ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4174/2024

Ședința publică din data de 1 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 04.01.2023, sub nr. x/2023pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună:

Prin sentința nr. 35 din 15.03.2023 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 401 din 18.05.2023 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin Decizia nr. 4500 din 12.10.2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 10 pronunțată în data de 29 ianuarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței nr. 10 pronunțată în data de 29 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:

Instanța și-a argumentat soluția de respingere a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, pe considerentul că, deși, drepturile sale au fost recunoscute, efectele vătămătoare ale dispozițiilor neconstituționale ale ordonanței au încetat, astfel încât dezdăunarea se va produce, din oficiu, câtă vreme înlăturarea vătămării este efectivă, reală și completă prin restabilirea situației anterioare.

Mai mult s-a susținut că în raport de dispozițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2023, raportul juridic obligațional este stabilit cu Casa de Pensii, care este titularul obligațiilor de restituire a sumelor corespunzătoare contribuțiilor, eventual și a accesoriilor.

Raționamentul instanței este eronat pentru următoarele considerente:

- a solicitat ca pârâtul Guvernul României să fie obligat la plata despăgubirilor reprezentând prejudiciul cauzat prin O.U.G. nr. 130/2021, începând cu luna ianuarie 2022, indexat cu rata inflației și dobânda legală penalizatoare.

- a întemeiat acțiunea pe dispozițiile speciale cuprinse în art. 9 din Legea nr. 554/2004. Este de observat că legiuitorul a instituit potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, o cale specială de acces privind repararea prejudiciilor cauzate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale, de competența instanței de contencios administrativ astfel cum legea prevede.

Prin urmare, în speță, nu se poate vorbi despre un litigiu de asigurări sociale. Apare ca lipsită de logică concluzia judecătorului în sensul că o dată cu adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 efectele vătămătoare ale dispozițiilor neconstituționale ale ordonanței au încetat, iar dreptul reclamantului a fost recunoscut și urmează a fi împlinit în condițiile O.U.G. nr. 4/2023, astfel încât dezdăunarea părții se va produce din oficiu, fără o dispoziției a instanței în acest sens, înlăturarea vătămării fiind efectivă, reală și completă prin restabilirea situației anterioare.

Prin Decizia CCR nr. 650 din 15 decembrie 2022 au fost declarate neconstituționale prevederile din O.U.G. nr. 130/2021. Din perspectiva art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea Constituțională a observat că reglementarea analizată afectează cuantumul pensiei aflate în plată, diminuându-l, prin prelevarea unei cote procentuale din aceasta, cotă pe care o direcționează către bugetul FNUASS.

Cum prejudiciul, în final, nu a fost contestat de pârât, ba dimpotrivă l-a recunoscut prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (3) partea finală din Legea nr. 554/200 poate solicita obligarea pârâtului la plata despăgubirilor egale cu reținerile efectuate, în mod nejustificat, începând cu prima reținere și până la recuperarea integrală a debitului.

Dreptul la despăgubiri derivă din prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile din dreptul comun, respectiv art. 1385 și 1386 C. civ. și C. proc. civ., așa cum se motivează în art. 28 din Lege.

Este adevărat că prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea sumelor încasate, pe nedrept, eșalonat, lunar, dar acest lucru s-a întâmplat după 1 an și 2 luni, fără a se ține seama de rata inflației, astfel că a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 13/2011.

În acest context a solicitat și indexarea cu rata inflației a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri, cât și acordarea de dobânzi legale, solicitarea sa fiind în acord cu principiul de drept al reparării integrale a prejudiciului suferit.

Pentru aceste considerente și în coroborare cu cele menționate și argumentate atât prin: acțiunea introductivă, prin cererea de restrângere a acțiunii, cât și prin întâmpinări a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost precizată (restrânsă) la termenul din 15 martie 2023, respectiv să fie obligat pârâtul Guvernul României ca sumele reținute nelegal să fie indexate cu rata inflației și cu acordarea de dobânzi legale la aceste sume, începând cu data reținerii fiecăreia dintre ele și până la achitarea lor, respectiv: pentru suma reținută în luna ianuarie 2022 restituită în martie 2023; pentru suma reținută în februarie 2022 restituită în aprilie 2023 și pentru suma reținută în decembrie 2022, restituită la 28.02.2024

Intimatul-pârât a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele .

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul A., a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat, consecutiv constatării vătămării drepturilor și intereselor lor legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a acestor prevederi legale, respectiv obligarea pârâtului să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, urmând ca aceste sume să fie actualizate cu indicele de inflație și cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Suceava a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată.

