ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1952/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1952/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 7 din 25 ianuarie 2011

a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și

de familie, a fost admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Constanța și a desființat în parte sentința penală nr. 471

din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța cu privire la achitarea

inculpatului T.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, neaplicarea pedepsei complementare pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T.Ș. și temeiul achitării pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Rejudecând în

limitele desființării hotărârii de fond;

A schimbat temeiul

achitării inculpaților T.Ș., T.I. și E.C.S., pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 din Legea nr. 39/2003 din art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referire la

art. 10 lit. a) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului T.I. din infracțiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin.

(1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. a) C. pen.

A condamnat pe

inculpatul T.I., la pedeapsa de 3trei ani închisoare.

În baza art. 65 C.

pen. raportat la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzură de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza artr.33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele cu închisoare aplicate

inculpatului T.I. în pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen. a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa complementară cea mai grea,

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 alin.

(1) și 2 C. pen. a interzis inculpatului T.I. exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei

aplicate inculpatului T.I. pe durata termenului de încercare de 6 ani, calculat

în conformitate cu prevederile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. raportat la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului T.Ș. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an după executarea pedepsei

principale de 2 ani și 9 luni închisoare și pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., a aplicat inculpatului T.Ș. pedeapsa complementară cea mai grea,

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 2 ani după executarea pedepsei

principale de 3 ani închisoare

În baza art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.S.,

împotriva sentinței penale nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului

Constanța.

A menținut restul

dispozițiilor hotărârii de fond în măsura în care nu contravin dispozițiilor

prezentei decizii.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat pe apelantul inculpatul D.S. să plătească statului

suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul parchetului au

rămas în sarcina statului.

În baza art. 189 C.

proc. pen., onorariile avocaților din oficiu s-au plătit plăti din fondul

Ministerului Justiției în contul Baroului Constanța pentru avocații: N.M. în

sumă de 300 lei, N.A. în sumă de 300 lei, F.E. în sumă de 100 lei și D.M. în

sumă de 100 lei.

Pentru a pronunța

această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 471 din 22 decembrie

2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 11265/118/2009

inculpatul T.Ș., a fost achitat pentru infracțiunea de aderare la un grup

infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Totodată, inculpatul T.Ș. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni

închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin.

(2) și art. 75 lit. c) C. pen., precum și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2)

C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele aplicate inculpatului T.Ș. au fost

contopite în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca în final, să execute

pedeapsa de 3 ani închisoare .

În baza art. 65 C.

pen. raportat la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.Ș. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (2) lit. a)

teza a II a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei

principale.

În temeiul

prevederilor art. 71 alin. (1), (2) C. pen. i s-au aplicat inculpatului T.Ș.

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II a și lit. b) C. pen.

Conform prevederilor

art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de

îndată a inculpatului T.Ș. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.

103 din 3 octombrie 2009, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

acestuia reținerea și arestarea preventivă de la 2 octombrie 2009 la zi.

În baza prevederilor art.

86

1

alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere

a executării pedepsei aplicate inculpatului T.Ș., pe timp de 5 ani, termen de

încercare calculat conform prevederilor art. 86

2

C. pen.

Prin hotărârea

menționată anterior, inculpatul T.I., a fost achitat, în temeiul prevederilor art.

11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în referință la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

pentru infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art.

7 din Legea nr. 39/2003 și de organizare și conducere a operațiunii de

introducere în țară a drogurilor de risc, prev. de art. 10 în referire la art. 3

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) și

art. 76 lit. c) C. pen., inculpatul T.I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani

și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

risc.

În baza art. 65 C.

pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului T.I. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza

a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei

principale.

Inculpatului T.I. i

s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a I a și lit. b) C. pen.

Conform prevederilor art.

350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate de îndată a

inculpatului T.Ș. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 104 din 03

octombrie 2009, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată,

reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 02 octombrie 2009 la zi.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

pe durata termenului de încercare de 4 ani și 9 luni, pentru inculpatul T.I.

Inculpatul E.C.S. a

fost achitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. în

referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea de aderare la un

grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Totodată, inculpatul E.C.S.

a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) alin. (2) și art. 76 lit. c)

C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului E.C.S. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II a și lit. b) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 71 alin.

(1), (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului E.C.S. drepturile prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., la pedeapsa accesorie.

Conform art. 350 alin.

(3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate de îndată a

inculpatului E.C.S. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 102

din 03 octombrie 2009 și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată acestuia, reținerea și arestarea preventivă cu începere de la 2

octombrie 2009 la zi.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 9 luni.

Tot prin sentința

penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța, inculpatul D.S. a

fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicare art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen.

Conform prevederilor art.

65 C. pen. rap. la art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 1an după executarea pedepsei principale.

Inculpatului D.S. i

s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

Conform prevederilor art.

88 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată

inculpatului D.S. pe durata termenului de încercare de 4 ani și i s-a atras

atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. proc. pen. privind revocarea

beneficiului suspendării executării pedepsei.

Pe durata termenului

de încercare pentru suspendarea sub supraveghere a pedepsei s-a dispus ca

inculpații T.Ș., T.Ș. și D.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere

;

- să se

prezinte la data fixata la Serviciul de probațiune,de pe lângă Tribunalul Constanța,

serviciu desemnat cu supravegherea acestora.

