ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2668/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal la 19.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C. au chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanței:

I) Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunara de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

II) În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din 17.12.2021, publicată în M.Of. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru dreptul de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României;

III) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

Prin sentința civilă nr. 40, pronunțată la 14.03.2023 de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, la primul termen de judecată, instanța a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanți a fost admisă de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/15.12.2022.

Totodată, s-a constatat că, în concret, capetele de cerere pendinte se referă la repararea prejudiciului rezultat din încasarea acestor sume în baza dispozițiilor legale constatate de Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale, motiv pentru care Curtea de Apel a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.

În același sens, instanța a punctat că este de esența cauzei calificarea juridică corectă a cererii, în condițiile în care, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară mai întâi identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic emis în executarea în concret a legii și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ.

Concret, din examinarea motivelor cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că acestea se circumscriu unei veritabile cereri de obligare a pârâtului în calitatea sa de autoritate care a pus în aplicare dispozițiile art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, de a repara prejudiciul afirmat drept cauzat reclamanților prin restituirea către aceștia a sumelor de bani reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit aprecierii reclamanților, și cea calculată potrivit "actualizării" acesteia prin punerea în aplicarea a dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021.

Instanța a reținut că invocarea odată cu cererea de chemare în judecată a a excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 130/2021 nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acțiunii (cu consecința atragerii automate a competenței Curții de apel ca instanță de contencios administrativ), întrucât, deși emană de la o autoritate publică centrală (Guvernul României), ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României.

Prin urmare, a reținut că, acțiunea persoanelor vătămate având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste acte administrative vătămătoare cade în competența de soluționare a tribunalului, specializare contencios administrativ (art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2023.

Prin încheierea din 11.04.2023, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași a admis excepția necompetenței funcționale a secției contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași, invocată din oficiu și a declinat în favoarea secției I Civile a Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut faptul că, pentru identificarea prejudiciului pretins de reclamanți se impune verificarea modului în care au fost modificate pensiile acestora, precum și a modului de aplicare a prevederilor referitoare la contribuțiile sociale. Din acest punct de vedere, s-a reținut că litigiile privind pensiile și contribuțiile sociale intră în sfera de competență a secției I Civile a Tribunalului Iași.

Prin sentința civilă nr. 1995/2023 din 24 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competență, drept pentru care s-a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și s-a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tribunalul a reținut că problematica ce se reține în cauză privitor la competența de soluționare a litigiului își găsește rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecății.

Tribunalul a reținut că reclamanții, foști procurori militari, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămați în drepturile lor prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017. Astfel, contrar celor reținute de Curtea de Apel, Tribunalul constată că este evident că reclamanții au dedus judecății o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unui O.U.G., ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar, cererea fiind formulată în contradictoriu cu un singur pârât - Guvernul României.

Raportat la situația premisă, constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, a reținut că instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Tribunalul a subliniat și calificarea juridică a cererii dată de reclamanți, fiind evident că au înțeles să investească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Iași, secția I civilă și Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Reclamanții au învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care au solicitat repararea prejudiciului determinat de punerea în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu 01.01.2022, iar ca efect al anulării acestui act normativ, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

Astfel, reclamanții solicită anularea modificărilor legislative aduse prin O.U.G. nr. 130/2021 și puse în aplicare începând cu 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, precum și plata prejudiciilor create ca urmare a acestor modificări legislative.

Așadar, autorii demersului judiciar urmăresc anularea parțială a unui act administrativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică, în regim de putere publică.

Prin urmare, litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competența materială trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În speță, are calitatea de pârât, potrivit cadrului procesual stabilit de reclamanți, doar Guvernul României.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.