ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3738/2012

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 163 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. 15306/118/2010, a fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror, pentru nulitatea actelor de urmărire penală, formulată de inculpatul M.V. În baza prevederilor art. 255 alin. (1) C. pen., inculpatul M.V. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu executare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen. Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 500 lei consemnată la Trezoreria Municipiului Constanța cu foaia de vărsământ nr. 11 din 03 noiembrie 2010 și chitanța seria TSF nr. 4509363. Conform prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul M.V. să plătească statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul M.V. este administratorul SC S.M.G.I. SRL Medgidia, iar societatea a deschis un punct de lucru pe raza comunei Deleni, sat Petroșani, unde sa se colecteze si depoziteze fier vechi, la domiciliul martorei G.M. Pentru a putea activa in condiții de legalitate, societatea era obligata sa obțină toate autorizațiile impuse de O.U.G. nr. 16/2001, respectiv autorizația de colectare emisa de prefectul județului, avizul primăriei comunei, pe baza dovezii ca deține spațiul si dotările corespunzătoare necesare pentru depozitarea deșeurilor colectate si pe baza autorizației de mediu emisa de autoritatea teritoriala pentru protecția mediului.

Același act normativ prevede sancțiuni contravenționale cu amenda cuprinsa intre 20.000 lei si 40.000 lei si se procedează la confiscarea mărfurilor, iar potrivit art. 15 constatarea contravențiilor si aplicarea sancțiunilor se face de persoanele împuternicite in acest scop de Ministerul de Interne sau alți reprezentanți ai altor ministere, după caz. Procedând la un control, potrivit competentelor legale, șeful postului de politie, respectiv martorul V.O.V. a constatat, la data de 25 octombrie 2010, existenta unor abateri, legate de neeliberarea unor adeverințe la primirea fierului vechi, de proveniența bunurilor achiziționate, dar si de lipsa autorizației ce ar fi trebuit sa fie emisa de Instituția Prefectului, fapt ce impunea aplicare unor sancțiuni contravenționale.

Pentru lipsa autorizației lucrătorul de politie a solicitat relații Instituției Prefectului pentru a se lua masurile ce se impun si solicitarea efectuării unui control de către Garda de Mediu. Imediat după constatările făcute de lucrătorul de politie in sensul menționat, acesta a fost căutat de martora G.M., care a insistat sa-i dea o sticla de whisky pentru a nu întocmi actele ce se impun a fi realizate cu ocazia controlului. Pentru ca martorul V.O.V. a refuzat sa primească mita, la postul de politie s-a prezentat la data de 27 octombrie 2010, inculpatul M.V., administratorul societății in cauza si care printre altele a arătat ca va aduce el autorizația, in zilele următoare, iar in contextul discuțiilor a făcut referire la o atenție in schimbul neaplicării legii.

În aceste condiții, șeful postului de politie V.O.V. a formulat o sesizare la data de 28 octombrie 2010 la D.G.A. - Serviciul Județean Anticorupție Constanța, sens în care a fost emisa ordonanța cu titlu provizoriu nr. 1828/ P din 29 octombrie 2010 de câtre Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea efectuării de înregistrări audio-video in biroul denunțătorului, ordonanța ce a fost confirmata la data de 2 noiembrie 2010 prin încheierea nr. 227/2010 pronunțata in dosarul nr. 15044/118/2010 a Tribunalului Constanța. În ziua de 29 octombrie 2010, în jurul orei 10,30, inculpatul s-a prezentat la Postul de Poliție Deleni, arătând ca nu a obținut autorizația solicitată, de aceea, a scos un plic ce conținea suma de 500 lei, pe care l-a lăsat pe biroul martorului V.O.V., făcând mențiunea ca este pentru autorizația lipsă.

