ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 276 din 31 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/2013, s-au dispus, între altele, următoarele:

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, în referire la art. 323 C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 8 luni.

În baza art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. (1969), art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 11 luni.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani și 10 luni.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a mai desfășura activitatea de administrator în cadrul unei persoane juridice) C. pen. (1969).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 luni închisoare cu executare în regim de detenție, alături de pedeapsa complementară a interzicerii, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a mai ocupa funcția de administrator în cadrul unei persoane juridice și de a desfășura activități în această calitate) C. pen. (1969).

În baza art. 71 C. pen. (1969), a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a mai desfășura activitatea de administrator în cadrul unei persoane juridice) C. pen. (1969), cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 998, 999, art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații B., C., D., A. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL, în solidar, către partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, la plata sumei de 1.923.227 RON, precum și la plata accesoriilor calculate potrivit legislației fiscale, până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza art. 397, art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 29 aprilie 2013, în vederea reparării pagubei, asupra contului de depozit nr. x, deschis la data de 8 iunie 2011 la F. SA (109.920,42 RON), asupra contului nr. 716967 deschis la data de 15 martie 2005 la G. SA Cluj-Napoca și asupra contului nr. x (RON) deschis la data de 20 noiembrie 2004 la H. SA (89,50 RON) pe numele inculpatului A..

A fost menținută măsura sechestrului asigurător, instituită de către procuror în vederea reparării pagubei asupra următoarelor imobile, proprietatea SC E. SRL Constanța - CUI x: terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 100.000 m.p., tarlaua nr. x, parcela A 437/38, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 20.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 481/1, lot x, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 50.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 481/8, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 29.200 mp, tarlaua nr. x, parcela A 498/1, lot x având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 50.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 498/7, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 70.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 502/9, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 55.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 582/17, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Mereni, Jud. Constanța, în suprafață de 10.000 mp, tarlaua nr. x, parcela A 582/22, având număr de carte funciară și număr cadastral x; toate dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 14 decembrie 2012 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 708.644,99 RON echivalentul a 157.214,64 euro. terenul situat în extravilanul com. Chirnogeni, Jud. Constanța, în suprafață de 12.300 mp, parcela A 167/1/22, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Chirnogeni, Jud. Constanța, în suprafață de 20.000 mp, parcela A 58/1/9, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Chirnogeni, Jud. Constanța, în suprafață de 5.660 mp, parcela A 167/1/24, având număr de carte funciară și număr cadastral x; toate dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 martie 2013 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 30.400 RON. terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 17.500 mp, tarla x, parcela A 521/22, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 17.500 mp, tarla x, parcela A 521/22, având număr de carte funciară x și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 41.300 mp, tarla x, parcela A 521/23/2, având număr de carte funciară x și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 20.000 mp, tarla x, parcela A 543/26, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 30.000 mp, tarla x, parcela A 543/19, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 35.000 mp, parcela A 537/20/2, având număr de carte funciară x și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 60.000 mp, tarlaua x parcela A 543/4, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 32.000 mp, tarlaua x parcela A 537/21, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 70.000 mp, tarlaua x parcela A 543/61, lot x, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 35.000 mp, tarlaua x parcela A 537/20/1, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 16.800 mp, tarlaua x parcela A 537/4/3, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 20.000 mp, tarlaua x parcela A 537/5, având număr de carte funciară x și număr cadastral x; toate dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12 decembrie 2012 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 531.153,07 RON, echivalentul a 117.025 euro.; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 5.000 mp, tarlaua x parcela A 510/19, având număr de carte funciară și număr cadastral x; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 10.000 mp, tarlaua x parcela A 510/54, având număr de carte funciară x și număr cadastral x; toate dobândite în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 ianuarie 2013 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 20.000 RON.; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 5.000 mp, tarlaua x parcela A 439/43, având număr de carte funciară și număr cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 13 martie 2013 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 7.200 RON.; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 50.000 mp, tarlaua x parcela A 307/24, lot x, având număr de carte funciară și număr cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 februarie 2013 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 55.000 RON.; terenul situat în extravilanul com. Ciocârlia, Jud. Constanța, în suprafață de 150.000 mp, parcela x, având număr de carte funciară și număr cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20 septembrie 2012 la Biroul Notarului Public J., în valoare de 202.666,5 RON echivalentul a 45.000 euro; terenul situat în extravilanul com. Ciocârlia, Jud. Constanța, în suprafață de 50.000 mp, parcela A 107/10/1, având număr de carte funciară x și număr cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 martie 2013 la Biroul Notarului Public K., în valoare de 59.000 RON.; terenul situat în extravilanul com. Topraisar, Jud. Constanța, în suprafață de 20.000 mp, tarlaua x parcela A 552/16, având număr de carte funciară și număr cadastral x, dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 martie 2013 la Biroul Notarului Public I., în valoare de 27.376 RON, echivalentul a 6.200 euro.

