ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 55 din data de 24 iunie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus următoarele, cu privire la inculpații A. și B.: În aplicarea globală a legii penale, potrivit art. 5 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1968.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat, prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968.

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) din C. pen. din 1968, a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 861 raportat la art. 862 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 alin. (1) din C. pen. din 1968, a atras atenția celui condamnat asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de executarea de activități miniere fără permis sau licențe prevăzute de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.

În aplicarea globală a legii penale, potrivit art. 5 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1968.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968

În temeiul art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1968, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968, dispuse prin sentința penală nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2195/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011.

A constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) din C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia penală nr. 2195/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2011.

În temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1968 raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968, art. 35 alin. (1) C. pen. din 1968, a contopit pedeapsa stabilită cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr. 127/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2011 și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968.

A computat din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2011 la 7 mai 2012.

În temeiul art. 861 raportat la art. 862 din C. pen. din 1968, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 85 alin. (3) din C. pen. din 1968, termenul de încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei, respectiv 27.06.2014.

În temeiul art. 863 din C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 359 alin. (1) din C. pen. din 1968, a atras atenția celui condamnat asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. din 1968, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la S.C. C. S.A. și activitățile derulate prin S.C. D. SRL).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevențele calculate la S.C. C. S.A. și activitățile derulate prin S.C. D. SRL).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzute de art. 2531 din C. pen. din 1968 (sume de bani și alte foloase primite de la E.).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzute de art. 264 din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare, prevăzute de art. 263 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 (constatările de la S.C. D. S.R.L. și S.C. C.).

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzute de art. 292 din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968.

B. Prin decizia penală nr. 177/A din data de 5 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba, partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - D.G.F.P. Alba și inculpații A., F., G. și H. împotriva sentinței penale nr. 69 din 8 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (1969) aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., la:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen..(1969).

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen..(1969).

- 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. (1969) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. (1969).

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) din C. pen. (1969), a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (1969).

În temeiul art. 861 raportat la art. 862 din C. pen. (1969), a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863 din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 din C. pen. (1969).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (1969) aplicată inculpatului B. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B., la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. (1969) pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 241/2005.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. (1969).

În temeiul art. 36 alin. (1) din C. pen. (1969) raportat la art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. (1969), art. 35 alin. (1) din C. pen. (1969), a contopit pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. (1969) pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 241/2005 și 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (1969) aplicate prin sentința penală nr. 127/2013 a Tribunalului Alba, definitivă prin decizia penală nr. 2195/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. (1969).

În temeiul art. 861 raportat la art. 86 din C. pen. (1969), a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

în temeiul art. 863 din C. pen. (1969), pe durata termenului de încercare, condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Alb;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969), pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 din C. pen. (1969).

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs în casație inculpații A. și B.

Inculpații au înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Inculpatul B. a precizat că faptele pentru are a fost condamnat reprezintă abateri disciplinare, fără existența unui prejudiciu constatat, în condițiile în care și-a îndeplinit în mod corect, în calitate de funcționar public, atribuțiile și sarcinile de serviciu prin intermediul funcției deținute și nefiind sancționat disciplinar, administrativ, potrivit Legii și Statutului Funcționarului Public cu nr. x, de către A.N.A.F., atât prin structura locală, cât și cea centrală.

A menționat că latura civilă a cauzei nu este soluționată în raport de contribuția efectivă, fiind doar amintite dispozițiile civile de la răspunderea civilă delictuală, însă nu este dezvoltat raportul de cauzalitate între faptele imputate și prejudiciul propriu zis, nu este explicat întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale. A arătat că răspunderea fiecărei părți trebuie să fie limitată la fapta proprie imputată și prejudiciul efectiv produs, proporțional cu contribuția la faptă, conform art. 1383 și art. 1384 alin. (3) C. civ., însă decizia penală recurată nu a indicat cuantumul din prejudiciu imputat individual. Prin dispozițiile art. 1.357 C. civ., coroborat cu art. 1.349. alin. (1) și (2) din C. civ. și respectiv art. 1003 vechiul C. civ., se consacră regula potrivit căreia obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, se naște direct și nemijlocit în sarcina autorului acelei fapte, întrucât fiecare răspunde de faptele sale proprii. S-a amintit că, prin Expertiza Tehnică Contabilă Judiciară nu s-a constatat niciun prejudiciu produs, stabilindu-se acuratețea calcului financiar contabil existent.