în acest timp au intervenit și lucrătorii de politie realizându-se prinderea in flagrant a inculpatului.” Fapta și vinovăția inculpatului M.V., au fost reținute pe baza declarațiilor inculpatului, a martorilor V.O.V. și G.M. coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice din 27 octombrie 2011 și din mediu ambiental din 29 octombrie 2010, precum și cu procesul-verbal de organizare a flagrantului. Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății tribunalul a apreciat că, nu se impune restituirea cauzei la procuror întrucât, convorbirile din 27 octombrie 2010 au fost înregistrate de denunțător în sprijinul denunțului iar înregistrările audio video din 29 octombrie 2010 s-au efectuat în baza ordonanței ne.1828/P/2010 din 29 octombrie 2010 confirmată prin încheierea nr. 227/2010 din 02 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanta.

A fost înlăturată apărarea inculpatului M.V., în legătură cu săvârșirea faptei urmare actelor de provocare venite din partea denunțătorului, cu motivația, de esență, că, s-a prezentat de bună voie la poliție și a lăsat pe biroul lucrătorului de poliție un plic, ce conținea o sumă de bani, despre care a susținut că, o lasă în schimbul unui serviciu pe care urma să-l facă acesta din urmă, urmărind astfel să eludeze legea prin mituirea polițistului. Drept urmare s-a concluzionat de prima instanță că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 255 alin. (2) C. pen., pentru exonerarea de răspundere penală a inculpatului M.V. Raportat la situația de fapt rezultată din ansamblul probelor, prima instanță a stabilit că, în drept, fapta inculpatului M.V.

de a-i remite lucrătorului de poliție V.O.V., la data de 29 octombrie 2010, suma de 500 lei, în scopul de a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească în mod corect atribuțiile de serviciu, privind abaterile depistate la centrul de colectare de fier vechi din satul Petroșani comuna Deleni județ Constanța, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama, conform, prevederilor art. 72 C. pen., de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și de scopul urmărit de inculpat, dar și de datele personale ale acestuia, care a mai suferit 3 condamnări anterioare, are vârsta de 56 ani, nu este căsătorit și a manifestat dispreț față de organele statului chemate să aplice legea iar pe parcursul procesului penal nu a recunoscut fapta, în pofida probelor de vinovăție.

Astfel, s-a apreciat cp aplicarea unei pedepse de un an închisoare cu executare în regim privativ de libertate, poate să asigure, față de inculpatul M.V., îndeplinirea scopului aplicării pedepsei, definit de prevederile art. 52 C. pen. Suma de 500 lei, se a făcut obiectul mitei, a fost confiscată în conformitate cu prevederile art. 118 Iit. b) C. pen. Urmare condamnării inculpatului M.V., a fost obligat să plătească statului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în baza prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Un prim motiv de apel s-a referit la nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, motivat de încălcarea prevederilor art. 171 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. și implicit a dreptului la apărare a inculpatului, care nu a beneficiat de apărare calificată la momentul reținerii sale și la luarea declarației olografe de către organele de anchetă. Un al motiv de critică a hotărârii de fond invocat de inculpatul M.V., s-a referit la respingerea unor cereri în probatoriu esențiale pentru apărarea pe care a înțeles să o facă, în sensul provocării lui de către denunțător la darea de mită. Altă critică din apelul inculpatului M.V. s-a referit la împrejurarea că, actele de provocare din partea denunțătorului, constând în neîntocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 2/2001 și repetatele apeluri telefonice prin care denunțătorul îi cerea să-și rezolve problemele legate de funcționarea în legalitate a activității de colectare fier vechi, corelativ cu înregistrarea din proprie inițiativă a respectivelor convorbiri, folosită apoi pentru susținerea denunțului, sunt evidente și trebuiau reținute ca atare, procedându-se la achitarea sa. O ultimă critică din apelul inculpatului M.V., a vizat individualizarea pedepsei aplicată de prima instanță, susținându-se, în esență, că, în mod greșit s-a reținut faptul condamnării sale anterioare, în condițiile intervenirii reabilitării, situație în care se impune aplicarea unei pedepse mai blânde, atât în privința cuantumului cât și al modalității de executare Raportat la primul motiv de apel, inculpatul M.V., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 163 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Constanța și conform prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc.

