ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 453 C. proc. pen.., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 23/2021 pronunțată la data de 05 aprilie 2021 de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 aprilie 2022.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, cu privire la inculpatul A., în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a), b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., de la 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002;

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen., din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. de la 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. x/2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit sentinței, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (...).

În temeiul art. 19 alin. (1), (5) C. proc. pen.., art. 25 alin. (1) C. proc. pen.., art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - ANAF București - prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și:

- au fost obligați, în solidar, inculpații B. și A. la plata sumei de 252 260 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului.

- au fost obligați, în solidar, inculpații C. și A. la plata sumei de 739 560 RON și accesorii calculate (dobânzi și penalități de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului (...).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., au fost menținute măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite asupra bunurilor imobile, aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 2.355.347 RON, DISPUSE prin Ordonanța nr. 366/P/2014, din data de 25.08.2016, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum urmează:

- imobilului - apartament, cu nr. cadastral x - c1 - u284, înscris în cf nr. x - c1 - u284 a mun. București, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.05.2002, în suprafață de 27,82 mp, situat în mun. București, str. x - 119, sector 3;

- construcției cu o suprafață construită desfășurată de 669 mp, situată în mun. Drobeta Turnu - Severin, pe str. aleea băile romane, corp principal, cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/chimic 368.10, mansardă cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/chimic 130.30, subsol cu cadre din beton armat sau cu pereți exteriori din cărămidă arsă sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic și/sau chimic 187.60;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 300 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- cotei de 4/9 din imobilul - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/29.08.2008, în suprafață de 1666 mp, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/1, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. x/21.06.2010, în suprafață de 802 mp măsurată, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, tarlaua x/3, parcela x;

- imobilului - teren intravilan, cu nr. cadastral x, înscris în cf x a localității Drobeta - Turnu Severin, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/17.11.2006, în suprafață de 512 mp - cotă exclusivă și 240,9 mp - cotă indiviză, situat în intravilanul mun. Drobeta - Turnu Severin, calea Cernetiului nr. 5, jud. Mehedinți (...).

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 3100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus ca onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu, în camera preliminară, pentru inculpații D., E., C., A., S.C. F. S.R.L., în cotă procentuală, în sumă de câte 200 RON, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Dolj (...).

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., s-a dispus ca onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații A., C., E., B., S.C. F. S.R.L., în cotă procentuală, în sumă de câte 1 253 RON, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției

În temeiul art. 4 din O.U.G. nr. 39/2015 rap. la H.G. nr. 1000/2015, s-a dispus ca o copie a hotărârii definitive să se comunice DGRFP Craiova pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

II. Prin decizia penală nr. 72/A din data de 12.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și de inculpații A., C., B., E. și S.C F. împotriva sentinței penale nr. 23 din 5 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, care a fost desființată în parte, printre altele, cu referire la inculpatul A., numai în ce privește:

- greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- aplicarea greșită a dispoziției privind confiscarea bunului dobândit prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată anterior menționată;

- cuantumul pedepsei finale de executat.

Rejudecând în aceste limite, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia dc avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzură de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la alt. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Au fost menținute celelalte pedepse aplicate inculpatului.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite în prezenta cauză, respectiv:

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.;

- 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia dc avocat) din C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzură de art. 26 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

cu pedeapsa de

- 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. de la 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii din data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosar nr. x/2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit deciziei.

A fost înlăturată dispoziția de confiscare a bunului dobândit prin comiterea infracțiunii de delapidare, respectiv a sumei de 156.500 RON, de la inculpatul A. (...).

Împotriva sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din data de 12.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, persoana condamnată A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, solicitând, în esență, admiterea în principiu a cererii de revizuire și stabilirea unui termen pentru soluționarea cererii de revizuire, admiterea pe fond a cererii de revizuire, desființarea hotărârii atacate și rejudecarea fondului cauzei, temeiul juridic al cererii constituindu-l dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., respectiv "când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia", motivele cererii de revizuire regăsindu-se in extenso la dosarul curții de apel.