Instanța de apel a reținut în mod greșit activitatea de îndrumare și de exercitare a atribuțiilor specifice organului fiscal drept o activitate de consultanță. Obligația cea mai importantă a organului fiscal, din perspectiva contribuabilului și care are gradul de generalitate cel mai ridicat este aceea de îndrumare în aplicarea prevederilor legislației fiscale, la cererea acestuia sau chiar din oficiu, privind modul de aplicare a legii la un caz concret.

A mai arătat că nu a primit sume de bani, produse sau alte foloase în urma controlului fiscal desfășurat și a dat dovadă de profesionalism cu privire la sarcinile și atribuțiile de serviciu în calitate de funcționar public, nefiind sancționat disciplinar. În plus, actele procedurale și autentice de drept fiscal emise nu au fost contestate nici de către stat, și nici de către contribuabilii supuși măsurilor de contencios administrativ și fiscal.

A considerat că faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală prin prisma faptului că a respectat dispozițiile legale ale art. 7 din Codul de Procedură Fiscală, art. 7 lit. a) din Legea nr. 30/1991, art. 4 alin. (1) lit. c) și art. 4 alin. (2) pct. 17, pct. 27 și pct. 35 din H.G. cu nr. x, în acord cu Legea și Statutul Funcționarului Public din Legea nr. 188/1999.

Inculpatul A. a invocat faptul că instanța de apel în mod greșit a raportat starea de fapt la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 367 alin. (1) din C. pen.. Instanța de apel a considerat, în mod eronat, că acțiunile sale pot fi circumscrise infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A considerat că instanța de apel trebuia să raporteze întreaga stare de fapt la dispozițiile cuprinse, fie în art. 167 din C. pen. anterior, fie în art. 323 din C. pen.. Conținutul constitutiv și pedeapsa pentru infracțiunea de complot (art. 167 din C. pen. anterior) sunt diferite de conținutul constitutiv și pedeapsa pentru infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni (art. 323 din C. pen. anterior), iar instanța de apel trebuia să raporteze întreaga stare de fapt la art. 323 din C. pen. anterior.

De asemenea, a susținut că raportând starea de fapt, stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, la acțiunea ce constituie element material al infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni ("fapta de a iniția constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni"), nu se realizează o suprapunere între acțiunile descrise de instanța de apel și acțiunile incriminate de art. 323 din C. pen.

Acțiunile descrise de instanța de apel nu se subsumează acțiunii de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni. Din descrierile făcute de instanța de apel rezultă că acțiunile descrise sunt ulterioare constituirii asocierii și nu au aptitudinea de a determina și pregăti constituirea asocierii.

Inculpatul a precizat că instanța de apel, atunci când a procedat la descrierea acțiunilor ce intră în elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, a descris cu claritate și acțiunile ce intră în componența infracțiunii de evaziune fiscală. Aceleași acțiuni nu pot constitui simultan infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cât și acțiunea de evaziune fiscală.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, a menționat că instanța de apel nu a raportat fiecare acțiune care i-a fost imputată la una din modalitățile alternative de comitere a (respectiv una dintre cele prevăzute în art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 241/2005). Inculpatul a considerat că acțiunile descrise prin decizie nu au corespondent în textul de incriminare (în niciuna dintre modalitățile alternative reținute), astfel că "fapta nu este prevăzută de legea penală".

Cu privire la latura civilă a cauzei, având în vedere faptul că a fost achitat în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de executare de activități miniere fără permis sau licențe, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, a considerat că soluția pronunțată pe latură civilă, de obligare la acoperirea prejudiciului reprezentând redevențe miniere sau rezultat din diminuarea redevențelor miniere are un caracter nelegal.

Totodată, a menționat că, întrucât acțiunile descrise în cuprinsul deciziei recurate nu se circumscriu elementului material al infracțiunii de evaziune fiscală (indiferent de modalitățile alternative de săvârșire a acestei infracțiuni), instanța de recurs este obligată să lase nesoluționată acțiunea civilă, prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (5) din C. proc. pen.

C. Recursul în casație

1) A fost depus raportul de către magistratul asistent care a arătat că arătat că cererile de recurs în casație formulate de inculpați îndeplinesc în mod cumulativ cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b), c) și d) C. proc. pen., iar aspectele invocate se circumscriu cazului de casare invocat.

