ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 01 februarie 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 23 din 05.04.2021 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 72/A din 12.04.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar, formulată de condamnatul A..

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței, sub nr. x/2023, persoana condamnată A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 23 din 05.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. și arătând că revizuirea privește în tot infracțiunile de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală, în privința tuturor actelor materiale, întrucât faptele probatorii noi și înscrisurile modifică, de o manieră decisivă, starea de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare, atât în privința prejudiciului, cât și în privința tuturor actelor materiale reținute pentru cele două infracțiuni.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că faptele și împrejurările noi (faptele probatorii noi), comunicate la 13.11.2023, respectiv 4 hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova, în contencios administrativ și fiscal (sentința nr. 2.605 din 11.07.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016 și decizia nr. 3439 din 29.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul cu același număr, precum și hotărârile pronunțate în rejudecare, și anume sentința nr. 1703 din 07.04.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia nr. 5307 din 26.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în aceeași cauză) confirmă legalitatea și temeinicia unor rapoarte de inspecție fiscală și decizii de impunere care, fără dubiu, stabilesc că în raportul economic de vânzare a unui imobil de către B. S.R.L. cumpărătorului C. S.A., culpa aparține acestei din urmă societăți, apărând condamnarea revizuientului pentru evaziune fiscală și complicitatea la evaziune fiscală drept lipsită de bază factuală.

S-a susținut că faptele probatorii relevă o eroare esențială conținută în sentință, fiind întrunite cele două condiții necesar a fi îndeplinite, respectiv sunt fapte probatorii noi ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, iar faptele și împrejurările noi sunt în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare.

S-a mai arătat că, având în vedere că hotărârile pronunțate sunt anterioare, instanța de fond trebuia, în mod obligatoriu, să le aplice, însă nu a avut cunoștință de existența acestora. S-a considerat că instanța de fond, dacă ar fi avut cunoștință de existența acestor hotărâri definitive, ar fi putut să nu pronunțe condamnarea pentru infracțiunile de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală.

Astfel, în opinia revizuentului, condamnarea pentru infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală reprezintă o eroare esențială, instanța făcând o defectuoasă aplicare a legii.

S-a menționat că cele patru hotărâri, ce constituie fapte probatorii noi în cauză, modifică de o manieră decisivă starea de fapt reținută de instanță, stabilind culpa pentru tranzacțiile pentru care s-a pronunțat condamnarea pentru evaziune și complicitate la evaziune în sarcina unui terț, și anume cumpărătorului C. S.A.

S-a arătat, subsidiar, că prin sentința pronunțată s-a dispus condamnarea pentru infracțiunile de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală, considerându-se că o hotărâre civilă poartă autoritate de lucru judecat în penal, nemaifiind verificată substanțial probațiunea administrată, însă prin decizia civilă s-a antrenat răspunderea unui administrator pentru o omisiune și anume faptul că ar fi putut opri persoane cu drept de semnătura pe cont să dispună de bunurile societății și nu a făcut-o, astfel că este necesară revizuirea, urmare a autorității de lucru judecat a considerentelor hotărârii de antrenare a răspunderii, privitoare la latura subiectivă.

În opinia revizuentului, există, din perspectiva actelor noi, un caz de non bis în idem, întrucât infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală privesc vânzarea unui teren de către B. S.R.L. cumpărătorului C. S.A., iar hotărârile civile menționate, de care a luat cunoștință la 13.11.2023, arată indubitabil răspunderea cumpărătorului C. S.A. pentru tranzacții.

Decizia civilă antrenează răspunderea vânzătorului B. S.R.L., respectiv a lui A., pentru aceeași tranzacție, fiind astfel dublată răspunderea. Totodată, s-a arătat că prin sentința a cărei revizuire se cere a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pentru aceeași tranzacție, obligând inclusiv pe latura civilă, ajungându-se la o triplare a răspunderii pentru aceeași tranzacție.

S-a mai arătat că, din punct de vedere cronologic, hotărârile despre care s-a luat cunoștință în 13.11.2023, dar și rapoartele de inspecție fiscală și deciziile de impunere care au stat la baza acestora, sunt hotărârile cele mai vechi.

