ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2023

Ședința publică din data de 8 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată și precizată inițial pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României să se dispună:

- repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie; începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat a dispune sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021. privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/13.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care sau introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. X ah 3 și 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Prin sentința nr. 322/09.12.2022, Curtea de apel Cluj, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

În motivarea soluției, instanța a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea la plata de despăgubiri a unei autorități publice centrale - Guvernul României - în temeiul art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Cât privește competența teritorială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, instanța a reținut că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispune că "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său".

Astfel, textul citat cuprinde o normă de protecție edictată în favoarea subiectelor de drept privat angrenate în litigiile de contencios administrativ, stabilind competența teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul sau sediul lor atunci când au calitatea de reclamant. Prin modificările aduse de Legea nr. 212/2018 s-a renunțat la competența teritorială alternativă din forma anterioară a art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.

În aplicarea acestui text legal, instanța a constatat că domiciliul reclamantului A. este situat în jud. Botoșani, ceea ce atrage competența teritorială de soluționare a cauzei a Curții de Apel Suceava.

În dosarul acestei din urmă instanțe, reclamantul a formulat precizări și completări la acțiune, solicitând, cu privire la primul capăt de cerere, introducerea în cauză, alături de pârâtul Guvernul României, a următorilor pârâți: Statul Român prin Ministerul Finanțelor București, ANAF - D.G.R.F.P. Iași - A.J.F.P. Botoșani, Casa de Asigurări de Sănătate Botoșani, Casa Națională de Asigurări de Sănătate București, Casa Județeană de Pensii Botoșani și Casa Națională de Pensii Publice București.

A considerat că repararea prejudiciului cauzat și obligarea la despăgubiri trebuie dispusă față de toți acești pârâți, așa cum s-a solicitat prin acțiunea inițială.

Prin sentința civilă nr. 52 din 25 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice - cu cerere de intervenție, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, în cauză, fiind vorba despre un litigiu relativ la contribuții și accesorii ale acestora sub pragul valoric care atrage competența curții de apel, apreciind că prezenta cauza este de competența în primă instanță a tribunalului.

A mai subliniat instanța că, atât timp cât sumele ce sunt avute în vedere corespund unuia din tipuri de impuneri la care face referire art. 10 din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este cel care se impune a fi reținut pentru determinare competenței, iar nu criteriul rangului autorității, care ar opera numai în condițiile în care prejudiciul vizat nu ar corespunde uneia din categoriile vizate de textul legal.

La tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal, dosarul a fost înregistrat sub numărul x/2022,la data de 17 mai 2023.

Prin sentința civilă nr. 296 din 29 septembrie 2023 pronunțată de tribunalul Botoșani, secția de contencios administrativ și fiscal,s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Botoșani și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curțe de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, verificarea competenței, cu respectarea tuturor exigențelor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., nu s-au produs în termen legal, ci la cel de al doilea termen de judecată, după o inițială constatare a propriei competențe, situație în care competența de soluționare a cauzei a rămas câștigată Curții de Apel Suceava.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil este de menționat că potrivit principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, reglementat de dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Conform art. 131 C. proc. civ., "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

Față de prevederile legale mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, primul termen de judecată la care care părțile au fost legal citate a fost termenul de judecată din data de de 25 aprilie 2023 când, instanța, raportat la capetele de cerere formulate de reclamant și cele precizatoare depuse la termenul de judecată din data de 14 februarie 2023, a invocat din oficiu excepția necomtenței materiale a Curții de Apel Suceava, astfel că nu pot fi reține statuările tribunalului în raport de situația de fapt și de drept prezentată în considerentele sentinței pronunțate de către acesta.

Trecând mai departe, aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamat în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În această situație, în speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel, argumente care concordă cu minuta sedinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 16 octombrie 2023.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamanții au domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Suceava motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Guvernul României în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 8 noiembrie 2023.