ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2617/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamantă a unor sume egale cu sumele reținute din pensiile reclamantei începând cu luna ianuarie 2022 și până în luna ianuarie 2023 inclusiv (estimate provizoriu la suma de 3.562 RON, cuantum rezultat din 13 rețineri lunare a câte 274 RON/lună), rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantei a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 400 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

Totodată, prin acțiune, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și alin. (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 116 din 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

În motivare, curtea a reținut că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 1, art. 100, art. 102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar, din punct de vedere teritorial, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei.

De asemenea, s-a reținut că invocarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 este pur formală în condițiile în care reclamanta tinde, de fapt, să obțină restituirea părții din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de reținere a C.A.S.S. din partea din pensie care depășește suma lunară de 4000 RON, conform art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021. Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "nu pot fi atacate, pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."

Totodată, prin art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită competența Caselor Teritoriale de Pensii, precum caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cât și sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.

Prin sentința civilă nr. 1534 din 18 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivare, tribunalul a reținut că în raport de prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ.

Se mai arată că reclamanta nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale de recalculare a pensiei de serviciu și nu și-a îndreptat acțiunea împotriva refuzului acestei instituții de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată de reclamantă.

În concluzie, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și în funcție de criteriul rangului autorității emitente, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Iași, secția I civilă și Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în calitate de fost procuror beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămată în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, la plata dobânzii legale aferente și la obligarea acestuia de a emite un act administrativ, prin care să dispună încetarea reținerilor din pensie.

Totodată, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și alin. (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, reclamanta solicită repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a unei cereri formulate în temeiul art. 9 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", iar la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

De asemenea, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar în conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere textele legale evocate și finalitatea demersului judiciar, precum și faptul că se contestă o ordonanță de urgență emisă de Guvern, respectiv o măsură fiscală, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin urmare, pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că în cauză Ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de domiciliul reclamantei din mun. Iași, Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal îi revine competența de soluționare a cauzei potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.