ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2023

HOTĂRÂRE

22.06.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20.12.2022, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011); obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamantului a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/12.32.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14,16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 ai. 2, art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Guvernul României a formulat întâmpinare la data de 19.01.2023, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Pitești, susținând că față de obiectul cererii și având în vedere dispozițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, soluționarea cererii este de competența Tribunalului Vâlcea, completul specializat de asigurări sociale.

La termenul de judecată din data de 24 februarie 2023, Curtea a pus în discuție în excepția necompetenței materiale în raport de obiectul dedus judecății, excepția fiind admisă prin sentința civilă nr. 17/F-CONT din 24.02.2023 și, în consecință cauza a fost declinată în vederea soluționării de către Tribunalul Vâlcea.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că reclamantul a invocat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri constând în plata către acesta a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia sa, sume reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază de calcul de 10%, fapt care încadrează litigiul în materia asigurărilor sociale, iar competența aparține instanțelor de judecată specializate, respectiv cele de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 20.03.2023.

Tribunalul Vâlcea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 1298/19 mai 2023 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necpmpetenței materiale a Tribunalului Vâlcea și, în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv: obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, în temeiul art. 9 alin. (1)-(5) din legea nr. 554/2004, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzilor legale aferente; precum și obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii, întemeiat pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut că din interpretarea sistematică și gramaticală a art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reiese că între situația în care obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă repararea unui prejudiciu cauzat de dispozițiile unei ordonanțe de urgență, declarate neconstituționale, precum și obligarea emitentului la adoptarea unei act administrativ prin care să dispună încetarea situației care a generat declararea ca neconstituțională a normei respective și normele juridice precizate există o corespondență perfectă, în sensul că elementele sale să se suprapună exact peste cele abstracte existente în dispoziția legală.

În speță, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului produs prin ordonanța de urgență ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022 chiar de la emitentul actului administrativ, respectiv Guvernul României, iar nu restituirea sumelor reținute cu titlu de CASS în baza acestor dispoziții declarate neconstituționale.

Prin urmare, prezentul litigiu se circumscrie materiei contenciosului administrativ, iar față de această concluzie, potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Totodată, tribunalul a mai reținut că potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului, Guvernul României, la repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie.

Așadar, reclamantul pune în discuție repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii de către pârât unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea art. 153 din Legea nr. 263/2010, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori prin solicitarea emiterii unei astfel de decizii ci ca o consecință a unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum reclamantul a indicat în petitul acțiunii.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce acțiune la instanta de contencios administrativ, însoțită de exceptia de neconstitutionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii ordonantei sau a dispozitiei din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Raportat la faptul că faptul că temeiul legal aplicabil acțiunii se regăsește în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și având în vedere finalitatea demersului judiciar precum și calitatea pârâtului, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de drept administrativ.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În raport cu aceste considerente și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, competența materială revine secției de contencios administrativ a curții de apel.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.