În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, s-a arătat că instanța învestită cu cererea este cea care s-a pronunțat pe fond în cauză, fiind astfel respectate dispozițiilor art. 458 C. proc. pen.. Totodată, s-a arătat că sunt îndeplinite cumulativ și cerințele prevăzute de art. 459 C. proc. pen.., în sensul în care: cererea a fost formulată în termenul art. 457 C. proc. pen.., de persoana condamnată, potrivit art. 455 C. proc. pen.. (art. 459 alin. (3) lit. a); cererea respectă dispozițiile art. 456, art. 2 și 3 C. proc. pen.. (art. 459 alin. (3) lit. b) C. proc. pen..); au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) (art. 459 alin. (3) lit. c) C. proc. pen..); faptele și mijloacele de probă nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire, ele fiind obținute de la lichidator, care la rândul său le-a obținut de la Tribunalul Dolj, în 13.11.2023 (art. 459 alin. (3) lit. d) C. proc. pen..); faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea, conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, fiind învederate fapte probatorii noi, reprezentate de hotărâri judecătorești definitive care modifică decisiv starea de fapt reținută în hotărârea de condamnare (art. 459 alin. (3) lit. e) C. proc. pen..). În dovedirea cererii petentul a depus înscrisuri.

Prin notele de ședință depuse la 08.01.2024, revizuentul A. a adus lămuriri raportat la obiectul cererii de revizuire cu privire la fiecare act material în parte ce este reținut în hotărârea de condamnare privitor la infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală:

Privitor la acest act material s-a arătat că faptul probatoriu nou ce prezintă relevanță în soluționarea cererii de revizuire este acela că, din cele două hotărâri definitive rezultă că reținerea "în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L." este contrazisă de cele reținute deopotrivă de către RIF FDJ nr. 105/30.10.2013 și decizia de impunere FDJ nr. 126/30.10.2013.

Aceste acte administrative sunt confirmate atât prin sentința nr. 1703 din 07.04.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, cât și prin decizia nr. 5307 din 26.09.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016 *.

S-a menționat că, în sentință, la fila x, se rețin următoarele: (...) Ca urmare a desființării deciziei F-DJ335/30.05.2013M și a RIF nr. x/30.05.2013, organele de control, neanalizănd situația de fapt, au întocmit decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. x/30.10.2013 și raportul de inspecție fiscală nr. x/30.10.2013.

Prin raportul de inspecție fiscală nr. x/30.10.2013, intimata a stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 557.347 RON, din care TVA în sumă de 462.095 RON, ca urmare a neacordării dreptului de deducere a TVA pentru achiziția unui teren intravilan categoria curți construcții, dobânzi, majorări aferente TVA în sumă de 39.723 RON, penalități aferente TVA în suma de 55.529 RON.

S-a arătat că S.C. L. S.R.L. a avut ca reprezentant pe numitul M., iar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deșeuri dintre S.C. C. S.A. și Industrializarea Laptelui S.A., această din urmă societate a fost reprezentată de N. și O., membri în Consiliul de administrație, acționar majoritar fiind același M..

De asemenea, numitul N. era asociat unic și administrator tot al S.C. P. S.R.L. (primul cumpărător al terenului).

S-a menționat că societatea B. S.R.L., de la care reclamanta a achiziționat terenul, a avut, pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ca reprezentat pe numitul O..

Ca un corolar se poate considera că structura acționarului firmelor implicate în tranzacții era, în linii mari, același.

S-a arătat că faptul probatoriu nou, raportat la actele materiale reținute, este reprezentat tocmai această mențiune din sentința definitivă, prin care se arată ca lămurită administrarea de către M., în calitate de administrator de fapt, nu doar a societății B. S.R.L., dar și a societăților P. S.R.L. și L. S.R.L., de la care a fost achiziționat terenul.

Prin urmare, în opinia revizuentului, raportat la aceasta realitate probatorie de netăgăduit, trebuie cenzurate cele reținute la filele x din sentință, iar dacă se analizează faptele probatorii noi, din hotărâri rezultă că administrarea de fapt i-a aparținut lui M..

Totodată, s-a arătat că adresa INTERPOL, obținută prin comisie rogatorie, anexată revizuirii, atestă existența unui beneficiar real al Q., adică administratorul de fapt al societății B. S.R.L.:

"beneficiar real: M." .

