ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5154/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând următoarele:

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022 a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o nouă taxă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia acestuia, rețineri făcute cu titlu de contribuții sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației.

- oligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții la asigurările de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

-obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerii din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, conform art. 453 C. proc. civ.

- în temeiul art. 29, alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care care s-au introdus contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 1, alin. (3) și (5), art. 16, alin. (1), art. 44, alin. (1) și (2), art. 56, alin. (2), art. 61, alin. (1), art. 115, alin. (4) și (6), art. 124, alin. (3), art. 139, alin. (1) și art. 147, alin. (4) din Constituția României. Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Oradea.

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 84/CA/30.03.2023, Curtea de Apel Oradea, a admis excepția de necompetență materială, invocate de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluțioare a cauzei în favoarea tribunalului Bihor, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Reținând că reclamantul este pensionar și raportat la cuantumul pensiei i s-a reținut lunar contribuția de asigurări de sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar iar valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din însumarea cuantumului contribuției lunare la asigurări sociale de sănătate raportat la valoarea pensiei relevate prin actele depuse la dosar, competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține tribunalului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub același număr la data de 20.04.2023, primul termen fiind stabilit în cauză la data de 09.06.2023, când instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, amânând pronunțarea la data de 16.06.2023, dată la care s-a constatat că, la data de 06.06.2023, fusese înaintat la prezentul dosar dosarul cu nr. x/2022, în care, potrivit încheierii de ședință nr. 491/LM/2023, din data de 17.05.2023, s-a admis excepția litispendenței cu prezentul dosar și s-a dispus reunirea dosarului la prezentul dosar.

Astfel, la termenul de judecată din data de 05.10.2023, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale și în dosarul nr. x/2022, aflat în litispendență cu dosarul nr. x/2022 iar, prin sentința nr. 509 din 19 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României cu sediul în București și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (ce face obiectul dosarului nr. x/2022), precum și competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022), în favoarea Curții de Apel Oradea.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal - în vederea pronunțării asupra conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, în considerentele hotărârii s-a reținut că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale (în speță, ordonanța de urgență a Guvernului constituie, concomitent, un act cu valoare legislativă, dar și un act administrativ normativ) sunt de competența curțile de apel.

De asemenea, instanța a constatat că nu ne aflăm în prezența unui litigiul ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, ci a unui litigiu ce privește vătămarea provocată printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală, astfel că, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor este întemeiată și urmează a fi a admisă.

A concluzionat instanța că, în același sens s-a stabilit și în Minuta întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal din București, 22-23 mai 2023, prin care s-a reținut că sunt competente curțile de apel să soluționeze acțiunile în despăgubiri formulate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004,

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamat în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În această situație, în speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel, argumente care concordă cu minuta sedinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 16 octombrie 2023.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Oradea motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Ordaea, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 8 noiembrie 2023.