--să

anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să

comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență„.

Ca organ însărcinat

cu supravegherea celor trei inculpați menționați anterior a fost desemnat

Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul Constanța.

Inculpaților T.Ș., T.Ș.

și D.S. li s-a atras atenția supra dispozițiilor art. 86

1

C. proc.

pen. privind condițiile de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere

a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin.

(5) C. proc. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților T.Ș., T.Ș.

și D.S.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a cantităților de

rezină de canabis de la inculpatul T.Ș. de 97,2 grame, 718,8 grame și respectiv

182,1 gr, introdusă în țară de acesta.

Conform art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus distrugerea cantității de droguri

confiscată.

Conform prevederilor art.

191 C. proc. pen. inculpații T.I., E.C.S. și D.S. au fost obligați să plătească

statului câte 810 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar inculpatul T.Ș. a

fost obligat la plata sumei de 1.210 lei cu același titlu.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele,

„La data

de 23 septembrie 2009 lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța s-au

sesizat din oficiu cu privire la faptul că în orașul Constanța acționează un

grup infracțional organizat ce se ocupă cu traficul de droguri de risc, în

speță hașiș, substanță interzisă ce este adusă din Spania și urma să fie

comercializată în București și Constanța.

Din

informațiile obținute în cauză s-a reușit identificarea unuia din membrii

grupului infracțional organizat, în persoana inculpatului E.C.S., care căuta

cumpărători pentru vinderea unei cantități de hașiș (rezină de cannabis) contra

sumei de 60.000 lei, astfel că prin rezoluția nr. 365 D/P din 24 septembrie 2009,

ora 8,00 s-a dispus începerea urmăririi penale față de acesta pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

Prin

ordonanța cu nr. 19/ A din 24 septembrie 2009 a Serviciului Teritorial

Constanța din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost autorizați un investigator sub

acoperire cu identitatea „I.V.” și colaboratorul acestuia cu identitatea „D.M.”,

pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența activității

infracționale desfășurate de inculpatul E.C.S. și de către celelalte persoane

neidentificate ce făceau parte din grupul infracțional organizat, precum și

procurarea de la inculpat sau de la alte persoane din anturajul lui de rezină

de cannabis de către investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia.

Din

procesele verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „I.V.”

rezultă că E.C.S. l-a contactat telefonic pe colaboratorul „D.M.” și l-a

înștiințat că o persoană neidentificată urmează să aducă drogurile în România în

ziua de 25 septembrie 2009.

Colaboratorul

„D.M.” a fost contactat către inculpatul E.C.S., care i-a comunicat că înainte

de realizarea tranzacției dorește să se întâlnească cu cumpărătorul căruia

urmează să-i dea o mostră din drogurile aduse din Spania, pentru convingerea

acestuia, iar la rândul lui dorește să vadă suma de bani, ce reprezintă

contravaloarea mărfii.

În ziua

de 28 septembrie 2009 colaboratorul sub acoperire „D.M.” a fost contactat din

nou de inculpatul E.C.S., ocazie cu care i-a comunicat faptul că ar putea să

intre în posesia drogurilor în acea zi, dar a dorit să amâne realizarea

tranzacției pentru ziua de 29 septembrie 2009, întrucât este destul de târziu

și până va ajunge în Constanța se va înnopta.

În ziua

de 29 septembrie 2009 inculpatul E.C.S. l-a sunat din nou pe colaboratorul sub

acoperire „D.M.” și l-a asigurat că „termenii stabiliți” pentru realizarea

tranzacției cu droguri vor rămâne neschimbați, că a discutat cu persoana care

deține drogurile și că dorește ca tranzacția să se facă în orașul Medgidia.

În

cauză, prin autorizația nr. 249 din 24 septembrie 2009 Tribunalul Constanța a

autorizat interceptarea, înregistrarea și localizarea convorbirilor efectuate

de la postul telefonic mobil utilizat de inculpatul E.C.S.

Au fost

autorizați doi investigatori sub acoperire cu identitatea „M.V.” și „V.M.”,

pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența activității

infracționale desfășurate de inculpatul E.C.S. și de celelalte persoane

neidentificate ce făceau parte din grupul infracțional organizat, precum și

procurarea de la inculpat sau de la alte persoane din anturajul lui de rezină

de cannabis de către investigatorii sub acoperire.

Ca

urmare a autorizării provizorii s-a dispus interceptarea și înregistrarea

convorbirilor și comunicărilor efectuate de la postul telefonic (utilizator

numitul „T.”), precum și localizarea acestuia, iar în ulterior s-a dispus

interceptarea pe o perioada de 28 de zile, convorbirile interceptate fiind

redate în procesul verbal.

Din

cuprinsul procesului verbal din 19 octombrie 2009 a rezultat fără dubii modul

în care inculpații E.S.C. utilizator al postului telefonic, au planificat și au

stabilit detalii ce trebuie urmate până la momentul realizării efective a

tranzacției cu droguri.