pen., coroborat cu art. 197 alin. (2) C. proc. pen., să se restituie cauza parchetului pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dreptului său la apărare. Față de motivele de apel de la punctele 2 și 3, apelantul inculpat M.V., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și, în rejudecare, să se administreze probele solicitate iar apoi, în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 255 alin. (2) și la art. 46 C. pen., să se dispună achitarea sa. Referitor la critica privind individualizarea pedepsei s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și urmare rejudecării să se rețină în favoarea apelantului inculpat, circumstanțe atenuante, să se coboare cuantumul pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege și să se dispună ca executarea pedepsei să se facă potrivit prevederilor art. 86 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 158/ P din 16 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de inculpat. Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, s-a înlăturat aplicarea art. 57 C. pen., față de inculpat. În temeiul art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului M.V., sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. S-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei plus intervalul de timp de 2 ani stabilit de instanță.

În temeiul art. 86 3 C. pen., a fost obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin prezentei decizii. Examinând sentința penală nr. 163 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Constanța, raportat la criticile din apelul inculpatului M.V., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc.

pen., curtea de apel a reținut următoarele; Analiza probatoriului administrat în cauză și constând în, denunțul și declarațiile martorului V.O.V., ale martorei G.M., înregistrările convorbirilor telefonice și cele audio-video în mediu ambiental din 27 octombrie 2010 și respectiv 29 octombrie 2010, coroborate în parte cu declarațiile inculpatului, evidențiază faptul că situația de fapt a fost temeinic reținută de instanța de fond. Astfel, la data de 25 octombrie 2010, V.O.V., șeful postului de poliție al comunei Deleni județ Constanța, efectuând un control, în limitele sale de competență, cu privire la funcționarea în condiții de legalitate a punctului de lucru, având ca obiect colectarea fierului vechi, din satul Petroșani, aparținând SC S.M.G.I.

SRL Medgidia, administrată de inculpatul M.V., a constatat existența unor abateri care impuneau aplicarea unor sancțiuni contravenționale, între care și lipsa autorizației de mediu, prevăzută de O.U.G. nr. 16/2001. Fiind necesare anumite clarificări, procesul-verbal de constatare a contravențiilor, nu a fost întocmit pe loc, agentul constatator solicitând relații de la Instituția Prefectului, dar și un control al Gărzii de Mediu. Imediat după controlul efectuat, lucrătorul de poliție V.O.V., a fost contactat de martora G.M., persoană la domiciliul căreia funcționează punctul de lucru controlat, pentru a i se oferi o sticlă de Whisky, în scopul de a nu întocmi actele de constatare a neregulilor din activitatea punctului de lucru, aceasta fiind refuzată.

La data de 27 octombrie 2010, inculpatul M.V., s-a prezentat la postul de poliție solicitând o amânare pentru a clarifica situația legată de lipsa autorizației de funcționare a punctului de lucru. Urmare faptului că, la data convenită, inculpatul nu s-a prezentat la postul de poliție, în vederea calificării situației amintite, lucrătorul de poliție l-a sunat, iar după aceea inculpatul s-a prezentat și a băgat sub mapa de pe biroul lucrătorului de poliție un plic, în care se afla suma de 500 lei, despre care a afirmat că este pentru lipsa autorizației de mediu, fiind surprins în flagrant.

Raportat la situația de fapt reținută, curtea constată că, vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe [(art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.)] rezultă fără echivoc, din împrejurarea că, deși a solicitat inițial un termen pentru clarificarea situației referitoare la lipsa autorizației de mediu, nu a întreprins nici un demers în acest sens și, la momentul când a fost sunat de lucrătorul de poliție V.O.V., în loc de lămuriri sau explicații a înțeles că-i ofere acestuia suma de 500 lei, pentru ca acesta să nu aplice sancțiunea legală pentru lipsa autorizației respective.

Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul a fost provocat de denunțător să-i ofere mită pentru a nu-și îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, iar prezentarea inculpatului la postul de poliție, s-a făcut din proprie inițiativă, ca să solicite un termen pentru lămurirea situației legată de lipsa autorizației de mediu, pe care nu l-a respectat, și, când a fost sunat să dea lămuririle promise a înțeles să le rezolve prin eludarea legii. Procesul-verbal de constatare a contravențiilor nu a fost întocmit imediat de lucrătorul de poliție V.O.V., motivat de necesitatea verificării existentei sau nu a autorizației de mediu dar și pentru că inculpatul a solicitat un termen „până vineri” pentru lămurirea acestei probleme, așa încât este neîntemeiată susținerea inculpatului conform căreia amânarea întocmirii actului constatator al abaterilor s-a făcut în scopul de i se cere mită.