Tot în privința administrării, în opinia revizuentului, nu poate fi reținută cronologia împuternicirilor făcute de avocat, câtă vreme procura autentificată și nerevocată nr. 2537/07.09.2011 de BNP R., îl împuternicește pe contabilul S. să depună electronic situațiile societății și să facă orice demersuri va considera de cuviință, procura fiind anterioară oricărei împuterniciri. Această procură este data de "O. (...) în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L.".

S-a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în cauză, în anul 2022, a confirmat sentința de achitare pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în privința infracțiunii de fals, arătând, cu autoritate de lucru judecat, că predarea firmei T. de la U. și transformarea acesteia în S.C. B. S.R.L. a fost o faptă cu caracter licit. Audiată nemijlocit de Înalta Curte de Casație și Justiție, U. a relatat că soțul său, V., a semnat contractul de cesiune, fapt constatat și de expertiza criminalistică depusă la dosar. Tot aceasta și-a confirmat semnătura pe contractul de asistență juridică încheiat cu Cabinet Avocat A., apărând din perspectiva principiului securității raporturilor juridice faptul că preluarea societății a fost făcută de către acesta, conform unui contract de asistență juridică, în calitate de avocat și urmare a voinței exprimate de U., asociat cedent. Acest aspect rezultă și din rezoluțiile pronunțate de O.R.C. Mehedinți, acestea fiind emise urmare a unor cereri înaintate în mod direct de către U..

Privitor la împuternicirea altor persoane, s-a arătat că procura autentificată sub nr. x/07.09.2011 reprezintă cronologic primul act, aceasta fiind emisă către O., în calitate de administrator, anterior oricăror alte împuterniciri, reținute prin sentință ca provenind de la Cabinet Avocat A..

S-a susținut că acest înscris relevă nerealitatea reținerilor după care A. nu a acționat în calitate de avocat al societății și i-a interpus, în calitate de administrator, pe O., W. ori X.. Câtă vreme societatea nu putea funcționa fără depunerea situațiilor contabile, iar serviciile contabile au fost solicitate și angajate de O., în calitate de administrator, anterior oricărui contact cu A., cele reținute la acest punct nu corespund stării de fapt rezultate din faptele probatorii noi.

"Prin modalitatea de înregistrare în evidența contabilă și de declarare la organul fiscal a achizițiilor de servicii de la S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., S.C. I. S.R.L., S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L., pe perioada 2011 - 2012, inculpata S.C. B. S.R.L., prin administratorul său, inculpatul A., și împuterniciții acestuia, inculpații X. și O., a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 991.820 RON, din care impozit pe profit în sumă de 396.728 RON (2.479.550 RON x 16%) și TVA în sumă de 595.092 RON (2.479.550 RON x 24%)."

În opinia revizuentului, cele reținute prin rechizitoriu și menținute prin hotărâre sunt răsturnate de faptele probatorii noi, care relevă administrarea de fapt a lui M. și a lui O., în calitate de reprezentat a lui M..

Relaționarea firmelor L. S.R.L., P. S.R.L. și B. S.R.L. este, cu autoritate de lucru judecat, făcută strict cu raportare la M., Tribunalul Dolj reținând că M. a fost reprezentantul firmei L., societatea care a vândut inițial deșeuri lui C. S.A.

S-a menționat că, potrivit aceleiași hotărâri, N. și O. erau membri în consiliul de administrație a Industrializarea Laptelui S.A., la care acționar majoritar este M., N., în calitate de reprezentant al P., a vândut societății B., reprezentată de O., prin aceasta, se reține în Raportul de inspecție fiscală, dar și în decizia nr. 822/11.11.2015, aceea că "În lanțul de tranzacționare al terenului, în amonte de S.C. C. S.A., au fost implicate societăți care au reprezentanți aceleași persoane și care au creat un circuit în scopul de a evita plata de TVA la Bugetul de Stat, prin metode patentate".

S-a arătat că din faptele probatorii noi se desprind următoarele elemente cu caracter determinant: înregistrarea în evidența contabilă a achizițiilor de servicii s-a făcut de către contabilul S., împuternicit de către O., în calitate de administrator al S.C. B., anterior oricărui mandat emis de avocat; reținerea conform căreia administratorul B. S.R.L. este A. este contrazisă de cele două hotărâri, care relevă administrarea faptică a lui M., dar și de existența a trei raporturi comerciale anterioare cu firmele controlate de către acesta.