Pe baza

indiciilor furnizate de către cei doi inculpați în convorbirile telefonice

purtate și legal interceptate, a proceselor verbale întocmite de către

investigatorii sub acoperire, în ziua de 2 octombrie 2009, în jurul orelor 20,30

în parcarea C.M. din Constanța s-a reușit prinderea în fragrant mai întâi a

inculpatului E.C.S., apoi a inculpatului T.I. zis „T.” și a persoanei care a

introdus drogurile în România identificat în persoana inculpatului T.Ș., asupra

căruia a fost găsită cea mai mare parte a drogurilor aduse în aceeași zi din

Spania.

Din

raportul preliminar nr. 554513 din 3 octombrie 2009, precum și a raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 554513 din 9 octombrie 2009 al Laboratorului

de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța a rezultat că

cele trei probe în greutate totală de aproximativ 1 Kg conțin rezină de

cannabis, substanță ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000

și reprezintă drog de risc.

Pentru a

se realiza flagrantul colaboratorul sub acoperire D.M., de comun acord cu

investigatorii sub acoperire au stabilit locul și ora întâlnirii cu inculpatul E.C.S.,

care ar fi trebuit mai întâi să aducă o mostră din marfă, iar colaboratorul D.M.

ar fi trebuit să arate suma de bani ce reprezenta contravaloarea mărfii.

Conform

procesului verbal de realizare a flagrantului, în momentul în care inculpatul E.C.S.

s-a apropiat de autoturismul cu care venise colaboratorul sub acoperire ce era

însoțit de investigatori, acesta a avut o suspiciune și a aruncat bucata de

hașiș, pe care inițial o dăduse colaboratorului sub autoturism, intenționând să

plece și el din locul respectiv. În cele din urmă a fost convins să se

întoarcă, moment în care a fost oprit și legitimat de către lucrătorii de

poliție. Fiind întrebat despre natura substanței pe care a adus-o drept probă,

inculpatul a afirmat că este „ciocolată din aceea din care se fac țigări pentru

fumat interzise la consum” și că o are de la un anume „T.”, despre care știa că

se numește T.I.

Inculpatul

E.C.S. a condus organele de poliție la locul unde știa că este așteptat de

către inculpatul T.I., iar în momentul în care polițiștii și-au declinat

calitatea, acesta din urmă a devenit ușor recalcitrant, smucindu-se din brațele

polițiștilor, în cele din urmă s-a reușit imobilizarea acestuia. Cu ocazia

flagrantului inculpatul T.I. a declarat că s-a aflat în acel loc în așteptarea

coinculpatului E.C.S., care trebuia să vândă unor indivizi cantitatea de 1 Kg droguri.

mai susținut că după ce ar fi intrat în posesia banilor aduși de către

inculpatul E.C.S., ar fi trebuit să se deplaseze la cel ce deținea restul de

marfă, pentru a intra în posesia întregii cantități de droguri aduse din

Spania.

Inculpatul

T.I. a colaborat cu organele de poliție, l-a contactat telefonic pe un individ

care i-a indicat locul unde se afla persoana ce a adus drogurile din Spania și împreună

cu inculpatul E.C.S. au însoțit echipa operativă, la Spația O.M.V. din zona B.

unde a fost identificată o persoană ce avea asupra sa o geantă de voiaj. S-a

stabilit că inculpatul T.Ș., tatăl inculpatului T.I. iar în urma unei

percheziții corporale sumare și asupra bagajelor, în geanta de voiaj a fost

identificat un pachet învelit în scotch de culoare maro ce prezenta o tăietură

la unul din capete și în care se aflau calupuri asemănătoare la formă, culoare

și miros cu mostra adusă de inculpatul E.C.S. în momentul în care acesta a fost

prins în flagrant.

Cu

privire la proveniența substanței găsită în geanta de voiaj, inculpatul T.Ș. a

declarat că este drog și i-a fost dată în Spania de către fiul său T.M., iar în

Constanța urma să o dea unei persoane, el urmând să primească drept comision

suma de 1.000 euro. în cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat că

geanta i-a fost înmânata de fiul său T.M. care se afla în Spania, pentru a fi

adusă în țară, nu cunoștea conținutul pachetului ci doar trebuia înmânat unei

persoane au cărui număr de telefon îl primise odată cu geanta. Susținerile sale

însă au fost infirmate de declarațiile date cu ocazia prinderii în flagrant, când

acesta a arătat în fața martorilor asistenți ca a cunoscut că aduce droguri în țară

și urma să primească suma de 1.000 euro. Ulterior despre această sumă a susținut

ca urma să o returneze fiului său, suma nefiind pentru sine, pentru transportul

efectuat, susțineri însă care nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă

administrate.

S-a

remarcat însă faptul că deși inculpații și-au menținut în mare parte declarațiile

și susținerile făcute cu ocazia încheierii procesului verbal de prindere în flagrant,

au fost adăugate pe parcurs mici nuanțe de natură a atenua într-un fel

răspunderea penală a fiecăruia dintre ei.

S-a reținut

însă că în mod cert, în momentul în care a intrat în România, T.Ș. la indicația

telefonică a fiului său T.M., a contactat o persoană, căreia i-a spus că se

află în Stația O.M.V. și că a adus din Spania „piesele de mașină”. În cele din

urmă interlocutorul său a înțeles despre ce era vorba și, la scurt timp, s-a

prezentat în Stația O.M.V., la volanul unui autoturism cu semne specifice

taximetrelor. Inculpatul T.Ș. s-a urcat în taximetru și s-au deplasat în

spatele Stației O.M.V., într-un loc mai dosnic, unde inculpatul împreună cu

inculpatul D.S., cu cheia de contact a acestuia din urma au desfăcut la unul

din capete pachetul ce se afla în geanta de voiaj, de unde a scos un pachețel

mai mic, învelit în același tip de ambalaj și anume scotch de culoare maro,

după care i-a spus acestuia din urmă să meargă în Stația Peco și să aștepte.