2) Prin încheierea din data de 20 octombrie 2021, Înalta Curte admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 177/A din 05 iulie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2011, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și a fixat termen de judecată, la data de 15 decembrie 2021.

Înalta Curte a reținut că aspectele invocate de inculpatul B. vizează aspecte ce țin de temeinicia hotărârii instanței de apel cu ample referiri la mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal care în opinia inculpatului ar susține o soluție de achitare, chestiuni ce nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație.

Cu toate acestea a apreciat că aspectele referitoare la faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat reprezintă abatere disciplinară, ca și lipsa urmării imediate (prejudiciul) pot fi analizate prin prisma cazului de casare invocat.

În ceea ce privește cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., s-a constatat că aspectele invocate referitoare la faptul că acțiunile sale nu se circumscriu elementului material al infracțiunii de grup infracțional organizat și evaziune fiscală pot fi analizate, de asemenea, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații A. și B., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Normele de incriminare

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;

Potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din C. pen.

Infracțiunea de evaziune fiscală, în varianta omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, constă în neînregistrarea, în aceste documente, a unor surse impozabile ori taxabile realizate de către contribuabil.

Conținutul infracțiunii este realizat indiferent de împrejurarea că există sau nu o evidență contabilă. Ceea ce interesează la această modalitate de săvârșire a infracțiunii nu sunt atât operațiunile comerciale, ci veniturile, întrucât ceea ce determină obligația fiscală este venitul obținut

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte amintește că potrivit Deciziei 21/2017 pronunțate de ÎCCJ - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii (publicată în M. Of. nr. 1024 din 27 decembrie 2017), fapta de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prin folosirea de facturi și chitanțe fiscale falsificate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

A evidenția în documente contabile operațiuni fictive înseamnă a înregistra anumite operațiuni care nu au corespondent în realitatea obiectivă.

Elementul material al infracțiunii de evaziune fiscală, în forma ce este reglementată prin textul legal menționat anterior, se poate realiza doar printr-o acțiune de evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale, cu caracter de document justificativ, facturi și chitanțe, a unor cheltuieli care nu au o reflectare exactă în realitate, nu au fost determinate de operațiuni reale ori au la bază operațiuni fictive.

Prin acțiunea sa, făptuitorul alterează conținutul evidențelor contabile, documentelor legale, cu relevanță, facturi fiscale ori chitanțe, realizând cheltuieli nereale ori operațiuni fictive.

Înregistrarea operațiunilor fictive constituie infracțiune dacă a avut ca scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, scopul fiind atașat laturii obiective a infracțiunii.

În jurisprudența instanței supreme s-a reținut că prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecința diminuării venitului net și, implicit, a obligației fiscale către stat (ICCJ, SP, decizia nr. 1113 din 15 februarie 2005).

Referitor la art. 9 lit. d) din Legea nr. 241/2005, Înalta Curte reține că elementul material al laturii obiective se poate realiza prin mai multe modalități alternative, putând consta în una din următoarele acțiuni: alterare, distrugere sau ascundere.

Prin alterare se înțelege acțiunea de a denatura, transforma, modifica sau de a falsifica acte contabile. Prin distrugere se înțelege dispariția completă a entității materiale sau divizarea totală în așa fel încât refacerea sa este imposibil de realizat. Prin ascundere se înțelege acțiunea de a face să nu fie cunoscut, înțeles, de a tăinui.

În toate cele trei variante, ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b), c) și d) din Legea nr. 241/2005, modalitățile faptice de săvârșire au același scop, respectiv sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Din analiza textelor de lege evocate rezultă că atât fapta de a omite evidențierea corectă în documentele legale, cât și fapta de a nu evidenția corect veniturile și cheltuielile, precum și fapta de a altera, distruge sau ascunde documentele contabile, au fost incriminate prin aceeași normă, scopul fiind unul comun, respectiv asigurarea stabilirii de situații fiscale reale, care să asigure o corectă colectare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a celorlalte obligații de plată ce revin contribuabililor.

Prealabil, Înalta Curte reamintește că în procedura pendinte, instanța supremă evaluează cauza numai în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu. Astfel, prin încheierea din data 20 octombrie 2021, Înalta Curte a reținut că pot fi analizate în procedura pendinte numai criticile referitoare la faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat reprezintă abatere disciplinară, ca și lipsa urmării imediate (prejudiciul).

