ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2024

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2024

HOTĂRÂRE
25.09.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 597 din C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 08 martie 2024, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014.

Contestatorul A. a solicitat admiterea contestației, apreciind că, în mod nelegal, instanța de apel a dispus confiscarea sumei de 156.252 RON și suspendarea cursului prescripției pentru perioada 12.07.2022-03.11.2022, perioadă în care Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar, pe cale de consecință, să se înlăture din decizia penală nr. 1134/2023, confiscarea sumei de 156.252 RON, precum și perioada cuprinsă între 12.07.2022-03.11.2022, respectiv perioada în care Curtea de Apel Craiova a reținut că, termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat.

A arătat că soluția instanței de apel cu privire la confiscarea sumei de 156.252 RON, este nelegală pentru următoarele:

Partea civilă ANAF - DGRFP Timișoara - AJFP Hunedoara încă de la începutul dosarului s-a constituit parte civilă cu suma 293.185,29 RON și niciodată pe parcursul dosarului nu a indicat o altă sumă decât cea de 293.185,29 RON.

În faza de judecată, Tribunalul Mehedinți a dispus efectuarea unui Raport de expertiză contabilă judiciară. Concluziile expertului fiscal au fost acelea că: "în situația în care S.C. B. S.R.L. a achiziționat mărfuri și servicii din alte surse, iar nu de la DAURATA S.R.L. STREHAIA . . . . . . . . . ." Obligațiile fiscale la bugetul de stat sunt de 286.673,53 RON.

Or, în măsura în care partea civilă ANAF - DGRFP Timișara - AJFP Hunedoara ar fi considerat că, suma cu care este prejudiciată este de 293.185,29 RON + 156.252 RON = 449.437,29 RON cu siguranță constituirea de parte civilă și ulterior calculul accesoriilor s-ar fi raportat la această sumă.

Așadar, câtă vreme în faza de judecată a fost încuviințată și efectuată Expertiza Contabilă Judiciară, iar suma recomandată este de 286.673,53, câtă vreme partea civilă ANAF - DGRFP Timișoara - AJFP Hunedoara nu a indicat niciodată pe parcursul dosarului altă sumă decât cea de 293.185,29 RON, - faptul că suma de 156.252 RON nu a fost găsită asupra inculpatului și nici nu a fost ridicată cu ocazia perchezițiilor efectuate de organele de cercetare penală atât la sediul societății S.C. B. cât și la domiciliul său, precizând că se impune înlăturarea din decizia penală nr. 1134/2023 a confiscării sumei de 156.252 RON.

Dată fiind formularea dispozițiilor art. 156 C. pen., "o dispoziție legală ... împiedică ... continuarea procesului penal", sugerează că suspendarea curgerii termenului de prescripție ar interveni doar atunci când este un caz de suspendare obligatorie a judecății, un impediment de iure (opinie îmbrățișată în principal în doctrină), și nu un caz de suspendare facultativă.

A solicitat să se constate că, instanța de apel nu a motivat în drept motivul pentru care a hotărât că, în perioada suspendării facultative a dosarului, termenul de prescripție a răspunderii penale a fost întrerupt.

Așadar, în lipsa unor dispoziții legale care să prevadă în mod expres dacă suspendarea facultativă a unui dosar penal, constituie motiv de suspendarea a termenului de prescripție, a solicitat să se constate că, s-a produs o eroare de procedură care prejudiciază interesele legitime ale părții, aspect care poate fi invocat prin intermediul contestației la executare, sens în care îi dă dreptul contestatorului să formuleze contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 pronunțată la data de 14.12.2021 de către Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpatul A. este vechiul C. pen. și Legea nr. 241/2005, în vigoare la momentul epuizării activității infracționale.

A fost recalificată fapta săvârșită de inculpatul A., din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 acte materiale), în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în vigoare la data epuizării activității infracționale), cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 din C. pen. (35 acte materiale)

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (în vigoare la data epuizării activității infracționale), cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968, raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1968, s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1968, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968, raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1968, s-au interzis aceluiași inculpat, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1968.

În temeiul art. 86

1

2

alin. (1) C. pen. din 1968.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen. din 1968, i s-a pus în vedere inculpatului obligația ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la sediul Serviciului de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de consilierii de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (2), art. 83 și art. 84 C. pen. din 1968.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite, prevăzute de art. 71 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1968, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscal.

A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. și cu inculpatul D., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 293 185,29 RON din care suma de 1.075.867,33 RON reprezentând TVA și suma de 117.317,96 reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 163 din C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.

