ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2011*,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 914 din 4 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2011*, Tribunalul București, secția I penală a hotărât, printre altele, următoarele:

În baza art. 26 C. pen. 1969 raportat la art. 255 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. 1969 s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 61.800 RON, ce a făcut obiectul luării de mită.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 (după 1 februarie 2014), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 (după 1 februarie 2014) cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000, precum și art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni de închisoare.

În baza art. 65 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. 1969 i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa închisorii rezultantă de 4 ani și 9 luni închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei rezultante.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. 1969 s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. 1969 s-a dedus perioada reținerii din 11 decembrie 2010 și arestării preventive de la 11 decembrie 2010 la 10 ianuarie 2011.

A fost menținută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului A.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicareaart. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței din București, str. x, și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administrația Domeniului Public Sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menținută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului B..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata D. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata D., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata D. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței din București, str. x, și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administrația Domeniului Public sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menținută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei D..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata E. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata E., la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata E. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței din București, Calea x, și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administrația Domeniului Public sector 1.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menținută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei E..

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul F. a fost trimis în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. și aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F., la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul F. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței din București, str. x, sect. 3, și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatului ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administrația Domeniului Public sector 3.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata G. a fost trimisă în judecată din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 309 C. pen. și art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata G., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

I s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. proc. pen. durata executării pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata G. va trebui să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București ori de câte ori va fi chemat; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței din București, Calea 13 septembrie nr. 127, și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea în privința locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., i s-a impus condamnatei ca, pe perioada termenului de supraveghere, să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere condamnata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în cadrul C. sau Administrația Domeniului Public sector 5.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., executarea pedepsei complementare va începe la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A fost menținută măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei G..

În baza art. 397 și art. 19, art. 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 și 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații H., G., (pentru suma de 34.027.880 RON) B., D., E., F. (fiecare pentru suma de 867.696 RON), I. (pentru suma de 9.598.965 RON), și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL (pentru suma de 9.598.965 RON), la plata sumei de 36.577.988 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 și art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357,1373 și 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul B., în solidar cu inculpații A., H., D., E., F., I. și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 și art. 19, art. 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 și art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata D., în solidar cu inculpații A., H., B., E., F., I. și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 și art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 și art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata E., în solidar cu inculpații A., H., B., D. F., I. și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 și art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 și art. 1382 din noul C. civ. a fost obligat inculpatul F., în solidar cu inculpații A., H., D., E., B., I. și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 867.696 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 397 și art. 19, 25 C. proc. pen., art. 1349 raportat la art. 1357, 1373 și art. 1382 din noul C. civ. a fost obligată inculpata G., în solidar cu inculpații A., H., I. și cu părțile responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL, la plata sumei de 34.027.880 RON, către partea civilă Ministerul Transporturilor, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

În baza art. 249 alin. (4) și (5) C. proc. pen. raportat la art. 32 din Legea nr. 656/2002 (după 01.02.2014), s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și a confiscării speciale dispuse, precum și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, asupra bunurilor mobile și imobile (altele decât asupra cărora există masuri asigurătorii luate în cursul urmăririi penale) ale inculpaților H., A., G., B., D., E., F., I., L., M., N. și părților responsabile civilmente SC J. SRL, SC K. SRL precum și SC O. SRL (pentru suma de 3.162.000 RON - 967.225 RON + 2.194.775 RON), inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care inculpații menționați figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații L., N., A., H., D., G., P., I., F., B., M., Q., E., părțile responsabile civilmente SC O., SC J. SRL, SC K. SRL și Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA, criticând-o atât pe aspecte de nelegalitate, cât și pe aspecte de netemeinicie.

În motivarea scrisă a apelului, inculpatul A., a criticat sentința sub două aspecte: greșita condamnare pentru infracțiunile deduse judecății și greșita admitere a acțiunii civile.

II. Prin Decizia penală nr. 934/A din data de 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de L., N., A., H., D., G., P., I., F., B., M., Q., E., părțile responsabile civilmente SC O., SC J. SRL, SC K. SRL și Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DNA împotriva Sentinței penale nr. 914 din 4 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/2011*.

În baza art. 419 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelului și cu privire la inculpatul-decedat R..

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (două infracțiuni).

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 124 C. pen. din 1969 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 s-a încetat procesul penal pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni comerciale incompatibile cu funcția deținută prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale.

În baza art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 65 C. pen. din1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive de la 11 decembrie 2010 la 10 ianuarie 2011.

S-au înlăturat dispozițiile din sentința penală apelată referitoare la confiscarea sumei de 61.800 RON, provenită din infracțiunea de luare de mită.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 1.397.129,74 RON.