Relevante sub aspectul modului în care a înțeles inculpatul să-și rezolve problema funcționării în condiții de legalitate a punctului de lucru din satul Petroșani comuna Deleni județ Constanța, sunt discuțiile acestuia cu denunțătorul din data de 29 octombrie 2010, redate în înregistrările din mediu ambiental, unde inculpatul menționează că nu-i pasă de sancțiunea ce urma a-i fi aplicată și apoi procedează la mituirea agentului de poliție. Nici apelurile telefonice repetate ale denunțătorului către inculpat nu pot fi considerate provocări pentru oferirea mitei, în condițiile în care inculpatul nu venise cu lămuririle promise la termenul cuvenit, iar lucrătorul de poliție trebuia să întocmească procesul-verbal de constatare în cel mai scurt timp posibil de la data controlului.

În altă ordine de idei, refuzul categoric al denunțătorului de a primi mită rezultă cu evidență din faptul de a nu primi sticla de whisky oferită de martora G.M., angajata punctului de lucru controlat, cât și din formularea denunțului anterior datei când inculpatul M.V. a promis că va prezenta autorizația de mediu, întrucât acesta din urmă făcuse referire la oferirea unei atenții în schimbul neaplicării sancțiunilor prevăzute de lege. Critica inculpatului apelant M.V., referitoare la respingerea unor probe esențiale pentru dovedirea apărărilor sale legate de actele de provocare ale denunțătorului este neîntemeiată, motivat de împrejurarea că faptele ce urmau a fi dovedite cu audierea martorului S.V.

nu vizau controlul efectuat de denunțător la 25 octombrie 2010, iar ilegalitatea unor confiscări anterioare trebuia să fie atestată de organele în drept, cărora inculpatul ar fi trebuit să se adreseze pe căile prevăzute de lege. Reaudierea martorei G.M.

nu era necesară, în condițiile în care declarațiile acesteia se referă numai la faptul că i-a oferit lucrătorului de poliție sticla de whisky, refuzată de acesta, fără a-l implica pe inculpat, iar mita oferită de inculpat ulterior, privea „acoperirea” lipsei autorizației de mediu a cărei obținere îi incumba acestuia, abaterile constatate în activitatea desfășurată de martoră urmând a fi „rezolvate” mai târziu, conform afirmațiilor inculpatului din convorbirea cu denunțătorul din 29 octombrie 2010. Nici reaudierea martorului denunțător V.O.V., nu era necesară, în condițiile în care inculpatul a fost prins în flagrant, atunci când oferea mita, preconstituirea înregistrărilor a fost făcută în susținerea denunțului, urmare hotărârii de refuzare a mitei, procesul-verbal de constatare a contravențiilor nu a fost încheiat imediat după control, pentru că erau necesare verificări dar și la cererea inculpatului ce promisese că va obține autorizația de mediu, atunci când s-a prezentat din proprie inițiativă la postul de poliție, iar pretinsele confiscări nelegale de fier vechi sunt fapte ce nu au legătură cu prezenta cauză.

Împrejurarea că procesul-verbal din 29 octombrie 2010 de transcriere a discuției dintre denunțătorul V.O.V. și inculpatul M.V., menționează că această discuție s-a făcut în incinta Poliției Oraș Mihail Kogălniceanu județ Constanța, este în mod evident o eroare materială, ce nu poate anula respectiva probă întrucât toate celelalte probe, inclusiv declarațiile inculpatului, atestă realitatea acestei discuții, care a avut însă loc în biroul denunțătorului situat în incinta Postului de poliție al comunei Deleni județ Constanța. În condițiile în care nu existau în cauză indicii referitoare la legătura dintre eventualele plângeri penale formulate împotriva agentului de poliție V.O.V.