În baza art. 25 din C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor constând în facturi emise de S.C. E. S.R.L. către S.C. B. S.R.L..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2013 din 29.09.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alți inculpați a inculpatului A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăștie, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1) și (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din C. pen.

În drept, s-a arătat că faptele inculpatului A. care în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L. Orăștie, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod continuu, în perioada 2011-2012 a folosit și înregistrat în contabilitate mai multe facturi fictive de aprovizionare cu mărfuri (punerea în circulație sau folosirea unor tipizate cu regim special falsificate), a înregistrat în contabilitate cheltuieli fictive, beneficiind de compensări de TVA, a înregistrat cheltuieli nereale în contabilitatea societății administrate (cu aprovizionarea de mărfuri), a obținut fără drept sume de bani din bugetul de stat, prin compensarea automată a TVA aferentă bunurilor achiziționate și TVA de plată, a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli nereale, în baza cărora a dedus ilegal TVA și a diminuat impozitul pe profit, sustrăgându-se de la plata impozitelor și taxelor, a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței bunurilor și sustragerea veniturilor de la impozitare, prin efectuarea de alte plăți/încasări în sistem "suveică", având ca rezultat transferarea acestor resurse financiare și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și spălare de bani, prev. și ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) și toate cu art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF: Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, prin adresa nr. x/08.09.2014, s-a constituit parte civilă cu suma de totală de 293.185,29 RON față de inculpatul A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăștie, iar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, potrivit adresei nr. x/05.08.2014, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 2.481.403,81 RON față de S.C. E. S.R.L. Strehaia, administrată de împuternicitul D..

Prin ordonanța nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-au instituit măsurile asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A..

Prin sentința penală nr. 57 din 12.03.2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2014, au fost stabilite următoarele:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public, în cazul inculpatului A., în sensul reținerii dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă principală de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

În temeiul art. 81-82 C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani și un termen de 2 ani.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. din 1968 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1968 și art. 5 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, C. pen. din 1968, pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. din 1968.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării executării pedepsei principale să se suspende și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) - dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, din C. pen. din 1968, pe o durată de 2 (doi) ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen. din 1968.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul A. nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societății comerciale, iar dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, în formă continuată, prevăzută de art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație, cu știință, de formulare tipizate utilizate în domeniul fiscal (facturi fiscale și chitanțe), cu regim special, falsificate, faptă prev. de art. 7 alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

În temeiul art. 397 rap. la art. 25 din C. proc. pen., s-au admis, în parte, acțiunile civile și a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. și cu inculpatul D., să plătească Statului Român, reprezentat prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Hunedoara, suma de 286.673,53 RON, reprezentând TVA și la plata obligațiilor fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului principal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți prin ordonanța nr. 236/P/2013 din data de 17.07.2014 - filele nr. x,2 - vol. IX d.u.p., asupra bunurilor inculpatului A..

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpatul A., dar și alți inculpați și părțile civile A.N.A.F prin reprezentantul legal A.J.F.P. Mehedinți, A.N.A.F prin reprezentantul legal A.J.F.P.Hunedoara.

Prin decizia penală nr. 326/08.03 2019 a Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile declarate în cauză, desființată sentința penală nr. 57/12.03.2018 a Tribunalului Mehedinți și încheierea de îndreptare eroare materială din 14.03.2018 și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, fiind menținute actele realizate în cauză până la termenul din 12.02.2018, inclusiv.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 22.04.2019 sub nr. de 7085/101/2014*, fiind repartizată aleatoriu.

Tribunalul Mehedinți a solicitat, în conformitate cu art. 69 alin. (9)

1

din C. proc. pen., desemnarea unei alte instanțe egale în grad, din circumscripția aceleiași curți de apel sau din circumscripția unei curți de apel învecinate, întrucât toți judecătorii secției penale din cadrul Tribunalului Mehedinți erau incompatibili să soluționeze prezenta cauză, dat fiind faptul că titularul completului C1 CPF a avut calitatea de judecător de drepturi și libertăți în cauză, iar titularii completelor C2 CPF, C3 CPF, C5 CPF și C6 CPF au formulat cereri de abținere, ce au fost admise.

Curtea de Apel Craiova, prin încheierea nr. 46/01.07.2020 a admis sesizarea formulată de Tribunalul Mehedinți, secția Penală și, în baza art. 68 alin. (9)

1

din C. proc. pen., a desemnat Tribunalul Gorj să soluționeze cauza penală cu nr. x/2014*.

