ÎCCJ, Secția penală

Prin Sentința penală nr. 55 din 24 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a dispus față de inculpații:

- A. condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a doua infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani și la pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani, impunându-i, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile prevăzute de art. 861 C. pen. (1969), totodată, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969);

- B. condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani și la pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) și lit. c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an, impunându-i, ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile prevăzute de art. 861 C. pen. (1969), totodată, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969);

- C. condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., anulând, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, definitivă prin Decizia penală nr. 2195/2014 a Înaltei Curții;

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin, (1) și (2) C. pen. (1969) pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba și, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (1) C. pen., (1969), s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, impunându-i- se, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile prevăzute de art. 861 C. pen. (1969) și atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969), fiindu-i, totodată, dedusă prevenția de la 11 mai 2011 la 7 mai 2012;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art, 5 C. pen. (referitor la redevențele calculate la S.C. D. S.A. și activitățile S.C. E. S.R.L.) și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (referitor la redevențele calculate la S.C. D. S.A. și activitățile S.C. E. S.R.L.);

- F. condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen., anulând, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, definitivă prin Decizia penală nr. 2195/2014 a Înaltei Curții;

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba și, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, impunându-i- se, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile prevăzute de art. 86 C. pen. (1969) și atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969), fiindu-i, totodată, dedusă prevenția de la 11 mai 2011 la 7 mai 2012;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (constatările de la S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L.).

- G. condamnarea la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.), cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de 5 ani, impunându-i- se, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile prevăzute de art. 86 C. pen. (1969) și atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. (1969), fiindu-i, totodată, dedusă prevenția de la 11 mai 2011 la 18 mai 2012;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen. - 2 fapte, omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. - 2 fapte, favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., complicitate la delapidare prevăzută de art. C. pen. (1969) raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. - 2 fapte (referitor la S.C. D. S.A., H. S.R.L.) și complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. (referitor la S.C. D. S.A.);

- I. condamnarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare (2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 4 ani, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969), fiindu-i, totodată, dedusă prevenția de la 11 mai 2011 la 18 mai 2012;

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. (1969), cu aplicarea art, 5 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. - 2 fapte și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- J. condamnarea la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de 2 ani și 3 luni, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969);

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea a două infracțiuni de omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. - 2 fapte și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- K. condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală (în forma complicității) prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an, anulând, în temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. (1969), suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, definitivă prin Decizia penală nr. 2195/2014 a Înaltei Curții;

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969) pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba și, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) și art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), pe o durată de 1 an, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. (1969);

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe același pentru săvârșirea infracțiunii de executarea de activități miniere fără permis sau licențe (în forma complicității) prevăzută de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că în perioada 2008 - 2010, în cadrul S.C. D. S.A., s-a constituit și a funcționat o grupare infracțională nestructurată condusă de L. (asociat majoritar și administrator) și A. (asociat și administrator/director general), având ca scop sustragerea societății de la plata impozitelor și taxelor datorate statului. Din această grupare au făcut parte și angajații M. (responsabil vânzări), N. (director economic), O., P. (operatori/șefi de stații pentru prelucrarea betonului), B. (director economic din luna septembrie 2009) și Q. (operator/șef stație Drîmbar, începând cu 01 august 2008), care au procedat la întocmirea unor evidențe contabile separate și a unor documente justificative false sau reale dar neînseriate, distruse ulterior, fapte săvârșite în vederea obținerii de venituri ilegale, prin fraudarea bugetului statului, fiecare având sarcini precise, în final sumele de bani provenite din evaziune, fiind remise, după o procedură prestabilită, celor doi asociați.

Astfel, până în luna august 2008, activitatea societății a fost coordonată de administratorul de fapt - inculpatul A., ulterior aceasta atribuție a fost preluată de L., în timp ce pe A. l-a numit administrator la S.C. D. S.R.L., firmă ce a funcționat de la sfârșitul anului 2008 până în luna martie 2009 și care a preluat operațiunile de construcție, S.C. D. S.A. urmând să-i pună la dispoziție contra cost materiale necesare ridicării de construcții (beton, sorturi, prefabricate din beton, etc). Cu toate acestea A. a continuat sa exercite atribuții de lider în cadrul grupării, fiind perceput ca unul dintre șefi de către membrii grupării, inclusiv de angajații S.C. D. S.A., întrucât se ocupa și verifica sumele încasate și livrările de beton "la negru", sens în care aducea și clienți, aspect confirmat de declarațiile lui L., lui P. și ale lui M.

Din dispoziția inculpatului A., care a avut și acceptul lui L., situațiile privind evidențele reale de beton vândut, precum și producția și vânzările de balast și sorturi au fost șterse de M. și șefii stațiilor de beton, cu acordul inculpatei B., la sfârșitul anului 2010, odată cu iminența verificărilor efectuate de organele de cercetare penală, fiind parțial recuperate cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate, împrejurare confirmată de M.