S-a menținut măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului A.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului B.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei D.

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei E..

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului inculpatul F..

S-a ridicat măsura asigurătorie luată în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatei G..

A fost respins ca nefondat apelul formulat de partea civilă Ministerul Transporturilor.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Transporturilor față de toți inculpații.

S-a menținut măsura de indisponibilizare a sechestrului asigurător asupra conturilor SC S. SRL, iar sumele obținute vor asigura aducerea la îndeplinire a dispozițiilor privitoare la confiscarea luată împotriva inculpatului A..

S-a înlăturat dispoziția din sentința penală apelată referitoare la obligarea inculpaților H., D., G., P., I., F., B., E. referitoare la obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 914/04.06.2015 pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/2011*.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat recurs în casație inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la inculpații D., G., F., B. și E.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., a invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv a fost condamnat pentru fapte care nu erau prevăzute de legea penală, în sensul că faptele deduse judecății în prezenta cauză de care A. a fost acuzat, trimis în judecată și condamnat definitiv doar pentru două dintre infracțiunile imputate de instanța de apel nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de normele de incriminare.

În dosar nu se realizează o corespondență deplină între faptele săvârșite analizate și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiuni pentru care A. a fost în mod nelegal condamnat definitiv în apel.

A susținut că decizia penală recurată este nelegală sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani deoarece în speță nu sunt întrunite elementele de tipicitate în plan obiectiv și subiectiv ale infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 prin raportare la situația factuală din dosar.

Nefiind dovedită existența unei/unor infracțiuni predicat generatoare de bani negri pe care inculpatul să-i fi spălat, modalități concrete, sume exacte etc, în speță nu există dovedit elementul material al infracțiunii de spălare de bani ca și componentă a laturii obiective a faptei pentru care A. a fost condamnat definitiv.

În speță, nu s-a făcut dovada prin probe că inculpatul a acționat într-un scop ilicit în activitatea derulată cercetată în dosar și nici cerința esențială din cadrul laturii subiective a infracțiunii de spălare de bani.

Nici privind infracțiunea de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale prev. de art. 25 C. pen. 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. nu întrunește, în speță, tipicitatea normei de incriminare prin raportare la situația de fapt din dosar.

Nicio probă a dosarului nu a evidențiat modalități concrete, interes, scop, respectiv intenția inculpatului în a determina alte persoane să transmită fictiv părți sociale ori acțiuni deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii sale de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Infracțiunea respectivă nu era prevăzută de legea penală deoarece art. 280 din Legea nr. 31/1990 a fost introdus prin Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Or, faptele deduse judecății ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 280 din Legea nr. 31/1990 în speță au fost comise până în iunie 2006, dată la care nu exista incriminată infracțiunea respectivă.

Argumentele expuse relevă lipsa probelor din dosar pe de o parte, în stabilirea fără dubiu a vinovăției recurentului, iar pe de altă parte este evidențiată neconcordanța între situația factuală din dosar privind conținutul normelor de incriminare incidente în cauză, respectiva situație conturând împrejurarea că faptele deduse judecății în prezenta cauză și pentru care A. a fost condamnat definitiv nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de textele de lege incriminatoare, apelantul fiind nelegal trimis în judecată și condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 9347A din 23 iunie 2017 pronunță de Curtea de Apel București, secția I penală și achitarea inculpatului recurent de orice penalitate, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. [fapta nu este prevăzută de legea penală].

Calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vizează cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., întrucât instanța penală nu avea competența materială de a dispune în sensul respingerii acțiunii civile și a ridicării măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților achitați în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Hotărârea este nelegală, întrucât instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a dispus soluționarea acțiunii civile și ridicarea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților, deși nu avea competența prevăzută de lege.

Prin hotărârea definitivă pronunțată în cauză cu privire la inculpații B., D., E., F. și G., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. și la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen.

Prin aceeași hotărâre, instanța de apel a dispus în mod nelegal, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de partea civilă Ministerul Transporturilor, precum și ridicarea măsurilor asigurătorii (sechestre asigurătorii) luate în cursul procesului penal asupra bunurilor inculpaților.

Potrivit art. 25 alin. (5) C. pen.:

"În caz de achitare a inculpatului . . . . . . . . . .în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen . . . . . . . . . .instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă".

În același sens sunt și prevederile art. 397 alin. (5) C. proc. pen., conform cărora:

"În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

În raport cu aceste dispoziții legale, este evident că prin soluția dispusă asupra acțiunii civile, instanța de apel și-a depășit competența materială/funcțională, prin respingerea acțiunii civile, înlăturând orice posibilitate a Ministerului Transporturilor de a-și recupera suma cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În mod legal, văzând temeiul în baza căruia s-a dispus achitarea inculpaților, conform art. 16 pct. 1 lit. b) teza I C. proc. pen., instanța de apel trebuia să dispună lăsarea nesoluționată a acțiunii civile și menținerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților.

În consecință, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. și văzând dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. și art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a solicitat admiterea prezentului recurs în casație, casarea în parte a hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, lăsarea nesoluționată a acțiunii civile și menținerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților, dându-se astfel posibilitatea legală Ministerului Transporturilor ca, în conformitate cu dispozițiile art. 397 alin. (5) C. proc. pen., în termen legal de 30 de zile, să-și valorifice drepturile în fața instanței competente material/funcțional (instanța civilă).

IV. Examinând recursurile în casație, se constată că acestea nu sunt fondate.

A. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Cazul de casare invocat de inculpatul A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitoare la faptul că nu a fost administratorul de fapt al SC S. SRL, dar chiar dacă prin absurd ar fi fost așa, aceasta nu are conotație penală în raport de caracterul licit al sumelor încasate de SC J. SRL; infracțiunea predicat din care să rezulte banii supuși spălării, respectiv abuzul în serviciu, privește alți inculpați din dosar, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de spălare de bani și de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale și spălare de bani, întrucât probele nu dovedesc existența laturii obiective și subiective a infracțiunilor.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale și spălare de bani, astfel cum sunt incriminate de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969.

În cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale și spălare de bani corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului: în calitate de Director General al Direcției Sanitar Veterinare din cadrul Agenției de Sănătate Publică - Ministerul Transporturilor, având atribuții de control, în baza aceleiași rezoluții infracționale, coordonându-se cu H. și Q. (inculpați în dosar) în cadrul grupului infracțional pe care l-a constituit a primit în perioada 2005 - 2006 în repetate rânduri în mod direct și indirect suma de 61.800 RON cu titlu de mită de la Q. și colaboratorii acestuia, în scopul de a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu și a ascunde lipsa de activitate a SC J. SRL, precum și activitățile necorespunzătoare ale subcontractanților. Datorită gripei aviare au fost contractate servicii de dezinfecție ce trebuiau să aibă ca efect limitarea, reducerea și eliminarea răspândirii virusului, apariția de noi focare. Prin O.U.G. nr. 140/10 octombrie 2005 s-a prevăzut intensificarea activităților de supraveghere a păsărilor sălbatice și domestice și s-au aprobat sumele necesare acțiunilor de prevenire și combatere a bolii, iar prin H.G. nr. 1218 din 10 octombrie 2005 s-a decis constituirea Comandamentului Antiepizootic Central.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, săvârșirea de către inculpat a unei acțiuni de instigare la transmitere fictivă a părților sociale și a acțiunilor deținute într-o societate, în scopul săvârșirii unei infracțiuni și a unei acțiuni realizate în modalitatea alternativă a transferului de bani, elemente care se suprapun textului de incriminare al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen. De asemenea, acțiunea realizată în modalitatea alternativă a transferului de bani, prin care, în calitate de director general al Direcției Sanitar Veterinare din cadrul Agenției de Sănătate Publică a Ministerului Transporturilor, folosindu-se de SC S. SRL și de inculpatul N., a transferat sumele de bani provenite din infracțiune, prin cumpărare și vânzare în mod repetat și fictiv, de acțiuni și părți sociale la SC T. S.A., în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, coordonând în acest scop grupul infracțional organizat, menționat anterior, în timp ce avea calitate de funcționar public, corespunde textului de incriminare al infracțiunilor de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. și de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 280 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000 și art. 5 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în realitate, se contestă situația de fapt stabilită de către instanța de apel, fondul criticii formulată pe calea recursului în casație - faptul că infracțiunea predicat din care să rezulte banii supuși spălării, respectiv abuzul în serviciu, privește alți inculpați din dosar și, ca atare inculpatul nu putea să cunoască modalitatea pretins ilicită în care SC J. SRL a obținut sumele de bani; că nu a fost administratorul de fapt al SC S. SRL; că nu a avut vreo implicare în revânzarea acțiunilor, scopul a fost respectarea unor dispoziții legale, respectiv dificultățile întâmpinate de T. S.A.; față de acuzația de efectuare de operațiuni financiare incompatibile cu funcția deținută a arătat că nu există în materialitatea ei - pornind de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatului, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate de recurent ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, existența infracțiunilor de spălare de bani și de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale, sub aspectul laturii obiective și subiective a acestora.

Cu privire la lipsa concordanței dintre situația de fapt reținută și tipicitatea obiectivă și subiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că scopul recursului în casație este verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, instanța trebuie să plece în analiza tipicității obiective și subiective a infracțiunii de la situația de fapt reținută de către instanțele de fond și de apel, neputând să analizeze pertinența și concludența probelor administrate în cauză ori suficiența acestora.