Dosarul a fost înaintat Tribunalului Gorj la data de 10.07.2020 și înregistrat sub nr. x/2014*.

Fiind reluată judecata, s-a dispus readministrarea probelor esențiale, instanța procedând la audierea directă și nemijlocită a inculpaților, dând totodată posibilitatea inculpaților să indice martorii a căror reaudiere au apreciat-o ca fiind necesară.

În ședința din data de 07.06.2021, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și infracțiunea prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, fiecare cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și toate cu aplicarea art. 38 C. pen., în infracțiunea prev. de 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., 35 acte materiale, corespunzătoare facturilor fiscale, cuprinse în rechizitoriu, în perioada 2011-2012, în valoare totală de 1.393.255,88 RON .

Analizând și coroborând întregul probatoriu administrat în cauză, prin prisma obiectului judecății, având în vedere totodată starea de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței, s-a reținut cu privire la inculpatul A. următoarele:

Faptele comise de inculpatul A., constând în aceea că în perioada 2011-2012, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L., a înregistrat în contabilitate documente care atestă operațiuni comerciale nereale cu S.C. E. S.R.L. - administrat de către inculpatul D., în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către bugetul consolidat al statului, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. prevăzută și pedepsită conform legislației penale la data judecării faptelor de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (35 acte materiale), iar conform legislației penale la data săvârșirii faptei prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 5 din C. pen. (35 acte materiale).

Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor până la data judecării definitive a cauzei a existat o succesiune de legi penale, reprezentată de C. pen. 1968 (sub imperiul căruia s-au comis faptele) și C. pen. intrat în vigoare pe parcursul procesului penal și modificările aduse Legii nr. 241/2005, s-a pus problema aplicării legii penale în timp, respectiv incidența art. 5 C. pen.

Ținând seama că aprecierea legii penale mai favorabile se face global, iar nu pe fiecare infracțiune ori instituție de drept penal incidentă în cauză, s-a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este legea veche, atât în ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 și următoarele din C. pen. 1968, cât și a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 86

1

și următoarele din C. pen. 1968, ținând seama de sfera obligațiilor impuse condamnaților (prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este prevăzută doar în legea nouă) și de efectele suspendării (reabilitarea de drept nu mai este prevăzută de legea nouă).

Prima instanță a reținut că similar reglementării anterioare (art. 41 din C. proc. pen. din 1968), art. 49 din C. proc. pen. face distincție între noțiunile de "încadrare juridică" și "calificare juridică". Încadrarea juridică a faptei este făcută de procuror sau de instanța de judecată, prin determinarea textului din legea penală care a fost încălcat prin fapta săvârșită. Calificarea juridică a faptei este stabilită de lege, care, descriind conținutul unei anumite infracțiuni, permite să fie recunoscută această infracțiune în fapta săvârșită în realitatea obiectivă, în speță având în vedere succesiunea legilor penale.

Ajungându-se la concluzia potrivit considerentelor ce preced, că legea penală mai favorabilă în ansamblul ei cu privire la toți inculpații este vechiul C. pen. și Legea nr. 241/2005 așa cum era în vigoare la data săvârșirii faptelor, s-a dispus recalificarea punctuală a faptelor cu raportare la dispozițiile în vigoare la data săvârșirii lor, pentru fiecare inculpat.

Nu a fost reținută în cauză incidența vreunei cauze care înlătură răspunderea penală, așa cum au cerut inculpații, termenul de prescripție a răspunderii fiind întrerupt prin îndeplinirea actelor de urmărire penale care, potrivit legii, trebuiau comunicate persoanei cercetate. Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională nu a declarat integral neconstituțional alin. (1) al art. 155 C. pen., fiind declarată neconstituționalitatea sintagmei "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul textului legal, prin interpretarea dată de Curte revenindu-se, practic, la reglementarea din C. pen. anterior (art. 123 alin. (1) C. pen. din 1968).

În cauză s-a constat că nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 374 alin. (4)

Prima instanță a constatat că Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal față de inculpatul A., administrator al S.C. B. S.R.L. Orăștie cu suma totală de 293.185,29 RON.

În prezenta cauză s-a constatat îndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului A..