Gruparea infracțională a fost sprijinită de mai mulți angajați de la D.G.F.P. Alba, respectiv de inculpații I. (director adjunct executiv), G. (șef de serviciu și prieten cu A.),

F. și C. (inspectori fiscali în domeniul redevențelor miniere și apropiați ai lui L.), aceștia stabilind contribuabilii ce urmau să fie verificați, obiectul controlului, membrii echipei de control, iar, la final, aprobau sau nu rapoartele de inspecție fiscală întocmite de inspectorii fiscali,

Sprijinul acordat de funcționarii publici grupării infracționale s-a materializat în sfaturi privind înregistrare eronată a diferențelor din reevaluare, consultanță, calculul efectiv al redevențelor pentru formularea declarațiilor toate fiind făcute în scopul neplății impozitului pe profit datorat, iar, ulterior comiterii activității ilicite, au împiedica descoperirea infracțiunilor comise, tragerea la răspundere a membrilor grupării și asigurarea folosului infracțiunii.

Modul de constituire și funcționare a grupării infracționale s-a arătat că sunt dovedite de declarațiile angajaților de la S.C. D. S.A., în special ale lui M., care se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice din care rezultă și legăturile apropiate dintre inculpații A. și G., precum și dintre inculpații B. și C.

S-a mai reținut că prin rechizitoriul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia au fost trimiși în judecată L., M., N., O., P., A., B., Q., I., G., F., C., J. și K., iar, prin Sentința penală nr. 148/2011, Curtea de Apel Alba Iulia, admițând procedura simplificată, a dispus condamnarea numiților L., M., N., O., P. și Q. la pedepse rezultante, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, obligându-i, totodată, la plata, în solidar, inclusiv cu părțile responsabile civilmente, a despăgubirilor civile solicitate de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, în prealabil, disjungând cauza cu privire la celelalte persoane, cu consecința continuării judecății, în prezentul dosar, conform procedurii de drept comun.

Cu privire la vânzările dintre S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L. și exploatarea fără licență minieră, s-a menționat că inculpatul A. și N., ajutați de inculpatul K. (administrator la S.C. E. S.R.L.), nu au înregistrat în evidențele contabile ale S.C. D. S.A. valoarea reală a balastului pe care-l exploata din terasele și albiile Mureșului achiziționate, la data de 01 august 2008, de la S.C. E. S.R.L. (S. - în albia Mureșului și T. - în terasă), balast care figura, în mod fictiv, ca fiind cumpărat de la această din urmă societate, la prețuri mult reduse față de cel al pieței (2,1 RON, față de 12 RON practicat de S.C. D. S.A.), în condițiile în care firma cumpărătoare nu deținea încă (iulie 2008 - mai 2009) licență de exploatare pentru suprafețele achiziționate, care erau deținute de fostul proprietar (S.C. E. S.R.L. -Licența nr. 9867 din 30 ianuarie 2008, pentru S. - în albia Mureșului, cu valabilitate până în 30 ianuarie 2009 și Licența nr. x din 16 iunie 2008, cu valabilitate până în 16 iunie 2009, pentru zona T. - în terasă).

Astfel, nu au fost evidențiate și plătite integral taxele datorate bugetului statului aferente exploatării de către S.C. D. S.A. a unei cantități de 209.467 m3 balast, în raport cu valoarea de vânzarea și/sau producție a acestuia și nu de valori subevaluate, întrucât redevența minieră se calcula în funcție de acești indicatori. Deși S.C. U. S.A. a achiziționat pe lângă teren și utilajele care au fost transferate împreună cu personalul ce le deservea, între cele două firme s-a încheiat Contractul fictiv de închiriere nr. 954 din 30 iunie 2008, pentru perioada 01 iulie 2008 - 01 mai 2009, prin care vânzătorul închiria de la cumpărător, pentru 10.000 euro, un utilaj (excavator) necesar exploatării balastului de pe suprafețele pentru care deținea licențele de exploatare, care figura, în mod nereal, ca fiind vândut către S.C. D. S.A. cu sume mult diminuate. Ca urmare societatea vânzătoare nu a înregistrat cheltuieli de exploatare, întrucât, într-adevăr, cheltuielile de exploatare au fost suportate și înregistrate de firma cumpărătoare.

S-a mai constatat, așa cum rezultă din înregistrările ambientale ale discuțiilor purtate de inculpații C. și F. cu administratorul S.C. E. S.R.L. (inculpatul K.) cu ocazia controlului realizat de inspectorii fiscali în anul 2009 cu privire la redevențele miniere, că, la acel moment, nu exista contractul de închiriere, încheierea acestuia fiind sugerată de funcționarii publici pentru a fi justificate ilegalitățile comise la S.C. D. S.A. cu complicitatea inculpatului K., care au condus la prejudicierea bugetului de stat de această societate. Ca atare, ulterior declanșării cercetărilor penale, în scopul ascunderii acestor nereguli, S.C. D. S.A. a emis factura seria x nr. x din 14 aprilie 2008, în baza Contractului de închiriere nr. x/2008.