S-a susținut că, din această perspectivă, hotărârea privitoare la fapta de evaziune fiscală apare ca lipsită de temei factual, și, la acest moment, încalcă principiul securității raporturilor juridice, întrucât contrazice autoritatea de lucru judecat a două hotărâri definitive, a unor RIF-uri și decizii de impunere, efectuate de A.N.A.F. prin funcționari specializați, care au stabilit administrarea faptică în persoana lui M..

S-a arătat că autoritatea de lucru judecat constă în aceea că, ulterior pronunțării unei hotărâri care a stabilit calitatea de administrator a lui B. S.R.L. în persoana lui M., instanța penală nu mai poate să stabilească administrarea în sarcina unei alte persoane, căci, prin aceasta, se încalcă autoritatea de lucru judecat.

S-a considerat că instanța era obligată (dacă ar fi avut cunoștință) să respecte hotărârile ce reprezintă fapte probatorii noi și, drept urmare, să constate că nu A. a comis infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât nu avea calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., fapt reținut de Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj în hotărâri definitive, care confirmă acte administrativ fiscale de control întocmite de partea civilă A.N.A.F., ce stabilesc administrarea exclusiv în sarcina lui M..

2.,,5.1.2 Infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L., inculpatul A., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a ajuta pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să prejudicieze bugetul de stat, prin încheierea contractului de intermediere nr. x/07.11.2011, prin împuternicitul său, inculpatul O., cu inculpata S.C. Z. S.R.L., reprezentată de administratorul AA., în calitate de beneficiar, ce a avut ca obiect intermedierea vânzării imobilului format din terenul în suprafață de 5.408 mp și construcția amplasată pe acesta, notată cu CI - stație BB., situat în intravilanul jud. Caraș - Severin, aparținând inculpatei S.C. Y. S.R.L., în baza căruia inculpata S.C. B. S.R.L. a emis factura seria x nr. x/02.12.2011, în sumă de 322.500 RON, din care 260.080 RON bază impozabilă și 62.420 RON TVA, a contractului de prestări-servicii nr. x/16.12.2011, ce a avut ca obiect transportul bunurilor prevăzute în anexele nr. 1, 2 și 3 la acest contract, în comuna Podari, str. x, prin împuternicitul său O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x, în luna decembrie 2011, pentru suma de 124.000 RON, din care 100.000 RON bază impozabilă și 24.000 RON TVA, și contractului de prestări-servicii nr. x/11.11.2011, ce a avut ca obiect efectuarea unor lucrări de reparații, modernizare și amenajare la imobilul situat în localitatea Poiana Brașov, proprietatea inculpatei S.C. Y. S.R.L., prin împuternicitul său, inculpatul O., cu S.C. CC. S.R.L., reprezentată de inculpatul DD., în calitate de beneficiar, în baza căruia a fost emisă de către inculpata S.C. B. S.R.L. factura nr. x/05.12.2011, în valoare totală de 129.580 RON, din care bază impozabilă 104.500 RON și TVA 25.080 RON, prin înregistrarea acestor contracte și facturi în evidențele contabile ale inculpatei S.C. B. S.R.L. și declararea acestor operațiuni la organele fiscale, a ajutat-o pe inculpata S.C. Y. S.R.L. să includă pe costuri cheltuieli care nu au reflectat realitatea, să deducă TVA, în baza unor documente care nu au avut la bază operațiuni reale, și să producă, în acest mod, un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 213.605 RON (52.242 RON impozit pe profit + 78.363 RON TVA + impozit pe profit 16.000 RON + TVA 24.000 RON + impozit pe profit 17.200 RON + TVA 25.800 RON);".

S-a arătat că și în privința complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, condamnarea este conturată pe calitatea de administrator de fapt a lui A. și pe faptul că acesta l-a împuternicit pe O., care a acționat în comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

Un element eventual al motivării este cel arătat la fila x a hotărârii:

"În sprijinul celor de mai sus, cu referire la sentința civilă nr. 126/2016, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013/al al Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 447/2019 a Curții de Apel Alba Iulia, instanța reține și decizia nr. 102 din 17 februarie 2021 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii" din cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. este neconstituțională."

Faptele probatorii noi, reprezentate de două hotărâri definitive, sunt cronologic mai vechi decât decizia nr. 447/2019 și, substanțial, nu fac altceva decât sa verifice temeinicia unor RIF-uri și decizii de impunere întocmite în anul 2011.

