoperire a rămas în fața sediului firmei lângă mașina cu care veniseră.

Conform procesului-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire și a procesului-verbal de prindere în flagrant întocmit de echipa operativă care supraveghea zona, la scurt timp din locația respectivă au ieșit, pe rând, atât investigatorul sub acoperire, cât și inculpatul D.S., fiecare urcându-se în mașinile proprii, iar după câteva minute au revenit intrând din nou în sediu. Mai întâi a intrat investigatorul sub acoperire și după el, la interval de câteva minute și inculpatul D.S. care avea în mână o pungă din plastic. Și această „manevră” s-a efectuat la indicația lui D.S. care dorea să se asigure că zona nu este supravegheată și când s-a convins că totul este în regulă a intrat având asupra sa, în punga de plastic, drogurile împachetate în două calupuri de câtre aproximativ 500 grame fiecare.

În momentul în care se numărau banii și anume suma de 13.000 euro, căci în urma „negocierii” inculpatul a mai lăsat din preț, a intervenit echipa operativă care a constatat că în interiorul sediului, într-o cameră cu acces prin încăperea ce are destinația de recepție și unde se afla martorul E.C.E., se aflau cei doi cetățeni turci și investigatorul sub acoperire. Pe masă se afla o mare sumă de valută și cele două pachete învelite în plastic transparent negru în greutate de circa 500 grame fiecare ce conțineau substanțe pulverulente de culoare bej cu aspect de heroină.

Ulterior, după analizele preliminare și constatarea tehnico-științifică efectuată de specialiștii în domeniu, s-a concluzionat că, atât proba nr. 1 în greutate de 507,2 grame, cât și proba nr. 2 în greutate de 483,4 grame, conțin heroină (în amestec cu cafeină) substanță ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea 143/2000 (droguri de mare risc) privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Situația de fapt expusă în rechizitoriu se susține în cauză cu: proces-verbal de sesizare din oficiu; procese-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire; raport preliminar de constatare tehnico-științifică droguri; raportul de constatare tehnico-științifică din 31 august 2009 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O.

Constanța; proces-verbal de continuare a cercetărilor din data de 19 august 2009 cu evidența intrărilor/ieșirilor în/din țară; procese-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor; declarațiile martorilor O.M. și E.C.E.; contract de închiriere a autobuzului; acte constitutive ale SC D.T. SRL; autorizație de muncă pe numele A.F. eliberată de A.A.I. Oficiul pentru migrări nr. 24065 din 25 iunie 2009; proces-verbal de prindere în flagrant; declarațiile inculpaților; dovadă de predare a cantității de drog rămasă după efectuarea constatării tehnico-științifică din 02 septembrie 2009. În ședința publică din data de 03 noiembrie 2009 a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut învinuirile ce i se aduc susținând în mod constant că nu are nici o legătură cu substanța respectivă și nu a cunoscut în ce mod a ajuns în sediul societății lui încercând să acrediteze ideea că A.F.

are legătură cu introducerea în țară și ulterior cu traficarea drogurilor. În ședința publică din data de 24 noiembrie 2009 a fost audiat martorul E.C.E., iar în ședința publică din data de 15 decembrie 2009 martorul O.M. Analizând cauza prin prisma materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească instanța a reținut următoarele aspecte: Chiar dacă martorul E.C.E. a precizat în declarația sa dată în fața instanței că inculpatul nu are nici o legătură cu drogurile încercând să acrediteze ideea că A.F. are legătură cu introducerea în țară și ulterior cu traficarea drogurilor martorul O.M.

a precizat că inculpatul îi datora o sumă mare de bani, echivalentul drogurilor traficate astfel că este plauzibil faptul conform căruia cu banii obținuți în urma vânzării drogurilor inculpatul urma să achite o primă tranșă din datoria pe care o mai avea la niște conaționali de-ai săi de la care achiziționase un autocar și cărora le-a spus că în luna august va mai primi sume mari de valută, fără a preciza sursa și astfel va putea să-și achite întreaga datorie. Cu câteva ore înainte de organizarea flagrantului, la sediul firmei inculpatului a venit martorul O.M. însoțit de tatăl său pentru a clarifica situația datoriei pe care firma D.T. SRL o avea la el și acolo l-a întâlnit pe inculpatul D.S., inculpatul A.F., martora E.C.E.