Sentința pronunțată a fost criticată, pentru nelegalitate, de către reclamantul A., motivele de recurs putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. În esență, a formulat critici de nelegalitate cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, din perspectiva respingerii acțiunii sale și neacordarea despăgubirile solicitate.

Înalta Curte precizează că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamant, au fost efectuate de casa județeană de pensie, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională.

În mod eronat a reținut instanța de fond că raportul juridic obligațional aparține doar caselor de pensii și nu pârâtului emitent al actului vătămător.

Înalta Curte precizează că acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și casa de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ.

Înalta Curte constată însă că, prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv. În acest context, apreciază că, după adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, pretențiile reclamantului vizând restituirea sumelor reținute din veniturile din pensii au rămas fără obiect.

Înalta Curte nu va primi însă motivarea instanței de fond potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas, în integralitate, fără obiect și nu mai subzistă interesul acestuia de a acționa, câtă vreme prin această ordonanță s-a dispus doar restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reținerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflației a sumelor ce vor fi restituite potrivit O.U.G. nr. 4/15.02.2023 și plății dobânzilor legale aferente acestor sume, reținute în perioada 01.01.2022-27.12.2022, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului. Astfel, prejudiciul cauzat reclamantului prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în lipsirea sa de folosința sumelor de bani ce i-au fost reținute din pensie și care îi vor fi restituite eșalonat, dă dreptul la reparație, potrivit art. 1.381 C. civ., iar reparația trebuie să fie integrală, conform art. 1.385 C. civ., așadar să cuprindă nu doar pierderea efectiv suferită, reprezentată în speță de chiar sumele reținute în mod necuvenit, dar și de actualizarea lor cu indicele de inflație, ce este menită a asigura conservarea valorii lor reale, având în vedere timpul scurs între reținere și restituirea ce se va realiza potrivit O.U.G. nr. 4/2023, ci și beneficiul nerealizat, cuantificat, în cazul obligațiilor bănești, la nivelul dobânzii legale, potrivit art. 1.381 alin. (3) rap. la art. 1.535 C. civ.

Drept urmare, în acord cu susținerile recurentului-reclamant, Înalta Curte reține că, în speță, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii administrative patrimoniale a Guvernului României, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1.349 C. civ., respectiv: fapta ilicită a Guvernului constă în emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 650/2022; prejudiciul material constă în lipsirea reclamantului de folosința sumelor ce i-au fost reținute în baza O.U.G. nr. 130/2021 și care le vor fi restituite conform O.U.G. nr. 4/2023, însă doar în cuantum nominal, neactualizat cu indicele de inflație și fără dobânda legală aferentă; legătura de cauzalitate este evidentă, reținerile fiind realizate în mod direct în baza O.U.G. nr. 130/2021; vinovăția este prezumată pe baza calității Guvernului de emitent al actului neconstituțional.

Astfel, pierderea efectiv suferită, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului cauzat reclamantului, este remediată prin actualizarea cu rata inflației a sumelor ce urmează a-i fi restituite conform art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, iar beneficiul de care este lipsită, al doilea element constitutiv al prejudiciului, este remediat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) și alin. (3) și art. 6 din O.G. nr. 13/2011, posibilitatea cumulării acestor două remedii fiind stabilită prin decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Pe cale de consecință, vor fi admise motivele de recurs referitoare la nelegalitatea soluției de respingere a cererii de obligare la plata accesoriilor aferente debitului principal, atât din perspectiva pretinsei lipsei de interes/obiect a acțiunii, cât și a argumentelor pe fondul acestei pretenții. Împrejurarea că, prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a exonera pârâtul de răspundere, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională.

Cu alte cuvinte, obligația de plată a despăgubirii nu poate fi imputată caselor județene sau sectoriale de pensii, răspunderea pentru prejudiciul constând, pe de-o parte, în devalorizarea monedei datorită inflației și, pe de altă parte, în lipsirea reclamantului de folosința sumei solicitate (dobânda legală), aparținând Guvernului României, care a generat acest prejudiciu prin impunerea în sarcina reclamantului, printr-un act normativ neconstituțional, a obligației de plată a unei contribuții.

În concluzie, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanței de urgență declarate neconstituționale, astfel că prima instanță a respins în mod nelegal acțiunea, iar criticile din recurs ale reclamantului A. sunt fondate.

Pentru considerentele prezentate, observând art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și rejudecând cauza, va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, va dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului și va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 10 din 29 ianuarie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând cauza:

Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflației și dobânzi legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la despăgubiri reprezentând sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 1 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.