S-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a unei copii de pe dispozitivul acesteia Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a pronunța această sentință, în baza materialului probator administrat în cauză pe parcursul anchetei penale și în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond, a reținut, în esență, cu privire la inculpatul A. că fapta acestui inculpat, care pe parcursul anului 2003, a aderat la grupul infracțional constituit de B., D. și C., în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de aderare la un grup infracțional, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august - octombrie 2003, în calitate de administrator la SC E. SRL, a efectuat operațiuni comerciale cu cereale și, pentru a nu plăti obligațiile fiscale către stat, a înregistrat în contabilitatea societății facturi fiscale de vânzare emise de SC L. SRL, care nu reflectă operațiuni reale, iar, în perioada ianuarie - noiembrie 2004, în aceeași calitate, a efectuat operațiuni comerciale cu cereale și, pentru a nu plăti obligațiile fiscale către stat, a înregistrat în contabilitatea societății facturi fiscale de vânzare emise de către SC M. SRL, care nu reflectă operațiuni reale, iar în baza tuturor acestor facturi fictive a vândut cerealele, prejudiciind, în acest mod, cu suma de 1.923.227 RON, bugetul de stat, prin neplata de către SC E. SRL a T.V.A.- ului și a impozitului pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului A., care, în perioada 2003 - noiembrie 2004, prin folosirea facturilor fictive întocmite de C., reprezentant al SC L. SRL și administrator al SC M. SRL, a disimulat proveniența ilicită a sumei de 1.923.227 RON, reprezentând TVA și impozit pe profit, care ar fi trebuit plătite bugetului de stat de către SC E. SRL, în cazul în care nu ar fi fost introdusă în circuitul comercial al SC L. SRL și SC M. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată cu aplicarea art. 5 C. pen.

Instanța de fond a apreciat că mai favorabile inculpatului sunt dispozițiile legilor speciale (Legea nr. 39/2003, Legea nr. 87/1994, Legea nr. 656/2002) și cele ale C. pen. în vigoare la data săvârșirii infracțiunilor imputate.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de lege în acest sens, apreciind că infracțiunile săvârșite prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, având în vedere natura acestora, percepția publică despre efectele evaziunii fiscale și a infracțiunilor conexe acesteia, împrejurările concrete în care au fost comise faptele (în legătură cu activități comerciale de volum deosebit de mare), valoarea deosebit de mare a prejudiciului produs, precum și actele materiale concrete ale inculpatului, constând în repetabilitate, planificare, coordonare, insistență, luarea măsurilor pentru a nu fi descoperit etc.. În consecință, instanța a considerat că se impune sancționarea fermă a faptelor reținute în sarcina inculpatului, într-un mod care să descurajeze fenomenul, să atragă atenția posibililor alți făptuitori asupra dimensiunii răspunderii penale atrase de astfel de fapte, dar și la un nivel care să constituie o sancțiune proporțională cu infracțiunile săvârșite și cu periculozitatea acuzatului.

Având în vedere că inculpatul A. nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că, prin adresa din 26.05.2014, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța s-a constituit parte civilă în cauză cu suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale (1.923.227 RON), solicitând ca obligarea la plata acestor sume, dar și a penalităților și a majorărilor de întârziere calculate potrivit legii fiscale, să se dispună în solidar și cu părțile responsabile civilmente menționate în rechizitoriu.

Din relațiile furnizate de către O.R.C., a rezultat că numai SC E. SRL mai are în prezent personalitate juridică, celelalte trei societăți (SC M. SRL, SC N. SRL și SC O. SRL fiind dizolvate și radiate din Registrul Comerțului.

Față de perioada săvârșirii faptelor ilicite, când în vigoare era C. civ. 1864, instanța a reținut că temeiul de drept material al acțiunii civile îl constituie dispozițiile art. 998 și art. 1003 C. civ. (1864), care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, precum și răspunderea civilă solidară.

În raport cu situația de fapt reținută, instanța a constatat că, prin faptele lor ilicit delictuale, inculpații au produs prejudicii materiale bugetului statului, constituit parte civilă prin reprezentant A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanța, astfel încât a dispus obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru aceste prejudicii.

Partea civilă a solicitat în cererea de constituire recuperarea atât a pagubei create, cât și a beneficiului nerealizat, care a constat, în funcție de specificul fiscal al sumelor datorate, în dobânzile și penalitățile de întârziere calculate potrivit Codului de procedură fiscală. Având în vedere data ultimelor acțiuni infracționale, precum și data până la care inculpații puteau să depună balanțele și bilanțul cuprinzând datele reale referitoare la calculul impozitului pe profit și a TVA de plată la buget, tribunalul a acordat sumele reprezentând beneficiul nerealizat începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la achitarea debitului.

Tribunalul a reținut că sumele de bani ce constituie obiectul infracțiunii de spălare a banilor sunt, în același timp, obiectul material al infracțiunilor de evaziune fiscală, deoarece aceleași sume au făcut, pe rând, obiectul infracțiunii de spălare a banilor, astfel încât inculpatul A. a fost obligat o singură dată la plata acestora.