În consecință și ținând totodată seama de considerentele Deciziei nr. 17/2015 a ÎCCJ, pronunțate în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 19 din C. proc. pen., prima instanță, soluționând acțiunea civilă, a dispus obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. și cu inculpatul D., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 293.185,29 RON din care suma de 1.075.867,33 RON reprezentând TVA și suma de 117.317,96 reprezentând impozit pe profit cu accesoriile aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

Referitor la măsurile asigurătorii dispuse în cauză, legiuitorul a înțeles să reglementeze situații în care luarea acestor măsuri este obligatorie, reglementarea acestora fiind determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate. Fiind cercetat inculpatul pentru săvârșirea unor infracțiuni prev. de Legea nr. 241/2005, s-a constatat că se mențin temeiurile avute în vedere de procuror la luarea măsurilor asigurătorii și se justifică instituirea măsurii asupra celorlalte bunuri, că în raport de complexitatea cauzei și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului trimis în judecată, ingerința asupra dreptului de proprietate este proporțională cu scopul urmărit (garantarea executării pedepsei amenzii, achitarea cheltuielilor judiciare si repararea pagubei).

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 163 din C. pen., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei acordate părții civile, cu titlu de daune materiale.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A., până la concurența sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.

În baza art. 25 din C. proc. pen. s-a dispus desființarea de înscrisuri.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, inculpatul A. ș.a., părțile civile Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Reprezentantul Legal A.J.F.P. Mehedinți și partea civilă Statul Român, reprezentat legal de ANAF prin DGRFP Craiova.

Prin decizia penală nr. 1134 din data de 12 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, apelantul inculpat A. ș.a. împotriva sentinței penale nr. 143/2021 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 421 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de partea civilă Statul Român reprezentat de ANAF - D.G.R.F.P. Craiova- A.J.F.P. Mehedinți, împotriva sentinței penale nr. 143/2021 a Tribunalului Gorj și împotriva încheierii pronunțate la data de 07.06.2021, doar cu privire la inculpata F..

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată privind pe inculpatul A. ș.a.

În temeiul art. 5 din C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. proc. pen. în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv C. pen. din anul 1968.

S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 21.05.2022, instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei privind pe inculpatul A. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și art. 5 C. pen., în infracțiunea de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. anterior și art. 5 din C. pen. (legea penală mai favorabilă este C. pen. în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv codul din anul 1968).

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) și (3) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale), pe o durata de 3 ani, ce se va executa potrivit dispozițiilor art. 66 din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii respectiv aceea de administrator al unei societăți comerciale).

În baza art. 86

1

din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5 ani prev. de art. 86

2

din C. pen. 1968 compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani fixat de instanță.

În baza art. 86

3

din C. pen. din 1968, a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Hunedoara și să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) respectiv:

- să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) din C. pen. din 1968 pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

Potrivit dispozițiilor art. 86

3

alin. (2) din C. pen. din 1968, datele prevăzute de lit. b), c) și d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

din C. pen. din 1968 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare sau a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege dispuse și prin prezenta hotărâre.

Au fost menținute dispozițiile art. 12 din Legea 241/2005 prin care s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales va fi decăzut din drepturi.

Au fost menținute dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea 241/2005 prin care s-a dispus ca de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri copia dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Au fost menținute dispozițiile privind obligarea inculpatului A. în solidar cu partea responsabil civilmente S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. și cu inculpatul D. la plata sumei de 293.185,29 RON din care suma de 175.867,33 RON reprezintă TVA și suma de 117.317,96 RON reprezintă impozit pe profit și a obligațiilor fiscale accesorii aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data achitării integrale a debitului către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile.

Au fost înlăturate dispozițiile privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei acordate părții civile cu titlu de daune materiale.

Au fost menținute dispozițiile cu privire la măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr. 236/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.

În temeiul art. 249 și art. 254 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și Deciziei nr. 19/2017 a ÎCCJ - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a instituit sechestrul asigurător, asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare proprietatea inculpatului D., până la concurența sumei de 942.127,97 RON, precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform Codul fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În temeiul art. 249 și art. 254 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și Deciziei nr. 19/2017 a ÎCCJ - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, s-a instituit sechestrul asigurător, asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 449.437,29 RON (293.185,29 RON +156.252 RON-obiectul confiscării speciale), precum și a sumei reprezentând dobânzi legale și penalitățile de întârziere aferente, conform Codul fiscal, calculate până la data achitării integrale a debitului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 156.252 RON (449.437,29 RON -293.185,29 RON).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Instanța de control judiciar nu a putut reține susținerea inculpatului că prejudiciul față de care se stabilește încadrarea juridică a faptei este cel cu care s-a constituit parte civilă Statul Român prin reprezentant legal ANAF- DGRFP -Timișoara- AJFP -Hunedoara, respectiv cuantumul de 293.185,29 RON, și în mod corect instanța de fond a reținut dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care nu se impunea schimbarea încadrării juridice, întrucât prejudiciul este cel rezultat prin săvârșirea faptei reținută în sarcina inculpatului, mai mult, deși instanța de fond s-a raportat în totalitate la situația de fapt redată în actul de sesizare și a reținut că facturile înregistrate în contabilitate nu corespund realității, a dat faptei o altă încadrare juridică prin raportarea la un alt prejudiciu, decât cel rezultat în urma săvârșirii faptei.