În cauză, s-a apreciat în mod corect că acțiunile pe care le-a desfășurat recurentul inculpat, au fost comise cu forma de vinovăție cerută de lege.

Apărarea a mai susținut că nu s-a făcut dovada că autor al infracțiunii din care provin banii ori bunurile respective este altă persoană decât A., dimpotrivă acesta a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii principale, ceea ce face ca hotărârea atacată să fie nelegală, inculpatul neputând fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani.

Curtea Constituțională a reținut, de principiu, că subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile dobândite, deținute sau folosite nu poate fi și subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor, însă pentru modalitatea de săvârșire a infracțiunii reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 (decizia nr. 418 din 19 iunie 2018).

S-a reținut că, dacă primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri care provin din săvârșirea de infracțiuni, cea de-a treia variantă normativă, prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, constând în dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, nu vizează, în mod direct, scopul ascunderii provenienței bunurilor despre care autorul infracțiunii cunoaște că provin din săvârșirea de infracțiuni. De asemenea, analiza acelorași modalități normative conduce la concluzia că faptele de schimbare sau transfer de bunuri și cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracțiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acțiuni distincte de cele care formează elementul material al infracțiunii predicat. Aceste acțiuni pot fi săvârșite de același subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracțiunii predicat. Cât privește susținerea apărării, că infracțiunea de instigare la transmitere fictivă de acțiuni sau părți sociale nu era prevăzută de legea penală, deoarece art. 280 din Legea nr. 31/1990 a fost introdus prin Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006; faptele deduse judecății ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 280 din Legea nr. 31/1990 în speță au fost comise până în iunie 2006, dată la care nu exista incriminată infracțiunea respectivă:

Din actele dosarului rezultă că infracțiunea de spălare a banilor s-a realizat prin cumpărarea și vânzarea de acțiuni T., respectiv prin plata serviciilor de consultanță "prestate" de SC O. SRL pentru SC J. SRL - în baza contractului de consultanță cu SC J. SRL încheiat la data de 25 decembrie 2006 - având ca infracțiune premisă exercitarea de către inculpatul A. a actelor de comerț (achiziționarea substanței dezinfectante) incompatibile cu funcția publică deținută (director al Direcției Sanitar Veterinare din cadrul Agenției de Sănătate Publică).

Dispozițiile art. 280 din Legea nr. 31/1990, introdus prin Legea nr. 441/2006 incriminează ca infracțiune transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia. În cauză urmărirea penală a început la 10 septembrie 2009, în aceeași lună fiind audiate primele persoane puse sub acuzare. De această împrejurare inculpatul A. a avut cunoștință, acesta fiind și motivul pentru care "a scăpat" de acțiunile T., deținute de către CIMP.

Astfel, din probele administrate, primele instanțe au reținut rolul avut de inculpatul A. în a achiziționa substanța dezinfectantă de către SC J. SRL (prin intermediul SC S. SRL), banii obținuți din comercializarea substanței fiind folosiți pentru cumpărarea acțiunilor T.

Inculpatul Q. a procedat la spălarea banilor proveniți din achiziționarea substanței dezinfectante (provenită din actele de comerț incompatibile cu funcția deținută, efectuate de inculpatul A.) și "decontarea" acesteia din contractele încheiate cu C.N.A.D.N.R. și C.N.C.F.R. Astfel, prin intermediul inculpaților M., nepotul său și L., cumnatul său, inculpatul Q. a înființat la data de 14 decembrie 2006 SC O. SRL, iar la data de 25 decembrie 2006 firma a încheiat un contract de consultanță cu SC J. SRL În realitate, a rezultat că acest contract era fictiv, fiind încheiat cu scopul de a justifica scoaterea banilor obținuți de SC J. SRL din contractele încheiate cu C.N.A.D.N.R. și C.N.C.F.R., transferarea sumelor de bani în contul SC O. SRL cu justificarea de plată a "consultanței" oferite acestei societăți, banii fiind ulterior retrași în numerar de către inculpații Q. și M.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Nici criticile scrise, referitoare la greșita soluție de încetare a procesului penal, urmare a intervenirii prescripției speciale vizând infracțiunea de efectuare de operațiuni comerciale incompatibile cu funcția deținută prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. nu pot fi primite, acestea neputând fi analizate în prezentul cadru procesual și în limitele cazului de recurs în casație cu care a fost învestită instanța.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casație, instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 23 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2011*.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

B. În ce privește recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție:

Calea de atac formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție vizează cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., motivându-se că instanța penală nu avea competența materială de a dispune în sensul respingerii acțiunii civile și a ridicării măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților achitați în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

S-a mai motivat că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pe