Pentru considerentele expuse și, având în vedere concluziile raportului de expertiză fiscală, situația de fapt prin care s-au stabilit asocierile dintre acuzați în producerea diferitelor prejudicii, instanța i-a obligat în solidar pe inculpații B., C., D., A. și pe partea responsabilă civilmente SC E. SRL, către partea civilă Statul român prin A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, la plata sumei de 1.923.227 RON, precum și la plata accesoriilor calculate potrivit legislației fiscale, până la data achitării integrale a prejudiciului.

În scopul acoperirii prejudiciului adus bugetului statului, în temeiul art. 397, art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanța a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 29 aprilie 2013, în vederea reparării pagubei, asupra contului de depozit nr. x, deschis la data de 08 iunie 2011 la F. SA (109.920,42 RON), asupra contului nr. 716967 deschis la data de 15 martie 2005 la G. SA Cluj-Napoca și asupra contului nr. x (RON) deschis la data de 20 noiembrie 2004 la H. SA (89,50 RON) pe numele inculpatului A.. Totodată, instanța a menținut măsura sechestrului asigurător, instituită de către procuror în vederea reparării pagubei asupra imobilelor, proprietatea SC E. SRL

Împotriva hotărârii, între alții, au formulat apel, între alții, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente SC E. SRL

Prin Decizia penală nr. 597/P din 24 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta parte responsabilă civilmente SC E. SRL Constanța împotriva sentinței penale nr. 276 din 31 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr. x/2013, care a fost obligată la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., între altele, a fost admis, apelul formulat de inculpatul A. împotriva aceleiași hotărâri, care a fost desființată, în parte, și, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. și art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (fapta din perioada august - octombrie 2003).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. (1969) în referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 C. pen. (1969), s-a dispus contopirea pedepselor de 2 ani și 8 luni închisoare și de 2 ani și 10 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a mai ocupa funcția de administrator în cadrul unei persoane juridice și de a desfășura activități în această calitate) C. pen. (1969), aplicate inculpatului A. de instanța de fond pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., și de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a mai ocupa funcția de administrator în cadrul unei persoane juridice și de a desfășura activități în această calitate) C. pen. (1969).

În baza art. 86

1

C. pen. (1969) cu referire la art. 16 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A..

În baza art. 86

2

C. pen. (1969), a fost stabilit termen de încercare de 4 ani și 10 luni, termen compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. (1969), s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969) și 86

4

C. pen. (1969) privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, astfel cum a fost completat în cursul cercetării judecătorești în apel, Curtea a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt.

În acest sens, s-a arătat că activitatea infracțională a inculpaților din cauză a fost concepută în așa fel încât să se profite de legislația fiscală care permitea scutirea de plata TVA în procent de 19% către bugetul de stat în situația în care se proba că cerealele nu erau achiziționate de la persoane fizice, neplătitoare de TVA, ci de la alte societăți, deși, în realitate, aceste cereale erau achiziționate de la producătorii de cereale, persoane fizice, fiind trecute fictiv în contabilitatea unor societăți comerciale, intermediare, până la destinatarul final, SC E. SRL

S-a subliniat că rezoluția infracțională comună a inculpaților apelanți a fost dovedită, dincolo de orice bănuială rezonabilă, materialul probator administrat în cauză conducând la înlăturarea apărărilor inculpatului A., care a negat planul infracțional comun ori a invocat împrejurarea că nu au cunoscut activitatea infracțională a inculpaților P., B. și C.

Referitor la operațiunile comerciale având ca obiect comerțul cu cereale desfășurate de SC L. SRL București, în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul D. a susținut că, în vara anului 2003, numita Q., persoană cu care avea o relație de concubinaj, a fost rugată de inculpata P., cu care se cunoștea de mai mult timp, între ele existând și o relație de prietenie, să facă rost de o firmă prin care aceasta și soțul său, inculpatul B., să desfășoare activități cu cereale. Inculpatul D. s-a întâlnit cu inculpata P. care i-a adus la cunoștință, în mod expres, că cerealele urmau să fie achiziționate de către B. de la producătorii particulari, persoane fizice, după care urma să le vândă către SC E. SRL, însă era nevoie de o persoană de încredere care să fie împuternicită pe contul SC L. SRL București, de unde să se retragă sumele de bani virate de SC E. SRL ce urmau să fie dați inculpatului B. pentru a-i plăti pe producătorii de la care se achiziționau cerealele.

Curtea a reținut că, din această declarație, rezultă fără dubiu că inculpatul D. a luat la cunoștință de faptul că societatea sa nu va desfășura în mod real operațiuni comerciale cu cereale, ci doar că trebuie să se interpună între achiziția de cereale, ce se făcea direct de pe câmp, de la producătorii persoane fizice, și cumpărătorul final, care era SC E. SRL.