S-a constatat că de la data săvârșirii faptei ce face obiectul judecății, respectiv 28.12.2012, și până în prezent a avut loc o succesiune de legi penale în timp, suferind modificări atât Legea 241/2005, cât și C. pen., impunându-se a se stabili legea penală mai favorabilă. În ce privește Legea 241/2005, sub aspectul regimului sancționator prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) au intervenit modificări prin Legea 50/2013 publicată în M.O. la data de 19.03.2013, în sensul majorării limitelor de pedeapsă, iar din această perspectivă, raportat la fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. reglementarea mai favorabilă este cea în vigoare la momentul de săvârșire a faptei (2011-2012). Și în ce privește C. pen., instanța a apreciat că mai favorabil inculpatului trimis în judecată în prezenta cauză este C. pen. din 1968, pornind atât de la condițiile de aplicare a pedepselor complementare prev. de art. 65 C. pen. 1968, cât și în ce privește modalitățile de executare a pedepsei (suspendarea condiționată a executării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute de vechiul C. pen. sunt mai favorabile, atât prin prisma condițiilor de acordare, dar și a obligațiilor impuse, precum și a efectelor împlinirii termenului de încercare).

Ca urmare în baza art. 5 C. pen. raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, dar și deciziile nr. 297/2018, 358/2022 Curții Constituționale și decizia nr. 65/2022 a ÎCCJ, Curtea a stabilit lege penală mai favorabilă pentru inculpatul A. trimis în judecată în prezenta cauză legea în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv vechiul C. pen. și Legea nr. 241/2005 forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013 publicată în MO 146/19.03.2013.

În ceea ce privește prescripția specială a răspunderii penale- 28.12.2012 potrivit modificării art. 124 din C. pen. din 1968 prin Legea nr. 63/2012 (19.04.2012) - prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție este depășit cu încă o dată, prevedere menținută și de C. pen. aflat în vigoare în prezent iar în perioada anterioară, art. 124 din C. pen. din 1968 avea următorul conținut: "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate".

Instanța de apel a analizat incidența prescripției prioritar cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. anterior (ultimul act 28.12.2012), dar și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Referitor la termenul special al răspunderii penale, potrivit art. 124 C. pen. 1968, în forma aflată în vigoare la data epuizării infracțiunii, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată (Legea nr. 63/2012).

Așadar, în speță, termenul special al prescripției răspunderii penale este de 20 de ani și se calculează de la data epuizării faptei (28.12.2012), acesta nefiind împlinit la data pronunțării prezentei deciziei.

Astfel, Curtea a constatat că la data de 28.12 2012 a început să curgă termenul general de 10 ani al prescripției răspunderii penale prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., care s-ar împlini în data de 27.12.2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală din C. pen.

Curtea a notat că în cursul judecății, Președintele României a emis două decrete care au avut ca efect suspendarea termenului de prescripție a răspunderii penale, respectiv, Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în M.Of. nr. 212/16.03.2020) și Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României (publicat în M.Of. nr. 311/14.04.2020).

Potrivit art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, pe durata stării de urgență, în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă. Suspendarea operează de drept, fără a fi necesară emiterea unei ordonanțe sau a unei încheieri în acest scop.

La data de 12.07.2022, Curtea a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile solicitate, în dosarul nr. x/2022, considerând că problemele ridicate au incidență în această cauză, termenul de prescripție generală fiind suspendat pe această perioadă.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prin "nelămurire" se înțelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare. În situația în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestații la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.

Contestația la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta, contestația la executare neavând natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, impunându-se a se avea în vedere că prin această procedură nu poate fi afectată autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive.