Astfel, aspectele invocate de inculpatul B. cu privire faptul că a acordat consultanță personalului administrativ al societății C. S.A, întrucât nivelul și pregătirea personalului erau mediocre, nu fac obiectul analizei în această fază procesuală.

Cu toate acestea, Înalta Curte amintește că instanța de apel a analizat acest aspect reținând că Sprijinirea grupului infracțional constituit la nivelul S.C. C. S.A. s-a realizat și de către inspectorii fiscali, inculpații B. și I., sens în care aceștia au acordat consiliere trimestrială societății, cu ocazia întocmirii declarațiilor pentru redevențele miniere, verificând, astfel, documentele justificative centralizatoare din contabilitatea societății și efectuând calculele în vederea înregistrării cuantumului acestora. Asemenea practici au avut ca punct de pornire primul control efectuat în anul 2008 la S.C. C. S.A., când au descoperit că deși contribuabilul nu avea licență pentru albiile Mureșului - Blandiana 3 și terasele - J. pe care le achiziționase de la S.C. D. S.R.L., perimetre care scriptic, pentru perioada iulie 2008 - mai 2009, au figurat ca fiind exploatate tot de vânzător care deținea astfel de permise, în realitate, balastul a fost excavat de acesta. Drept urmare, în evidențele contabile ale S.C. C. S.A. nu a fost înregistrată valoarea reală a balastului exploatat cu consecințe directe asupra diminuării sumelor de bani ce trebuia a fi plătite cu titlu de redevențe miniere, în condițiile în care în evidențele contabile apărea că societatea achiziționa balast la un preț mult diminuat față de valoarea de vânzare practicată de S.C. D. S.R.L.

Instanța de recurs constată că inculpatul B. a fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 241/2005 și pentru infracțiunea de sprijinire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată existența urmării imediate a infracțiuni de evaziune fiscală, instanța evidențiind prejudiciul produs de inculpat prin activitatea infracțională.

În acest sens, s-a reținut că sprijinul acordat de inculpații I. și B. s-a materializat în consilierea grupului infracțional în domeniul redevențelor în scopul de a eluda evidențierea în documentele contabile sau alte acte legale operațiunile comerciale efectuate de S.C. C. S.A. prin înregistrarea eronată a diferențelor din reevaluare și prin calcularea redevențelor pentru formularea declarațiilor, toate aceste operațiunii fiind realizate pentru a se asigura neachitarea impozitului pe profit datorat, iar, ulterior comiterii activității ilicite, inculpatul B. a împiedicat și descoperirea acesteia prin ascunderea actelor contabile sau a situațiilor virtuale față de organele de control ale Gărzii Financiare Hunedoara.(...) prin diminuarea valorii produselor comercializate cu valoarea discount-ului acordat, redevența minieră declarată de S.C. C. S.A. a fost diminuată în mod nejustificat, fiind încălcate prevederile art. 1, lit. B), pct. 2, lit. a) din Ordinul ANMR nr. 74/2004 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind modul de raportare și de calcul a valorii producției și redevenței miniere datorate de titularii actelor de dare în administrare sau concesiune, modificate prin Ordinul ANMR nr. 211/2007(...). În aceste condiții, valoarea de 59.910 RON, stabilită suplimentar de echipa de control de la ANAF, Direcția Generală Mari Contribuabili și neluată în calcul de inculpații B. și I. cu ocazia efectuării calcului redevențelor miniere, situație prin care s-a diminuat redevența minieră datorată statului cu suma precizată, reprezintă un prejudiciu minimal ce a putut fi stabilit în prezent, ca fiind cauzat în acest domeniu (...)

Inculpații cu ocazia controalelor nu au verificat gestiunile de producție a balastului, care erau situate la punctul central de lucru din Vințu de Jos, unde balastul era adus cu autovehicule, măsurat în mc, iar la stația de sortare era cântărit și transformat în tone, în condițiile în care gestiunea putea fi verificată simplu prin adunarea intrărilor, din care se scădeau ieșirile de sort pentru fabricarea betonului, vânzări sau utilizare pe șantierele proprii. Deoarece documentele au fost distruse s-a stabilit o valoare minimă pentru prejudiciul cauzat bugetului statului, cu ocazia calculului redevenței prin luarea în considerare a discount-urilor. Similar s-a întâmplat și cu producția de beton, dar autoritățile au folosit în această speță, situațiile primei echipe de control, ridicate de aceștia în fotocopie la data controlului din 2008 și predate în mod legal organelor de urmărire penală. Astfel, pe tema redevențelor miniere, privind activitățile S.C. C. S.A. derulate după ce operațiunile de exploatare a balastului nu au mai fost trecute scriptic prin S.C. D. S.R.L., s-a stabilit un prejudiciu minim creat bugetului statului de 59.910 RON.