În același sens, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul D. a menționat că a aflat de la inculpatul C. că el completa facturile fiscale în numele SC L. SRL către SC E. SRL cu datele ce îi erau transmise de inculpatul B., respectiv cantitățile, prețul și natura cerealelor vândute, informație din care rezultă cu certitudine că cel dintâi cunoștea că nu societatea administrată de el efectua în mod real operațiunile comerciale cu SC E. SRL

Scopul derulării în acest mod a activității a fost recunoscut de inculpatul D. care a precizat, în aceleași declarații date în cursul urmăririi penale, că a aflat de la martora R., persoană care ținea contabilitatea SC L. SRL fără a fi angajată, că inculpata P. urma să îi aducă niște facturi fiscale emise de SC S. SRL care atestau că SC L. SRL ar fi cumpărat de la această firmă cereale, pentru ca societatea administrată de inculpatul D. să nu plătească TVA către stat, decât cel rezultat în urma diferenței de preț între achiziție și vânzare, urmând ca cel din urmă inculpat să îi dea lui P. borderourile de achiziție a cerealelor de la persoane fizice pentru a le înregistra la SC S. SRL și, astfel, să justifice proveniența cerealelor din facturile întocmite către societatea inculpatului D.

În declarația dată în apel, inculpatul D. a retractat afirmația în sensul că ar fi fost informat de inculpata P., încă de la început, că achiziția de cereale pe care urma să o facă inculpatul B., direct de la producători, avea ca destinație directă SC E. SRL, aspect care, însă, nu a fost primit de Curte întrucât inculpatul nu a avansat nicio explicație cu privire la motivul retractării, iar probele administrate conduc la o concluzie contrară

Potrivit declarațiilor inculpatului C., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de apel, acesta personal, pe toată perioada derulării operațiunilor comerciale cu cereale pe SC L. SRL București, l-a informat constant pe inculpatul D. despre toate aspectele legate de modalitatea în care proceda.

În legătură cu acest aspect, inculpatul C. a susținut că, în luna iulie 2003, D., care era administratorul SC L. SRL București și al cărui angajat era, i-a adus la cunoștință că îl va trimite la Constanța pentru a lucra în domeniul afacerilor cu cereale, sens în care, în luna iulie s-a deplasat pentru prima dată la Constanța împreună cu inculpata P. întâlnindu-se, la gară, cu soțul acesteia, inculpatul B. Din conținutul declarației inculpatului C. rezultă că inculpatul A. a fost informat că primul este împuternicitul SC L. SRL București, aspect recunoscut de cel de-al doilea inculpat, însă, toate aspectele legate de afacerile cu cereale derulate cu SC L. SRL București erau discutate de A. cu inculpatul B., deși cunoștea că cel din urmă nu avea nici o calitate în cadrul societății.

De asemenea, având în vedere că facturile privind cantitățile livrate de SC L. SRL București erau completate de inculpatul C. în prezența inculpatului A. în baza datelor furnizate de acesta, după ce erau confruntate cu datele deținute de inculpatul B., Curtea a apreciat că este cert, că cel de-al doilea avea cunoștință și de faptul că SC L. SRL București, în realitate, este doar un intermediar, o societate care doar emitea facturi pentru a crea aparența că cerealele nu erau achiziționate, în mod direct, de la producătorii agricoli, persoane fizice.

Sintetizând, Curtea a arătat că lipsa oricărei calități în cadrul SC L. SRL București a inculpatului B., corelat cu stabilirea aspectelor esențiale legate de derularea operațiunilor comerciale cu acesta de către inculpatul A., reprezintă două elemente esențiale în susținerea concluziei că cel din urmă avea cunoștință că SC L. SRL București, în realitate, este doar un intermediar, o societate care doar emitea facturi pentru a crea aparența că cerealele nu erau achiziționate, în mod direct de la producătorii agricoli, plan infracțional care nu putea fi stabilit decât prin acordul inculpaților A. și B.

Luând în considerare că inculpatul D. a luat cunoștință, anterior momentului începerii derulării afacerii, chiar de la inculpata P., că cerealele urmau să fie achiziționate de către inculpatul B. de la producătorii particulari, persoane fizice, și urma ca tot el să le vândă către SC E. SRL, însă aveau nevoie de o persoană de încredere care să fie împuternicită pe contul SC L. SRL București, s-a arătat că este cert că a aderat la planul infracțional al inculpaților A. și B., l-a acceptat, prin aceea că a dat împuternicire inculpatului C. pe SC L. SRL București și i-a pus în vedere să execute tot ceea ce îi spunea inculpatul B., fiind totodată informat permanent de inculpatul C. despre modul în care se derulau afacerile.

Totodată, Curtea a arătat că este cert că și inculpatul C., acceptând rolul formal în derularea afacerilor cu cereale, de a emite doar facturi la cererea și în baza informațiilor transmise de inculpații A. și B., și-a dat seama de activitatea infracțională la care participa și a acceptat să participe la aceasta.

Modalitatea de lucru a condus, în mod cert, în opinia instanței de apel, la concluzia că SC L. SRL București prin împuternicitul său, inculpatul C., nu avea decât rol fictiv, de intermediere și ascundere a faptului că produsele achiziționate în mod direct de la producătorii agricoli de către inculpatul B. erau în realitate livrate direct către SC E. SRL Aspectele legate de modul de achiziție a cerealelor și de ridicare a banilor din bancă relatate de inculpatul C. au fost confirmate de martorul T. în declarațiile date pe parcursul procesului penal.

