ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 432 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Gorj.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, la data de 28 noiembrie 2023, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020.

În motivare, contestatorul a solicitat admiterea contestației, arătând că a achitat prejudiciul precum și procentul de 20%. În ceea ce privește cauza de încetare a procesului penal a solicitat să se aibă în vedere modalitatea greșită în care instanța de apel a omis să analizeze acest aspect.

Prin încheierea din 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., a fost admisă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. cu privire la decizia penală nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020. A fost respinsă cererea de suspendare a executării pedepsei și s-a fixat termen pentru soluționarea fondului contestației la data de 12.04.2024.

Examinând contestația în anulare pe fond, Curtea de Apel Craiova a reținut că, prin sentința penală nr. 7 din data de 17 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020, s-a constatat legea penală mai favorabilă în ansamblul ei, cu privire la inculpații A., S.C. B. S.R.L. si C., ca fiind Legea nr. 241/2005 modificată de Legea nr. 55/31.03.2021, publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr. 55/31.03.2021 publicată în M. Of. nr. 332/01.04.2021 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (378 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

S-a luat act că, potrivit art. 12 din Legea nr. 241/2005, inculpatul nu poate fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale iar, dacă a fost ales, este decăzut din drepturi.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor- Agenția Națională de Administrare Fiscal.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si E., la plata către partea civilă a sumei 448 678,45 RON, din care 133 975 RON reprezentând impozit pe profit și 314 703,45 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L., conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. si F., la plata către partea civilă a sumei de 219 321,36 RON, din care 65 489 RON reprezintă impozit pe profit și 153 832,36 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi si penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar D. și C., la plata către partea civilă a prejudiciului în sumă de 1137 674.58 RON, din care suma de 339 708 RON reprezintă impozit pe profit si suma de 795 966,58 RON reprezintă TVA, precum si la plata obligațiilor fiscale accesorii (dobânzi și penalități, majorări de întârziere) calculate până la data stingerii sumelor datorate, inclusiv, conform dispozițiilor art. 173 si urm. din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (art. 119 si urm. Codul de procedură fiscală anterior), dar nu mai mult de data deschiderii procedurii insolventei privind societatea inculpată S.C. B. S.R.L. conform art. 41 din Legea nr. 85/2006.

În baza art. art. 11 din Legea nr. 241/2005 și cu aplicarea art. 163 C. proc. pen.., s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpaților până la concurența sumelor acordate părții civile.

S-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatului A. și persoanei juridice inculpate S.C. B. S.R.L. dispus prin ordonanța din 04.03.2016 pusă în aplicare conform proceselor-verbale din 08.03.2016, până la concurența sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, o copie a dispozitivului hotărârii s-a dispus să fie trimisă, la data rămânerii definitive, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 25 C. proc. pen.., s-a dispus desființarea mai multor înscrisuri, indicate în cuprinsul hotărârii.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații A., S.C. B. S.R.L., E., C. și de partea civilă Statul Român prin ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

Prin decizia penală nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj.

În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de inculpații A., S.C. B. S.R.L., C. și E., împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, între altele,

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare.

S-a constatat recuperat prejudiciul principal în suma de 1.805.674,35 RON, precum și prejudiciul accesoriu aferent.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. au fost ridicate măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanța din 04.03.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și respectiv instituite prin sentința penală apelată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contraveneau deciziei.

Reținând finalitatea și natura juridică a contestației în anulare, Curtea a reținut că, în prezenta cauză, a fost promovată contestația în anulare, întemeiată pe prevederilor art. 426 lit. b) și d) C. proc. pen.

Observând textul art. 426 lit. b) C. proc. pen.., s-a arătat că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Conform art. 426 lit. d) C. proc. pen.., se poate formula contestație în anulare când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

Curtea a susținut că nu pot fi primite motivele invocate de contestator, respectiv împrejurarea că a achitat întregul prejudiciu precum și procentul de 20%, că, în ceea ce privește cauza de încetare a procesului penal, instanța de apel a omis să analizeze acest aspect, că instanța de apel în mod greșit în cadrul dezbaterilor a pus în vedere părților să pună concluzii în sensul de a preciza dacă art. 10 poate fi reținut în cauză având în vedere modalitatea de achitare a prejudiciului, întrucât la acel moment nu era îndeplinită condiția achitării procentului de majorare legală.