și faptele ce fac obiectul cauzei, în mod corect au fost respinse cererile în probatoriu privind sancțiunile disciplinare aplicate acestuia, cu atât mai mult cu cât acestea nu vizau activitatea de control din 25 octombrie 2010. Expertiza tehnică audio care să verifice dacă înregistrările din mediu ambiental conțin vocea inculpatului a fost de asemenea, respinsă în mod temeinic, în condițiile în care inculpatul nu a contestat veridicitatea discuției dintre el și denunțător la data de 29 octombrie 2010, ci, numai locația, aspect în legătură cu care s-a constatat o evidentă eroare de fapt, ce nu este de natură să anuleze veridicitatea discuțiilor respective. Criticile privind nulitatea declarației olografe din 27 octombrie 2010 a inculpatului M.V., cât și aceleia de pe formularul tipizat și nelegalității ordonanței de reținere a inculpatului, ca de altfel a întregii urmăriri penale, pentru încălcarea dreptului la apărare, sunt neîntemeiate.

Declarația olografă din 29 octombrie 2010 dată de inculpatul M.V. agentului de poliție nu vizează aspecte legate de fapta de dare de mită, ci, explicația acestuia în legătură cu lipsa autorizației de funcționare a punctului de lucru controlat, situația în care nu erau necesare prezența unui avocat și nici a mențiunilor legale ce sunt obligatorii în cazul unei persoane cercetată penal. Nici declarația olografă din 29 octombrie 2010 dată în fața procurorului, de inculpat, în lipsa unui apărător nu este lovită de nulitate absolută, cum eronat susține apelantul inculpat, în condițiile în care i s-au cerut explicații în legătură cu motivul prezenței sale în sediul poliției și dacă are cunoștință de plicul găsit sub mapa de pe biroul șefului de post al Poliției comunei Dăieni.

Nulitatea relativă a respectivei declarații olografe, atrasă de lipsa mențiunilor privind ora când a fost luată, raportat la ora 16 00 , când prin rezoluția din 29 octombrie 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale și dobândirea calității de învinuit, trebuia invocată imediat după întocmirea acesteia, la momentul la care învinuitul M.V. a avut asigurată apărarea calificată de specialitate, ori acest lucru nu s-a făcut. Ordonanța de reținere a învinuitului M.V. din 29 octombrie 2010, emisă la orele 19, nu este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost dată după ascultarea în prezența apărătorului ales, la data de 29 octombrie 2010, între orele 19 00 - 19 20 a învinuitului, iar în prealabil procurorul i-a adus la cunoștință acestuia fapta pentru care s-a început urmărirea penală și că are dreptul de a nu declara nimic, iar declarațiile sale pot fi folosite atât în favoarea cât și în defavoarea sa.

Raportat la cele ce preced, curtea constată că, nu există acte de urmărire penală care să fie lovite de nulitate absolută și că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare al inculpatului la urmărirea penală. Drept urmare, nefiind întrunite cerințele art. 332 alin. (2) C. proc. pen., curtea constată că, în mod temeinic și legal s-a respins de prima instanță cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Reținând existența faptei și săvârșirea acesteia cu forma de vinovăție cerută de lege, curtea constată că, inculpatul M.V. a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze iar în drept acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzut de art. 255 alin. (1) C. pen.

În condițiile în care în cauză nu s-au identificat elemente care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante și având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului M.V., curtea apreciază că pedeapsa de un an închisoare, aplicată de prima instanță, este proporțională și corespunzătoare în privința cuantumului.