S-a arătat că este evident că, întrucât în acea perioadă inculpatul B., fără a avea nici o calitate la SC L. SRL, se ocupa de identificarea producătorilor agricoli de la care cumpăra cereale pe care le ducea direct la SC E. SRL, și în înțelegere cu inculpații A., C. și U., conform probatoriului deja analizat, fără ca aceștia să se implice în mod direct și având în vedere că, potrivit declarațiilor martorului V. nu a semnat avizele de însoțire a mărfii către SC E. SRL, avizele erau întocmite ulterior, de către inculpatul B. pe baza notelor puse la dispoziție de inculpatul A., după confruntarea datelor deținute de cei doi inculpați.

Declarațiile martorilor audiați în cauză în legătură cu acest aspect se coroborează cu verificările efectuate la societățile de transport care ar fi efectuat transporturi pentru SC L. SRL București, precum și cu declarațiile reprezentanților acestor societăți din care rezultă, fără echivoc că nu au existat relații comerciale cu această societate având ca obiect prestări de servicii de transport.

Astfel, a rezultat fără dubiu că SC E. SRL desfășura și activități comerciale licite, însă, în relația cu SC L. SRL București, este evident că s-a desfășurat o activitate ilicită, de ascundere a faptului că societatea cumpăra cereale direct de la producătorii agricoli, faptul fiind disimulat prin emiterea de facturi fictive de către SC L. SRL București către SC E. SRL.

Curtea a apreciat că activitatea infracțională este probată și cu concluziile verificărilor avizelor emise de SC L. SRL către SC E. SRL și a corespondenței lor cu avizele emise, la rândul ei, de SC E. SRL către beneficiarii săi, concluzii care au fost expuse în procesul-verbal întocmit la data de 8 iunie 2006.

Așa cum s-a evidențiat, din declarațiile unor martori, rezultă că au efectuat transporturi pentru SC L. SRL București către SC E. SRL, că primeau avize de însoțire a mărfii la locul de încărcare, pe care le semnau, dar care, ulterior, erau înlocuite cu alte avize de însoțire, cu alte date și aceasta întrucât acele avize nu mai purtau semnătura șoferilor, susținerile martorilor fiind probate de existența unor diferențe cantitative între avizele de însoțire a mărfii emise de SC L. SRL către SC E. SRL și avizele de însoțire a mărfii emise de SC E. SRL către beneficiarii acesteia, în aceste noi avize fiind menționate cantitățile de cereale pe care SC E. SRL le livra către beneficiarii acesteia.

Curtea a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că, între cele două cântăririi, cea de la locul de încărcare și cea de la locul de descărcare la SC E. SRL, neefectuându-se alte cântăriri, era logic să fie evidențiate aceleași cantități de cereale atât în avizul emis de SC L. SRL către SC E. SRL, cât și în cel emis de SC E. SRL către beneficiarii săi, diferențele de cantitate neputându-se datora factorilor climatici urmare a timpului foarte scurt dintre încărcare și descărcare.

Referitor la activitatea infracțională desfășurată prin intermediul SC M. SRL în relația cu SC N. SRL, s-a arătat că Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a sesizat faptul că SC M. SRL, Chiajna, deși a înregistrat în lunile ianuarie și februarie 2004 operațiuni bancare de peste 170.000 RON, nu a depus documentele financiar fiscale cerute de lege, astfel că funcționează pe principiul firmelor "fantomă". De asemenea, SC M. SRL a transferat, în perioada 28 ianuarie 2004 - 18 februarie 2004, în contul SC N. SRL suma de 170.000 RON, de unde a fost retrasă în numerar, ambele societăți funcționând pe baza principiului firmelor "fantomă".

În ceea ce privește SC N. SRL București, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor a sesizat că, deși această societate a înregistrat în lunile ianuarie și februarie 2004 operațiuni bancare de peste 170.000 RON, nu a depus documentele financiar fiscale cerute de lege, funcționând astfel pe principiul firmelor "fantomă".

În luna octombrie 2003, inculpatul C. a înființat, la propunerea lui B., SC M. SRL Chiajna, inculpatul fiind și administratorul societății, care urma să se ocupe de comerțul cu cereale în aceleași condiții în care s-a desfășurat activitatea comercială prin SC L. SRL București. Pentru a se evita plata TVA-ului, societatea trebuia să disimuleze că ar achiziționa cereale direct de la producătorii agricoli, fapt pentru care s-a recurs și la înființarea concomitentă a SC N. SRL București, administratorul acestei societății fiind inculpatul D.

În legătură cu aceste aspecte, Curtea a reținut că, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul D. a susținut că, la sfârșitul anului 2003, i s-a spus de către inculpata P. că inculpatul B. și-a dat seama că în SC L. SRL ar fi implicată și martora Q. fapt pentru care acesta a refuzat să mai lucreze pe această societate și că i-a solicitat să înființeze o altă societate în cadrul căreia să desfășoare aceiași activitate.