Curtea a reținut că în cadrul contestației la executare nu pot fi administrate probe care tind să pună în discuție ceea ce s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre definitivă. Schimbarea încadrării juridice dată faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăției sau nevinovăției nu se pot face pe calea contestației la executare, aceasta din urmă constituind un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor iar pe această cale nu se schimbă încadrarea juridică dată faptei prin hotărârea definitivă și nu se individualizează pedeapsa deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Astfel, prin Decizia nr. 695/2018, instanța de contencios constituțional a apreciat că "în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească. (...) procedura contestației la executare este un mijloc procesual de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestației la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii".

Totodată, și instanța supremă a reținut (decizia nr. 870 din 21 septembrie 2017) că "așa cum este în prezent reglementată contestația la executare, aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătură cu aceasta. Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice. Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării".

Inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Curtea a constatat că, deși și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocând existența unei nelămuriri cu privire la decizia penală nr. 1134/2023 a Curții de Apel Craiova, care se execută, întrucât în mod nelegal instanța de apel, a dispus confiscarea sumei de 156.252 RON, contestatorul condamnat A. a formulat în realitate critici care antamează fondul cauzei în legătură cu decizia penală pronunțată.

Or, din cuprinsul deciziei a rezultat clar, dispoziția instanței privind confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 156.252 RON, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din C. pen. din 1968 (449.437,29 RON -293.185,29 RON), dar și motivarea măsurii dispuse.

În ceea ce privește existența unei nelămuriri în sensul că hotărârea cuprinde dispoziții nelegale privind suspendarea cursului prescripției pentru perioada 12.07.2022-03.11.2022, perioadă în care instanța de apel a dispus suspendarea dosarului nr. x/2014, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen. până la pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a unei hotărâri prealabile, solicitate în dosarul nr. x/2022, Curtea a constatat că nici acest motiv nu se încadrează în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., soluția instanței de apel fiind definitivă cu privire la măsura dispusă.

Ținând cont de natura contestației la executare, de instituție de drept procesual penal prin care se soluționează plângerile împotriva actelor de executare a unei hotărâri penale, precum și de scopul acesteia, respectiv înlăturarea efectelor negative ale executării unei hotărâri penale în alte condiții decât cele legale, Curtea a constatat că nu există nicio nelămurire cu privire la decizia penală nr. 1134/12.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, astfel că a respins contestația formulată de contestator.

Împotriva deciziei penale nr. 730 din data de 04 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale cu relevanță în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, iar pe această cale se pot invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor.

În speță, contestatorul condamnat A. a solicitat, prin intermediul acestui mijloc procesual, înlăturarea din cuprinsul deciziei penale nr. 1134/12.06.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014 a confiscării sumei de 156.252 RON, precum și perioada cuprinsă între 12.07.2022 - 03.11.2022, în care curtea de apel a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale a fost suspendat.

Înalta Curte are în vedere că, prin decizia penală nr. 1134 din data de 12 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Craiova, printre altele, s-a constatat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul A. este C. proc. pen. în vigoare la data săvârșirii faptelor, respectiv C. pen. din anul 1968.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) și (3) din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen. din 1968 pe o durata de 3 ani, ce se va executa potrivit dispozițiilor art. 66 din C. pen. 1968.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b), lit. c) din C. pen.

În baza art. 86

1

din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghe

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-10-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală
o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate. În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii recurate formulată de inculpatul A., în raport de inadmisibilitatea cer
ÎCCJ 2025-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală
A. până la concurența sumelor reprezentând accesoriile fiscale calculate conform prevederilor art. 173, 174 și 176 din Codul de procedură fiscală, aferente prejudiciului achitat de inculpat în cursul judecății la instanța de fond și în apel
ÎCCJ 2025-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 166/2025
eligibilă a fi liberată condiționat potrivit legislației statului de condamnare. Deopotrivă, se observă că o astfel de solicitare nu a fost formulată în cursul judecării fondului cauzei (dosar nr. x/54/2023 al Curții de Apel Craiova) sau în
ÎCCJ 2025-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală
e și pedepsite de art. 219 alin. (1) C. pen. și, neexistând plângerea persoanei vătămate cu privire la infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 219 alin. (2) C. pen. și neexistând proces-verbal de sesizare din oficiu, rezultă faptul că e
ÎCCJ 2024-05-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 379/2024
Ședința publică din data de 16 mai 2024 Asupra contestației de față, constată următoarele: 1. Prin decizia penală nr. 366/A din data de 28 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 431 C. proc. p
Sursă