Inculpatul D.S. având asupra sa mostra, a plecat la locul de întâlnire stabilit

dinainte cu inculpatul T.I. și după ce i-a predat acestuia din urmă pachetul

reprezentând mostra, și-a continuat activitatea de taximetrie pe care o desfășoară

la o firmă de profil.

S-a remarcat

faptul că în momentul în care echipa operativă însoțită de inculpatul T.I. a

ajuns la stația O.M.V., acesta din urmă a constatat că cel ce adusese drogurile

din Spania era chiar tatăl său, T.Ș., persoană cu care nu are legături prea

strânse și se întâlnește rar și din întâmplare. Inculpatul a explicat acest

fapt prin aceea că încă de la momentul în care a discutat cu fratele său, T.M.,

care se află în Spania, i-a transmis acestuia din urmă că nu îl interesează și

nici nu vrea să știe cine este persoana care aduce drogurile din Spania. I-a

mai transmis fratelui său numărul de telefon al inculpatului D.S., număr la

care trebuia să apeleze cărăușul în momentul în care ajunge în România, căci D.S.

la rândul său era în cunoștință de cauză, fiind în așteptarea apelului

telefonic ce urma să vină de la persoana necunoscută ce sosea din Spania.

Acțiunea

a fost planificată și bine pusă la punct, ea decurgând conform planului

dinainte stabilit, fiecare dintre participanți îndeplinindu-și atribuțiunile cu

exactitate, astfel încât în cele din urmă s-a ajuns la momentul vânzării

efective, care însă era așteptată de către echipa operativă care a întrerupt

activitatea grupului infracțional organizat.

Inculpații

T.S., T.I., E.C.S. au recunoscut săvârșirea faptelor de trafic de droguri,

respectiv introducerea în țară de droguri de risc, dar au arătat că nu au făcut

parte dintr-un grup infracțional organizat, motivând acest lucru de

împrejurarea că unii dintre ei nu-i cunosc pe ceilalți și nu cunoșteau

activitatea acestora. Deși s-a arătat că această împrejurare nu are relevanță

din moment ce fiecare dintre ei a cunoscut o persoană se ocupa cu procurarea

drogurilor în Spania, acestea trebuiau aduse în România de un cărăuș, de la

care au fost preluate, iar ultimul dintre ei, ce se găsea la capătul grupului

infracțional), și urma să vândă efectiv „marfa”.instanța a apreciat că în cauză

nu se poate discuta despre o asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de

trafic de droguri.

Deși

inculpatul D.S. în mod constant în declarația dată la urmărirea penală cât și

în cursul cercetării judecătorești a susținut că nu a cunoscut activitatea infracțională

a inculpatului T.I. care îi era prieten si nici nu a cunoscut despre conținutul

pachetului ce a fost ridicat de la inculpatul T.Ș., susținerile sale fiind

contrazise de declarațiile inculpatului T.S. Astfel acesta a susținut, fapt ce

se coroborează cu materialul probator, că inculpatul D.S. i-a solicitat imediat

cum a ajuns la întâlnire marfa și nu vreo sumă de bani așa cum a susținut inculpatul

D. A mai arătat că taximetristul a știut exact ce are de făcut și înțelegând că

este vorba de pachetul cu droguri pe care fiul său M. i-l pusese în geantă i-a înmânat

acestuia calupul și împreună l-au desfăcut pentru ca D. să ridice o mostră și s-o

arate la băieți,așa cum a precizat inculpatului T.Ș. Din declarația aceluiași

inculpat a mai rezultat că la plecare inculpatul D.S. i-a spus să traverseze

b-ul T. la o altă stație Peco și să se așeze la o terasă urmând ca el să revină.

Aderarea

la un grup infracțional în vederea săvârșirii unor infracțiuni a presupus o

anumită structură, cu o anumită ierarhie, cu persoane care se cunosc între ele,

al căror rol a fost bine stabilit, cu o activitate pe un interval de timp

considerabil, astfel că față de faptul că între inculpați care, față de

modalitatea de acțiune, de faptul nu s-au cunoscut dinainte nu s-a reținut

existența unui grup infracțional organizat, ci o simplă înțelegere între inculpați

respectiv o participație penală,ceea ce excede cadrului avut în vedere în accepțiunea

art. 2 lit. a) din Legea nr 39/2003.

Astfel deși

între inculpați a existat o înțelegere cu privire la modul de introducere în țară

a cantității de droguri, nu s-a putut concluziona ca aceștia au constituit un

grup infracțional structurat, cu rolurile bine definite așa cum au fost avute

în vedere în accepțiunea art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, care au acționat

pe o perioadă anume, în mod coordonat cu atât mai mult cu cât unele detalii nu

au fost cunoscute celorlalți participanți, iar inculpatul T.Ș. nu a cunoscut persoana

de legătură din România. Mai mult câtă vreme la momentul de față un grup

infracțional de o mai mare amploare nu a fost dovedit cu certitudine prin

probele administrate în cauză, necunoscându-se modalitatea de comercializare a

drogurilor și nici persoanele de legătură, cu unele excepții, nu s-a putut

susține că inculpații au aderat la o grupare deja constituită, în accepțiunea art.