Drept urmare, s-a reținut că, deși au fost înregistrate cheltuielile reale de exploatare a balastului de către S.C. D. S.A., societate nu a plătit taxele datorate bugetului statului pentru valoarea reală a redevențelor miniere, determinate legal în funcție de valoarea producției miniere realizată, ci la o valoare mult diminuată, așa cum a era facturată de S.C. E. S.R.L., cauzându-se, astfel, un prejudiciu de 92.062 RON, prin diminuarea bazei de calcul a redevenței cu 920.617,55 RON, reducere determinată de faptul că prețul de vânzare a balastului trecut pe facturi și în funcție de care se calcula redevența a fost scăzut artificial în acest scop.

Au fost avute în vedere concluziile Procesului-verbal de control nr. x din 09 mai 2011, întocmit de Garda Financiară Hunedoara cu privire la activitatea desfășurată de S.C. D. S.A., având în vedere că sumele datorate cu titlu de redevența erau aferente acestor activități, precum și concluziile formulate de D.G.F.P. Alba, în Procesul-verbal nr. x din 28 iulie 2011, care sunt similare, dar localizează evaziunea de la S.C. E. S.R.L., aspect care nu corespunde împrejurărilor faptice probate, întrucât inculpatul K. nu a desfășurat practic activități generatoare de taxe și impozite, ajutând doar la săvârșirea faptelor, în calitate de complice.

S-a mai precizat că aceste fapte generatoare de prejudicii în dauna bugetului statului au fost cunoscute de inculpații C. și F., care, în calitate de inspectori fiscali, nu au coroborat datele înregistrate în contabilitatea celor două societăți cu operațiunile comerciale derulate în fapt, așa cum aveau obligația, întrucât au urmărit obținerea unor foloase materiale necuvenite, respectiv suma de 5.000 RON, cerută și primită de la inculpatul K., fiind, astfel, condamnați prin Sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, definitivă prin Decizia penală nr. 2195/2014 a Înaltei Curți la câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (1969).

În legătură cu vânzările ilegale de beton, s-a arătat că, în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, inculpații A. și B. împreună cu L., M., N., O., P. și Q., în calitate de asociați, administratori, director general, directori economici, responsabil vânzări și operatori/șefi de stație, au înregistrat în evidențele contabile ale S.C. D. S.A., cheltuielile aferente producerii betonului înstrăinat către persoane fizice și persoane juridice care nu solicitau factură, fără a înregistra însă veniturile obținute din vânzare, sustrăgându-se, astfel, de la plata impozitului pe profit și TVA-ului în valoare de 1.280.071 RON, (320.000 euro).

Pentru a ascunde aceste venituri și a justifica cheltuielile făcute cu producerea betonului comercializat la negru, au fost întocmite, până la înființarea S.C. D. S.R.L. în primăvara anului 2009, avize de însoțire a mărfii de către șefii stațiilor de prelucrarea betonului de la Vințu de Jos/Drîmbar la solicitarea numitei M., care, înaintându-le comenzile preluate de la terți, le indica clienții cărora nu li se elibera factură pentru marfa cumpărată, avize pe care se inserau, în mod fictiv la rubrica beneficiarului (numele și destinația), datele șantierelor proprii deschise la acel moment (S.C. V. S.A., S.C. W. S.A., S.C. X. S.A., S.C. Y. S.A., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., etc). în realitate, betonul cumpărat de client era livrat la șantierul care îl comandase nu la cel înscris în avizul de însoțire a mărfii, date ce erau comunicate inculpaților O. sau Q. de M., iar inculpatul A., care făcea periodic verificări, putea dispune, în cazul în care constata că erau prea mari cantitățile sau nu corespundeau clasele de beton, să fie schimbate șantierele spre care se prevedea, în mod nereal, că urma să se facă transportul, întreaga procedură fiind descrisă pe larg de M. în declarațiile sale.

Sumele de bani obținute din vânzările ilegale erau colectate de M. și predate, aproape zilnic, lui L. sau inculpatului A., în baza unor evidențe extracontabile ținute de aceasta, care au fost distruse la cererea inculpatului cu aprobarea lui L. și acceptul inculpatei B., după începerea cercetărilor de către parchet.

Cantitățile de beton vândute la negru au fost înregistrate în evidențele contabile ale S.C. D. S.A. numai ca o cheltuială ocazionată de producerea lor, fără sa apară și la ieșirile din societate, aceste mențiuni, fiind făcute la o dată ulterioară de către inculpatul A., adică după începerea controlului efectuat D.G.F.P. Alba prin funcționarii publici BB. și CC., reflectându-se în situațiile de lucrări cu valoare zero, care reprezentau lucrări suplimentare fără valoare, incluse în prețul total al contractului de realizare a obiectivului aflat în execuție. Deci, S.C. D. S.A. înregistra în evidențele contabile doar cheltuielile aferente producerii betonului vândut ilegal, dar nu și veniturile obținute din valorificarea acestuia, sustrăgându-se, astfel, de la plata impozitului pe profit și TVA-ului datorat bugetului statului.