Cu privire la admisibilitatea în principiu, s-a susținut că cererea este formulata pentru motivul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., respectiv când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia, acestea privind ambele infracțiuni pentru toate actele materiale ale acestora. În același sens, cererea este formulată de o persoană cu calitate, potrivit art. 455 C. proc. pen.., este formulată și motivată în scris, potrivit art. 456 C. proc. pen.., fiind introdusă înlăuntrul termenului prev. de art. 457 C. proc. pen.., instanța învestită cu cererea fiind cea care s-a pronunțat pe fond în prezenta cauză, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 458 C. proc. pen.. și sunt astfel îndeplinite cumulativ cerințele prev. de art. 459 C. proc. pen.

Analizând motivele formulate de revizuentul A., Curtea de apel a reținut că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., motivarea fiind, în esență, aceea că în cauză există situația unei incompatibilități între hotărârea judecătorească penală atacată și alte hotărâri judecătorești definitive civile care stabilesc cine are obligații fiscale, care era sarcina fiscală, în favoarea cui și cine trebuia să plătească acele obligații fiscale, respectiv taxa pe valoarea adăugată și stabilesc, de asemenea, cine era administratorul în fapt al societății G. S.R.L., fiind identificate drept hotărâri ireconciliabile sentința civilă nr. 1703/07.04.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia nr. 5307/26.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în aceeași cauză, precum și sentința civilă nr. 2.605/11.07.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 definitivă prin Decizia nr. 3439/29.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, apreciate de revizuent a fi acte noi, hotărâri definitive pronunțate de instanțe civile, având raport de anterioritate față de hotărârea penală nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, care rețin deopotrivă cu autoritate de lucru judecat și cu autoritate de lucru interpretat o altă realitate decât cea reținută în hotărârea a cărei revizuire se solicită, în concret stabilind faptul că în raportul economic de vânzare a unui imobil de către G. cumpărătorului H. S.A., culpa aparține H. S.A., societate pe care o obligă la restituirea prejudiciului, iar administratorul G. este I., în timp ce sentința Curții de Apel Alba Iulia, atacată cu revizuire, reține drept administrator al G. pe A. pe care îl condamnă pentru evaziune fiscală și complicitate la evaziunea fiscală. Revizuentul a concluzionat că nu pot coexista mai multe hotărâri prin care să fie stabiliți doi administratori diferiți, două circuite complet diferite, privind desfășurarea raporturilor comerciale din punct de vedere fiscal, condamnarea pentru evaziune fiscală și complicitatea la evaziune fiscală fiind lipsită de bază factuală.

S-a mai arătat că hotărârile civile ireconciliabile precitate sunt anterioare și instanța penală de fond trebuia în mod obligatoriu să le aplice, însă nu a avut la cunoștință despre existenta acestora. Dacă instanța de fond ar fi avut cunoștință despre existența acestor hotărâri civile definitive, în opinia revizuentului, nu ar fi pronunțat condamnarea pentru infracțiunile de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală. Revizuentul a apreciat că această condamnare, pentru infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală, reprezintă o eroare esențială, instanța făcând o defectuoasă aplicare a legii, în condițiile în care hotărârile judecătorești definitive nu pot fi conciliate cu hotărârea pronunțată cauza penală care modifică de o manieră decisivă starea de fapt reținută de instanță, stabilind culpa pentru tranzacțiile pentru care s-a pronunțat condamnarea pentru evaziune și complicitate la evaziune, în sarcina unui terț, și anume a cumpărătorului H. S.A..

În raport de motivele invocate de revizuent în cuprinsul cererii, instanța de fond a constatat că acestea nu se pot încadra în acest caz, dar nici în celelalte cazuri prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

S-a apreciat că pentru a fi în fața cazului de revizuire de la art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. este necesară întrunirea următoarelor condiții: să existe două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive, iar acestea să fie ireconciliabile, aspect care de regulă vizează starea de fapt reținută, dar această ireconciliabilitate poate privi și situații de drept diferite, întemeiate pe aceeași bază factuală, cu mențiunea că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. nu presupune încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, deoarece hotărârile definitive nu privesc aceeași persoană sau aceleași fapte, aceasta putând fi invocată numai pe calea unei contestații în anulare.