Faptul probatoriu nou constă în aceea ca administrarea de fapt a inculpatei B. S.R.L., este reținută deopotrivă prin sentințele, dar și actele de control ale A.N.A.F., drept aparținând lui M..

Un aspect relevant este, în opinia revizuentului, și greșita aplicare a deciziei Curții Constituționale nr. 102/2021, instanța de fond arătând, în mod corect:

"Conform jurisprudenței Curții Constituționale, nerespectarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorește ale instanțelor civile (lato senso) încalcă principiul securității juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituție".

Având în vedere realitatea faptelor probatorii noi, revizuentul a arătat că instanța de fond a încălcat principiul securității raporturilor juridice de o manieră neculpabilă, întrucât nu a cunoscut existența celor două hotărâri. Dacă s-ar fi cunoscut existența acestora, potrivit hotărârilor mai sus arătate, ar fi trebuit să le dea eficiență juridică, iar aceasta s-ar fi tradus prin aplicarea autorității de lucru judecat a acestor hotărâri, care stabileau administrarea de fapt a societății în persoana lui M. și, mai departe, complicitatea la infracțiunea evaziune fiscală în sarcina acestuia.

S-a arătat că sesizarea în privința infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală a fost făcută de A.N.A.F., care la acea dată se găsea în control la C. S.A., a analizat punctual actele întocmite de aceasta, concluzionând că există o conveniență între reprezentantul C., EE. și reprezentantul B. S.R.L., M.. Apare surprinzător din această perspectivă faptul că tocmai aceste elemente esențiale și aceste hotărâri nu se regăsesc în dosarul de urmărire penală, cât și faptul că există aparența rezonabilă a unei atitudini atipice a procurorului de caz care, pe de o parte, a comunicat instanței civile o adresă eliberată C. S.A., din care rezulta efectuarea de acte de urmărire penală împotriva lui A. și ulterior chiar rechizitoriul care a condus la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Având în vedere că cele două hotărâri reprezintă fapte probatorii noi, care modifică decisiv teoria administratorului de fapt cu autoritate de lucru judecat, s-a arătat că aceasta afectează toate actele materiale ale infracțiunilor de evaziune și complicitate la evaziune fiscală.

Din această perspectivă, în opinia revizuentului, și motivul de revizuire conținut la pct. B capătă consistență, întrucât nu au mai fost verificate infracțiunile de evaziune și complicitate la evaziune fiscală ca urmare a deciziei nr. 447/2019, însă, în realitate, prin acesta se reținea o omisiune a lui A. și anume că ar fi avut posibilitatea de a opri pe O. și X. și nu și-a exercitat acest drept.

În antinomie cu aceasta, având în vedere că prin sentința nr. 1703/07.04.2017 a Tribunalului Dolj se rețin acțiuni concentrate de o manieră intențională, nicidecum culpabilă, exercitată de către administratorul de fapt M., s-a considerat că reprezintă un motiv distinct de revizuire greșita aplicare a autorității de lucru judecat, aceasta trebuind făcută cu raportare la hotărârea cea mai veche, din anul 2017.

S-a arătat că este confirmat și pct. C din cererea de revizuire, rezultând atragerea răspunderii patrimoniale a lui A., prin antrenarea deopotrivă a răspunderii administratorului, cu consecința obligării patrimoniale a acestuia, dar și admiterea acțiunii civile de către instanța de fond prin care s-au dublat efectiv sumele urmărite, sume care, în realitate, erau datorate de C. S.A.

S-a mai susținut că, în examinarea cererii de revizuire, instanța trebuie să verifice, din perspectiva faptelor probatorii noi, deopotrivă întrunirea cumulativă a două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia. Analizând din această perspectivă, nu doar că hotărârile sunt definitive, dar nu poate fi conciliată calitatea de administrator de fapt a S.C. B. S.R.L., reținută în sentința penală, cu calitatea de administrator de fapt, reținută lui M. în cele doua hotărâri, ce reprezintă fapte probatorii noi.

Conchizând, revizuentul a arătat că faptele probatorii noi conduc la aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (4) C. proc. pen.., fiind apte a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, întrucât răstoarnă decisiv starea de fapt reținută inițial.

În cursul judecății, instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Alba Iulia. Pentru termenul de judecată din 17.01.2024, din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosar a fișelor existente în registrul electronic al Oficiului Registrului Comerțului privind pe intimatele S.C. Z. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. Y. S.R.L. .