Aspectele ilegale constatate de cei doi funcționari publici cu ocazia controlului din anul 2008 privind rambursarea de TVA cerută de S.C. D. S.A., au fost aduse la cunoștința conducerii D.G.F.P. Alba, motiv pentru care la solicitarea lor s-a dispus un control de fond, în timpul căruia, la începutul anului 2009, s-a depistat existența vânzărilor de beton la negru, lucrările în curs de execuție vechi și de o valoare foarte mare nefacturate, reevaluarea unor terenuri ce fuseseră vândute către S.C. DD. S.A. și pentru care nu s-a plătit impozit pe profit, precum și cheltuieli voluptorii efectuate de conducerea societății, aspecte semnalate atât în scris cât și verbal superiorilor, iar, apoi, confirmate, în mare parte, de verificările efectuate în timpul anchetei penele.

Astfel, în baza declarațiilor date de L., M., EE. și parțial, ale inculpatului A., dar și a funcționarilor publici BB., CC., FF. și GG., s-a reținut de judecătorul fondului că documente justificative (situații de lucrări semnate de beneficiar pentru acceptare) nu existau și nu erau facturate, întrucât cantitățile de beton au fost vândute la negru, motiv pentru care, din dispoziția lui A., s-au întocmit în fals situațiile de lucrări cu valoare zero, prin care cantitățile de beton comercializate ilegal și menționate în avizele de însoțire a mărfii care cuprindeau date false cu privire la beneficiar, au fost trecute practic ca lucrări scriptic efectuate suplimentar, netaxabile destinatarului și incluse în valoarea totală a contractelor aferente șantierelor în lucru.

După înființarea S.C. D. S.R.L. în primăvara anului 2009, s-a procedat la schimbarea metodei de livrare a betonului vândut la negru, prin folosirea "bonurilor de transport" - ca documente justificative extracontabile și neînseriate, folosite doar pentru însoțirea transportului și evidența proprie, care erau apoi strânse și distruse de M., aceasta, totodată, decontând către L. și A. sumele de bani obținute din tranzacțiile ilegale.

Pentru a acoperi producția de beton înregistrată în contabilitate ca și cheltuială, care, de altfel, era mai mare decât cea livrată sau utilizată la producția proprie de prefabricate din beton, cu participarea inculpaților A. și B., dar și a lui M., s-au întocmit rapoarte pentru efectuarea unor scăzăminte fictive la stațiile de beton, aspect hotărât în adunarea generală a acționarilor, prin introducerea unui procent de eroare la cântărire de 3%. În realitate, acest procent avea rolul de a diminua diferențele dintre cantitățile de beton produse și înregistrate ca cheltuială și cele vândute. Prin această modalitate, nu s-au înregistrat, în perioada 01 iulie 2008 -31 decembrie 2010, venituri în contabilitatea S.C. D. S.A., în valoare totală de 2.289.178 RON, cu consecința creării unui prejudiciu de 843.457 RON (200.000 euro) în dauna bugetului de stat, reprezentând impozit pe profit și TVA., calcule făcute ca urmare a verificării gestiunilor de beton cu materiile prime folosite la producerea acestuia, astfel cum au fost recuperate și identificate, având în vedere că evidențele reale au fost distruse sau, după caz, șterse, fapt confirmat de M., care a susținut că la solicitarea inculpatului A. au fost arse documentele pe suport de hârtie și șterse cele pe suport electronic.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că declarațiile martorilor HH., II., JJ., care au arătat că l-au auzit pe inculpatul A. opunându-se vânzărilor de beton la negru, nu sunt de natură a răsturna probatoriul administrat, întrucât este vorba de împrejurări conjuncturale în care acesta și-a exprimat poziția față de activitățile ilegale.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită cu ocazia amenajării drumului de acces și construirii pensiunii turistice aparținând S.C. KK. S.R.L., inculpații A. și B., alături de M. și N., în calitate de asociați, administratori, director general și director economic la S.C. D. S.A., nu au evidențiat, în perioada 2008 - 2009, în contabilitatea societății și implicit a S.C. KK. S.R.L., livrările de beton, materiale de construcție, lucrările și serviciile, inclusiv manoperă pentru realizarea drumului de acces spre pensiunea turistică situată în comuna LL., sat Cărpiniș, sustrăgându-se, astfel, de la plata impozitelor și taxelor datorate statului cu suma de 55.200 RON (TVA și impozit pe profit).