Curtea a apreciat că afirmațiile inculpatului D. nu corespund adevărului, în realitate, între acest inculpat și martora Q., pe de o parte, și inculpații, pe de altă parte, existând, pe toată durata activității infracționale, relații foarte apropiate, aceștia vizitându-se atât în București, cât și în Constanța, la diferite evenimente private, mai mult, în derularea activității comerciale cu cereale, pe cele trei societăți, inculpatul D. și inculpatul B. se întâlneau, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, neexistând nici o probă din care să rezulte că ar fi existat o relație tensionată între cel din urmă și martora Q.

În aceste condiții, s-a apreciat că susținerile inculpatului D. au ca scop doar de a justifica motivul pentru care, ulterior încetării activității infracționale pe SC L. SRL, la sfârșitul căreia, urmare a problemelor avute cu inexistența facturilor justificative de achiziționare a mărfii de la SC S. SRL, cu neplata către stat a taxelor și a impozitelor datorate, acesta luase hotărârea să nu se mai implice în astfel de activități.

Curtea a mai arătat că nesinceritatea inculpatului D. este probată și cu faptul că, imediat după încetarea activității pe SC L. SRL urmare a problemelor apărute, pentru a putea continua activitatea infracțională, a înființat SC N. SRL, care a funcționat în același mod ca și SC L. SRL București, aspect recunoscut de inculpat în declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Relevante pentru reținerea concluziei că inculpatul D. cunoștea modalitatea și scopul înființării SC N. SRL au fost apreciate propriile susțineri din declarația dată la 2 iunie 2010, în care arată că, tot la sfârșitul anului 2003 și începutul anului 2004, la îndemnul inculpatului B., inculpatul C. a înființat SC M. SRL pentru ca B. să folosească această societate ca intermediar între firma care scotea banii și firma unde acesta vindea marfa, de obicei SC E. SRL

Aceste afirmații coroborate cu recunoașterea inculpatului că a cunoscut scopul înființării SC L. SRL, chiar de la momentul începerii activității acesteia, constituie argumente că inculpatul D. a cunoscut și a acceptat ca societățile care îi aparțineau să fie folosite ca intermediar, doar pentru emiterea de facturi fictive pentru disimularea achiziționării directe, de la producătorii agricoli, de cereale de către SC E. SRL.

Concomitent cu SC N. SRL, la solicitarea inculpatului inculpatul B., s-a înființat, în luna ianuarie, SC M. SRL, al cărei scop rezultă din declarația inculpatului D., care a arătat că "tot la sfârșitul anului 2003 și începutul anului 2004, la îndemnul inculpatului B., inculpatul C. a înființat SC M. SRL pentru ca inculpatul B. să folosească această societate ca intermediar între firma care scotea banii și firma unde inculpatul B. vindea marfa, de obicei SC E. SRL."

Referitor la înființarea SC M. SRL și la modalitatea în care s-a desfășurat activitatea comercială constând în cumpărarea și vânzarea de cereale, inculpatul C. a arătat că s-a ocupat de completarea facturilor fiscale prin care atesta că societatea pe care o administra vinde către SC E. SRL diferite cantități de cereale, marfa fiind, aparent cumpărată de la SC N. și ulterior de la SC O. SRL, societăți pentru care au fost împuterniciți martorul W. și martorul X.

De asemenea, inculpatul C. a precizat că nu a văzut niciodată cantitățile de cereale cumpărate de SC M. SRL Chiajna de la SC N. și nici pe cele vândute de societate către SC E. SRL, nu a avut nici un angajat în firmă și, din ceea ce i s-a spus de către inculpatul B., a înțeles că cerealele erau achiziționate de la persoane fizice, fie direct de pe câmp, fie din silozurilor unde persoanele fizice veneau și predau cerealele, ulterior fiind duse la SC E. SRL

Curtea a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului A. care a arătat că nu ar fi cunoscut că cerealele achiziționate de la SC M. SRL, care la rândul ei le achiziționa de la SC N. și, ulterior, de la SC O. SRL, reprezintă doar operațiuni fictive și că, în realitate, marfa era cumpărată de inculpatul B. direct de la persoane fizice de pe câmp sau din silozurile unde producătorii agricoli aduceau cerealele, sens în care s-a făcut trimitere la probatoriul analizat în raport de SC L. SRL și la concluziile desprinse din respectiva analiză, din care rezultă fără echivoc că inculpatul A. a cunoscut aspectul negat.

Continuarea activității comerciale cu aceleași persoane, respectiv inculpații B. și C., în același mod, singura diferență fiind că societatea implicată cu rol de intermediar nu mai era SC L. SRL, ci SC M. SRL, administrată tot de cel de-al doilea, a condus la concluzia că A. a avut cunoștință de împrejurarea că cerealele erau achiziționate direct de la persoanele fizice de către primul inculpat, fiind apoi transportate direct la SC E. SRL

Un alt argument în sprijinul acestei concluzii, l-a reprezentat și faptul că, și în această situație, inculpatul A., deși cunoștea că administratorul SC M. SRL era inculpatul C., stabilea toate datele esențiale privind comerțul cu cereale, și anume cantitate livrată, preț, cu inculpatul B., despre care știa că nu are nici o calitate în SC M. SRL, cu atât mai mult cu cât C. era și el prezent la momentul stabilirii condițiilor contractuale.