În acest sens, s-a arătat că, prin decizia penală contestată, respectiv decizia nr. 1761 din 27 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Statul Român prin ANAF, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, s-au admis apelurile formulate de inculpații A., S.C. B. S.R.L., C. și E., împotriva sentinței penale nr. 7 din data de 17.01.2023 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2020 și s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, în sensul că, în ceea ce îl privește pe contestatorul condamnat A., în baza art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. (378 acte materiale) a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, constatându-se recuperat prejudiciul principal in suma de 1.805.674,35 RON precum și prejudiciul accesoriu aferent.

Astfel, inculpatul A., în calitate de administrator și asociat unic al S.C. B. S.R.L., în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 02.12.2011 - 25.03.2014 a înregistrat în evidența contabilă a societății un nr. de 378 facturi fiscale, respectiv 130 facturi fiscale emise de S.C. G. S.R.L., 163 facturi fiscale emise de S.C. H. S.R.L., 66 facturi fiscale emise de S.C. I. S.R.L. - și 19 facturi fiscale emise de S.C. J. S.R.L., fără ca aceste tranzacții să fi avut la bază operațiuni reale, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către bugetul general consolidat al statului în sumă totală de 2.109.633 RON, din care 1.266.430 RON reprezentând impozit pe profit și 838.203 RON reprezintă taxă pe valoare adăugată, ce depășește echivalentul în RON a 100.000 euro.

Curtea a constatat că, în fapt, nu au existat elemente care să se circumscrie cazului de contestație prev. de art. 426 lit. d) C. proc. pen.., respectiv acela că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, acesta fiind invocat formal de contestator.

Cu privire la celelalte împrejurări care țin de soluționarea fondului cauzei, și care vizează cazul de contestație prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., respectiv că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, Curtea a reținut că, potrivit deciziei nr. 67 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În aceeași decizie, s-a precizat că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

În speță, s-a constatat că împrejurările de fapt invocate în cadrul contestației au fost analizate și menținute de instanța de control judiciar în cadrul deciziei atacate.

Împotriva deciziei nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel contestatorul condamnat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 10.06.2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 3, cu termen la data de 23.10.2024, pentru când s-a dispus citarea contestatorului și asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului.

Examinând apelul declarat de contestatorul condamnat A. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume, când apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse vreunei căi de atac, precum și atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 572 din 25.04.2024 prin care, în conformitate cu prevederile art. 432 C. proc. pen.., Curtea de Apel Craiova a procedat la soluționarea pe fond a unei contestații în anulare formulate de aceeași parte împotriva deciziei penale nr. 1761 din data de 27.10.2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, pe care a respins-o ca nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen.., pot fi atacate cu apel sentințele, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 370 alin. (1) C. proc. pen.. prin sentințe se înțelege acele hotărâri judecătorești prin care cauzele sunt soluționate în primă instanță.

Raportat la aceste norme legale rezultă că împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de apel nu poate fi exercitată calea de atac ordinară a apelului, cu atât mai mult, împotriva unei hotărâri prin care instanța de apel a soluționat o cale de atac extraordinară.

Înalta Curte reține că, în speță, contestația în anulare a fost soluționată, pe fond, de o instanță de apel, printr-o decizie, hotărâre împotriva căreia legiuitorul nu a prevăzut o cale ordinară de atac.

Conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen.., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă. Din interpretarea acestor dispoziții legale, se constată că doar hotărârile pronunțate în urma rejudecării procesului, ca urmare a admiterii contestației în anulare, sunt supuse căilor de atac, situație care nu este incidentă în cauză, în ceea ce-l privește pe contestatorul condamnat A..

Pentru considerentele expuse, constatând că în speță contestatorul condamnat A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen.., îl va respinge, ca inadmisibil.

În temeiul art. conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 180 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 572 din 25 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 180 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 23 octombrie 2024.