dar și unul sau doi tineri de origine română (nu este sigur cu privire la numărul lor). Mai mult A.F. a susținut în declarația sa dată în timpul urmăririi penale că el a ajuns în dimineața respectivă în Constanța împreună cu inculpatul D.S. și a venit în scopul de a munci la firma unde tatăl său este asociat, sens în care, mai de mult, a început să facă demersuri pentru obținerea dreptului legal de a munci în România. Nu a cunoscut limba română și nu a înțeles ce se întâmpla în acele câteva minute cât cetățeanul român a intrat în sediul societății lor, neînțelegând ce discuții poartă acesta în limba română cu inculpatul D.S. S-a trezit la un moment dat imobilizat de mai mulți indivizi, iar ulterior a înțeles că ar fi vorba de o afacere cu droguri, despre care însă a afirmat că nu a avut nici o legătură.

Această poziție este contrazisă de către investigatorul sub acoperire care în procesul-verbal întocmit a relatat că inculpatul A.F. a fost prezent la discuțiile pe care el le purta în încăperea respectivă, în limba română cu inculpatul D.S. și prin gesturile pe care le făcea lăsa să se înțeleagă că știa ce se întâmplă și chiar a făcut semn și a dat de înțeles că el trebuie să numere banii pe care urma să-i primească în schimbul heroinei vândute. Acest mijloc de probă nu este susținut cu nimic altceva atâta timp cât A.F. a negat faptul că ar fi avut vreo legătură cu drogurile respective iar inculpatul D.S., a cărui activitate infracțională este evidentă, a susținut că nu cunoaște cine ar fi putut plasa drogurile în sediul societății lor.

Conform proceselor-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire a căror conținut se confirmă cu modul de derulare ulterioară a evenimentelor, a rezultat momentul în care au avut loc discuțiile în cadrul cărora s-a stabilit detaliile cu privire la vânzare de droguri și anume suma/kilogram, natura drogurilor etc. Tribunalul a reținut, de asemenea, că în cadrul discuțiilor telefonice avute de inculpat cu colaboratorul sub acoperire din ziua de 14 august 2009, când încă se afla în Turcia, acesta a afirmat că are la el drogurile și se îndreaptă spre România sfătuindu-l pe colaborator să ia legătura cu cumpărătorul (investigatorul sub acoperire) pentru că a doua zi (15 august 2009) cei trei să se întâlnească pentru definitivarea tranzacției, ceea ce s-a și întâmplat, moment în care s-a realizat flagrantul în cadrul căruia a fost găsită cantitatea de aproximativ 1 kilogram heroină, iar inculpații au fost reținuți.

Mai mult, fapta inculpatului D.S. este probată și cu înregistrările telefonice efectuate pe baza autorizației judecătorului. Astfel, la data de 3 august 2009 prin ordonanță motivată procurorul a autorizat cu titlu provizoriu interceptarea convorbirilor purtate de inculpatul D.S.

de la postul telefonic mobil pe o perioadă de 48 de ore, iar la data de 05 august 2009 a solicitat Tribunalului Constanța să confirme ordonanța de interceptare provizorie și să autorizeze în continuare interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor purtate de inculpat pe o perioadă de 28 de zile, respectiv de la data de 05 august 2009 până la data de 01 august 2009. Prin adresa, Tribunalul Constanța a comunicat că prin încheierea nr. 212 din 05 august 2009 a confirmat legalitatea și temeinicia ordonanței nr. 255/D/P/2009 din 03 august 2009 și a emis totodată autorizația nr. 213 din 5 august 2009 prin care a autorizat interceptarea și înregistrarea în continuare pe o perioadă de 28 de zile a convorbirilor efectuate de inculpatul D.S.

