ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.01.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,
Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie,
Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004),
Obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).
1.2. Prin sentința civilă nr. 35 din 15 martie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
A reținut instanța, în esență, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că în cauză este vorba despre un litigiu relativ la contribuții și accesorii ale acestora sub pragul valoric ce atrage competența curții de apel.
Atât timp cât sumele ce sunt avute în vedere corespund unuia din tipuri de impuneri la care face referire art. 10 din Legea nr. 554/2004, criteriul valoric este cel care se impune a fi reținut, iar nu criteriul rangului autorității, care ar opera numai în condițiile în care prejudiciul vizat nu ar corespunde uneia dintre categoriile vizate de textul legal.
Referitor la chestiunea dacă reclamantul are deschisă calea art. 9 din Legea nr. 554/2004 atât timp cât ar avea deschisă calea unei acțiuni în jurisdicția muncii, antamată de pârât prin întâmpinare, Curtea a apreciat că ar corespund nu unui aspect de competență, ci, mai degrabă, unei chestiuni de admisibilitate a acțiunii, ce, însă, nu poate avea prioritate față de excepția necompetenței materiale.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2023.
Prin sentința civilă nr. 401 din 18 mai 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
A reținut instanța faptul că reclamantul solicită despăgubiri în condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță a Guvernului considerată neconstituțională, despăgubiri care sunt solicitate de la o autoritate publică centrală.
A apreciat că în cauză nu este vorba despre un litigiu relativ la contribuții și accesorii, reclamantul precizând că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și că solicită repararea unui prejudiciu cauza ca urmare a emiterii unei ordonanțe de urgență care ulterior a fost declarată neconstituțională.
Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat cauza și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.
Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii.
Reclamantul este nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 130/2021, s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 13 din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ constatat neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.
În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, în situația în care prevederile ordonanței de urgență au fost declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.
În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Suceava, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.