2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, formată din mai mult de două persoane,

excluzându-i pe E.C.S. și T.I.

Deși s-a

arătat că așa zisul grup a fost constituit cel puțin din data de 23 septembrie 2009,

când lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Constanța s-au sesizat din

oficiu și acesta a acționat organizat dovadă fiind convorbirile telefonice pe

care inculpații E.C.S. și T.I. le-au purtat în legătură cu activitatea

infracțională, iar inculpatul T.Ș. a fost plecat în Spania, nu s-a putut

discuta despre o activitate infracțională ci de acte premergătoare, fără acte

materiale de executare.

Inculpatul

T.Ș. a susținut că în luna iunie 2009 nu a contactat pe nimeni căruia să-i

propună o tranzacție cu droguri, iar alte date să contrazică aceste susțineri

nu au rezultat din materialul probator administrat. Pe parcursul cercetărilor

inculpații E.C.S. și T.I. ca de altfel și în fața instanței de fond au

solicitat să beneficieze de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

deoarece, primul ar fi contribuit la prinderea celui de-al doilea, iar acesta

din urmă la depistarea și prinderea tatălui său inculpatul T.Ș.

Nu s-au

reținut aceste dispoziții legale pentru inculpatul E.C.S. atâta vreme cât

inculpatul T.I. a fost deja vizat de ancheta ce s-a demarat și convorbirile lui

telefonice care i-au fost interceptate, el fiind cunoscut sub apelativul „T.”

Nici

inculpatul T.I. nu a beneficiat de aceste prevederi legale, deoarece s-a cunoscut

faptul că o persoană a adus în ziua aceea droguri din Spania, iar identificarea

acesteia a fost atributul organelor abilitate

Conform

disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, a beneficiat de respectivele prevederi

doar persoana care, în timpul urmăririi penale, denunță alte persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri. Cum în cauza persoanele indicate se

aflau în atenția organelor de cercetare, aceste dispoziții au devenit

inaplicabile.

În

raport de cele arătate, având în vedere și declarațiile inculpaților, constante

pe parcursul întregului proces penal care s-au coroborat într-o anumită măsură,

conform art. 69 C. proc. pen. cu susținerile acestora în cadrul procesului

verbal de depistare al acestora încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul

B.C.C.O. Constanța, la surprinderea în flagrant, la stabilirea vinovăției

inculpaților s-au mai avut în vedere și procese verbale de sesizare din oficiu

din 25 iunie 2009 și 23 septembrie 2009;

- ordonanțe

de autorizare a investigatorul sub acoperire și a colaboratorilor acestora;

- procese

verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire;

- raport

preliminar de constatare tehnico-științifică droguri;

- raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 554513 din 9 octombrie 2009 al

Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Constanța;

- proces

verbal de prindere în flagrant din 2 octombrie 2009;

- declarațiile

inculpaților și învinuitului.

- dovada

de predare a drogurilor,probe aflate atașate la dosarul cauzei, fila 9, vol. 1 urmărire

penală

Din

analiza și coroborarea materialului probator administrat în cauză instanța a

reținut vinovăția tuturor inculpaților astfel:

Inculpatul

T.Ș. a fost vinovat de săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară de

droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și trafic de

droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Inculpații

T.I., E.C.S., D.S. s-au făcut vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 .După cum s-a arătat

anterior nu s-a putut retine în sarcina inculpaților T.I., E.C.S., T.Ș.

infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, astfel încât pentru această

infracțiune instanța a dispus achitarea inculpaților.

La

individualizarea pedepselor ce au fost stabilite au fost avute în vedere

criteriile generale și obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-au

avut în vedere gradul concret de pericol social al faptelor comise, împrejurările

concrete în care inculpații au acționat, valorile sociale lezate și ocrotite de

normele penale referitoare la sănătatea publică și la vinovăția persoanei,

forma de vinovăție cu care s-a acționat, natura drogurilor de risc deținute,

cantitatea acestora, dispozițiile din partea generală a codului penal și

limitele de pedeapsă fixate în legea specială.

S-a ținut

seama și de trăsăturile specifice persoanei fiecărui inculpat și faptul că aceștia

se afla la primul conflict cu legea penala.

Împrejurarea

că inculpații pe parcursul procesului penal au manifestat o atitudine relativ

sinceră, au recunoscut și regretat faptele, iar anterior comiterii infracțiunii

au avut o bună conduită în familie și societate astfel cum a rezultat din

caracterizările și recomandările depuse la dosar, au realizat venituri stabile

și față și de împrejurarea că erau foarte tineri, la primul conflict cu legea

penală au fost avute în vedere ca circumstanțe atenuante judiciare, făcându-se

aplicarea pentru fiecare inculpat a art. 74 alin.(1) lit. a), c) alin. (2) C.

pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

S-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de

la 02 octombrie 2009 la zi.