Totodată, s-a precizat că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. presupune existența a două sau mai multe hotărâri judecătorești prin care s-a rezolvat fondul acțiunii penale a cauzei, condiție care, fără a fi enunțată explicit de norma procesual-penală evocată, rezultă din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale (art. 452 și urm. C. proc. pen.), care reglementează instituția revizuirii hotărârilor penale, așa cum de altfel a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 10 din 13 februarie 2023 referitoare la interpretarea articolului 453 alin. (1) lit. e) și a) art. 453 alin. (5) C. proc. pen.. (M. OF. nr. 275 din 3 aprilie 2023).

S-a reținut că în jurisprudența referitoare la această chestiune de drept, instanța de contencios constituțional a reținut constant că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, având în vedere faptul că prin această cale extraordinară de atac se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, iar astfel de erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale, prin acestea pronunțându-se atât asupra raportului juridic de drept penal substanțial, cât și asupra raportului juridic procesual penal principal. Instanța de fond reține că această motivare a fost reiterată și în deciziile ulterioare ale Curții Constituționale, reținând în mod similar că "revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Astfel, instanța constată că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal". Instanța de fond precizează și că, de asemenea, Curtea Constituțională a reținut că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal (Decizia nr. 873/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 22 martie 2016, Decizia nr. 126/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016; Decizia nr. 333/2021 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 2 noiembrie 2021, Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii). De asemenea, s-a reținut Decizia nr. 2 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 9 martie 2022 în care s-a apreciat că, deși dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. nu menționează în mod expres că hotărârile care nu se pot concilia trebuie să fie hotărâri penale, acest aspect rezultă neechivoc din normele care reglementează competența și procedura de judecare a cererii de revizuire.

În speță, Curtea de apel a reținut că s-a invocat un caracter ireconciliabil al sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunțate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 și nr. y/2016*. Reiese cu evidență că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.., întrucât în acest caz hotărârile care nu se pot concilia trebuie să fie hotărâri penale, nefiind posibil ca instanța penală învestită cu revizuirea să anuleze atât o hotărâre penală, cât și o hotărâre civilă, iar apoi să pronunțe o nouă hotărâre prin care să rezolve acțiunea penală în sensul prevăzut de art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte, Curtea de apel a constatat că, dincolo de caracterul pretins ireconciliabil al sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunțate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 și y/2016*, aceste hotărâri nu reprezintă împrejurări noi, chestiunea fiind cunoscută în exclusivitate de instanța penală. Revizuentul a susținut că aceste hotărâri civile definitive nu ar fi fost cunoscute de instanța penală la soluționarea prezentei cauze, astfel că ar reprezenta acte noi, despre existența cărora Curtea de Apel Alba Iulia nu a avut cunoștință când a pronunțat sentința penală a cărei revizuire se cere, apreciind revizuentul sub acest aspect că soluția condamnării sale pentru infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală reprezintă o eroare esențială, în condițiile în care instanța penală a făcut o defectuoasă aplicare a legii, modificând de o manieră decisivă starea de fapt reținută de instanțele civile care au stabilit în sarcina altcuiva culpa pentru tranzacțiile pentru care s-a pronunțat condamnarea, respectiv în sarcina unui terț, și anume a cumpărătorului H. S.A..

Față de aceste aspecte, instanța a constatat că nici susținerile revizuentului în sensul existenței unor fapte și împrejurări noi, respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză nu-și găsesc corespondent în criticile pe care le-a subsumat cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., întrucât hotărârile civile definitive cu mult anterioare sentinței penale atacate prin prisma căii de atac a revizuirii nu pot fi considerate fapte sau împrejurări noi, în sensul cerut de articolul anterior menționat.