S-a constatat că drumul de acces are o lungime totală de 1995 m și o lățime de 4 m, cu o suprafață de 7980 m2, din care pentru parcela de 283 m2, situată pe terenul proprietatea S.C. KK. S.R.L. au fost întocmite documente justificative de către reprezentanții S.C. D. S.A., fiind efectuate plățile aferente lucrărilor și serviciilor prestate, în timp ce pentru diferența de 1712 m (lungime) nu au fost emise asemenea acte, diminuându-se astfel veniturile societății. în contabilitatea S.C. D. S.A. au fost evidențiate însă cheltuielile aferente procurării materialelor folosite (beton, sorturi, etc.) și a manoperei, împrejurare care a condus la reducerea profitului acestei societăți. Nefacturându-se și neînregistrându-se în contabilitate veniturile pentru această suprafață din drumul de acces spre pensiunea turistică, prin înregistrarea doar a cheltuielilor aferente, s-a cauzat un prejudiciu la bugetul de stat în valoare de 55.200 RON (TVA și impozit pe profit).

Conform situațiilor de lucrări identificate la S.C. D. S.A., s-au identificat printre lucrări reale în curs de execuție și cheltuielile efectuate cu șantierul "pensiune turistică LL.", care erau în valoare totală de 438.733,66 RON, sumă ce nu a fost facturată S.C. KK. S.R.L., lunar, așa cum erau obligați conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 și Ordinul nr. 2222/2006 al ministrului finanțelor, fiind emisă numai factura seria x nr. x din 13 decembrie 2010, urmare a declanșării cercetărilor penale și verificărilor de la Garda Financiară Alba la S.C. MM. S.R.L.

În acest context, s-a arătat că pentru realizarea obiectivului pensiune turistică, S.C. D. S.A. a cauzat o pagubă de 105.296,08 RON bugetului de stat, întârziind plata TVA-ului, care se calcula numai la facturare, întrucât prin includerea sumelor prevăzute în situațiile de lucrări întocmite în contul de imobilizări, impozitul pe profit a fost calculat și plătit. Astfel, deși în această perioadă S.C. D. S.A. a solicitat rambursări de TVA și a colectat, respectiv, dedus taxa pe valoare adăugată, prin nefacturarea lucrărilor precizate în valoare de 438.733,66 RON, s-a evitat practic colectarea sumei de 105.296,08 RON reprezentând TVA, amânând ilegal și nejustificat plata acestei taxe la bugetului statului. La stabilirea pagubei au fost avute în vedere estimări și situații de lucrări parțial identificate, inclusiv valoarea minimală a activităților reținute ca efectuate, întrucât, prin faptul că nu au fost ținute evidențe clare și distincte pentru cele două obiective, a fost imposibilă identificarea certă a tuturor cheltuielilor și lucrărilor executate. Acest mod de operare, corelat cu volumul mare de documente justificative și venituri ori lucrări realizate de S.C. D. S.A., avea ca scop pierderea, respectiv ascunderea printre alte operațiuni a anumitor venituri realizate și neevidențiate, cu scopul sustragerii lor de la taxare.

S-a reținut că activitatea infracțională derulată în legătură cu hotelul LL. a fost coordonată de inculpatul A., așa cum rezultă din declarațiile martorilor M. și NN., iar răspunderea aparține asociaților A. și L. și contabilelor B. și N., de altfel, acestea din urmă, recunoscând existența lucrările nefacturate de valoare foarte mare privind construcția celor două obiective (aproximativ 4,5 miliarde), valoare trecută în soldul contului de lucrări în curs de execuție și pe care nu le-au facturat, deși aveau această obligație.

Această situație a fost identificată și adusă la cunoștința inculpaților G. și J. de membrii primei echipe de control, relevante sub acest aspect fiind declarațiile martorilor FF. și CC.

În legătură cu evaziunea fiscală săvârșită prin plata serviciilor de întreținere spații verzi neexecutate în realitate s-a reținut că pentru a scoate bani din S.C. D. S.A., inculpații A. și B. și numiții L. și N. au plătit către S.C. KK. S.R.L., până în luna decembrie 2010, servicii fictive de întreținere spații verzi în valoare de 2.000 euro/lună, inclusiv pentru lunile de iarnă, rezultate din Contractul nr. x/2007 de prestări servicii, semnat de L. în calitate de reprezentant al ambelor societăți, ce a avut valabilitate inițial, până la data de 31 decembrie 2009, fiind prelungită ulterior până la 31 decembrie 2012.

Deși evidența contabilă a fost ținută corect pentru ambele societăți, s-a constatat că activitățile care făceau obiectul contractului nu au fost prestate fiind trecute însă în documentele justificative întocmite, fapt ce a condus la creșterea artificială a cheltuielilor (nedeductibile) și diminuarea veniturilor, în valoare de 124.786 RON (impozit pe profit și TVA), împrejurări dovedite de susținerile lui L. și martorului OO.