S-a

dispus punerea de îndată a celor trei inculpați T.Ș. de sub puterea mandatului

de arestare preventivă nr. 103 din 03 octombrie 2009, T.I. de sub puterea

mandatului de arestare preventivă nr. 104 din 03 octombrie 2009 și E.C.S. de

sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 102 din 03 octombrie 2009,

dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

Ca efect

al reținerii de circumstanțe atenuante s-a coborât cuantumul pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege.

Ca

pedeapsă accesorie, în baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a interzis

fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C.

pen.

În cauză

s-a apreciat că dublul scop al pedepsei preventiv și educativ prevăzut de art. 52

C. pen. poate fi atins și fără executarea acesteia efectivă dat fiind vârsta

inculpaților, existența unui cadrul familial, prestarea unei activități

remunerate, lipsa antecedentelor penale,, aspecte ce au susținut integrarea

socială rapidă și facilă a inculpaților.

În

consecință, în baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus pentru fiecare

inculpat suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art. 86

1

alin. (2) C. pen. pe durata a câte unui termen de încercare, compus din

cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de

2 ani, calculat în condițiile art. 86

2

C. pen.

Pe

durata termenului de încercare inculpații T.Ș., T.I., E.C.S., D.S. au fost

obligați să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se

prezinte la data fixată la Serviciul de probațiune, de pe lângă Tribunalul

Constanta, serviciu desemnat cu supravegherea acestora.

- să anunțe,

în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește

8 zile, precum și întoarcerea;

- să

comunice și să justifice schimbarea locului de munca

- să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A

desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Constanța - căruia i s-a comunicat datele de la lit. a) - d).

În baza art.

359 alin. (1), (2) C. proc. civ., s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei și emiterea unei comunicări scrise în

acest sens.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.

17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a

cantității de rezină de canabis introdusă în țară respectiv cantitatea de 97,2 grame

(proba nr 1), 718,8 grame rezina de canabis (proba nr 2 a ),182, grame rezina de canabis (proba nr 2 b 1 în baza dovezii atașate și distrugerea acestora.

În baza art.

191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de

810 lei cu excepția inculpatului T.Ș., cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat care au cuprins 3.000 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

A fost

obligat inculpatul T.Ș. la plata sumei de 1.210 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat din care suma de 400 lei reprezentând onorariu avocat

oficiu G.A., s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției”.

Împotriva

sentinței penale nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța au

declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanța și

inculpatul D.S., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Criticile

din apelul parchetului au vizat greșita achitare a inculpaților T.Ș., T.I. și E.C.S.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita achitare

a inculpatului T.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 10 în referire la art.

3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților T.I., T.Ș., E.C.S. și D.S. apreciindu-se că sunt prea blânde, atât

în privința cuantumului cât și al modalității de executare, nefiind în măsură

să asigure atingerea scopului aplicării pedepsei.

În

esență, parchetul a susținut că, din declarațiile date la instanța de fond de

inculpați E.C.S. și T.I. au rezultat fără echivoc constituirea grupului

organizat, pentru introducerea în țară și ulterior comercializarea de droguri

iar în activitatea infracțională fiecare inculpat avea câte un rol bine

stabilit, astfel cum inculpații T.I. și E.C.S. au luat hotărârea de înființare

a grupului, primul cerându-i fratelui său din Spania să-i trimită drogurile, al

doilea s-a interesat de eventualii cumpărători, iar inculpatul D.S. a avut

sarcina precisă de a prelua drogurile de la persoana care le aducea din Spania.

În

condițiile în care grupul organizat a fost constituit în urmă cu aproximativ 6

luni momentului introducerii în țară a drogurilor, în opinia parchetului,

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 38/2003 a fost consumată și a

fost reținută în sarcina inculpaților T.I. și E.C.S. dar și a inculpatului T.Ș.,

care a adus drogurile din Spania.

Referitor

la inculpatul T.I., s-a susținut, în apelul parchetului, că, din ansamblul

probelor administrate, a rezultat cu evidență că, acesta a organizat introducerea

de droguri în țară, ipostază în care a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 10

în referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar într-o teză

subsidiară s-a susținut că, inculpatul T.I. trebuie pedepsit cel puțin pentru

instigare la introducerea în țară de droguri, având în vedere că acesta i-a

cerut fratelui său inculpatul T.M. să îi trimită droguri iar T.Ș. a adus în

România drogurile.

În

privind individualizării pedepselor aplicate inculpaților T.I., T.Ș., E.C.S. și

D.S. s-a reținut că sunt blânde, în condițiile în care limitele de pedeapsă

sunt dintre cele mai mari iar pericolul social concret și generic al faptelor

este ridicat, datorită cantității mari de droguri introdusă în țară și care

urma a fi comercializată, numărul participanților la activitatea infracțională

(5 persoane) și atitudinea necorespunzătoare în timpul procesului, constând în

recunoașterea parțială a vinovăției.

În

concluzie, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței

pronunțate de instanța de fond și urmare rejudecării să fie condamnați

inculpații pentru toate infracțiunile ce au făcut obiectul trimiterii lor în

judecată la pedepse privative de libertate în cuantum corespunzător criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Apelantul

inculpat D.S. a criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita sa condamnare

în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din legea nr. 143/2000

și a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen., în condițiile în care el nu a cunoscut ce era în

pachetul pe care trebuia să-l preia, astfel că nu este autorul infracțiunii de

trafic de droguri de risc.