Una din apărările principale formulate în cursul procesului penal de inculpatul A. a fost tocmai aceea că nu a avut calitatea de administrator alin. C. G., întrucât nu a efectuat în cadrul societății acte de administrare, activitățile prestate de către acesta fiind strict cele de avocat. Or, în cuprinsul sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 această apărare este pe larg analizată, fiind respinsă, concluzionându-se că acesta a acționat ca un veritabil administrator al societății în cauză, fapt demonstrat în special prin împuternicirea nr. 40/27.04.2012 emisă de Cabinet Individual de Avocat A., declarația pe propria răspundere asociat/administrator/cenzor nr. 1149/02.05.2012, procura nr. 1150/02.01.2012, decizia din 20.04.2012, înscrisuri care dovedesc că inculpatul nu a acționat ca avocat al societății (nu s-a limitat la exercitarea calității de avocat prin raportare la prevederile legale care reglementează activitatea de avocat și sediul cabinetului nu a fost numai adresa de corespondență în România a debitoarei), ci că inculpatul a fost director al S.C. J. și direct, dar și indirect, prin persoane interpuse, s-a ocupat de administrarea societății în fapt și în drept, făcându-se inclusiv trimitere la sentința civilă nr. 126/2016, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 447/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a-II-a civilă, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâtul A., și a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul CII K., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G., împotriva pârâtului A., care a fost obligat să suporte pasivul neacoperit al debitoarei până la concurența sumei de 1.188,222 RON, stabilindu-se cu titlu definitiv calitatea de administrator a inculpatului .

Totodată, s-a reținut că aceleași motive indicate în cererea de revizuire ca împrejurări noi au fost invocate în calea de atac a apelului exercitată de către inculpatul A. în fața Înaltei Curți, aspect care rezultă pe de o parte din încheierea penală din data de 02.11.2021 pronunțată în dosarul penal nr. x/2016 Completul investit cu soluționarea apelului promovat a analizat cererile în probațiune susținând că sentințele civile la care acesta a făcut referire se află la dosarul cauzei. Din cuprinsul deciziei penale nr. 72/A, în considerentele căreia instanța de control judiciar a analizat situația de fapt inclusiv prin prisma celor statuate de instanțele civile .

În acest context, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen.., iar aspectele susținute nu pot conduce la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, susținerile revizuentului condamnat A. nefiind circumscrise cazului de revizuire invocat, nici în principal (art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen..), nici în subsidiar (art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen..).

S-a reținut în acest sens că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu poate conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la existența cazurilor de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. și de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., hotărârile pretins ireconciliabile nefiind - toate - hotărâri penale, iar hotărârile judecătorești civile definitive indicate ca ireconciliabile fiind anterioare sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, neavând deci caracter de noutate, neconstituind fapte sau împrejurări necunoscute la soluționarea cauzei penale, instanța constatând că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen.. prin raportare la lit. e) al aceluiași articol.

Ori aspectele invocate de revizuentul condamnat în cerea promovat nu îndeplinesc aceste condiții, acesta solicitând readministrarea și reinterpretarea probatoriului din cadrul dosarului penal nr. x/2016 al Curții de Apel Alba Iulia, solicitare care este apreciată ca inadmisibilă întrucât prin promovarea căii extraordinare de atac revizuentul A. urmărește în fapt rejudecarea cauzei și transformarea căii de atac extraordinare într-o cale de atac ordinară, pe care a exercitat-o deja. Mai mult, potrivit art. 457 alin. (2) lit. c) C. proc. pen.. "(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui față de care s-a încetat procesul penal se poate face în termen de 3 luni, care curge: c) în cazul prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e), de la data când hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea." Ori instanța reține că nici din perspectiva termenului în care poate fi formulată această cale de atac, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, câtă vreme atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de control judiciar în cadrul dosarului nr. x/2016, A. a invocat autoritatea de lucru judecat statuată de instanțele civile Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, aceste hotărâri judecătorești fiind cunoscute de către acesta, precum și mențiunile cuprinse în sentința penală nr. 23/2021 pronunțată la data de 05.04.2021 de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul penal nr. x/2016 și a deciziei penale nr. 72/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12.04.2022.