de la postul telefonic. Tribunalul a reținut de asemenea că în cadrul acestor convorbiri pe care inculpatul le-a purtat cu colaboratorul sub acoperire s-a făcut trimitere directă la prețul pe kilogram, după care D.S. a întrebat dacă „omul e serios” (convorbirea din 04 august 2009). În 05 august 2009 inculpatul D.S. i-a mai chemat o dată pe investigator și colaborator sub pretextul că le va vinde droguri, dar a făcut-o doar pentru a se convinge asupra seriozității acestora, căci atunci nu avea „marfa” (a se vedea în acest sens convorbirea avută cu colaboratorul sub acoperire din data de 09 august 2009). În ultima convorbire avută de inculpatul D.S. cu colaboratorul sub acoperire purtată cu câteva minute înaintea organizării flagrantului, când acesta din urmă îi spunea inculpatului „venim…

Dăm banii… luăm marfa și acela pleacă.” la care inculpatul îi răspunde: „Bina. Hai să vină”… Pe baza materialului probatoriului administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut că în dimineața zilei de 15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama Veche, inculpatul D.S. a introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină pentru ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conțineau heroină (în amestec cu cafeină) substanță ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

În termen legal a declarat apel inculpatul D.S. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate în cauză și pe fond să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost făcută de acesta. Prin Decizia penală nr. 40/P din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 35/36/2010, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.S., fiul lui K. și T., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9158/118/2009.

În temeiul art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.S. pe o perioadă de 60 zile de la 23 martie 2010. S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi. S-a comunicat la locul de deținere. În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei. În temeiul art. 190 C. proc. pen. s-a dispus plata din fond M.J.L.C. a onorariului cuvenit interpretului de limba turcă H.F.D. de 150 lei. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în suma de 700 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că susținerea din apel că inculpatul apelant nu este autorul infracțiunii nu se bazează pe probe certe, care să fie de natură a demonstra lipsa de vinovăție a inculpatului. Astfel, în ziua de 12 august 2009 inculpatul D.S. a părăsit România prin pct. de trecere Vama Veche la bordul autoturismului personal. În ziua de 14 august 2009 în jurul orelor 16,00 din Turcia l-a sunat pe investigatorul sub acoperire să-i aducă la cunoștință că vine spre România și ca să ia legătura cu „clientul”. A doua zi pe 15 august 2009 în jurul orelor 12,00 investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia s-au deplasat la sediul firmei aparținând inculpatului D. La sediul firmei se mai afla și un cetățean turc, pe nume A.F., fiul lui A.A., care tocmai sosise din Turcia, precum și martora E.C.E.

În urma unei strategii de predare a drogurilor, inculpatul D.S. avea în mână o pungă din plastic în care se aflau droguri împachetate în două calupuri de către aprox. 500 gr. fiecare. În momentul în care se numărau banii, respectiv suma de 13.000 euro a intervenit echipa operativă care a constatat că se mai aflau martora E.C.E., cei doi cetățeni turci și investigatorul sub acoperire. Constatarea tehnico-științifică efectuată a stabilit ca cele două pachete conțin heroina în amestec cu cafeină, droguri ce face parte din categoria drogurilor de mare risc. Apelantul inculpat nu a putut demonstra că drogurile nu au fost introduse în țară de el, în condițiile în care din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat clar că acesta a procurat drogurile din Turcia și le-a introdus în țară oferindu-le spre vânzare investigatorului sub acoperire.

De altfel, la ultima convorbire pe care inculpatul o poartă cu colaboratorul sub acoperire, acesta i-a adus la cunoștință că „venim…, dăm banii…, luăm marfa și acela pleacă”, iar inculpatul îi răspunde „bine, hai să vină.” De altfel, conduita apelantului pe parcursul procesului penal a fost oscilantă indicând alte persoane ca fiind cele care au introdus în țară drogurile: inițial a susținut că, colaboratorul sub acoperire ar fi introdus drogurile în țară, apoi partenerul de afaceri A.A., iar în apel l-a indicat pe fiul asociatului, respectiv A.F. Nu au fost administrate probe care să demonstreze neimplicarea inculpatului apelant în activitatea de introducere în țară de droguri, de traficare a acestora, apărarea sa limitându-se doar a indica o altă persoană ca fiind cea care a introdus drogurile în țară, nefăcând în țară, nici o referire cu privire la vânzarea acestora către colaboratorul sub acoperire.

