ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3604/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția a II-a Civilă - contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Iași a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă, sub forma contribuțiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4000 RON, pentru fiecare drept de pensie, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu cele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile lor, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant si până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului; obligarea pârâtului să emită un act administrativ, prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii.

De asemenea a solicitat reclamanta ca, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 al 3 și 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților de prezentul proces.

Prin sentința nr. 192 din data de 14.03.2023 Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași – secția Contencios.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 129 alin. (2) și 130 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială invocată în cauză și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.03.2023, pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023.

Prin sentința nr. 168 din data de 23.05.2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Iași, în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut în esență, că reclamanta se prevalează de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

O.U.G. nr. 130/2021, prin art. XXIV, introducea în categoria de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate și veniturile din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Scopul urmărit de reclamantă este reprezentat de recuperarea sumelor achitate cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, cuantumul acestora nedepășind suma de 3.000.000 RON (neprezentând relevanță cererea de obligare emitere act încetare reținere, solicitare la care s-a și renunțat anterior verificării competenței de către prezenta instanță).

În acest context, competența după valoarea obiectului litigiului aparține Tribunalului Iași.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 potrivit cu care necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, precum și dispozițiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent sunt nule, în acest caz nulitatea nefiind condiționată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparțină unei instanțe necompetente, instanța a apreciat întemeiată excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă, sub forma contribuțiilor sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4000 RON, precum sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice, care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 s-au modificat dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, după cum urmează: 13. La articolul 155 alin. (1), după lit. a) se introduce o nouă literă, lit. a)

1

) cu următorul cuprins: venituri din pensii, definite conform art. 99, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

De asemenea, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

Pentru stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din aceiași lege reglementează competența teritorială și menționează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, față de rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială de soluționare a cauzei revine Curții de Apel conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în raport dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care reglementează competența teritorială a instanței de contencios administrativ și obligă reclamanta să se adreseze instanței de la domiciliul său, iar aceasta a înțeles să se adreseze instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliu, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel Iași.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Casa Județeană de Pensii Iași și Guvernul României în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023.