Împotriva sentinței penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat apel revizuentul A..

În cererea scrisă, revizuentul A. a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere pronunțarea hotărârii penale înaintea unor hotărâri civile decisive, care relevă o stare de fapt contrară celei reținute în procesul penal. A susținut caracterul ireconciliabil între hotărârile civile și cea penală, conform art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., aspect ignorat de instanța de revizuire și lipsa unei analize fundamentate a cererii de revizuire, care invocă strict existența unor hotărâri civile noi ce schimbă circumstanțele cauzei penale. De asemenea, a susținut că lipsa accesului instanțelor anterioare la hotărârile civile relevante, acestea nefiind cunoscute sau prezentate în cauzele pe fond ori apel, ceea ce a condus la o soluționare incompletă și eronată a cauzei.

Revizuentul A. a susținut că hotărârile civile noi (Sentința nr. 1703/2017 și Decizia nr. 530/2017) stabilesc răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. și confirmă că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.C. G.. Revizuentul a susținut că aceste hotărâri definitive nu au fost analizate de instanța penală la momentul pronunțării hotărârii din cauza inexistentei lor la acel moment. A susținut că hotărârile civile definitive stabilesc răspunderea fiscală și culpabilitatea S.C. H. S.A., în contradicție cu hotărârea penală care îl găsește responsabil pe apelant, iar hotărârea penală ignoră complet deciziile civile relevante, chiar dacă acestea demonstrează o realitate diametral opusă.

Revizuentul A. a arătat că hotărârile civile relevante nu erau cunoscute instanțelor care au soluționat cauza pe fond sau în apel și nu au fost analizate în niciun moment al procedurii, din cauza momentului în care au fost pronunțate (după finalizarea procesului penal). Această omisiune a avut efecte, respectiv nu a fost analizată compatibilitatea între hotărâri (instanțele penale au pronunțat soluții bazate pe informații incomplete, nefiind la curent cu existența unor decizii civile definitive care schimbau fundamental contextul) și prejudicierea dreptului la apărare (apelantul nu a putut utiliza aceste hotărâri ca probe în apărarea sa, deoarece ele nu existau sau nu erau disponibile la momentul soluționării cauzei).

În cererea scrisă, revizuentul a susținut că, deși erau cumulativ întrunite toate elementele privitoare la admisibilitatea in principiu, instanța de fond a considerat inadmisibila cererea, deși condițiile prevăzute de lege se regăseau. Dezlegarea de drept la care instanța face referire nu era incidentă ori aplicabilă prezentei revizuiri pentru că a fost condamnat nu ca urmare a probațiunii administrate in penal, ci strict cu raportare la hotărârea civilă de antrenare a răspunderii administratorului.

În cauza de față, revizuentul a susținut că atât instanța de fond cât și de apel, s-au mărginit să facă aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 102/2021, arătând aceea ca nu mai analizează deloc probațiunea administrată, tocmai ca urmare a pronunțații hotărârii civile de antrenare a răspunderii administratorului, aceasta în condițiile în care instanța de fond administrarea pentru o perioada semnificativă de timp o probațiune substanțial, ce includea o expertiza fiscal contabilă, audieri de martori si înscrisuri, probe care în mod unanim conchideau la nevinovăție. Conform revizuentului în hotărâre nu se mai analizează probațiunea administrată strict pentru motivul privind autoritatea de lucru judecat a hotărârii civile, din perspectiva deciziei Curții Constituționale nr. 102/2021. Acest aspect esențial în privința motivării nu a fost deloc analizat de cate instanța investita la fiind cu cererea de revizuire.