Pe cale de consecință, apelul declarat este nefondat și a fost respins, în cauză, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. Ca atare, curtea de apel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefundat apelul declarat de inculpatul D.S., împotriva sentinței penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9158/118/2009. În temeiul art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.S., pe o perioadă de 60 zile, de la 23 martie 2010. S-a dedus perioada arestării preventive a inculpatului D.S., de la 21 decembrie 2009 până la zi. În temeiul art. 189 C. proc. pen.

a dispus plata din fond MJLC a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., în sumă de 200 lei și în temeiul art. 190 C. proc. pen. a onorariului cuvenit interpretului de limba turcă H.F.D. de 150 lei. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 700 lei. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul D.S., fără a arăta în scris motivele de recurs. La termenul de judecată de la 17 mai 2010, în recurs, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, conform art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului D.S., fiind consemnate concluziile părților, iar, după deliberare, conform art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) din C. proc.

pen. a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului D.S., măsură pe care a menținut-o, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul M.J., onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție, termenul pentru judecarea recursului este fixat la data de 31 mai 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la filele 12-13 dosarul Înaltei Curți. În considerentele încheierii, instanța de recurs a constatat că inculpatul D.S. (fiul lui K. și T.) a fost reținut la data de 15 august 2009 prin ordonanța din aceeași dată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Constanța și, ulterior, arestat preventiv la data de 16 august 2009, prin încheierea nr. 97 din aceeași dată a Tribunalului Constanța, secția penală, în temeiul art. 143 alin. (1), art. 148 alin. (1) lit. f), art. 151, art. 152 și art. 149 1 C. proc. pen., în cauză emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 93 din 16 august 2009. Prin rechizitoriul nr. 255/D/P/2009 din 4 septembrie 2009 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 40/P din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.S., împotriva sentinței penale nr. 466 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele în concurs real, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea de Apel Constanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 15 august 2009 la zi. S-a reținut că la data de 15 august 2009 inculpatul a fost prins împreună cu învinuitul A.F., în timp ce încerca să vândă colaboratorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 1 kg heroină, introdusă în țară pe relația Turcia – Bulgaria - România.

Cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive, Înalta Curte a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului D.S. nu s-au modificat, astfel încât se impune, în continuare, privarea de libertate a acestuia. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice și suficiente, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și dedus judecății. Totodată, s-a mai constatat că, în speță, sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul D.S. este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acestea au fost comise, urmările produse, au justificat temerea că, pus în libertate, acesta va săvârși și alte fapte de același gen. Ca atare, detenția provizorie este licită, fiind respectate, atât exigențele cerute de legea internă, cât și cele prevăzute de art. 5 § 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, impunându-se menținerea în continuare a acesteia.

La termenul de judecată de la 31 mai 2010, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) și (4) C. proc. pen., constatând întemeiată cerere formulată de recurentul inculpat, pentru a-i da posibilitatea să-și angajeze apărător, cauza fiind la primul termen, punând în vedere inculpatului că acesta este singurul termen acordat în vederea angajării unui apărător, luând act că la data de 17 mai 2010 s-a pus în discuție starea de arest a inculpatului D.S., verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, aceasta expirând la 15 iulie 2010, a amânat cauza la 28 iunie 2010, așa cum a rezultat din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, în recurs la întrebarea Înaltei Curți dacă dorește să fie ascultat de instanța de recurs, potrivit dispozițiilor art. 385 14 alin. (1) 1 C. proc. pen., recurentul inculpat a precizat că dorește să dea o declarația suplimentară în fața acestei instanțe. Înalta Curte a dispus ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, aflată la fila 21 dosarul Înaltei Curți. Apărătorul ales al recurentului inculpat, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, față de declarația dată la acest termen în fața instanței de recurs, dar și prin raportare la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor precum și la cele personale ale acestuia (inculpatul neavând până la acest moment alte conflicte cu legea penală, a avut o conduită bună, atât anterior săvârșirii faptelor, cât și pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul locuind de peste 10 ani în România), reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen. și, pe cale de consecință, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită. A mai susținut că inculpatul crede că a fost cercetat și dedus judecății, mai ales din cauza fostului său asociat, care se ocupa alături de familia sa de traficul de droguri.