Referitor la prejudiciul cauzat bugetului de stat prin impozitarea veniturilor realizate din diferența valorii de reevaluare cu cea încasată din vânzarea terenurilor, s-a arătat că, în luna decembrie 2007, S.C. D. S.A. a înstrăinat către S.C. DD. S.A. mai multe parcele de teren în suprafață de 83.949,22 m2, cu suma de 2,3 milioane euro (8.096.000 RON), pentru care nu s-a calculat și plătit impozitul pe profit aferent diferenței dintre valoarea de achiziție și cea de vânzare, ci doar pentru veniturile realizate din diferența precizată (reevaluare - vânzare). Astfel, prin reevaluare s-a mărit artificial valoarea terenurilor înstrăinate cu 5.324.884 RON față de suma de 1.370.770 RON cu cât au fost achiziționate, valoarea suplimentară fiind înregistrată în contabilitate, la îndrumările inculpatului G. și din dispoziția inculpatului A. și a lui L., de directorul economic N., ca o cheltuială deductibilă realizată de societate, cauzându-se bugetului de stat un prejudiciu de 884.874 RON, reprezentând impozit pe profit, deși martora NN., director economic până în luna martie 2008, a refuzat să înregistreze în decembrie 2007, la vânzarea ternului, diferențele de impozit necalculate și neplătite ca urmare a reevaluării activului în cauză, în contul intitulat rezerve din reevaluare, așa cum i s-a sugerat de către G. și dispus de A., lucru care a și contribuit la schimbarea acesteia din funcție, așa cum rezultă din declarația acesteia.

De asemenea, s-a constatat că în procesul-verbal 09 mai 2011 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară, secția Hunedoara sunt prezentate în detaliu prevederile legale care au fost încălcate, concluzionându-se că diferențele dintre reevaluarea activelor terenurilor trebuiau impozitate, iar, potrivit declarației martorului PP., în anul 2004, Ministerul Finanțelor a emis o decizie care reglementa modul de impozitare a terenurilor în cazul reevaluării.

Cu privire la prejudiciul cauzat bugetului statului prin calculul redevențelor miniere s-a arătat că acestea nu s-au putut stabili, în mod cert și real, întrucât, la sfârșitul anului 2010, după începerea cercetărilor penale, la inițiativa și din dispoziția inculpatului A., dar și a lui L., cu acceptul inculpatei B. și a martorilor M. și P. s-au șters din evidențele sistemelor informatice folosite situațiile reale ale producției, consumului și vânzărilor de balast, sorturi și beton, distrugându-se prin rupere și incendiere registrele ținute în formă scrisă de angajații societății.

Totodată, pe parcursul derulării acestor operațiunii ilegale. M., P., QQ. și O. distrugeau evidențele ce cuprindeau situațiile reale (ex. bonurile de transport, registre, alte evidențe) de care nu mai aveau nevoie sau care prezentau importanță pentru încasarea contravalorii mărfurilor vândute și a banilor predați celor doi asociați ai S.C. D. S.A., în timp ce situațiile centralizate referitoare la operațiunile comerciale derulate "la negru" au fost distruse la sfârșitul lui 2010. S-a mai reținut că aceste evidențe existau la momentul efectuării controalelor de către inculpații F., C., G. și J.

În baza probatoriului testimonial, s-a stabilit că, anterior lunii iulie 2008, balastul era exploatat de S.C. D. S.A. în județul Alba, iar după această dată din zona S. și T., fiind adus la stația de sortare de la Vințu de Jos, unde se afla principalul punct de lucru al societății și unde era cântărit și transformat din metri cubi în tone, conform bonurilor de transport, care au fost înregistrate în evidențele contabile pentru decontarea cheltuielilor.

De asemenea, pentru corespondența cu transporturile de balast aduse în stația de sortare, se proceda la cântărirea tuturor cantităților de balast și crearea stocurilor de produs, acestea fiind apoi vândute ori folosite la producția de beton. Sorturile erau înregistrate în gestiunea societății în mod simplu, prin aplicarea unui procent de 7% de scăzământ la producția de balast cântărită. Astfel că situația producției de balast necesară pentru calcularea redevenței miniere era relativ ușor de obținut, prin verificarea situațiilor de la cântar cu balastului obținut, însă asemenea verificări nu au fost efectuate de inculpații C. și F.

Sub același aspect, s-a constatat că cei doi inculpați au luat în calcul doar situațiile centralizatoare puse la dispoziție de S.C. D. S.A., fără a face o verificare faptică încrucișată a stocurilor și producției de sorturi și balast, așa cum aveau obligația.

O verificare de acest fel s-a făcut însă de inculpații cu ocazia primului control din anul 2008, când, constând nereguli în modul de calcul al redevențelor, s-au oferit să le efectueze, demonstrându-și, astfel, importanța și utilitatea serviciilor propuse, moment de la care au început să facă trimestrial, înainte de data raportării la ANRM și DGFP Alba, calculele redevențelor miniere pentru S.C. D. S.A., pe care le lăsau în scris contabilelor N. și B., pentru a fi folosite la întocmirea declarațiilor privind redevențele miniere, aspecte confirmate de martora RR.