Revizuentul a susținut că nu s-a analizat decizia pronunțate în dosarul nr. x/2013, de Curtea de Apel Alba Iulia, cu sentințele și deciziile pronunțate de Tribunalul Dolj, respectiv Curtea de Apel Craiova în dosarele nr. x/2016, respectiv nr. 395/63/2016*.

Revizuentul a mai precizat că instanța învestită cu revizuirea trebuia să observe dacă judecătorul învestit care a soluționat pe fond acțiunea penală a cunoscut despre existenta hotărârilor civile, nu a fost verificat pe calea revizuirii aspectul de noutate al celor două hotărâri. Aspectul de noutate este deopotrivă decisiv și esențial de analizat de instanța de fond, fiind obligatoriu să se stabilească dacă aceste hotărâri au aspect de noutate față de toate elementele avute în vedere în fond și apel ori, dacă dimpotrivă nu au aspect de noutate. Revizuentul a susținut că aspectul cronologic nu a fost verificat, iar in privința caracterului de noutate, analiza efectuată nu respecta dispozițiile obligatorii ale autorității hotărârii civile, cu nimic diferite de cele penale. În opinia revizuentului, hotărârile mai vechi au autoritate față de cele pronunțate ulterior, iar instanța de fond a constatat faptul că sunt mai vechi, dar a stabilit că nu sunt relevante. Conform revizuentului, dacă erau mai noi, nu era admisibil să mai fie verificate pe calea revizuirii, ipoteza prevăzuta de art. 453 alin. (1) lit. e), dând relevanta hotărârilor ce au aspect de noutate în sensul în care nu au fost cunoscute instanței.

Apărarea a susținut că hotărârea de condamnare este întemeiată pe antrenarea răspunderii din dosarul nr. x/2013, astfel că este obligatoriu ca instanța să verifice autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate, și după regulile cauzelor civile, respectiv care sunt mai vechi și care trebuie sa fie primele aplicate.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, trimiterea acestuia spre rejudecare, pentru a se analiza cererea de revizuire din perspectiva autorității de lucru judecat a hotărârilor civile pronunțate mai întâi, dar și a cunoașterii de către instanța investită cu judecarea cauzei penale pe fond sau în apel, a existenței acestor hotărâri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, iar la primul termen de judecată a fost încuviințată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului revizuent A., pentru imposibilitate de prezentare și pregătirea apărării.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 7 aprilie 2025, au fost respinse declarațiile de abținere formulate de doamnele judecător L., M. și N., precum și de către doamna magistrat-asistent O. în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. La termenul de judecată din 08 aprilie 2025, având în vedere că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu apelantul revizuent A., în conformitate cu dispozițiile art. 353 alin. (1) C. proc. pen.., s-a amânat cauza, în vederea citării acestuia la adresa de domiciliu din Suedia, Comitatul Blekinge, str. x 4.

În dezbateri, la termenul de judecată din 17 iunie 2025, apărătorul ales al apelantului revizuent A. a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, motivul invocat vizând nereconcilierea hotărârilor civile cu hotărârea penală, respectiv a sentinței nr. 1703/2017 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/2017 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. și s-a confirmat faptul că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.C. G.. S-a susținut că în decizia de condamnare starea de fapt nu a mai fost reținută de către instanța de apel, care s-a pronunțat ca urmare a antrenării răspunderii civile în dosarul nr. x/2013, fiind atrasă ulterior și răspunderea penală, deoarece instanța care a judecat fondul cauzei a reținut că hotărârea civilă are autoritate de lucru judecat, în baza Deciziei nr. 102/2021 a Curții Constituționale. În opinia apărării, contrarietatea există între starea de fapt reținută în hotărârea penală și cea din cele două hotărâri civile, în contextul în care instanța de fond a admis situația de fapt doar în baza hotărârii civile pronunțate în dosarul nr. x/2013.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 417 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 105 din 20 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Soluționarea apelului se circumscrie admisibilității cererii de revizuire, analizei criticilor formulate de revizuent cu privire la soluționarea cererii de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu vizează soluția dată de instanța care a pronunțat o hotărâre cu privire la acuzația penală.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

În consecință, sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive prin care se soluționează conflictul de drept penal substanțial, iar din această categorie fac parte hotărârile prin care instanța de judecată a pronunțat o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452-art. 464 C. proc. pen.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen.., "(3) Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)."