În

subsidiar, apelantul inculpat D.S. a solicitat reindividualizarea pedepsei, în

sensul reducerii cuantumului către minimul special legal, iar în privința

modalității de executare să se dispună suspendarea condiționată, ținându-se

seama de circumstanțele personale favorabile.

Examinând

sentința penală nr. 471 din 22 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța în lumina

criticilor din apelurile parchetului și inculpatului D.S., a probatoriului

administrat cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen.

curtea a reținut următoarele;

Confruntându-se

cu dificultăți financiare majore, inculpatul T.I. s-a gândit să le rezolve prin

vânzarea de droguri, ce au urmat a fi aduse din Spania de la fratele său T.M.

Contactându-l

telefonic pe fratele său T.M. și primind acceptul acestuia de a-i trimite

droguri pentru vânzare, inculpatul T.I. l-a contactat pe inculpatul E.C.S., cu

care era prieten, și i-a propus să caute cumpărători pentru drogurile ce urmau

să vină din Spania.

Acceptând

propunerea inculpatului T.I., inculpatul E.C.S. a început demersurile de

căutare a potențialilor cumpărători și după ce i-a găsit a comunicat

inculpatului T.I. acest fapt, cerându-i să-l anunțe când va avea drogurile

(rezină de cannabis).

În

condițiile menționate anterior inculpatul T.I. l-a sunat în Spania pe fratele

său T.M. solicitându-i expedierea drogurilor, fără să îl intereseze modalitatea

în care a procedat fratele său pentru aceasta, precizând că la sosirea în țară

a drogurilor va trimite un prieten să le ridice.

Situația

de fapt reținută în legătură cu inițierea activității infracționale a rezultat

fără echivoc din declarațiile inculpaților T.I. și E.C.S., date în fața

instanței de fond și care nu au fost contrazise de alte probe administrate în

cauză și au fost confirmate de modul de desfășurare a activității infracționale

ulterioare.

Raportat

la situația de fapt reținută curtea a apreciat că, în speță, nu poate fi vorba

de constituirea unui grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, în

sensul prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile în care nu a

existat o structură determinată a grupului de persoane implicate, acesta

acționând independent, fără a conștientiza componența grupului și apartenența

la acesta, inculpații raportându-și activitatea exclusiv la persoana

inculpatului T.I. și la cererile acestuia față de ei, în virtutea relațiilor

vechi de prietenie cu acesta.

În

aceeași ordine de idei, curtea a reținut că, textul încriminator al art. 7 din

Legea nr. 39/2003 face referire la scopul constituirii grupului organizat,

respectiv acela al săvârșirii de infracțiuni, ori îndeplinirea lui presupunea continuitatea

în timp, numai astfel putându-se plănui și săvârși mai multe infracțiuni iar nu

una singură ca în speță.

Chiar

dacă pentru săvârșirea activității infracționale inculpatul T.I. a colaborat cu

ceilalți inculpați acest fapt nu s-a realizat în virtutea unei eventuale

calități de lider a unui grup a acestuia ci, a relațiilor de prietenie

preexistente, deci ca un serviciu personal față de un prieten, sau, în cazul

inculpatului T.Ș., în virtutea relațiilor de familie cu T.M.

Raportat

la cele ce preced curtea a constatat că, activitatea desfășurată de inculpații T.I.,

E.S.C. și T.Ș., astfel cum a fost reținută pe baza probatoriului, nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

situație în care se impune achitarea inculpaților respectivi pentru această

infracțiune, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din

perspectiva celor reținute curtea a constatat netemeinicia criticii privind

greșita achitare a inculpaților T.Ș., T.I. și E.C.S. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 36/2003.

În cauză

existând mai multe persoane care au contribuit la introducerea în țară în

scopul comercializării drogurilor de risc (rezină de cannabis), nu s-a putut

reține cu temei în existența faptei de constituire a unui grup, așa cum greșit

a reținut prima instanță, când a dispus achitarea pentru inexistența faptei (art.

10 lit. a) C. proc. pen.).

În

condițiile în care achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr.

36/2003 a intervenit în cursul judecății devin aplicabile prevederile art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. și nu acelea ale art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

cum greșit a reținut instanța de fond.

Din

declarațiile inculpatului T.I. s-a reținut că acesta l-a contactat telefonic pe

fratele său T.M. aflat în Spania cerându-i să-i trimită droguri în scopul

comercializării lor în țară, pentru obținerea de foloase materiale cu care

să-și rezolve problemele financiare, precizându-i că nu îl interesează

amănuntele procurării drogurilor și nici persoana care o să le aducă în țară,

urmând ca după sosirea acelei persoane să trimită un prieten să le ridice.

Declarațiile

inculpatului T.I. s-au coroborat cu declarațiile inculpaților E.C.S. și D.S.,

dar și cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpați.

Din

probele menționate anterior a rezultat cu evidență că inculpatul T.I. nu a avut

nici o contribuție la introducerea în țară a drogurilor de risc, el organizând

preluarea acestora, după consumarea faptului trecerii drogurilor peste graniță

de către inculpatul T.Ș. Drept urmare, curtea a reținut că, inculpatul T.I. nu a

putut fi autorul infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

în condițiile în care T.M. a stabilit persoana care transporta drogurile iar

inculpatul T.Ș. a trecut efectiv granița României cu cantitatea de droguri

asupra sa.