În sprijinul aceleiași concluzii, este și faptul că facturile emise de SC M. SRL pentru SC E. SRL erau completate în prezența inculpatului A., în biroul său, în baza datelor furnizate de acesta, după confruntarea cu cele prezentate de inculpatul B.. În plus, s-a apreciat relevant faptul că inculpații B. și A. se cunoșteau de mai mult timp, respectiv din perioada în care primul a desfășurat activități comerciale cu SC E. SRL prin propria societate, respectiv SC S. SRL, cel din urmă cunoscând, astfel, atât din discuțiile cu inculpatul C., în care i s-a precizat că acesta este fie împuternicit pentru SC L. SRL, fie administrator la SC M. SRL, cât și din faptul că inculpatul B. era administrator la o altă societate, că cel dintâi inculpat nu avea nici o calitate în cele două societăți și, deci, prezența sa și modul în care acționa nu se justifică în nici un mod.

Ignorarea de către inculpatul A. a inculpatului C. în discutarea afacerilor și acceptarea rolului inculpatului B. a constituit încă un argument în susținerea concluziei că inculpatul A. avea cunoștință că cerealele erau achiziționate direct de la persoanele fizice de către inculpatul B. și apoi erau transportate direct la SC E. SRL

Realizând că această situație ar putea fi un argument în susținerea concluziei menționate, pe parcursul urmăririi penale, dar și în declarația dată în fața instanței de apel, inculpatul A. a dat declarații contradictorii privind relațiile comerciale desfășurate prin intermediul inculpatului B.. Astfel, inițial, referitor la relațiile cu SC L. SRL, a susținut că a fost contactat direct de inculpatul C., care s-a oferit să îi vândă cereale, pentru ca, într-o altă declarație, să arate că acesta a fost însoțit, uneori, de inculpatul B. la sediul SC E. SRL și că nu mai știe sigur, dar este posibil, ca cel din urmă să-i fi făcut legătura cu C., pentru ca, raportat la probatoriul existent la dosarul cauzei, într-o altă declarație, inculpatul A. să recunoască faptul că l-a cunoscut pe C. prin intermediul inculpatului B..

Totodată, într-o altă declarație, inculpatul A. a susținut că inculpatul B. i-a propus să îi vândă cereale prin intermediul altei societăți decât cele prin care lucraseră în anii 2001 și 2002, și anume prin intermediul SC L. SRL reprezentată de inculpatul C., aspect ce ar fi fost motivat prin aceea că urma să se despartă de soția sa, inculpata P., și nu vroia să împartă profitul, aspect evident nereal, nesusținut de nici o probă.

Curtea a observat că inculpatul A. nu a explicat motivul pentru care a vrut să ascundă împrejurarea că avea cunoștință de faptul că inculpatul B. nu avea nici o calitate în societățile cu care a derulat relații comerciale, respectiv SC L. SRL și SC M. SRL, sau că reprezentanții acestor societăți au ajuns la el prin intermediul acestui inculpat.

În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată prin intermediul SC M. și SC O. SRL, Curtea a reținut că, după plecarea martorului X. la București și după refuzul acestuia de a mai completa pentru SC N. SRL facturi și avize de însoțire, pentru a continua activitatea infracțională, s-a recurs la includerea în lanțul infracțional a SC O. SRL.

Curtea a reținut că SC O. SRL a fost înființată de numitul Y. în octombrie 2003 și că, potrivit declarațiilor acestui martor, în luna aprilie 2004, martora Q., pe care o cunoștea de mai mult timp și cu care se afla în relații de amiciție, împreună cu inculpatul D. au venit la el acasă unde i-au propus să îi cumpere firma, martorul fiind de acord să își înstrăineze societatea către cei doi.

Martorul W. a relatat că, de mai multe ori l-a văzut în incinta Z. pe inculpatul A. care făcea operațiuni la un alt ghișeu și de fiecare dată, acesta se saluta cu inculpații D. și C., fie în interiorul băncii, fie în afara ei, aspect care l-a determinat pe martor să concluzioneze că cei trei inculpați se cunoșteau foarte bine între ei.

Curtea a observat că inculpatul D. a recunoscut că a aflat că rolul inculpatului C. era doar de a emite facturi care să disimuleze că cerealele achiziționate de inculpatul B. de la persoane fizice erau preluate direct de SC E. SRL Constanța și aceasta pentru a nu plăti TVA-ul către bugetul statului.

Caracterul fictiv al achiziționării de cereale de către SC M. SRL pentru SC E. SRL și, totodată, caracterul direct al achiziționării acestora de către SC E. SRL de la producătorii agricoli a rezultat, în opinia instanței de apel, și din declarațiile martorilor, șoferi ai mijloacelor de transport cu care s-au transportat cerealele. În acest context, raportându-se la materialul probator administrat în cauză, Curtea a apreciat ca fiind nereale susținerile în sensul că cerealele ar fi fost cumpărate mai întâi de SC L. SRL și vândute către SC E. SRL sau de către SC N. SRL care ar fi vândut către SC M. SRL și această societate către SC E. SRL ori de către SC O. SRL care ar fi vândut către SC M. SRL și această societate către SC E. SRL.