În egală măsură, se constată întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului nefiind circumscrisă unei abateri disciplinare, cum în mod greșit a susținut apărarea.

Sub acest aspect, se are în vedere că instanța de apel a reținut că inculpații B. și I. au acordat consiliere trimestrială societății, cu ocazia întocmirii declarațiilor pentru redevențele miniere, verificând, astfel, documentele justificative centralizatoare din contabilitatea societății și efectuând calculele în vederea înregistrării cuantumului acestora (...) pentru acoperirea acestor manopere ilegale, cei doi inculpați au recomandat încheierea unui contract fictiv între S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L., pentru perioada 01 iulie 2008 - 01 mai 2009, înregistrat sub nr. x din 30 iunie 2008, prin care cumpărătorul îi închiria vânzătorului un excavator pe care îl achiziționase o dată cu suprafețele de teren, în vederea exploatării balastului, creând astfel premisele asigurării și pentru viitor a foloaselor rezultate din evaziunea fiscală. Ca atare, cu ocazia controalelor tematice ulterioare, ce au avut ca obiect calculul redevențelor miniere pentru exploatările pe care le deținea în proprietate S.C. C. S.A., inculpatul B. nu a mai efectuat o verificare faptică a stocurilor și producției de sorturi și balast, așa cum aveau obligația și, cum de altfel, făcuseră prima dată când au descoperit neregulile în modul de stabilire a redevenței, ci au avut în vedere doar situațiile centralizatoare puse la dispoziție de angajații societății. Ba mai mult, cei doi inculpați au început să efectueze trimestrial, înainte de raportarea către ANRM și DGFP Alba, calculul redevenței pentru S.C. C. S.A., pe care îl lăsau în scris contabilelor K. sau F.. În concret, cei doi inculpați, diminuau baza de calcul a redevenței miniere prin deducerea din această baza a valorii discount-ului acordat de societate clienților, aspect ce rezultă din concluziile procesului-verbal întocmit la 29 iulie 2011 de ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili(...)

În relația cu S.C. C. S.A.,inculpații B. și I., în calitate de inspectori fiscali, au sugerat înregistrarea eronată a diferențelor din reevaluările efectuate în scopul neplății impozitului pe profit datorat și au propus încheierea între S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L. a contractului de închiriere a utilajelor de exploatare minieră în scopul diminuării plații datoriilor privind redevențele miniere, suplimentar inculpatul B. împiedicând descoperirea activităților ilicite derulate de contribuabil prin ascunderea actelor contabile sau a situațiilor virtuale față de organele de control ale Gărzii Financiare Hunedoara.(...)

Chiar dacă inculpații G., B. și I. nu au emis documente care să aibă ca efect vicierea operațiunilor comerciale, prin diminuarea veniturilor cu majorarea corespunzătoare a cheltuielilor în mod nereal ori disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există și prin ajutorul dat în calitate de complici reprezentanților S.C. C. S.A. au contribuit la prejudicierea bugetului general consolidat al statului prin neîndeplinirea obligațiilor fiscale de către societate.

Starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel relevă faptul că inculpatul, în calitate de funcționar public, a acordat consultanță unor contribuabili în scopul de a facilita sustragerea acestora de la plata obligațiilor fiscale, actele săvârșite de acesta fiind astfel circumscrise ilicitului penal.

Inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cât și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional nestructurat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Contrar susținerii apărării, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina inculpatului A. îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea.

Instanța a reținut că aspectele de fapt au fost decelate pe baza probatoriului, respectiv a declarațiilor martorilor L. și M. audiați de către instanța de apel, a proceselor-verbale de percheziție informatică efectuate în mediile de stocare existente la nivelul S.C. C. S.A. și a înscrisurilor existente la dosarul cauzei.

Relevante sub acest aspect sunt considerentele instanței de apel care a reținut că probatoriul administrat în cauză (...), dovedește cu certitudine că scopul în vederea căruia s-a constituit grupul infracțional a fost realizat prin desfășurarea unor activității de evaziune fiscală, împrejurare care va conduce la antrenarea răspunderii penale atât pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cât și pentru cea care a reprezentat obiectul principal al grupării infracționale (evaziune fiscală).

Este de precizat însă că activitatea celor doi inculpați, (A. și E.), se circumscrie unei singure infracțiuni de evaziune fiscală, așa cum s-a reținut de altfel și prin rechizitoriu, modalitățile alternative de comitere a faptei incriminate în art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) din Legea nr. 241/2005 (omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor) fiind echivalente sub aspectul semnificației penale, fapt reținut, de altfel, prin decizia nr. 25 din 03 octombrie 2017 de Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 28 noiembrie 2017, care a stabilit că acțiunile și inacțiunile enunțate în art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din actul normativ mai sus menționat, dacă se referă la aceeași societate, constituie o infracțiune unică.

(...) Nu în ultimul rând, la inițiativa inculpatului A. (...) s-au șters din evidențele sistemelor informatice situațiile reale ale producției, consumului și vânzărilor de balast, sorturi și beton, distrugându-se prin rupere și incendiere registrele ținute în format scris ce conțineau asemenea mențiuni. Distrugerea evidențelor (bonurile de transport, registre,) care conțineau datele reale privind operațiunile ilegale menționate s-a făcut pe toată perioada derulării acestora, la momentul la care nu mai prezentau relevanță, spre exemplu se încasase contravaloarea mărfurilor vândute și banii erau deja predați lui E. sau inculpatului A.

Referitor la infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, Înalta Curte constată întrunite elementele constitutive ale acesteia.

Prealabil, se reține că infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată, prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, stabilind cu titlu obligatoriu, că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 din C. pen., nefiind dezincriminate.

În egală măsură, se constată că instanța de apel a făcut o analiză exhaustivă cu privire la această infracțiune, dar și la pluralitatea infracțională și la participația penală, reținând că: scopul pentru care grupul infracțional s-a constituit a și fost realizat, dovadă fiind diminuarea valorii taxelor și impozitelor datorate de S.C. C. S.A. bugetului consolidat al statului, prejudiciul creat în dauna acestuia fiind materializat în cuantumul despăgubirilor civile solicitate prin constituirea de parte civilă formulată în cauză de A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - D.G.F.P. Alba. Astfel, raportat la aspectele de fapt ce rezultă din materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte apreciază, contrar opiniei apărării, că activitățile desfășurate de inculpații A., F., G., B., I. și H., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu și reținute de prima instanță, se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional (în modalitățile normative ale constituirii, aderării și sprijinirii), prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, probele existente în cauză fiind suficiente pentru a dovedi vinovăția lor sub aspectul acestor acuzații.

Activitatea celor care au comis infracțiunea în modalitatea de constituire sau de aderare la grupul infracțional s-a concretizat în acțiuni de stabilire a modurilor și procedeelor de fraudare a bugetului consolidat de stat, inclusiv a sarcinilor ce reveneau fiecărui membru al grupării, precum și circuitul de remitere a sumelor de bani proveniți din evaziune către coordonatorii grupului, în timp ce cea a inculpaților care au sprijinit gruparea infracțională nestructurată s-a materializat în demersuri ce au permis evazionarea, asigurând, astfel, premisele obținerii produsului ilicit și îngreunând, totodată, descoperirea infracțiunilor și stoparea comiterii acestora în continuare.

Inculpatul A. s-a ocupat de identificarea clienților care doreau să cumpere beton fără documente justificative, inclusiv ulterior numirii sale în funcția de administrator al S.C. C. S.R.L, fiindu-i, totodată, remise integral sau parțial sumele obținute din aceste operațiuni comerciale, în timp ce în documentele contabile, cu încuviințarea sa, au fost înregistrate cheltuieli aferente producerii betonului de către inculpata F., iară a fi trecute veniturile obținute, care pentru a fi ascunse au fost emise, la cererea lui L., avize de însoțire a mărfii aferente transportului, pe care era scris în mod fictiv, la rubrica beneficiarului datele șantierelor proprii deschise la acele momente, persoană care ținea și o evidență separată privindu-i pe cei care achiziționau la negru cantități de beton. În plus, inculpatul A. verifica periodic pentru care dintre șantiere s-au întocmit asemenea avize, dispunând uneori schimbarea lor când cantitățile suplimentare pe un anumit șantier erau prea mari sau nu corespundeau clasei de beton, iar colectarea sumelor de bani rezultate din aceste vânzări ilegale se făcea de către L., fiind predate zilnic, pe baza evidențelor extracontabile ținute de aceasta, unuia dintre cei doi coordonatori ai grupării infracționale, evidențe distruse la solicitarea inculpatului A. cu aprobarea lui E. și acceptul inculpatei F., după începerea cercetărilor penale. Ieșirile de beton determinate de vânzările ilegale, pentru care erau întocmite doar avize de însoțire a mărfii, au fost înregistrate de către inculpatul A., la sfatul inculpatului G., după începerea controlului efectuat de martorii N., O., P. și Q., în situații de lucrări cu valoare zero, adică de lucrări suplimentare fără valoare, incluse în prețul total al contractului de realizare a obiectivului aflat în execuție și, ca atare, S.C. C. S.A., trecând în evidențele contabile doar cheltuielile de producere, a reușit să se sustragă de la plata impozitului pe profit și TVA-ului datorat bugetului statului. De asemenea, ulterior înființării S.C. C. S.R.L și până la finalul anului 2010, metoda de livrare a betonului vândut ilegal a fost schimbată, sens în care au fost folosite "bonuri de transport" - ca documente justificative extracontabile și ne-înseriate pentru însoțirea transportului și evidență proprie în vederea decontării către E. și inculpatul A. a sumelor de bani astfel obținute.

Totodată, s-a reținut că în raport cu modul în care a acționat flecare dintre aceștia se observă că rol de lider al grupării infracționale 1-a avut inculpatul A., care, împreună cu E., a coordonat activitatea prin intermediul membrilor L., K. și a inculpatei F., angajate ale S.C. C. S.A., care au fost implicate activ în punerea în practică a planului pentru realizarea obiectivului principal -asigurarea obținerii produsului activității evazioniste desfășurată pe parcursul anilor 2008-2010 și evitarea descoperirii operațiunilor ilicite, acestea beneficiind, totodată, de sprijinul inculpaților G., H., B. și I. care fie le-au indicat soluții în vederea acoperirii neregulilor constatate privind calculul redevenței miniere și vânzarea ilegală de beton, fie au luat măsuri pentru a împiedica tragerea la răspundere și achitarea taxelor și impozitelor.

De remarcat este că inculpații A., F., G., H., B. și I. au avut roluri bine determinate, colaborând în realizarea scopului pentru care a fost constituit grupul infracțional, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că toate criticile invocate în apărare, de la lipsa probatoriului, inexistența faptei și până la lipsa anumitor elemente de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, inclusiv a formei de vinovăție cerută de norma de incriminare, sunt nefondate, soluția de condamnare pronunțată de prima instanță fiind corectă.

În ceea ce privește solicitarea pe latură civilă, Înalta Curte constată că prejudiciul imputat inculpatului A. cu privire la activitățile miniere este consecința condamnării pentru infracțiunea de evaziune fiscală și diminuării bazei de calcul a redevențelor miniere pe care societatea administrată de inculpat trebuia să le achite. În acest context, achitarea inculpatului pentru o altă infracțiune conexă, cum este cea de executare de activități miniere fără permis sau licențe, prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, nu înlătură răspunderea civilă a inculpatului.

Cu privire la latura civilă, Înalta Curte constată că în urma evaluării probatoriului, instanța de apel a reținut existența, întinderea prejudiciului și vinovăția inculpaților A. și B. la producerea acestuia: sunt întemeiate criticile invocate de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - D.G.F.P. Alba cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile alăturată celei penale în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală săvârșite în diferite forme de participație de inculpații A., F., G., B., I., și R., în condițiile în care judecătorul fondului nu i-a obligat, contrar principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală, la repararea în solidar a pagubei cauzate bugetului de stat.

(…) Pentru a putea fi, însă, angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane se cer a fi îndeplinite mai multe condiții, respectiv comiterea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției.

În acest context, se constată că, date fiind soluțiile de condamnare dispuse față de inculpații A. [pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005], (...) B. [pentru infracțiunea prevăzută de 26 C. pen. (1969) raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) și d) din Legea nr. 241/2005], va fi angajată răspunderea civilă a inculpaților A., F., G., B. și I. (în legătură cu S.C. D. S.R.L., cu vânzările ilegale de beton, cu cu scăzăminte 3% eroare de cântărire); A., F. și G. (în legătură cu vânzarea