În

condițiile în care inculpatul T.I. a fost acela care i-a cerut fratelui său T.M.

să-i trimită în țară droguri pentru valorificare, curtea a constatat că

inculpatul respectiv l-a determinat pe fratele său să săvârșească infracțiunea

prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aspect ce a justificat

reținerea calității de instigator la infracțiunea amintită, conform

prevederilor art. 25 C. pen.

Din perspectiva

celor reținute, curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen.,

în sensul că, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului T.I. din infracțiunea prevăzută de art. 10 în referire la art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen.

raportată la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și a dispus condamnarea

pentru instigare la infracțiunea de introducere în țară de droguri. Teza autoratului

sau complicității la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

nu a putut fi reținută, întrucât inculpatul T.I. a dispus preluarea drogurilor

după introducerea lor în țară.

Așa cum

temeinic a reținut și instanța de fond, după ce a intrat în România inculpatul T.Ș.,

la indicația telefonică a fiului său T.M., a contactat telefonic o persoană

căreia i-a adus la cunoștință că este persoana care a adus „piesele” din Spania

și se află în stația O.M.V. Respectiva persoană nimeni altul decât inculpatul D.S.,

s-a prezentat la stația O.M.V la volanul mașinii cu care practică meseria de

taximetrist și imediat i-a solicitat inculpatului T.Ș. „marfa”, situație în

care acesta din urmă a desfăcut un calup cu droguri din care i-a înmânat inculpatului

D.S. o mostră care urma să fie verificată de persoanele care-l trimiseseră să

ridice drogurile.

Așa cum

a reținut instanța de fond, apărarea inculpatului D.S., potrivit căreia nu a

cunoscut conținutul pachetului primit de la inculpatul T.Ș. nu poate fi primită

ca atare, întrucât este contrazisă în primul rând de declarațiile inculpatului T.Ș.,

de la care a primit mostra de drog, dar și de celelalte probe privind

desfășurarea activității infracționale, respectiv convorbirile telefonice

dintre inculpați, până la depistarea lor în flagrant.

Drept

urmare, curtea a constatat că, inculpatul D.S. a săvârșit fapta de trafic de

droguri de risc, faptă ce întrunește condițiile constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, situație în care

condamnarea sa pentru această infracțiune este legală și temeinică,

neimpunându-se achitarea sa.

În

condițiile în care inculpații s-au aflat la primul conflict cu legea penală, au

avut pe timpul procesului penal un comportament corespunzător de recunoaștere

și regret a faptelor și sunt persoane integrate social, curtea apreciază că în

mod justificat s-au reținut în favoarea lor circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a), c) și alin. (2) C. pen., stabilindu-se pedepse în conformitate

cu prevederile art. 76 lit. a) C. pen.

Din

perspectiva celor menționate anterior, curtea a apreciat că, nu se impune

majorarea cuantumului pedepselor aplicate acestora de prima instanță și nici

schimbarea modalității de executare în privare de libertate.

Rezultă,

deci, că nu a fost întemeiată critica din apelul parchetului privind greșita

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Critica

din apelul inculpatului D.S. privind greșita individualizare a pedepsei

aplicate de prima instanță a fost în aprecierea curții, neîntemeiată,

respectiva pedeapsă reflectând corespunzător periculozitatea socială a faptei

săvârșite și cauzele de atenuare a răspunderii penale, iar modalitatea de

executare a pedepsei a fost just aleasă, astfel încât inculpatul să realizeze

gravitatea faptelor și să nu mai repete, în viitor, comportamente ilicite,

îndeplinindu-se astfel scopul aplicării pedepselor, astfel cum a fost definit

acesta de prevederile art. 52 C. pen.

În

această ordine de idei curtea a constatat că, nu este întemeiată critica din

apelul parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate de

prima instanță inculpaților, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă

individualizare a pedepselor prin valorificarea corespunzătoare a criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen.

Examinând

și din oficiu hotărârea primei instanțe curtea a constatat că este greșită în

privința temeiului în baza căruia s-a dispus achitarea inculpaților pentru

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și neaplicarea pedepsei

complementare pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T.Ș.

Așa cum

s-a precizat deja, în faza cercetării judecătorești s-a dispus achitarea

inculpaților T.Ș., T.I. și E.C.S. pentru infracțiunea de constituire a unui

grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni, iar fapta acestora de a

acționa împreună, așa cum a rezultat din situația de fapt rezultată din

probatoriu, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003, în sensul că activitatea de grup nu a avut

continuitate în timp, a fost săvârșită o singură activitate ilicită de

traficare a unei cantități de droguri de risc, adusă din străinătate, nu mai

multe astfel de fapte iar făptuitorii nu au acționat după un plan prestabilit

cu împărțirea de sarcini clare, sub autoritatea unui lider și în necunoștință

de cauză că aparțin unui grup în care se cunosc, cel puțin în mare sarcinile

celorlalți membrii ai grupului. Așa fiind curtea a apreciat că, temeiul

achitării inculpaților T.Ș., T.I. și E.S.C. pentru infracțiunea prevăzută de art.

7 din Legea nr. 39/2003 este acela prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin

hotărârea primei instanțe inculpatul T