S-a subliniat, astfel, că SC E. SRL cumpăra marfa direct de la producătorii agricoli persoane fizice, direct din câmp sau din silozurile unde aceștia își aduceau cerealele, prin intermediul inculpatului B., celelalte societăți, acționând în calitate de intermediari fictivi, rolul lor fiind doar de a emite facturi, ce erau completate de martorii W., X. și de inculpatul C., pe baza datelor furnizate de inculpatul B., după ce acesta se consulta cu inculpatul A..

În consecință, toate aspectele prezentate în apărarea inculpatului A., privind modalitatea în care se acționa după momentul în care cerealele erau aduse în Portul Constanța, la sediul SC E. SRL, au fost apreciate de Curte că nu prezintă relevanță sub aspectul lanțului de societăți interpuse pentru a disimula achiziționarea de cereale direct de la producătorii agricoli, persoane fizice. S-a arătat că susținerea apărării că SC E. SRL nu putea achiziționa direct cereale de la persoane fizice din câmp este contrazisă explicit de materialul probator prezentat cu prilejul analizării relațiilor comerciale cu fiecare societate în parte.

În ceea ce privește achiziționarea cerealelor din depozite de către SC E. SRL direct de la producătorii agricoli, aspect negat de inculpatul A., Curtea a arătat că acesta este probată și prin declarația martorului AA., care a relatat că, în toamna anului 2003, perioadă în care a lucrat ca adjunct șef siloz, persoanele fizice, producători agricoli din zonă, aduceau marfa la acel siloz, fiind așteptați la poarta acestuia de reprezentanții mai multor societăți, cu banii în numerar, pentru a cumpăra marfă, printre aceștia fiind și reprezentanții SC E. SRL, că, producătorul agricol venea cu marfa, care era cântărită, se întocmea BCAR, bon de cântărire, pe care se trecea că marfa aparține SC E. SRL, dar la rubrica delegat-furnizor era trecut producătorul agricol care aducea marfa și semna la această rubrică, că, după ce se întocmea bonul de cântărire producătorul agricol se ducea cu acesta la reprezentantul SC E. SRL, că, în calitate de producător agricol a vândut SC E. SRL direct o cantitate de floarea soarelui cultivată pe terenul luat în arendă, însă pe bonul de cântărire este trecută SC E. SRL întrucât așa i s-a spus, respectiv să treacă persoana cu care discuta condițiile vânzării, cu mențiunea că, nu era aceeași persoană de fiecare dată, că mai mulți reprezentanți ai societății luau legătura cu producătorii agricoli care aduceau cereale la siloz, cumpărau cerealele de la aceștia și că, la întocmirea BCAR-ului, acești producători agricoli declarau că depun marfa de la SC E. SRL Constanța pentru SC BB.

S-a subliniat că, deși nu este exclus ca inculpatul A. și SC E. SRL să fi acționat, în alte situații, în modalitatea prezentată în apărare, ceea este esențial de reținut în cauză este că se putea proceda și în modalitatea în care au acționat efectiv inculpații, or, prin probatoriul prezentat s-a dovedit că, inculpatul B. a achiziționat cereale, pentru SC E. SRL, cereale care în mod fictiv, treceau prin circuitul comercial al mai multor societăți, tocmai pentru a disimula achiziția directă de la persoanele fizice.

Nu s-a susținut că SC L. SRL București, SC O. SRL, SC N. SRL și SC M. SRL ar fi firme fantomă, ci doar că, în relația cu SC E. SRL, firmele au acționat ca intermediari fictivi pentru a disimula achiziția directă de cereale de la persoanele fizice, fiind fără relevanță juridică dacă au avut și o activitate comercială reală sau dacă mai există sau nu în prezent.

Curtea a înlăturat și apărarea inculpatului A. în sensul că, necunoscându-l pe inculpatul D. nu i se poate reține infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. În legătură cu acest aspect, Curtea a arătat că, din probatoriul prezentat, rezultă că inculpatul A. avea cunoștință de faptul că societățile de la care achiziționa fictiv cereale, interpuse doar pentru a disimula achiziția de cereale direct de la producătorii agricoli, aparțin inculpatului D., care i-a desemnat pe inculpatul C. și martorii W. și X. să îl reprezinte, aspect care i-a fost adus la cunoștință de inculpatul C. inculpatului A., în mod expres, în ceea ce privește SC L. SRL, fiind suficient să se poată considera că, în măsura în care inculpatul D. a acceptat să se desfășoare astfel de activități pe societățile la care era administrator, acesta face parte din grupul infracțional.

Probatoriul a demonstrat că rezoluția infracțională a fost luată inițial de inculpații A. și B., care se cunoșteau de mai multă vreme, din anul 2001 când societatea celui din urmă a desfășurat afaceri cu cereale cu SC E. SRL Ulterior, inculpații B. și P., direct sau prin intermediul martorei Q., au apelat la inculpatul D., cu care se cunoșteau de mai multă vreme și cu care erau în relații personale, pentru a le pune la dispoziție mai multe societăți care să emită facturi prin care să s