După acest prim control, inculpații C. și F., cu ocazia verificărilor ulterioare, nu au verificat, nici măcar prin sondaj, documentele de vânzare a sorturilor, luând de bune situațiile centralizatoare puse la dispoziție de contabili și efectuând un calcul superficial și rapid al valorii redevențelor miniere ce urmau a fi declarate.

S-a mai reținut că cei doi inculpați, în calitate de inspectori la DGFP Alba, au efectuat în mod formal controalele ulterioare, sens în care le-au imputat reprezentanților S.C. D. S.A. doar că au uitat să declare o sumă calculată și înregistrată în contabilitatea, la care s-au adăugat penalități. În acest mod s-a ajuns să fie stabilite prejudicii diminuate a redevențelor miniere cu privire la luarea în considerare a discount-urilor acordate de S.C. D. S.A. cu ocazia vânzărilor de sorturi și balast, ori beton, reduceri care au fost luate în calcul de inculpații C. și F. pentru diminuarea valorii redevenței miniere.

Relevante cu privire la modul de determinare a redevenței miniere de către S.C. D. S.A. sunt concluziile procesului-verbal încheiat la 29.07.2011 de A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, care a identificat ca deficiență la modul de determinare a redevenței miniere datorată pentru trimestrele III și IV 2008, precum și pentru trimestrele I și II 2009, diminuarea bazei de calcul a redevenței miniere în mod eronat prin deducerea din baza de calcul a valorii discount-ului acordat de societate clienților.

Prin diminuarea valorii produselor comercializate cu valoarea discount-ului acordat, redevența minieră declarată de S.C. D. S.A. a fost diminuată în mod nejustificat, fiind încălcate prevederile art. 1 lit. B) pct. 2 lit. a) din Ordinul ANMR nr. 74/2004 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare și de calcul a valorii producției și redevenței miniere datorate de titularii actelor de dare în administrare sau concesiune, modificate prin Ordinul ANMR nr. 211/2007, care prevede că baza de calcul a redevenței miniere "este dată de valoarea producției minieră care se calculează pe baza prețurilor de livrare practicate în perioada de raportare și a cantităților de 15 produse miniere comercializate în această perioadă indiferent de modul de comercializare în stare brută sau prelucrată." În aceste condiții, cu valoarea de 59.910 RON, stabilită suplimentar de echipa de control de la A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și neluată în calcul de inculpații C. și F. s-a diminuat redevența minieră datorată statului, sumă ce reprezintă un prejudiciu minimal ce a putut fi stabilit în prezent, ca fiind cauzat în acest domeniu.

Relevante sub aceste aspect au fost apreciate declarațiile testimoniale ale martorilor SS. care a arătat că "redevența minieră se calculează la cantitatea extrasă și facturată, iar discount-urile financiare în acest caz nu au nicio influență asupra calculului redevenței miniere", TT. care a susținut că "redevența minieră reprezintă o taxă cuvenită bugetului statului și baza de impozitare nu trebuie diminuată cu un discount care reprezintă o practică comercială'"', PP. potrivit căruia "Discounturile nu intră în baza de impozitare nici la TVA, nici la redevențe." și UU. care, a afirmat că "discount-ul este pur comercial și acesta nu se include în valoare la care se calculează taxa sau TVA-ul ... iar dacă discount-urile sunt înregistrate de cumpărător la achiziție ele diminuează costul mărfii" .

De asemenea, conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul VV., calculele efectuate de inculpații C. și F., cu ocazia celor două controale din 2008 și 2010, sunt corecte sub aspectul lor matematic și al algoritmului de calcul, fără însă a se putea stabili dacă corespund realității faptice de la acea dată, în condițiile în care "în cazul facturilor care conțin disconturi nu sunt cuprinse în baza de impozitare a TVA; se ajustează în sensul reducerii costului de achiziție a bunurilor; nu sunt cuprinse în cifra de afaceri netă respectiv în veniturile rezultate din livrările de bunuri și în consecință nici în baza de impozitare a redevenței miniere" .

În legătură cu activitățile de sprijinire a grupului de către inculpații I. și G. și cea defavorizare săvârșită de inculpatul J., precum și alte fapte penale imputate acestora, s-a reținut ca sprijinul primilor doi inculpați acordat grupului s-a materializat în favorizarea activităților de evaziune fiscală, sens în care i-au asigurat contribuabilului folosul infracțiunilor și continuarea activității ilicite, îngreunând descoperirea ulterioară a infracțiunilor.

De asemenea, inculpații nu au efectuat investigații fiscale, nu și-au îndeplinit obligația sesizării organelor de urmărire penală, asigurând derularea activității infracționale.

Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul G., în calitate de șef serviciu control la DGFP Alba, a acordat consultanță financiar contabilă și fiscală S.C. D. S.A. și, împreună cu A., a determinat calculul și plata ilegală a impozitului pe profitul aferent vânzării terenurilor către DD. S.A., în condițiile în care exista o decizie a Direcției Juridice și Comisiei Centrale de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

La preluarea contabilității S.C. D. S.A. de către inculpat N., în martie - aprilie 2008, inculpatul G. și-a luat concediu medical și de odihnă și i-a acordat acesteia consultanță în vederea familiarizării cu contabilitatea societății, ba mai mult, acesta i-a sugerat inculpatului A. întocmirea situațiilor de lucrări cu valoare zero, pentru acoperirea vânzărilor de beton la negru, susținând, în prima fază, valabilitatea acestor situații și aprecierea lor ca documente justificative, în condițiile în care echipa de control a precizat că avizele nu erau semnate și acceptate de beneficiar, aspecte care evidențiau scopul emiterii lor, respectiv ascunderea fraudei fiscale. în acest context, s-a reținut că declarațiile numiților L., M. și EE. confirmă faptul că întocmirea situațiilor de lucrări cu valoare zero, pentru livrările de beton "la negru" s-a realizat de A. la indicațiile lui G., după începerea controlului din toamna anului 2008, efectuat de BB., CC., FF. și GG., respectiv prin februarie 2009, martora M. declarând că "după efectuarea controlului am auzit despre problema livrărilor de beton cu valoare zero" -

De asemenea, cererea de recuzare a echipei de control care a constatat nereguli la S.C. D. S.A. a fost avizată favorabil de inculpatul G., care împreună cu inculpatul I. au respins solicitarea martorilor BB., CC., FF. și GG., formulată în scris, de a se cere punctul de vedere al Ministerului Economiei și Finanțelor referitor la impozitarea terenurilor, deși aveau obligația conform fișei postului și altor acte normative să susțină ori să verifice opiniile inspectorilor fiscali, iar în caz de divergență de opinii să sesizeze organele specializate din cadrul Ministerul Finanțelor ori DGFP Alba, respectiv Comisia Fiscală Centrală sau Comisia înființată la nivelul DGFP Alba cu scopul stabilirii unor interpretări unitare a normelor, așa cum era stabilit din dispozițiile art. 9.2 din O.G. nr. 92/2003, OMFP nr. 519/27.09.2005, OMFP nr. 1820/2003, OMFP nr. 1209/2003 și OMFP nr. 10/2004 și ale Deciziei directorului general al DGFP Alba nr. 12/17.01.2006. S-a mai reținut că această comisie, înființată la nivelul DGFP Alba, prezidată de I., până în decembrie 2008, a pronunțat 15 soluții cu privire la opinii profesionale diferite, înființarea comisiei având scopul unificării practicii și interpretării unitare a normelor.

Judecătorul fondului a constatat că, deși cantitățile de beton au fost identificate suplimentar de către echipa de control pe baza documentelor de evidență contabilă și proiectelor, inculpații G. și I. au dispus efectuarea unei expertize tehnice de către experta WW. cu luarea în considerare doar a înscrisurilor provenind de la S.C. D. S.A., respectiv, avize de însoțire a mărfii întocmite ilegal și proiectul de construcție, fără ascultarea ambelor părți și în lipsa efectuării măsurătorilor din teren, așa cum rezultă inclusiv din declarația expertei care a precizat că "Expertiza am efectuat-o pe baza cărții tehnice (...) nu am făcut efectiv măsurători la fața locului.".

De asemenea, inculpatul G., având aprobarea inculpatului I., a format noua echipa împreună cu inculpatul J., fără a prelua constatările primei echipe de control (martorii BB., CC., FF. și GG.) privind vânzarea la negru de beton pentru un număr de cinci obiective, sustragerea de la plata impozitului pe profit pentru diferențele din reevaluare înregistrate în rezerve, valoarea mare a cheltuielilor aflate în contul de lucrări în curs de execuție (exemplu aproximativ 5 mld. RON pentru lucrări deja recepționate la pensiunea turistică de la LL.), precum și alte cheltuieli voluptorii nedeductibile și care i-au fost aduse la cunoștința, fiind verificată doar corelația declarațiilor formulate la DGFP Alba cu sumele plătite și situațiile din contabilitate, efectuarea inventarelor, lucrările în curs de execuție și alte aspecte minore, pentru care nu au constatat diferențe provenite din evaziune, ci doar aspecte de nedeclarare la termen. Cu toate acestea, raportul de control întocmit de inculpații G. și J. a fost aprobat, conform atribuțiilor de serviciu, de inculpatul I., chiar dacă noua echipă de control nu a solicitat și folosit materialele strânse de inspectorii recuzați, în aproximativ 6 luni de verificări, deși aveau această obligație.

Deși inculpatul G. a declarat că nu a avut cunoștință de volumul mare de materiale întocmit de echipa recuzată, susținerile sale au fost infirmate de depozițiile martorilor EE. și XX. potrivit cărora inspectorii avea obligația de a solicita actele de la prima echipă de control,