Reținând din fișa de cazier judiciar a inculpatului M.V., că acesta a fost condamnat anterior la pedepse cu suspendarea condiționată a executării și cu amendă penală, pentru alt gen de fapte, că a intervenit reabilitarea de drept față de acestea, ultima condamnare fiind din anul 2008 (sentința penală 547 din 02 aprilie 2008 a Judecătoriei Medgidia, prin care e condamnat la 1.000 lei amendă penală), că după săvârșirea faptei și până în prezent inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală dar și vârsta acestuia (56 ani), curtea apreciază că scopul pedepsei, definit de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate. Vârsta inculpatului, implicarea acestuia în activități comerciale de natură a crea locuri de muncă și faptul că după săvârșirea faptei nu s-a mai confruntat cu ilicitul de natură penală până în prezent sunt, în aprecierea curții, garanții că inculpatul M.V.

nu va mai repeta comportamentul anti-social. În consecință, constatând întemeiată critica din apelul inculpatului privind greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, curtea a admis apelul, a fost desființată în parte hotărârea instanței de fond, și, rejudecând, s-a înlăturat aplicarea art. 57 C. pen., față de inculpatul apelant, făcând totodată, aplicarea prevederilor art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.V., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12 și 14, fără a se prezenta în fața Curții (deși a fost legal citat) și fără a-și motiva în scris calea de atac declarată. Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat în principal achitarea inculpatului cu referire la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., susținându-se că nu a avut intenția de a-l mitui pe denunțător și că acesta din urmă l-a provocat pe inculpat, determinându-l să-l dea suma de bani. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat. Așa cum corect a constatat instanța de apel, probatoriul administrat în cauză nu susține apărarea inculpatului, în sensul că acesta ar fi fost provocat de denunțător să-i ofere mită pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu.

În acest sens, înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental de către denunțător și inculpat în zilele de 27 și 29 octombrie 2010 relevă faptul că acesta s-a prezentat la sediul postului de poliție, ca urmare a unui control efectuat de către denunțător la punctul de lucru al societății inculpatului din satul Petroșani, comuna Deleni, purtându-se discuții referitoare la lipsa autorizației emise de instituția Prefectului, necesară pentru ca această societate să-și desfășoare activitatea potrivit legii.

Aceste înregistrări nu probează o conduită provocatoare din partea denunțătorului, ci disponibilitatea inculpatului de a rezolva situația creată altfel decât în condițiile legii, fapt care s-a și materializat în ziua de 29 octombrie 2010 când a remis denunțătorului un plic cu suma de 500 de lei pentru a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, în condițiile în care inculpatul nu a prezentat nici la această dată autorizația solicitată. De altfel, dacă denunțătorul ar fi dorit să aibe o altă conduită în raport cu inculpatul, ar fi putut să o adopte atunci când, tot în legătură cu situația constatată la societatea acestuia din urmă, fiind contactat de martora G.M., persoană la domiciliul căreia funcționa punctul de lucru, aceasta i-a oferit o sticlă de whisky pentru a nu sancționa neregulile constatate.

Modalitatea în care inculpatul a acționat, scoțând plicul din buzunar și punându-l sub un dosar aflat pe biroul denunțătorului, este edificatoare pentru a contura „titlul” cu care banii au fost dați, fiind elocvent în acest sens și dialogul purtat între cei doi cu această ocazie. De altfel, Curtea constată inconsecvența apărărilor pe care inculpatul și Ie-a făcut pe parcursul procesului penal, în condițiile în care în faza de urmărire penală a negat însuși faptul de a-i fi înmânat banii denunțătorului (în pofida înregistrărilor video aflate la dosar), pentru ca ulterior, în faza de judecată, să recunoască faptul că a dat banii, dar ca urmare a provocării venite din partea lucrătorului de poliție.

Prin urmare, Curtea reține că fapta inculpatului de a remite denunțătorului suma de 500 de lei pentru a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în legătură cu abaterile depistate la punctul de lucru al societății inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., astfel încât prima critică formulată nu este întemeiată. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu poate fi primită. Circumstanțele reale și cele personale au fost corect evaluate de către instanța de apel, iar pedeapsa aplicată inculpatului răspunde cerințelor înscrise în art. 52 C. pen., atât în ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă spre minimul special, iar instanța de apel s-a orientat spre o modalitate neprivativă de libertate de executare a acesteia, luând în considerare conținutul și concluziile raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune. Reducerea pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul în recurs, nu este susținută de actele dosarului, după cum nici schimbarea modalității de executare nu este justificată, fiind necesară supravegherea strictă a conduitei inculpatului pe durata termenului în consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, obligându-l, totodată, la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 158/ P din b decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 le. cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2012.