La termenul din 17.01.2024, pentru când a fost atașat dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Alba Iulia cu anexele acestuia, raportat la cele constatate privitor la procedura de citare cu intimata S.C. Z. S.R.L. și având în vedere că din fișa O.R.C. rezultă că societatea este radiată din 21.10.2019 ca urmare a închiderii procedurii falimentului și radierii debitorului, instanța a constatat că procedura de citare este îndeplinită în cauză, societatea intimată fiind radiată, ceea ce va avea ca și consecință eliminarea S.C. Z. S.R.L. din citativ și ca parte din această cale de atac. La același termen, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că și intimata S.C. B. S.R.L. este radiată.

La solicitarea instanței, având în vedere că cererea inițială de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.., apreciindu-se că sunt fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei, iar prin notele de ședință depuse la dosar s-a menționat că există mai multe hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, ceea ce ar fi putut constitui cazul de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) C. proc. pen.., avocatul revizuentului a precizat că temeiul cererii de revizuire este exclusiv cel reglementat de art. 453 lit. a) C. proc. pen.., sens în care s-au luat concluziile părților, în camera de consiliu, cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și, totodată, s-a dispus amânarea pronunțării pentru 31.01.2024.

Deliberând cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 23/2021 din data de 05 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, printre altele, s-au dispus următoarele:

În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. din 1969.

A fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse: 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969, stabilită prin sentința penală nr. 99 din 18 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, definitivă și modificată prin decizia penală nr. 285/A din 31 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a exercita profesia de avocat) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii din 05.11.2014 până la 06.11.2014.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 123/2017 emis de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014 și s-a dispus emiterea unui nou mandat potrivit sentinței, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatei persoană juridică S.C. B. S.R.L. este C. pen. din 1969.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L., CUI x, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. x/2008, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. pentru complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpata persoană juridică S.C. B. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen., constatând că s-a dispus radierea inculpatei persoană juridică.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2014 din 08.12.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alții, a inculpaților: A., avocat în cadrul Baroului Mehedinți, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., delapidare în formă continuată, prev. de art. 308 raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; S.C. B. S.R.L., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2016, iar prin încheierea nr. 5/23 martie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2016, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpații O., A., AA., FF., X., DD. și SC. Y. S.R.L., s-a constat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr. x/2014 din 08.12.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Prin încheierea nr. 705 din 12 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, contestațiile declarate de inculpații X., FF., O., AA., DD., SC. Y. S.R.L., prin reprezentant GG. și A. împotriva încheierii nr. 5 din 23 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 9 din 9 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, au fost admise cererile formulate de inculpații O. și A. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind menținute actele îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a reținut că inculpații nu au recunoscut învinuirile, nu au au fost de acord ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.. și au solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale.

Sub aspectul situației de fapt, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Mehedinți:

S-a făcut aplicarea deciziei nr. 23/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, prin care s-a stabilit că "În interpretarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale în ipoteza concursului de infracțiuni dintre infracțiunea de evaziune fiscală și infracțiunea de spălare a banilor nu se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunii de spălare a banilor și care provin din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând obligații fiscale datorate statului ca urmare a săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală" și, pe cale de consecință, nu s-a dispus confiscarea acestor sume.

S-a reținut că inculpatul a cunoscut că bunul provine dintr-o infracțiune, iar apărările invocate într-o altă cauză care a avut ca obiect complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în care a solicitat conexarea cauzelor, nu sunt relevante, în condițiile în care, în prezenta cauză, limitele judecății au fost stabilite prin actul de sesizare a instanței, potrivit art. 371 C. proc. pen.

1

alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În condițiile în care S.C. B. S.R.L. a fost lichidată, instanța, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul A. suma de 156.500 RON, deoarece această sumă nu mai poate servi la despăgubirea persoanei vătămate. Totodată, s-a menționat că săvârșirea actelor materiale se subsumează acțiunilor alternative descrise de norma încriminatoare (însușirea, folosirea, traficarea), ele producând un prejudiciu material S.C. B. S.R.L., existând o legătură de cauzalitate între acțiunile descrise de verbum regens și urmarea imediată.

În ceea ce o privește pe inculpata S.C. B. S.R.L., s-au reținut următoarele: