ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 297/2014

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul K.F. la pedeapsa 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul K.F. la pedeapsa 2 (doi) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale ) C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. a condamnat pe inculpatul K.F. la pedeapsa 1 an și 6 ( șase) luni închisoare.

În baza art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 rep. modif. prin Legea nr. 441/2006 a condamnat pe inculpatul K.F. la pedeapsa 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul K.F. să execute pedeapsa mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 15, 346 C. proc. pen., a admis cererea privind acordarea de despăgubiri civile în sumă de 2.149.847 RON, obligând inculpatul K.F. la plata acestei sume către Administrația Fondului pentru Mediu.

A admis pretențiile civile formulate în cauză de Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și a obligat pe inculpatul K.F. la plata sumei de 4.497 RON către partea civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul K.F. la plata sumei de 7000 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 1265/P/2008 din 24 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului K.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 241/2005; împrumut de la societate - art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 31/1990; cesionare fictivă a părților sociale - art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 R, modificată prin Legea nr. 441/2006, toate cu reținerea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

Actul de inculpare a reținut în esență că în perioada iunie 2007 - iunie 2008, în calitate de asociat/administrator al S.C. G.F. S.R.L., a reținut fără drept suma totală de 1.829.053 RON, reprezentând contribuția la Fondul pentru mediu datorată de societate ca urmare a achiziționării și comercializării de deșeuri metalice feroase, pe care nu a virat-o în termenul legal; prin manopere ilegale și-a ascuns sursa veniturilor impozabile, sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor financiare, prin declararea fictivă cu privire la sediile principale sau secundare ale societății, ocazie cu care a cauzat un prejudiciu de 4.497 RON, stabilit prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză; s-a împrumutat de la societatea în cauză, pe care o administra, în sensul sus-expus; a transmis fictiv a părților sociale deținute în societate, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetărilor judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, în care sens a reținut următoarele:

S.C. G.F.S.R.L. Constanța a intrat în atenția organelor de poliție având în vedere că deși rezulta că această societate comercializa deșeuri metalice feroase pe raza Portului Constanța, având sediu declarat în jud. Constanța, la verificarea acestuia sediu a rezultat că societatea nu funcționa la locația menționată în acte (aceasta fiind o locuință unde se aflau un paznic și o menajară, proprietarii fiind plecați în Germania), apărând suspiciunea că se sustrage de la verificările financiar-fiscale, existând indicii de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală.

Societatea a fost înființată de asociații T.T. și K.F.; administrator fiind desemnat numitul K.F. Obiectul de activitate al societății constă în comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor, concret, primind deșeuri feroase de la persoane fizice, pe care le-au valorificat ulterior prin livrare către societăți precum S.C. T. S.A., S.C. K. S.A. și alte firme exportatoare.

Firma a fost autorizată să facă această activitate în baza autorizației de colectare 003 DMF nr. 968 din 28 septembrie 2007, eliberată de Instituția Prefectului Jud. Constanța, respectiv să colecteze deșeuri metalice de la persoane fizice, prin punctul de lucru menționat în autorizație, respectiv sat Valea Dacilor, Medgidia.

În actul constitutiv actualizat al S.C. G.F. S.R.L. - în baza Hotărârii A.G.A. nr. 1 din 18 august 2008 numitul K.M. a fost desemnat administratorul societății, stabilindu-se sediul societății ca fiind în mun. Constanța, Str. Unirii.

Deplasându-se la aceasta adresă, organele politiei judiciare au constatat existența unui imobil cu două etaje, unde, din anul 2007, își desfășura activitatea Fundația "Tineri pentru misiune" Constanța, organizație non profit.

La sediul fundației a fost găsit numitul S.M.O., care a declarat verbal, că în acel sediu nu funcționează nicio altă societate.

Ulterior, numita D.A., președinta fundației, a declarat același lucru. Au fost depuse la dosar copii ale contractelor de închiriere.

Conform declarației martorului F.N., acesta fiind șofer pe un tir care transporta deșeuri feroase în Portul Constanța, având aviz de însoțire aparținând S.C. G.F. S.A. Constanța, marfa fusese ridicată pe 14 aprilie 2008 dintr-un depozit din București, cântărită într-o altă locație din București și transportată la S.C. T.H. S.R.L., indicațiile privind deplasarea fiind făcute de un bărbat de 35 - 40 ani, înălțime 1,75 cm al cărui nume nu îl cunoaște.

În dosarul de urmărire penală, se află un proces-verbal din care rezultă că pe 12 iunie 2008, în Portul Midia a fost oprit șoferul tirului C.P. care a prezentat un aviz de însoțire a mărfii emis de S.C. G.F. S.R.L., pentru cantitatea de 15.940 kg deșeuri. În același sens au fost procesul-verbal din 17 aprilie 2008 și declarația martorului M.D. care transportase pentru aceeași societate 33.100 kg deșeuri fieroase; procesele-verbale din 24 iulie 2008.

Organele de poliție au ridicat înscrisurile relevante în legătura cu organizarea și conducerea contabilității (registre jurnal, balanțe de verificare, bilanț contabil) precum și documente de transport și fișe furnizori de la societățile comerciale cu care S.C. G.F. S.R.L. a avut relații comerciale rezultând din analiza acestora că, datele de identificare înscrise în adeverințele de predare-primire, în baza cărora s-au efectuat achizițiile, nu sunt reale în toate cazurile, așa cum ar fi trebuit.

Pe parcursul cercetării, au fost solicitate controale fiscale și s-a primit constatarea de la Garda Financiara (Proces-verbal seria G nr. 0073164 din 13 februarie 2008 și Proces-verbal seria G nr. 0074415 din 24 aprilie 2008) în legătura cu adeverințele de primire și plată.

De asemenea, S.C. G. a realizat activități comerciale fără a deține autorizație de colectare (autorizația de colectare deșeuri a fost eliberata la o data ulterioara începerii activității).

Cu prilejul verificării efectuate în acel context de Garda Financiară a rezultat la data de 24 aprilie 2008 că datele de identificare a persoanelor fizice înscrise în adeverințele de predare-primire fier vechi nu corespund cu cele furnizate de Direcția Județeană de Evidență informatizată a Persoanei iar inculpatul nu a fost în măsură să prezinte registrul central.

Prin actul nr. 9163 din 04 iunie 2008, Administrația Fondului pentru Mediu a înștiințat că, S.C. G.F. S.R.L. Valea Dacilor nu figurează înregistrată în evidența informatizată a Administrației Fondului pentru Mediu cu nicio declarație și nici cu plățile aferente acestor activități.

Din documentele aflate la dosarul cauzei, pentru perioada iunie 2007 - iunie 2008, a rezultat că S.C. G.F. S.R.L. a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice în valoare totala de 61.318.090 RON (RON) și a vândut aceste deșeuri către terți agenți economici, activitate care generează obligații de plata la bugetul Fondului pentru Mediu.

Conform legislației în vigoare, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice sau juridice, se constituie venit la Fondul pentru Mediu.

Sumele se rețin prin stopaj la sursa de către agenții economici colectori autorizați, cu obligația plații în termen de 30 de zile, încălcarea acestor norme reprezentând infracțiune la Legea nr. evaziunii fiscale definită în art. 6.

Ca urmare a verificărilor efectuate la S.C. G.F. S.R.L. s-a constatat că societatea a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice și juridice.

Societatea a evidențiat scriptic, în evidențe, cota de 3% pentru deșeuri feroase, pe adeverințele de primire și plată și a reținut aceasta drept obligație la buget, s-a constituit în contabilitate obligația de plată, prin stopare la sursă, la Fondul pentru Mediu, aferenta, însă, în continuare, inculpatul nu a depus declarațiile impuse de lege și nu a virat suma stabilita către bugetul Fondului pentru Mediu.

Conform verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale, contribuția datorată era în sumă de 1.839.543 RON, majorări de întârziere în sumă de 310.304 RON iar totalul datorat era de 2.149.847 RON (conform raportului de inspecție fiscală).

Conform procesului-verbal din 31 octombrie 2008, organele de cercetare-penală au invitat pe inculpat și pe expert pentru a le comunica dispoziția de efectuare a expertizei contabile în cauză. Nu au existat obiecții.

Pentru ca organul de cercetare penală să stabilească dacă societatea avea posibilitatea concretă de a achita aceasta sumă către bugetul Fondului pentru Mediu, expertul contabil a verificat actele contabile și a constatat că în balanța sintetică din data de 31 iulie 2008, în contul "casa" al societății, se afla înregistrată suma de 5.143.068,86 RON, care ar fi acoperit obligațiile societății către bugetul Fondului pentru Mediu și către bugetul consolidat al statului.

Fiind întrebat despre existența faptică a acestei sume în casa societății, inculpatul a afirmat că acești bani nu existau în realitate, deoarece, prin Hotărârea AGA nr. 1 din 18 august 2008, s-ar fi retras din calitatea de asociat și administrator al S.C. G.F. S.R.L.

Conform adresei nr. 3165714 din 01 aprilie 2009, Serviciul pentru imigrări Constanța a făcut cunoscut că, numitul K.M. nu figurează în evidentele străinilor cu domiciliul sau reședința în România.

În declarația dată la data de 4 septembrie 2008, inculpatul a susținut că: "S.C. G.F.S.A. a început să colecteze deșeuri metalice feroase de la data de 28 iunie 2007, în baza aprobării tacite de către Agenția pentru protecția mediului Constanța, autorizația de colectare fiind emisă la data de 28 septembrie 2007; societatea nu are niciun angajat, de activitatea de colectare ocupându-se personal, achiziționând deșeurile de la diverse persoane fizice, recepționând marfa, întocmind adeverințe de primire (pe baza datelor cuprinse în actele de identitate), avize de însoțire și plătind furnizorul. Nu a depozitat deșeurile în Valea Dacilor în ce privește taxa de mediu de 3%, nu a cunoscut termenul în care trebuie să vireze suma și datorită problemelor curente a omis să declarare sumele la fondul de mediu deși le-a evidențiat în contabilitate. Intenționează să achite sumele la fondul de mediu în funcție de veniturile pe care le va realiza".

Pe data de 22 martie 2009 inculpatul a dat o nouă declarație în care justifica nevirarea sumei datorate cu titlul de taxă de mediu pentru că avea cheltuieli foarte mari cu plata persoanelor fizice, plata mărfii în avans. Datorită unor probleme personale a luat hotărârea de a cesiona societatea în favoarea cetățeanului turc K.M., purtând o discuție cu acesta căruia i-a învederat că societatea are plăți de făcut dar și bani de încasat. Au fost predate lui K.M. evidența bancară, precum și banii din casa societății.

În altă declarație, dată pe 24 ianuarie 2011, inculpatul K.F. a revenit susținând că sediul din comuna Valea Dacilor era unul real, acolo aflându-se biroul firmei ce s-a mutat ulterior pe strada Grănicerilor, sediu declarat la Camera de Comerț. Societatea a fost vândută lui K.M. care a preluat-o în Turcia direct, cunoscând situația financiară a firmei din momentul preluării.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul K.F. a arătat că a evidențiat în contabilitate suma datorată Fondului de Mediu, dar nu a achitat-o pentru că nu a avut posibilitatea, pentru că dacă ar fi plătit cu resursele existente, ar fi blocat activitatea firmei. Aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA. Datorită unor probleme de familie a trebuit să se deplaseze des în Turcia și aflând la începutul verii anului 2008 de la asociatul său T.T., că exista un concitadin prieten ce dorea să se implice în activitatea firmei, a ieșit din firmă cedând-o acelei persoane, K.M. care a devenit noul administrator.

A susținut că nu este real că nu și-au declarat sediile principale sau secundare, acestea fiind spații închiriate unde puteau fi găsiți de persoanele interesate. Nu este real că s-a împrumutat de la societate sau că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale. Intrarea lui K.M. în societate s-a făcut cu procura dată în vederea întocmirii actelor, predarea-primirea actelor făcându-se de către o cunoștință a acestuia, H.A., persoana împuternicită de K.M., acesta din urmă neputând fi personal prezent pentru că nu a obținut la timp viza. Semnarea procesului-verbal s-a făcut ulterior, prin octombrie 2008. întâlnindu-se ulterior în Turcia, K.M. nu a invocat vreo problemă legată de predarea actelor. În ce privește datoria către Fondul de Mediu, menționată de altfel în procesul-verbal de predare-primire, nu au existat obiecțiuni întrucât societatea avea bani de obținut din contractele derulate. Activitatea de cântărire se desfășura la sediul principal, iar colectarea fierului se făcea de la persoanele fizice sau juridice, marfa fiind apoi transportată în port, la firmele cu care se încheiaseră contracte de livrare.

În dosar a fost audiat numitul T.G., persoana împuternicită de inculpatul K.F. să întocmească documentele necesare cesionării părților sociale către K.M. și să le depună la Oficiul Registrului Comerțului, conform delegației aflată în copie la dosarul de urmărire penală.

În declarația sa aflată la dosarul de urmărire penală, acesta a menționat că a întocmit documentația necesară, i-a înmânat inculpatului K.F. actele respective pentru a fi semnate de persoanele în cauză, iar, ulterior, i-au fost remise de respectivul, gata semnate.

Documentele purtau toate semnăturile, inclusiv cea a noului administrator, K.M., însă în fața sa nu s-a prezentat niciuna dintre persoanele respective.

La data de 27 ianuarie 2009, inculpatul K.F. a prezentat organului de cercetare penală un proces-verbal de predare-primire a patrimoniului societății (activele și pasivele), numerarul din casierie, disponibilul din conturile societății, mijloacele fixe ale firmei și stocuri, așa cum ele existau la data de 19 septembrie 2008.

Se menționează în respectivul act faptul că primitorul își însușește întru-totul evidentele financiar-contabile, în cuprinsul actului fiind menționată numerarul din casierie de 5.246.991 RON, alte sume disponibile în bănci, stoc mărfuri, TVA de recuperat, clienți de încasat și datoria de 2042.882 RON către Fondul de Mediu, respectiv 526 RON către bugetul de stat, neavând niciun fel de obiecțiuni și/sau pretenții față de activitatea prestată de fostul administrator. S-a mai arătat că la acea dată s-au predat toate documentele de evidență contabilă ale firmei, ștampilele.

Comparând semnăturile numitului K.M. aplicate pe Hotărârea A.G.A., pe Actul constitutiv actualizat al S.C. G.F. S.R.L., pe Procesul-verbal de predare-primire s-a constatat că acestea sunt diferite între ele.

Martorul A.M.H., propus în apărare de inculpat, a arătat că la rugămintea lui M.K. care avea probleme cu obținerea vizei pentru România, a mers la firmă și a verificat dacă mențiunile procesului-verbal de predare-primire corespund cu ceea ce se preda faptic, respectiv documente, registre, dosare, ștampile și o sumă de bani cash al cărei cuantum nu îl reține. I s-a vorbit despre creanțe, nu și de vreun debit. Ulterior s-a întâlnit cu M.K. și acesta a arătat că totul e în regulă. Cu prilejul predării bunurilor societății nu a semnat niciun act pentru că nu avea vreo calitate. Procesul-verbal a fost semnat de M.K., după o săptămână.

Martorul T.T. a susținut că la cererea inculpatului de a renunța la calitatea de asociat, a găsit pe un concitadin care a dorit să preia afacerea, numitul M.K. care însă datorită unor probleme cu viza nu a putut fi prezent în România care să primească în numele său actele firmei. Exista o datorie legată de o taxă de mediu, însă aceasta putea fi acoperită cu banii rezultați din activitatea comercială a firmei. Martorul a susținut că a participat la discuția ce a avut loc în Turcia, între inculpat și noul asociat M.K., căruia i s-a adus la cunoștință datoria, însă acesta din urmă nu a obiectat având în vedere că societatea avea bani de primit. S-a vehiculat atunci o sumă, însă prețul final al cesiunii urma a fi stabilit după predarea primirea actelor. Nici martorul, nici noul asociat M.K. nu a mai putut veni în România, astfel că activitatea s-a blocat și banii nu au fost recuperați de la debitori. Sediul societății era în Valea Dacilor unde era și punctul de colectare a materialelor, dotat cu un cântar.

Martorul G.C. a declarat în fața instanței că a păzit în anul 2011, timp de 6 luni curtea unui cetățean turc dar nu era depozitat acolo nimic, nu exista nici cântar. Nu își amintește despre ce societate era vorba și nu știe nimic despre societatea G.F. S.R.L.

S-a arătat că situația de fapt reținută are la bază următoarele probe: proces-verbal de constatare; adresa 8715 din 09 iulie 2008 a Instituției Prefectului - Jud. Constanța; autorizația de colectare a deșeurilor metalice feroase de la persoane fizice seria 003 DMF nr. 968 din 28 septembrie 2007; autorizația de mediu nr. 403 din 29 august 2007; adresa de la Serviciul pentru Străini Constanța 316.714/2009;documentele de înmatriculare/cesionare ale S.C. G.F. S.R.L. Valea Dacilor - Constanța primite de la Oficiul Registrului Comerțului; proces-verbal de predare-primire a patrimoniului societății încheiat intre K.F. și K.M.; Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 18 august 2008; procesele-verbale întocmite de Garda financiară ca urmare a verificărilor efectuate la S.C. G.F. S.R.L.; adresa de constituire parte civilă de către Administrația Fondului pentru Mediu; Raportul de expertiză contabilă judiciară; adresa Serviciul public de impozite și taxe; declarațiile numiților D.A., T.G.; declarațiile învinuitului; situația aprovizionărilor S.C. G.F. S.R.L.; verificare livrări marfa cu mijloacele auto; fisele furnizorului S.C. G.F. S.R.L. întocmite de S.C. P.H. S.R.L., S.C. T.T. S.R.L., extrasele de cont ale S.C. G.F. pentru operațiunile bancare efectuate la C.E.B. Constanța și G.B. Constanța; evidentele contabile ale S.C. G.F. S.R.L.; declarațiile fiscale depuse de S.C. G.F. la Administrația Finanțelor Publice Medgidia.

Cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului K.F., instanța a arătat:

Potrivit art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 Republicată, modificată prin Legea nr. 441/2006 transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracțiune.

Deși inculpatul a negat că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale ale S.C. G.F. S.R.L., instanța de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pentru următoarele argumente:

La data de 18 august 2008 a avut loc ședința AGA prin care s-a decis ieșirea inculpatului din societate. Cererea de modificare a actului constitutiv a fost admisă prin Încheierea nr. 26083 din 12 septembrie 2008 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului. La data de 01 octombrie 2009 când a avut loc predarea-primirea actelor firmei noul asociat K.M. nu se afla în România, din afirmațiile inculpatului rezultând că preluarea firmei s-a făcut în străinătate, prin vânzare.

S-a constatat că toate formalitățile legale de modificare a actelor societății se desfășoară anterior luării hotărârii ieșirii inculpatului din societate și a preluării efective a evidențelor .ștampilelor societății de către un trimis al noului asociat.

Acel proces-verbal de predare a patrimoniului societății a fost încheiat pe 01 octombrie 2009, la peste un an de la data la care actele societății fuseseră modificate, în sensul cooptării noului administrator și atesta o predare de active și pasive care s-a desfășurat în baza unei evidențe existente la 19 septembrie 2008.

S-a mai reținut că nu rezultă care sunt actele de vânzare a firmei și cum a acceptat K.M. să cumpere o societate despre care nu știa absolut nimic (nu avea informații furnizate de scripte) pentru că nu există acte care să reprezinte o analiză financiară a activelor și pasivelor acesteia deși se arată în procesul-verbal de predare că era menționată datoria de 2.042.882 RON către stat. De asemenea, nu sunt acte care să dovedească dacă există în realitate și din ce operațiuni comerciale rezultă stocul de mărfuri, datoriile la furnizori, sumele de încasat de la clienți, disponibilul din bănci. Care e argumentația logică și pertinentă în virtutea căreia se poate impune concluzia că cineva cumpără o firmă cu o datorie față de statul român de milioane RON, fără ca acte financiare să dovedească active cu valoare egală cel puțin acelei datorii astfel încât cumpărătorul să aibă și certitudinea că va recupera acele debite.

La data de 4 septembrie 2008 inculpatul K.F. a dat o declarație fără a arăta că firma fusese vândută, manifestându-și dorința de a achita taxa de mediu, în măsura în care activitatea firmei îi va permite, spre deosebire de declarația dată în martie 2009 când a susținut că noul administrator trebuie să achite soldul.

S-a mai reținut că nimeni nu l-a văzut pe K.M. semnând actele societății și nici procesul-verbal de predare-primire a actelor și ștampilelor firmei, după cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor; în mod cert acesta nu a intrat în România. De ce preda inculpatul niște registre și ștampile, respectiv bani în România unui intermediar și nu le preda direct în Turcia, dacă tot problemele de familie îl determinau să rămână în țara de origine?

S-a apreciat că semnăturile de pe procesul-verbal întocmit la data de 01 octombrie 2008 de pe Hotărârea AGA 1 din 18 august 2008 și de pe actul constitutiv actualizat la 18 august 2008 sunt vizibil diferite ca și când 3 persoane diferite au semnat acele acte.

Suma din casă de 5.264.991 RON despre care se pretinde că a fost predată martorului A.M.H. este substanțială și este greu de crezut că a fost predată - preluată cash fără nicio chitanță doveditoare către martor sau mai departe, de la acesta către K.M.

Nu rezultă cine a preluat în mod cert și real registrele și ștampilele firmei, sau banii, câtă vreme cel care pretinde că a fost prezent, respectiv A.H. nu a semnat personal iar cel despre care se susține că ulterior a semnat procesul-verbal nu a fost în mod fizic la momentul predării actelor, astfel că acel proces-verbal nu ar produce în mod real efecte față de K.M.

S-a apreciat că predarea patrimoniului S.C. G.F. S.R.L. de la K.F. către K.M. a fost regizată de către aceștia, neexistând în realitate operațiunea pretinsă iar inculpatul a comis această infracțiunea ca mijloc pentru a realiza și restul infracțiunilor reținute în sarcina sa. Există interdependență între aceste infracțiuni, având în vedere că inculpatul a acționat clandestin, ascunzând venituri impozabile, neavând un sediu unde activitatea comercială să poată fi evaluată, reținând și nevirând către stat suma datorată ca taxă de mediu și debarasându-se în final de societate în încercarea de a scăpa de răspunderea penală.

Cu privire la dispozițiile art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 31/1990 Republicată, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni dacă fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioara limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăți să îi acorde vreo garanție pentru datorii proprii.

Așa cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 01 octombrie 2009, în casa societății exista suma de 5 246 991,77 RON; din expertiza contabilă întocmită în cauză s-a constatat că în contul casă se afla înregistrată o sumă mare de bani (conform cu balanța sintetică din data de 31 iulie 2008). Având în vedere că banii au existat, iar inculpatul nu a reușit să dovedească cesionarea reală a societății în favoarea lui K.M. precum și faptul că banii au fost predați în mod real către pretinsul nou asociat, instanța de fond a apreciat ca fiind întrunit conținutul constitutiv al acestei infracțiuni.

S-a mai reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Această faptă rezultă în mod indubitabil atât din expertiza contabilă întocmită în cauză, cât și din declarațiile inculpatului care nu a negat-o nicio clipă însă a formulat diverse justificări.

Astfel, în prima declarație, inculpatul a susținut că nu a cunoscut care este termenul legal de virare, că deși colecta materiale feroase de un an de zile,din 28 iunie 2008, nu a achitat această datorie față de stat, afirmație fără nicio relevanță exoneratoare pentru că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Inculpatul a susținut că desfășura activitatea în baza aprobării tacite a Agenției pentru protecția mediului. Aceasta echivalează cu a pretinde că ai acordul poliției să comiți o infracțiune, câtă vreme nu te-a oprit nimeni, indiferent că organele statului cunosc faptul ilicit sau nu.

Celelalte susțineri conform cărora trebuiau plătite persoane fizice sau marfa în avans, că aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA, s-au apreciat ca fiind simple afirmații nesusținute probator, mai ales că în acel proces-verbal apar sume care depășeau datoria către Fondul de mediu, singura concluzie fiind că nu a dorit să plătească taxa de mediu și tocmai din acest motiv a și simulat cesionarea societății pentru a îndrepta organele judiciare pe o pistă falsă și a scăpa de răspundere.

Instanța a mai analizat și existența infracțiunilor reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) și f) din Legea nr. 241/2005 constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale, societatea G.F. S.R.L. administrată de inculpat nu a calculat și înregistrat impozit pe profit la 31 decembrie 2008 de 4133 RON; la 30 iunie 2008 de 364 RON sume ce au rămas obligații de plată la bugetul de stat.

Așa cum s-a arătat cercetările poliției au demonstrat că la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului nu se desfășura niciun fel de activitate comercială. Marfa era preluată și cântărită în diverse alte locații, așa cum rezultă din declarațiile șoferilor de tir ce au transportat marfa pentru S.C. G.F. S.R.L., primind avize de însoțire de la un individ care după descriere, putea fi inculpatul, mai ales că acesta a recunoscut că le completa și mai afirma că se ocupa personal de activitatea comercială a firmei.

Inculpatul a făcut afirmații mincinoase în unele din declarațiile sale, care sub acest aspect contrastează puternic. Astfel, dacă inițial a susținut că societatea nu avea niciun salariat, nu depozita nimic la adresa din comuna Valea Dacilor, ulterior a arătat că societatea desfășura activitatea comercială la sediul declarat unde puteau fi găsiți de persoanele interesate (aspect contrazis de probele administrate în cauză) iar apoi și-a mutat sediul pe strada Grănicerilor nr. 8 Constanța - deși din actele existente la Oficiul Registrului Comerțului nu rezultă că ar fi adevărat. Rezultă așadar că inculpatul se face vinovat și de comiterea acestor infracțiuni.

La alegerea și individualizarea sancțiunilor aplicate, instanța a avut în vedere: natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului; dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de legile speciale pentru infracțiunile cercetate (de 2 ani la 8 ani); pericolul social concret pentru ordinea publică, așa cum rezultă din circumstanțele reale și împrejurările de fapt (modul elaborat în care inculpatul a acționat, mascând activitatea pe care o desfășura astfel încât societatea să fie greu detectabilă de organele de poliție, storcând pe cât posibil maximum de profit și debarasându-se apoi rapid de aceasta); față de valorile sociale cărora li s-a adus atingere, raportat la fenomenul infracțional pe care îl reprezintă evaziunea fiscală; ponderea crescută a economiei subterane și tentația pe care o prezintă această modalitate de obținere a veniturilor ilicite ce necesită un răspuns pe măsură din partea statului în vederea descurajării celor interesați în fraudarea statului român; raportat la datele ce caracterizează persoana inculpatului (în vârstă de 37 ani; fără antecedente penale).

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că se impune aplicarea de pedepse cu închisoarea, în cuantum fixat peste minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile cercetate.

Având în vedere că inculpatul a comis faptele înaintea pronunțării unei sentințe definitive pentru una dintre acestea, s-a constat că sunt concurente și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), b) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Întrucât inculpatul a produs în mod indubitabil prejudicii în dauna Administrației Fondului pentru Mediu și Agenției Naționale de Administrație Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța prin faptele sale, s-a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale astfel că au fost admise pretențiile civile în sumă de 2.149.847 RON, obligându-l pe inculpatul K.F. la plata acestei sume către Administrația Fondului pentru Mediu; a sumei de 4497 RON către partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța.

Apelul inculpatului a vizat și latura civilă a cauzei, invocându-se tardivitatea constituirii de parte civilă a Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța. Sub aspectul acțiunii civile exercitate de Administrația Fondului pentru Mediu, a arătat că prin sentința civilă nr. 664/COM din 31 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 846/118/2009, s-a dispus ca pasivul debitoarea S.C. G.F. S.R.L. să fie suportat de numitul K.M., astfel că el nu poate fi obligat la plata aceleiași sume.

La instanța de apel inculpatul K.F. s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 378 alin. (1) C. proc. pen. și art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reținut următoarele:

S.C. G.F. S.R.L. Constanța a fost înființată de asociații T.T. și K.F., administrator fiind desemnat inculpatul K.F. Obiectul de activitate al societății consta în comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor. S.C. G.F. S.R.L. Constanța primea deșeuri feroase de la persoane fizice, pe care le valorifica ulterior către diverse societăți, precum S.C. T. S.A., S.C. K. S.A.

Firma a fost autorizată în baza autorizației de colectare 003 DMF nr. 968 din 28 septembrie 2007, eliberată de Instituția Prefectului județului Constanța să colecteze deșeuri metalice de la persoane fizice, prin punctul de lucru menționat în autorizație, respectiv sat Valea Dacilor, strada Democrației, județul Constanța.

Urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea nu funcționa la sediul declarat în acte (aceasta fiind o locuință unde se aflau un paznic și o menajeră, proprietarii fiind plecați în Germania).

În baza Hotărârii A.G.A. nr. 1 din 18 august 2008 numitul K.M. a fost desemnat administratorul societății, stabilindu-se sediul societății în municipiul Constanța, strada Unirii nr. 54, parter.

La această locație, s-a constatat existenta unui imobil cu doua etaje, unde, din anul 2007, își desfășoară activitatea Fundația "Tineri pentru misiune", organizație non profit. La sediul fundației a fost găsit numitul S.M.O., care a declarat că la sediul menționat nu funcționează nicio societate comercială.

Numita D.A., președinta fundație, a declarat în același sens, fiind atașate la dosar copii ale contractelor de închiriere pentru spațiul situat în municipiul Constanța, strada Unirii, nr. 54, parter.

Din declarațiile martorilor F.N., C.P. și M.D., care, la solicitarea S.C. G.F. S.A. Constanța au transportat deșeuri feroase către diferite societăți comerciale, rezultă că aceștia nu s-au deplasat la sediul declarat în localitatea Valea Dacilor, de fiecare dată marfa fiind ridicată și cântărită în diferite alte locații.

Organele de poliție au ridicat documente contabile și documente de transport de la societățile comerciale cu care S.C. G.F. S.R.L. a avut relații comerciale. Totodată, la data de 05 august 2008, la sediul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime, inculpatul K.F. a predat documente referitoare la activitatea S.C. G.F. S.R.L. Constanța.

Prin adresa nr. 9163 din 04 iunie 2008 Administrația Fondului pentru Mediu a comunicat că S.C. G.F. S.R.L. Valea Dacilor nu figurează înregistrată în evidențe cu nicio declarație și nici cu plățile aferente activității desfășurate.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că în perioada iunie 2007 - iunie 2008 S.C. G.F. S.R.L. Constanța a achiziționat deșeuri feroase de la persoane fizice și juridice în valoare totala de 61.318.090 lei (RON) și a vândut aceste deșeuri către diverși agenți economici, activitate care a generat obligații de plata la bugetul Fondului pentru Mediu.

Conform legislației în vigoare, privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase de către deținătorii de astfel de deșeuri, persoane fizice sau juridice, se constituie venit la Fondul pentru Mediu.

Sumele se rețin prin stopaj la sursa de către agenții economici colectori autorizați, cu obligația plații în termen de 30 de zile.

S.C. G.F. S.R.L. Constanța a evidențiat scriptic, în evidențe, cota de 3% pentru deșeuri feroase, pe adeverințele de primire și plata și a reținut aceasta drept obligație la buget, s-a constituit în contabilitate obligația de plată, prin stopare la sursa, la Fondul pentru Mediu, aferentă, însă în continuare, inculpatul nu a depus declarațiile impuse de lege și nu a virat suma stabilita către bugetul Fondului pentru Mediu.

Conform raportului de expertiză contabilă, contribuția datorata era în sumă de 1.839.543 RON debit principal, majorări de întârziere în sumă de 310.304 RON, totalul datorat fiind de 2.149.847 RON. S-a arătat că aspectele reținute prin raportul de expertiză contabilă se coroborează cu concluziile raportului de inspecție fiscală întocmit de Administrația Fondului pentru Mediu.

S-a reținut că inculpatul K.F. nu a contestat concluziile celor două mijloace de probă evidențiate anterior.

În urma verificării actelor contabile, expertul a constatat ca în balanța sintetica din data de 31 iulie 2008, în contul "casa" al societății, se afla înregistrată suma de 5.143.068,86 RON, care ar fi acoperit obligațiile societății către bugetul Fondului pentru Mediu și către bugetul consolidat al statului. Cu privire la existența faptică a acestei sume de bani, inculpatul a precizat că acești bani nu au existat în realitate.

Cu privire la poziția procesuală a inculpatului, curtea a constatat următoarele:

În declarația dată la data de 4 septembrie 2008, inculpatul K.F. a susținut că S.C. G.F. S.A. a început să colecteze deșeuri metalice feroase de la data de 28 iunie 2007, autorizația de colectare fiind emisă la data de 28 septembrie 2007. Societatea nu a avut niciun angajat, de activitatea de colectare ocupându-se personal, achiziționând deșeurile de la diverse persoane fizice, recepționând marfa, întocmind adeverințe de primire (pe baza datelor cuprinse în actele de identitate), avize de însoțire și plătind furnizorul. Nu a depozitat deșeurile în Valea Dacilor. În ce privește taxa de mediu de 3%, nu a cunoscut termenul în care trebuie să vireze suma și datorită problemelor curente a omis să declarare sumele la fondul de mediu, deși le-a evidențiat în contabilitate. Inculpatul a mai afirmat că intenționează să achite sumele la fondul de mediu în funcție de veniturile pe care le va realiza.

La data de 22 martie 2009 inculpatul a dat o nouă declarație, în care a justificat nevirarea sumei datorate cu titlul de taxă de mediu pentru că avea cheltuieli foarte mari cu plata persoanelor fizice, plata mărfii în avans. Datorită unor probleme personale a luat hotărârea de a cesiona societatea în favoarea cetățeanului turc K.M., purtând o discuție cu acesta, căruia i-a învederat că societatea are plăți de făcut, dar și bani de încasat. Evidența bancară precum și banii din casa societății a fost predată lui K.M.

La data de 24 ianuarie 2011 inculpatul K.F. a prezentat o altă variantă, susținând că sediul din comuna Valea Dacilor era unul real, sediu declarat la Camera de Comerț. Societatea a fost vândută lui K.M., care a preluat-o în Turcia direct, cunoscând situația financiară a firmei din momentul preluării. În declarația dată în fața primei instanțe, inculpatul K.F. a arătat că a evidențiat în contabilitate suma datorată Fondului de Mediu, dar nu a achitat-o pentru că nu a avut posibilitatea, pentru că dacă ar fi plătit cu resursele existente, ar fi blocat activitatea firmei. Aștepta să primească sume importante din rambursări de TVA. Datorită unor probleme de familie a trebuit să se deplaseze des în Turcia și, aflând la începutul verii anului 2008 de la asociatul său, T.T., că exista un concitadin prieten ce dorea să se implice în activitatea firmei, a cedat părțile sociale acelei persoane, K.M. devenind noul administrator. Inculpatul a susținut că nu este real că nu și-au declarat sediile principale sau secundare, acestea fiind spații închiriate unde puteau fi găsiți de persoanele interesate. Nu este real că s-a împrumutat de la societate sau că ar fi transmis în mod fictiv părțile sociale.

Instanța de control judiciar nu a putut primi motivele de apel prin care inculpatul a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a), d) C. proc. pen., sub aspectul tuturor infracțiunilor deduse judecății.

Cu privire la infracțiune incriminată de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, care constă în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, curtea a arătat că inculpatul K.F. nu poate invoca în favoarea sa necunoașterea sau cunoașterea greșită a dispozițiilor legii penale, astfel că nu poate fi exonerat de răspundere penală prin constatarea unei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, neputându-se reține nici lipsa intenției, ca element al laturii subiective a infracțiunii.

În legătură cu eroarea de drept penal, este instituit principiul că aceasta nu influențează asupra răspunderii penale. C. pen. în vigoare consacră acest principiu prin dispoziția din art. 51 alin. (4) C. pen., care prevede că necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Este consacrat, așadar, principiul general potrivit căruia nu se poate invoca necunoașterea legii, fiindcă nimeni nu poate fi presupus că o ignoră (nemo censetur ignorare lege).

Inculpatul a invocat în apărare împrejurarea că nu a intenționat să săvârșească fapta, dar că a avut probleme financiare, pe care a încercat să le rezolve, ajungându-se la această situație. Susținerile inculpatului nu au fost primite, întrucât infracțiunea reținută în sarcina sa se săvârșește atât cu intenție directă, atunci când se urmărește producerea rezultatului, cât și cu intenție indirectă în situația în care, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen. se prevede rezultatul faptei și, deși nu este urmărit, se acceptă posibilitatea producerii lui. S-a apreciat că în speță, inculpatul a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos al faptei sale.

Nu au fost primite nici motivele de apel ce vizează intervenirea prescripției răspunderii penale, în raport de dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen. și art. 13 C. pen., având în vedere data săvârșirii infracțiunii - iunie 2008 și regimul sancționator corespunzător acesteia. În raport de aceste elemente, termenul de prescripție al răspunderii penale, de 7 ani și 6 luni, s-ar împlini în luna decembrie 2015.

În mod corect s-au reținut în sarcina inculpatului și infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din același act normativ, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.

Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cursul urmăririi penale S.C. G.F. S.R.L. Constanța, administrată de inculpat, nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat impozit pe profit la 31 decembrie 2008 de 4.133 RON; la 30 iunie 2008 de 364 RON, fiind astfel incidente dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Din procesele-verbale existente la dosar rezultă că la sediul declarat la Oficiul Registrului Comerțului nu se desfășura niciun fel de activitate comercială. Sediul declarat în acte era o locuință unde se aflau un paznic și o menajeră, proprietarii fiind plecați în Germania.

Totodată, din declarațiile martorilor F.N., C.P. și M.D., care, la solicitarea S.C. G.F. S.A. Constanța au transportat deșeuri feroase către diferite societăți comerciale, rezultă că aceștia nu s-au deplasat la sediul declarat în localitatea Valea Dacilor, de fiecare dată marfa fiind ridicată și cântărită în diferite alte locații.

Așadar, s-a reținut că mijloacele de probă administrate în cauză infirmă susținerile inculpatului în sensul că activitatea de cântărire se desfășura la sediul principal, iar colectarea fierului se făcea de la persoanele fizice sau juridice, marfa fiind apoi transportată în port, la firmele cu care se încheiaseră contracte de livrare.

Caracterul nereal al afirmațiilor inculpatului este reliefat și de contradicțiile existente între declarațiile date de acesta pe parcursul procesului penal. Astfel, inculpatul a susținut inițial că societatea nu avea niciun salariat, nu depozita nimic la adresa din localitatea Valea Dacilor, ulterior precizând că societatea desfășura activitatea comercială la sediul declarat, unde puteau fi găsiți de persoanele interesate, iar apoi a schimbat sediul pe strada Grănicerilor nr. 8, municipiul Constanța. Și acestea ultime afirmații ale inculpatului sunt contrazise de relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului, din care rezultă că societatea nu a figurat cu sediul pe strada Grănicerilor nr. 8.

Instanța de prim control judiciar, în opinie majoritară, a apreciat că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 republicată.

Potrivit art. 280

1

din Legea nr. 31/1990 republicată, transmiterea fictiva a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia, constituie infracțiune.

Cu toate că societatea administrată de inculpat avea datorii la bugetul de stat, la data de 18 august 2008, în scopul sustragerii de la urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, inculpatul a cesionat părțile sociale către numitul K.M.

Martorul T.G., persoană împuternicită de inculpatul K.F. să întocmească documentele necesare cesionarii părților sociale către K.M., a declarat că a întocmit documentația necesară, i-a înmânat inculpatului K.F. actele respective pentru a fi semnate de persoanele în cauză, iar, ulterior, i-au fost remise semnate. Documentele purtau toate semnăturile, inclusiv cea a noului administrator, K.M., însă în fața sa nu s-a prezentat niciuna dintre persoanele respective.

Martorul A.M.H., propus în apărare de inculpat, a arătat că la rugămintea lui K.M., care avea probleme cu obținerea vizei pentru România, a mers la firmă și a verificat dacă mențiunile procesului-verbal de predare-primire corespund cu ceea ce se preda faptic, respectiv documente, registre, dosare, ștampile și o sumă de bani cash al cărei cuantum nu îl reține. I s-a vorbit despre creanțe, nu și despre vreun debit. Ulterior s-a întâlnit cu M.K. și acesta i-a spus că totul e în regulă. Cu prilejul predării bunurilor societății nu a semnat niciun act pentru, nu deținea vreo calitate.

Martorul T.T., asociat la S.C. G.F. S.R.L., a susținut că, la cererea inculpatului de a renunța la calitatea de asociat, a găsit pe un concitadin care a dorit să preia afacerea, numitul M.K., care, datorită unor probleme cu viza nu a putut fi prezent în România care să primească în numele său actele firmei. Exista o datorie legată de o taxă de mediu, însă aceasta putea fi acoperită cu banii rezultați din activitatea comercială a firmei. Martorul a susținut că a participat la discuția ce a avut loc în Turcia, între inculpat și noul asociat M.K., căruia i s-a adus la cunoștință datoria, însă acesta din urmă nu a obiectat, având în vedere că societatea avea bani de primit.

În raport de ansamblul probator existent la dosar, instanța de apel a constatat că apărările inculpatului nu sunt susținute, înlăturând afirmațiile de nevinovăție în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990 republicată.

În baza evaluării proprii, curtea a constatat că în cauză există mai multe elemente de fapt circumstanțiale care, coroborate, confirmă, fără echivoc, caracterul fictiv al pretinsei operațiuni cesiune de părți sociale.

Astfel, s-a constatat că numitul K.M. nu a intrat în România și nici nu a împuternicit vreo persoană să se ocupe de cumpărarea părților sociale.

Deși se susține că a devenit asociat și administrator, numitul K.M. nu a desfășurat niciun fel de activitate în numele S.C. G.F. S.R.L. Constanța.

Caracterul fictiv al pretinsei operațiuni de cesiune de părți sociale rezultă și din împrejurarea că, la momentul pretinsei tranzacții, K.M. nu deținea informații referitoare la activele și pasivele societății, procesul-verbal din data de 01 octombrie 2008 atestând că documentele societății ar fi fost predate după realizarea cesiunii. Din această perspectivă, în mod temeinic prima instanță a reținut că la dosar nu există acte care să dovedească dacă există în realitate și din ce operațiuni comerciale rezultă stocul de mărfuri menționat în procesul-verbal de predare-primire a patrimoniului societății, datoriile la furnizori, sumele de încasat de la clienți, disponibilul din bănci. Corectă este și aprecierea instanței de fond în sensul că nu există o argumentație logică pentru cumpărarea unei societăți cu o datorie față de statul român de milioane RON, fără ca acte financiare să dovedească active cu valoare egală cel puțin acelei datorii, astfel încât cumpărătorul să aibă și certitudinea că va recupera ac