Concluziile reprezentantului parchetului, precum și poziția inculpatului, din ultimul cuvânt, în sensul că este nevinovat și că are convingerea că Înalta Curte va dispune o soluție dreaptă și achiesează la concluziile apărătorului său, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. În conținutul declarației dată în recurs, inculpatul D.S. a arătat „Cunosc faptele pentru care am fost dedus judecății și precizez că nu recunosc săvârșirea acestor fapte. Menționez, de asemenea, că îmi mențin în totalitate declarațiile date anterior și arăt împrejurarea că la comiterea acestora am fost folosit de către partenerul, de asociatul meu, respectiv de numitul A.F.

Precizez că, în reprezentarea mea, apreciez că am fost folosit de către numitul A.F., întrucât eu știind puțin limba română, acesta m-a folosit pentru ca eu să tratez vinderea acelui kilogram de heroină, cu cumpărătorul care, în final, s-a dovedit a fi un colaborator sub acoperire al organelor de poliție. Atât declar, susțin și semnez, după ce mi s-a citit și tradus.” Examinând recursul declarat de recurentul inculpat D.S. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de recurs invocate de către apărător, cât și de către inculpat, în ultimul cuvânt, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele arătate de prima instanță, iar la rândul său, în baza propriului examen a stabilit vinovăția inculpatului D.S. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului D.S.

care în dimineața zilei de 15 august 2009, ora 5.46 prin punctul de trecere Vama veche a introdus pe teritoriul României droguri de mare risc, respectiv heroină pentru ca ulterior în ziua de 15 august 2009, în jurul orelor 12.00, drogurile împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare care conțineau heroină (în amestec cu cafeină) substanță ce face parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 (droguri de mare risc) să fie vândute unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de introducere ilegală în țară a drogurilor de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum și al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele în concurs real cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a cercetării judecătorești, respectiv proces-verbal investigator sub acoperire (filele 2-3 dosarul parchetului); cu analiza preliminară de laborator a drogurilor (filele 6-7 dosarul parchetului); cu raportul de constatare tehnico-științifică droguri din 31 august 2009 (filele 8-14 dosarul parchetului); cu procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire (filele 18-20; 22-24 dosarul parchetului); cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare (filele 30-31 dosarul parchetului); cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 05 august 2009 și 19 august 2009 (filele 38-52 dosarul parchetului); cu declarațiile martorilor O.M., E.C.E.

(filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul parchetului și filele 40 și respectiv 31 dosarul tribunalului), cu contractul de închiriere din 09 februarie 2009 încheiat Între SC M.T. SRL și SC D.T. SRL (filele 55-56 dosarul parchetului), cu declarațiile învinuitului A.F. și traducerea acestora (filele 65-68; 69-73 dosarul parchetului); cu procesul-verbal cu evidența intrărilor/ieșirilor în/din România a inculpatului D.S. (filele 80-82 dosarul parchetului); cu copia încheierii nr. 32822 din 16 decembrie 2008 și copia actelor constitutive ale SC D.T. SRL (filele 83-89 dosarul parchetului), cu declarațiile inculpatului D.S.

și traducerea declarației olografe (filele 90-91; 94-96; 97-101; cu declarația inculpatului, în prezența interpretului la tribunal, fila 16 dosarul tribunalului cu declarația inculpatului, în prezența interpretului din apel, fila 30 dosarul Curții de Apel și cu declarația inculpatului, în prezența interpretului, în recurs, fila 21 dosarul Înaltei Curți); cu actul medical privind pe inculpat (fila 34 dosarul curții de apel) a rezultat contribuția inculpatului D.S. în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, fiind dovedită vinovăția sa, acesta introducând în România, prin punctul de trecere Vama Veche droguri de mare risc, pe care împachetate în două calupuri de câte aproximativ 500 grame fiecare le-a vândut ulterior unui investigator sub acoperire pentru suma de 13.000 euro.

