ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2023

HOTĂRÂRE

26.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial, la data de 30.12.2022, pe rolul Curții de Apel Galați, sub nr. de dosar x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții: Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării, solicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, în următoarea modalitate: obligarea pârâților la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 11-14, 16-20) și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea prevederilor prin care s-au introdus contribuții sociale obligatorii constând în asigurări sociale sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru ceea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României, solicitând sesizarea, în acest sens, a Curții Constituționale, precum și suspendarea soluționării cauzei pe fond.

Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au invocat excepția necompetentei materiale a instanței în favoarea Tribunalului Brăila, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin sentința civilă nr. 29 din 6 martie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Brăila, secția I civilă.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă drepturi de asigurări sociale provenite din pensia militară de stat a reclamantului, acesta contestând în fapt reținerea contribuției de asigurări sociale de sănătate din pensie, conform art. 155 din Legea nr. 227/2015, așa cum a fost modificat prin pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, astfel încât reclamantul era dator să-și aleagă o altă cale procedurală, iar nu calea reglementată la art. 9 din Legea nr. 554/2004, la instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, potrivit art. 153 și art. 154 din Legea nr. 263/2010 a declinat competența în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 460/2023 din 08 iunie 2023, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brăila, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că obiectul principal al judecății îl reprezintă contestarea măsurilor dispuse printr-o Ordonanță de Urgență a Guvernului României, măsură apreciată de reclamant ca fiind vătămătoare în privința drepturilor și intereselor sale legitime, invocându-se excepția de neconstituționalitate.

Redându-se dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004 și alin. (4) a aceluiași articol, instanța a concluzionat că, independent de faptul că la data sesizării instanței cu prezenta cerere, ordonanța de urgență criticată pentru neconstituționalitate, era deja declarată neconstituțională printr-o decizie a Curții Constituționale a României publicată în Monitorul Oficial, competența de judecată aparține tot instanței de contencios administrativ.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt de cerere accesoriu aflat tot în competența instanței de contencios administrativ în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ..

Pe de altă parte, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

Prezentul litigiu nu poate fi calificat ca litigiu de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu art. 107 alin. (1) din Legea 263/2010, respectiv, art. 65 din legea 223/2015 - prin decizie de revizuire.

Ca urmare, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ, iar din punct de vedere al competenței materiale, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de apel Galați în conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâților Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării, la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern -autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Așa fiind, văzând prevederile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.