În cazul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.

Așadar, problema de drept ce trebuie dezlegată în cauză se referă la prima condiție care se consideră realizată numai dacă sunt două sau mai multe hotărâri penale definitive, care conțin o rezolvare a fondului cauzei, acest caz de revizuire referindu-se doar la hotărâri penale, nefiind posibilă existența unei inconciliabilități între o hotărâre civilă și una penală. Așadar, hotărârile inconciliabile trebuie să fie hotărâri penale, întrucât cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen.. privesc doar latura penală, instanța de revizuire, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, urmând să anuleze hotărârile care nu se pot concilia și să pronunțe o nouă hotărâre. Or, o instanță penală nu poate să anuleze o hotărâre civilă, în acest sens pledând și doctrina penală (V. Dongoroz ș.a., Explicații teoretice ale C. proc. pen. român, vol. VI, Ed. A 2-a, Ed. Academiei, Ed. All Beck București, 2003, p. 268).

Examinând cererea formulată de condamnatul revizuent, se constată că acesta a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., arătând că cererea de revizuire vizează o hotărâre pronunțată în materie penală și mai multe hotărâri pronunțate în materie civilă. În susținerea cazului de revizuire, prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.., condamnatul a invocat caracterul ireconciliabil al sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016 cu hotărârile civile definitive pronunțate anterior de Tribunalul Dolj, respectiv de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 și y/2016* (respectiv a sentinței nr. 1703/2017 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307/2017 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a stabilit răspunderea fiscală a S.C. H. S.A. și s-a confirmat faptul că apelantul nu avea calitatea de administrator al S.G. SRL). S-a mai arătat că hotărârile civile ireconciliabile precitate sunt anterioare și instanța penală de fond trebuia în mod obligatoriu să le aplice, însă nu a avut la cunoștință despre existența acestora.

Instanța de control judiciar reține că o primă condiție pentru incidența acestui caz de revizuire, este să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive care să conțină o rezolvare a fondului cauzei, a acțiunii penale, condiție care nu este îndeplinită în speța de față. Prin urmare, se apreciază că în mod corect prima instanță a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, având în vedere că hotărârile invocate de revizuent nu au fost toate pronunțate în materie penală. Decizia penală prin care a fost condamnat A. în dosarul penal vizat de revizuire a fost pronunțată în urma stabilirii în mod cert a comiterii unor infracțiuni, iar condamnarea acestuia s-a dispus raportat la toate aspectele pe care instanța penală le-a putut cerceta, hotărârile civile nereprezentând chestiuni prealabile în procesul penal și neavând un rol determinant în adoptarea soluției de condamnare a revizuentului. De asemenea, se constată că hotărârile civile indicate au fost anterioare sentinței penale nr. 23/2021 din data de 05.04.2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2016, neavând caracter de noutate.

Mai mult, instanța de apel, în decizia nr. 72/A din data de 12.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a răspuns criticii referitoare la calitatea de administrator al S.C. G. a revizuentului A., care a susținut că activitatea societății era decisă de I., fără a evidenția vreo legătură cu avocatul A. Astfel, s-a reținut că, prin sentința civilă nr. 126/08.04.2016 a Tribunalului Mehedinți, definitivă prin decizia civilă 447/13.11.2019 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul A. a deținut calitatea de administrator al G. Chiar dacă hotărârea menționată a fost pronunțată în procedura privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere pentru suportarea unei părți din pasivul debitorului persoană juridică reglementată de Legea nr. 85/2014, iar acesta a fost obligat să suporte din averea personală pasivul neacoperit al societății, Înalta Curte constată că atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au examinat în mod global calitatea de administrator al societății, inclusiv prin prisma apărărilor formul