Înalta Curte a constatat că instanța de apel în mod corect a înlăturat apărările inculpatului cu privire la nevinovăția sa în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, prin referirile la probele care le-au infirmat, respectiv la constatarea tehnico-științifică, la interceptările efectuate. De asemenea, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen coroborat asupra mijloacelor de probă administrate și care au fost mai sus evidențiate a constatat că vinovăția inculpatului D.S. a fost dovedită în comiterea infracțiunilor de introducere ilegală pe teritoriul României de droguri de mare risc, respectiv heroină și trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, prin coroborarea proceselor-verbale ale investigatorului sub acoperire (filele 2-3 și 23-24 dosarul parchetului) din care a rezultat modalitatea de oferire a unui kilogram de heroină contra sumei de 15.000 euro și a constatării a două pachete învelite în plastic cu o greutate de câte 500 grame, iar unul dintre pachete prezenta o înțepătură prin care se putea observa conținutul și anume o substanță pulverulentă de culoare bej cu aspect de heroină, fapt indicat pozitiv și de kitul de testare, cu modul în care urma să fie făcută predarea drogurilor, cantitatea adusă, prețul de 13.000 euro, cu raportul de constatare tehnico-științifică din 31 august 2009 (filele 8 bis-10 dosarul parchetului) ale cărui concluzii atestă că probele ridicate conțineau heroină, cu procesele-verbale de redare a interceptărilor (filele 38-52 dosarul parchetului), cu declarațiile martorilor O.M.

și E.C.E. (filele 53-54; 58-59; 60-62 dosarul parchetului și filele 40 și respectiv 31 dosarul tribunalului) din care rezultă ceea ce au perceput fiecare, cu declarațiile învinuitului A.F. (filele 65-68; 69-73 dosarul parchetului), cu celelalte înscrisuri, se infirmă susținerile de nevinovăție ale inculpatului D.S. Înalta Curte consideră că între percepția materialului probator administrat de către instanțe și soluțiile pronunțate nu există vădite și esențiale contradicții, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt cu privire la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Totodată, Înalta Curte sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, a pedepsei rezultante, apreciază că în cauză a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume a gradului concret ridicat al pericolului social al infracțiunilor comise, a modalității de comitere, a cantității de droguri de mare risc introdusă ilegal și vândută, respectiv 1 kilogram de heroină (în amestec cu cafeină) dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (filele 92-93 dosarul parchetului), este suferind de mai multe afecțiuni (actul medical, fila 34 dosarul curții de apel), nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de care a fost învinuit.

Astfel, prin cuantumurile orientate la minimul legal ale pedepselor principale, cu închisoare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea cu închisoare, cu executare în regim de detenție, s-a apreciat că aceasta din urmă este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă. De asemenea, Înalta Curte consideră că pedepsele dispuse pentru fiecare din infracțiunile comise, cât și pedeapsa rezultantă aplicată, cu executare prin privare de libertate respectă și principiul proporționalității, între gravitatea faptelor săvârșite și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea de aplicare a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a regimului sancționator redus, în condițiile art. 76 din același cod, având în vedere gravitatea infracțiunilor comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-se eficiență circumstanțelor referitoare la persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea faptelor, prin stabilirea pedepselor aplicate, în cuantumurile minime legale cu închisoarea, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, neimpunându-se reducerea lor, așa încât nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră decizia pronunțată de instanța de apel, ca fiind legală și temeinică, iar toate criticile formulate de recurentul inculpat, atât prin apărător, cât și personal, în ultimul cuvânt, ca fiind nefondate. Totodată, instanța de recurs verificând hotărârea pronunțată nu a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2009 la 28 iunie 2010. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J., sumă ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce a avut loc pentru termenele de judecată de la 31 mai 2010 și 28 iunie 2010, de către domnul avocat E.N., cu împuternicirea avocațială emisă la 16 mai 2010, (fila 15 Dosarul nr. 35/36/2010 al Înaltei Curți), potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între M.J.

și U.N.B.R. Potrivit art. 192 alin. (6) C. proc. pen. onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva Deciziei penale nr. 40/P din 23 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 15 august 2009 la 28 iunie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Onorariul interpretului de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 iunie 2010.